Detaliați etapele proiectării curriculare la nivel macro-, mezo- și micro- descriind finalitățile învățării

din fiecare nivel.

1) Elaborarea/proiectarea curriculum‐ului la nivel macro

Analiza nevoilor educaţionale presupune deopotrivă  identificarea trebuinţelor obiective
(derivate din analiza societală cât şi a situaţiei‐ţintă în care se va derula acţiunea educaţională –
trebuinţele putând fi stabilite şi în absenţa subiecţilor educaţiei) cât  şi subiective (exprimate chiar
de către subiecţii educaţiei).
Se pune în evidență astfel nevoia ca tinerii să fie educaţi în vederea identificării propriilor
trebuinţe educaţionale şi transformării acestora în obiective, pe baza unui schimb de informaţii
care să conducă la cunoaş‐ tere consolidată şi aplicabilă în societatea actuală. Rezultatul analizei
de nevoi se răsfrânge asupra identificării finalităţilor educaţionale, respectiv a marilor orientări
filosofice, morale, etice, ideologice, de care urmează să ţină cont sistemul educativ.
Finalităţile educaţiei sunt proiectate ca intenţionalităţi umane ce duc spre valori
praxiologice (practice), dezvoltabile prin efortul educatorilor şi educabililor prin acţiuni
eficiente şi eficace, conştient urmărite.

 Analiza de nevoi educaţionale ale societăţii  şi ale subiecţilor, conturarea finalităţilor

educaţionale  și formularea competenţelor generale şi specifice, vizate a fi acumulate de
educabili;
 Stabilirea obiectivelor curriculare;
 Selectarea disciplinelor de studiu şi proiectarea planurilor‐cadru de învăţământ;
 Conceperea programelor  școlare, structurarea situaţiilor de învăţare și prefigurarea
experienţelor de învăţare
 Elaborarea manualelor şcolare şi auxiliarelor curriculare
2) Implementarea curriculum‐ului proiectat la nivel macro, la nivel mezo (instituţional)  şi micro
(educatori şi educabili)
Presupune aplicarea în practică  a programului de studiu (planului‐ cadru  și programelor 
școlare), respectiv organizarea  şi realizarea activităţilor de învăţare/situaţilor de învăţare într‐o
modalitate flexibilă, creatoare, valorificând resursele anticipate, printr‐o schemă orară adecvată,
flexibilă şi aplicabilă contextului particular al instituţiei.   Sunt importante:  

a. raportarea permanentă la obiectivele urmărite,

b. conceperea de sarcini de lucru după criterii ştiinţifice,
c. monitorizarea permanentă a procesului educaţional 
d. obţinerea de feed‐back formativ şi sumativ.
 3) Evaluarea curriculum‐ului proiectat şi implementat

Evaluarea curriculum‐ului (a pertinenţei, eficienţei, eficacităţii  şi valorii sale educative) reprezintă o

etapă care, în mod obligatoriu, trebuie integrată  în demersul de proiectare a curriculum‐ului  şi, în nici un
caz, separată  de acesta. Este necesar ca evaluarea să  fie atent proiectată  şi să  aibă la bază o reflecţie
cuprinzătoare asupra procesului curricular, care să  permită prefigurarea flexibilă a modalităţilor de
evaluare.

Evaluarea curriculară reprezintă  ansamblul de acţiuni evaluative ce asigură  valorizarea acestuia, mai
exact a activităţilor de proiectare  şi implementare curriculară  (Kridel, C., 2010, pp.208‐  209), având cel
puţin două nivele:

 Evaluarea curriculară la nivel de macrosistem ce presupune consta‐ tarea eficienţei proiectării 

şi implementării curriculare la acest nivel. Rezultatele evaluării curriculare dobândite în urma
acestui demers sunt utilizate în optimizarea proiectării curriculare  şi implementării la nivel
central, de decizie.
 Evaluarea curriculară la nivel de microsistem, dependentă de factorii instituţionali
(managementul instituţional)  şi, mai ales cei umani (cadrele didactice), bineînţeles în limitele
impuse de nivelul macrocurricular al curriculumului.
 Stabilirea criteriilor şi procedurilor de evaluare;
 Realizarea evaluării.
3) Reglarea/Ameliorarea procesului de proiectare  şi implementare curriculară
Evaluarea realizată conduce, dacă este cazul, la elaborarea de strategii corective, pentru
depăşirea anumitor greşeli şi strategii ameliorative spre compatibilizarea lui cu evoluțiile
sistemului și cu cele din științele educației.
Responsabilitățile pentru reglarea/ameliorarea curriculum‐ului se pot distribui după cum
urmează:
- La nivelul decizionarilor în politicile educaționale (parlament, minister)
- La nivelul administrației educaționale centrale  și instituțiilor specializate subordonate
(minister și institute de cercetare)
- La nivelul administrației educaționale locale (inspectorate școlare)
- La nivelul instituției de învățământ (director, comisie de curriculum)
- La nivelul aplicatorului (educatoru
 Competența

”capacitatea dovedită de utilizare a cunoștințelor, deprinderilor personale și abilităților sociale

și/sau metodologice în situații de muncă sau de studiu și în dezvoltarea profesională și personală“ cu
scopul consolidării autonomiei și formării responsabiliții. Comisia Europeană – 2016/0180 (NLE)

- competenţa este un set integrat de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini.

– cunoştinţele au legătură cu a şti/a cunoaşte

– abilităţile au legătură cu a putea (mental sau fizic)

– atitudinile au legătură cu a vrea

competenţele, se pot reflecta prin:

– formularea lor ca obiective de realizat la începutul unui proces de învăţare;

– folosirea lor ca linii directoare pe parcursul procesului de învăţare;

– iar după finalizarea cu succes a procesului de învăţare, pot fi considerate rezultate ale
învăţării.

Competenţă generală:

– Valorificarea pozitivă a resurselor personale în vederea formării unui comportament

dezirabil, optimist şi eficient

Competenţe specifice

– Identificarea valorilor proprii și a modului în care acestea pot ghida

comportamentul adolescentului

– Dezvoltarea încrederii în sine și a respectului de sine

Gradualitatea competențelor

a şti → a şti să spui/explici → a şti să faci ceea ce spui/explici → a şti să fii → a şti să devii

Competențe cheie :

Pachet transferabil şi multifuncţional de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini, de care fiecare individ are
nevoie pentru dezvoltarea personală, incluziune socială şi inserţie pe piaţa muncii, formate până la
sfârşitul şcolarităţii şi dezvoltate apoi prin formare continuă (pe parcursul întregii vieţi).
  Competenţa de a comunica în limba maternă
 Competenţa de comunicare în limbi străine
 Deprinderi de calcul matematic, competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologie
 Competenţa digitală 
 Competenţa de a învăţa să înveţi
 Competenţe sociale şi civice
 Competenţa antreprenorială
 Competenţa interculturală

Cerințele lumii reale sunt :

 Colaborarea

 Rezolvarea problemelor în grup/colectiv

 Efecacitate şi eficienţă în munca în echipă
 Împărtăşirea ideilor
 Prezentarea argumentată şi clară a propriei păreri în faţa altora
 Găsirea compromisurilor acceptabile şi a concluziilor

Competenţe cerute de angajatori solicitanţilor:

 Să poată comunica, gândi şi învăţa de-a lungul întregii vieţi;
 Să demonstreze atitudini pozitive, responsabilitate şi adaptabilitate;
 Să lucreze în echipă.

Curriculum-ul naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe

formarea competenţelor cheie

Curriculum-ul naţional pentru învăţământul liceal este centrat pe

dezvoltarea şi diversificarea acestor competenţe.