L ICEUL TEHNOLOGIC VINGA

PROFIL : SERVICII
SPECIALIZARE : TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢII ECONOMICE

PROIECT PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE

COMPENTENŢE PROFESIONALE
„TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢI ECONOMICE NIVEL IV”

PRINCIPII ONU CU PRIVIRE LA

PROTECȚIA CONSUMATORULUI

Profesor Candidat:
coordonator: Gică Dalina
 CUPRINS

Argument....................................................................................................................................................3
CAPITOLUL I
OBIECTIVELE PROGRAMELOR DE PROTECTIE A CONSUMATORILOR.......................................4
CAPITOLUL II
CONCEPTUL ŞI STRUCTURA CÂMPULUI DE ACŢIUNE A PROTECŢIEI CONSUMATORILOR..5.
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA PROCESULUI DE PROTECTIE A CONSUMATORILOR...........................................10
3.1. Implicarea puterii publice în protecţia consumatorilor....................... ............................................11
3.2. Organizarea consumatorilor în vederea apărării drepturilor proprii ..............................................12
CAPITOLUL IV
Studiu de caz..............................................................................................................................13
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................................17

2
 Argument

•Latură importantă a protecţiei sociale şi componentă de bază a programelor guvernamentale în aceasta direcţie, protecţia
consumatorilor reprezintă un ansamblu de dispoziţii privind iniţiativa publicăşi privată, norme destinate a asigura şi ameliora continuu
apărarea intereselor acestora. Protecţia consumatorilor îmbracă o serie de aspecte, fiecare agent de piaţa fiind confruntat cu numeroase
probleme legate de structura ofertei, preţuri, calitate, sistemul de informare şi de comercializare Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), prin
rezoluţia 39 / 284 din aprilie 1985, a stabilit o serie de principii directoare privitoare la protecţia consumatorilor, menite să asigure guvernelor
tuturor ţarilor un cadru care sa poatăfi folosit în elaborarea şi consolidarea politicii şi legislaţiei în domeniu.
•Câteva exemple de obiective principale ale protecţiei consumatorilor, valabile pe plan mondial:
•- facilitarea producţiei şi distribuţiei unor produse corespunzătoare din punct de vedere calitativ şi sortimental cerinţelor
consumatorilor;
•- asigurarea ţinerii sub control a practicilor comerciale abuzive care afectează consumatorii;
• - protecţia consumatorilor faţă de pericolele ce afectează sănătatea şi siguranţa lor;
•- promovarea şi protecţia intereselor economice ale consumatorilor;
•- asigurarea accesului consumatorilor la informaţiile corecte;
•- obligativitatea tuturor întreprinderilor - producătoare, distribuitoare, de a se supune reglementărilor privind protecţia consumatorilor;
•- asigurarea posibilităţii unei desfăşurări efective a consumatorilor în cazul unor daune generate de produsele achiziţionate.
•   3
 CAPITOLUL I
OBIECTIVELE PROGRAMELOR DE PROTECTIE A
CONSUMATORILOR

Câmpul foarte larg de acțiune, în cadrul căruia puterea publică sau diversele organismele guvernamentale trebuie să
intervină pentru a asigura o anumită protecție socială, precum și natura deosebit de complexă a relațiilor dintre ofertanți și
consumatori, au pus societatea în alertă, determinând-o să intervină prin diverse programe de protecție a consumatorilor, cu
largi reverberații asupra întregului sau sistem economico-social.

Într-un asemenea context, s-a considerat util ca în vederea conturării principalelor aspecte asupra cărora trebuie să se
concentreze acțiunile ce urmează a fi incluse în cadrul programelor de protecție a consumatorilor, să fie supuse atenției câteva
aspecte cadru, cărora le vor fi subordonate, la început, obiectivelor generale ale respectivelor programe și apoi ale revendicarilor sau
ale diferitelor alte aspecte, apărute pe parcurs, ca generatoare de conflicte sociale sau de prejudicii în hrana consumatorilor.

4
 CAPITOLUL II
CONCEPTUL ŞI STRUCTURA CÂMPULUI DE ACŢIUNE A
PROTECŢIEI CONSUMATORILOR

Protecţia consumatorilor reprezintă o componentă de bază a sistemului protecţiei sociale, având în vedere un ansamblu de dispoziţii privind iniţiativa

publică şi privată, destinat a asigura şi a ameliora continuu respectarea intereselor consumatorilor. Este deci vorba de ansamblul de intervenţii sociale –

guvernamentale sau neguvernamentale – ce are în vedere mai multe planuri, fiind menit să ofere echilibrul necesar consumatorului, în calitatea sa de

„actor” al pieţei, echilibru bazat pe respectarea unor clauze convenite şi pe asigurarea accesului tuturor celor interesaţi la produse şi servicii care să nu

prezinte nici un fel de risc şi, nu în ultimul rând, pe promovarea corectă, echitabilă şi susţinută a dezvoltării economico-sociale.

