Educația relativă pentru mediu sau educația ecologică

Scopul educaţiei ecologice a fost precizat la conferinta interguvernamentală (1977 la Tiblisi) sub
egida UNESCO: „educatia relativă la mediu trebuie, înainte de toate, să urmărească dezvoltarea
gradului de conştiinţă şi a responsabilităţii tuturor oamenilor faţă de mediu şi problemele sale.
Oamenii trebuie să dobândească: cunoştinţele, atitudinile, motivaţia