• Potrivit literaturii de specialitate, marile probleme ce pot face obiectul unor programe de protecţie a consumatorilor, iniţiate în perioada actuală şi

în viitorul apropiat de către instituţiile guvernamentale sau organizaţiile neguvernamentale din România, se referă la cinci aspecte principale:

îmbunătăţirea consumului populaţiei, asigurarea unei calităţi corespunzătoare a bunurilor şi serviciilor oferite consumatorilor, asigurarea unui sistem de

• preţuri în concordanţă cu nivelul veniturilor populaţiei, asigurarea unui sistem de informare

• eficient şi util pentru potenţialii consumatori, care să asigure transparenţa pieţei, şi apărarea consumatorilor împotriva unor politici agresive de

marketing, promovate de ofertanţi. 

5
• a) Îmbunătăţirea consumului populaţiei rămâne principalul obiectiv ce îşi găseşte locul în cadrul programelor de protecţie
a consumatorilor. Este un obiectiv cu care începe, în general, un asemenea program, aproape în toate cazurile, indiferent de
nivelul de dezvoltare a pieţei, dar care, în cazul României, apare ca un aspect specific, mai ales în etapa acuală pe care o
parcurge economia noastră, o economie de tranziţie, cu numeroase distorsiuni.

O asemenea distorsiune cu implicaţii sociale de mare amploare, este degradarea continuă a consumului populaţiei, atât
sub aspect cantitativ, cât şi, mai ales, calitativ. Situaţia consumului s-a deteriorat sub aspect structural, evidenţiindu-se o
ruptură, de mari proporţii, între consumul înregistrat în ţările civilizate ale Europei de vest, axat în special pe servicii, şi cel al
populaţiei României, în care preponderent rămâne consumul de bunuri de consum, ce înregistrează o pondere de peste 85%, în
prim plan situându-se consumul de bunuri alimentare, ce reprezintă circa 60% din totalul cheltuielilor.

6
 b) Asigurarea calităţii bunurilor şi serviciilor este cel de-al doilea domeniu specific relaţiilor economico-sociale din ţara noastră şi
care trebuie să facă parte din programele de protecţie a consumatorilor. Aceasta, deoarece problema calităţii bunurilor şi a serviciilor de
consum se constituie într-un serios semnal de alarmă, în multe situaţii derogarea de la lege fiind mai frecventă şi chiar mai puternică decât
legea. În aceste condiţii, programele de protecţie a consumatorilor trebuie să aibă în vedere şi să promoveze revigorarea preocupărilor
pentru calitate, să implice toţi agenţii economici prezenţi în circuitul bunurilor şi serviciilor.

c) Domeniul cel mai disputat, controversat chiar în ceea ce priveşte protecţia consumatorilor rămâne asigurarea unui sistem de
preţuri în concordanţă cu specificitatea perioadei de reformă pe care o parcurg în prezent economia şi societatea românească. Trebuie
avut în vedere, în acest context, faptul că liberalizarea preţurilor pe piaţa românească a pus consumatorul în faţa unui comerţ devenit dintr-
o dată ostil. Iată de ce, în cadrul acţiunilor de protecţie a populaţiei, a consumatorilor, trebuie avută în vedere şi soluţionarea unor aspecte
de fond, referitoare la impactul preţurilor asupra acestora, mecanismul preţurilor rămânând una din principalele probleme ale perioadei de
trecere la economia de piaţă, cu multiple influenţe asupra ritmului de trecere, asupra stabilităţii monedei naţionale sau a schimburilor de
mărfuri pe piaţa externă.

7
• d) Organizarea unui sistem de informare corespunzătoare a consumatorilor constituie un alt domeniu din structura de
acţiune a protecţiei consumatorilor. Aşa cum am mai menţionat, transparenţa pieţei rămâne una din condiţiile existenţei şi
funcţionării mecanismului concurenţial, ea implicând informarea corespunzătoare a consumatorilor, în calitatea lor de
potenţiali cumpărători. O informare bună, obiectivă, oportună şi pertinentă facilitează consumatorului posibilitatea de a-şi
stabili în cunoştinţă de cauză produsele de care are nevoie, preţurile la care acestea pot fi procurate, facilităţile oferite de
producător şi/sau de comerciant, dar şi realizarea unui sistem de optimizare a resurselor în raport cu posibilităţile financiare
de care dispune fiecare, pe baza ierarhizării priorităţilor şi a stabilirii ordinii de achiziţionare.

8
 e) Cea de a cincea problemă referitoare la structura protecţiei consumatorului are în vedere apărarea acestora împotriva unor
politici agresive de marketing promovate de ofertanţi. În condiţiile în care informarea potenţialilor cumpărători se asigură, mai ales,
prin intermediul publicităţii şi al sistemului de etichetare, în prezent, în toată lumea există serioase rezerve privind informarea efectivă
şi eficientă a consumatorilor prin publicitate şi eticheta.

Aceasta, deoarece, în cea mai mare parte a cazurilor, scopul publicităţii îl constituie, înainte de toate, asigurarea vânzării
produselor sau serviciilor, lucru cu totul incompatibil cu ideea de informare obiectivă a publicului. Foarte adesea, publicitatea şi
etichetarea au drept unic scop sporirea puternică a vânzărilor şi, drept urmare, ele nu fac altceva decât să încerce a inocula
consumatorului, în mod agresiv, preferinţele pentru produsul ce interesează firma ofertantă. O asemenea situaţie face ca
informarea consumatorului să fie incompletă, imprecisă, lipsită de obiectivitate şi, în unele cazuri, limitată, chiar înşelătoare.
Înscriindu-se pe aceeaşi traiectorie a conduitei necorespuzătoare a unor firme în procesul de informare, etichetele sunt adesea
incomplete, purtând aproape întotdeauna menţiuni lipsite de înţelegere şi neasigurând, în totalitate, indicaţiile esenţiale pentru
procesul de consum, eludând unele aspecte legate de compoziţia produsului, adresa producătorului, data limită de consum etc.

Mai mult, în ultimul timp, multe firme promovează prin sistemul de etichetare o informaţie incomprehensibilă, redată prin
anumite coduri, care ignoră cunoştinţele şi puterea de înţelegere a consumatorului, atât cu privire la elementele ce ţin de
tehnologia şi modul de utilizare a produsului, cât şi în legătură cu datele de identificare a adresei producătorului.
9
 CAPITOLUL III
ORGANIZAREA PROCESULUI DE PROTECTIE A CONSUMATORILOR

•Cercetarea practicilor mondiale și studierea experienței unor țări cu tradiție – ca Anglia, Belgia, Franța,
Germania,SUA etc. – atat in domeniul relatiilor comerciale, cat si in ceea ce priveste preocuparile privind asigurarea
protectiei consumatorilor, contureaza cateva aspecte si directii deosebit de interesante, ce ar putea sta la baza organizarii
procesului de protectie a consumatorilor, cu intregul sau sistem legislativ structural institutional, din cadrul oricarei tari care
se orienteaza spre o economie de piata.

•Ideea generala ce se desprinde din cercetarea experientei tarilor respective are in vedere ca protectia consumatorilor
trebuie organizata sub forma unui proces complex, in care sa fie implicata atat puterea publica, statul ca atare, cat si
consumatorul insusi.

•Aceasta face necesar ca tratarea detaliata a problemelor referitoare la modul de implicare al statului, cat si unele
probleme referitoare la organizarea consumatorilor in vederea apararii propriilor drepturi.

10
3.1. Implicarea puterii publice în protecţia consumatorilor

Experienţa ţărilor cu tradiţie în economia de piaţă, în general, şi în asigurarea protecţiei consumatorilor, în special,
demonstrează că organizarea procesului în cauză trebuie realizată sub forma unui proces complex, care presupune ca, alături de
instituţiile neguvernamentale în domeniu (asociaţii pentru protecţia consumatorilor, organisme consultative etc.), să fie
implicate, pe de o parte, puterea publică, statul ca atare, iar pe de altă parte, populaţia, fiecare individ în parte, în calitatea sa de
potenţial consumator.

Potrivit literaturii de specialitate, intervenţia statului, a puterii publice, în procesul de protecţie a consumatorilor se poate
realiza, mai întâi, prin asigurarea unei legislaţii eficiente în domeniu, legislaţie care să răspundă imperativelor generale de
garantare a drepturilor şi protecţiei consumatorilor şi, în al doilea rând, prin organizarea unui cadru instituţional adecvat, care să
vegheze la respectarea legislaţiei în domeniu.

11
3.2. Organizarea consumatorilor în vederea apărării drepturilor propri

În ţările europene, în general, dar mai ales în cele membre ale Uniunii Europene, se consideră că reprezentarea
consumatorilor în activitatea de adoptare şi armonizare a legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor, implicarea acestora
în urmărirea respectării şi aplicării reglementărilor legale în domeniu constituie o necesitate absolută, apărând diverse tipuri de
organizaţii, de asociaţii, ce şi-au propus o serie de obiective ambiţioase cu privire la protecţia consumatorilor

Principalele tipuri de preocupări în ceea ce priveşte organizarea consumatorilor au în vedere:

a) Constituirea unor organizaţii sau asociaţii ale consumatorilor

b) Constituirea unor consilii consultative

c) constituirea unor organizaţii internaţionale, cu obiective în domeniul protecţiei consumatorilor.

12
 CAPITOLUL IV
Studiu de caz
Iaurt

Pe data de 06.04.2020 am procurat un iaurt la pahar cu grăsime 2.8%, dintr-un magazin alimentar.

În momentul în care am achiziționat produsul, m-am uitat pe termenul de valabilitate de pe etichetă și mai avea 10 zile până la
expirare.

Când am ajuns acasă și am vrut să consum iaurtul cumpărat, am observant că avea un miros neplăcut și deasemenea, prezenta urme de
mucegai.

13
Conținutul etichetei produsului cumpărăt: Iaurt cu 2,8 % grăsime

Producator: S.C. Gordon Prod. S.R.L.

Produs obinut din lapte de vacă pasteurizat și culturi lactice selecționate.

Informații nutriționale / 100 g produs

Valoare energetică: 235 kJ / 55 Kcal
Grăsimi: 2.86g
din care acizi grași saturați 1.86g
Glucide: 4.05g
Din care zaharuri: 2.29g
Proteine: 3.15g
Sare: 0.32g
Condițiile de păstrare: +2…+6 °C.

Termen de valabilitate: 16.04.2020 afișat pe capac.

14
 Au fost prezente pictogramele și ștampila ovală(RO L55 EC). A fost afișat textul: Alergeni: conține lactoza și
faptul că produsul este certificat de sistem de management al calității și al siguranței alimentului, certificat ISO 9001:
2008, HACCP si IFS.

Cantitatea netă a fost de 375g.

Deoarece nu mi se pare normal să nu iau nici o măsură de prevenire sau îmbunătăire a produselor comercializate în
diferite puncte alimemtare, m-am decis să mă prezint în aceeași zi, la magazinul de unde cumpărasem iaurtul, chiar dacă
puteam să reclam abaterea la serviciul de protecție a consumatorului, lucrul pe care urma să îl fac dacă nu mi se făcea
dreptate.

Odată ajunsă la magazin, i-am explicat vânztoarei cele întamplate și i-am artat neconformitățile întampinate, cât și
bonul care adeverea achiziționarea produsului respectiv.

Aceasta a recunoscut iaurtul pe baza bonului și mi-a explicat că pot opta fie pentru schimbarea produsului, fie
pentru restituirea contravalorii produsului, iar eu am ales să îmi fie restituiți banii.
15
16
 BIBLIOGRAFIE
I. MONOGRAFII, TRATATE, CURSURI
1. AUGUSTIN FUEREA, „DREPT COMUNITAR AL AFACERILOR”, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2006;
2. HOLDING F.H., Les Moyens Judiciares et Parajudiciares de la Protection du Consommateur aux Pays-
Bas, Bruxelles, 1976.
3. D.PATRICHE, GH. PISTOL – “PROTECŢIA CONSUMATORILOR”, Editura Monitorul Oficial,
Bucuresti, 1998.
4. GHEORGHE PISTOL – “BAZELE COMERŢULUI”, Note de curs, Univ.”Spiru Haret”,  
II. ACTE NORMATIVE
1. DOMNITORUL ROMÂNIEI, Codul Civil, decretat la 26.11.1864 şi republicat în 1996.
2. PARLAMENTUL ROMÂNIEI, Decret-lege nr.1233,Codul Comercial, M.Of. din 10.05.1887 (versiune
actualizată cu modificările din 1895, 1900, 1902, 1906, 1920, 1925, 1929, 1930, 1931, 1932, 1933, 1934,
1936, 1943, 1947,1948, 1949, 1950, 1990, 1995), www.fincont.info/images/infolex.
3. EUROPEANĂ – CAPITOLELE DE NEGOCIERE”, www.Infoeuropa.ro nr.20, 2007
4. CONSILIUL EUROPEAN, „NEGOCIERI DE ADERARE LA UE”, www.sgg.ro, 2005.
17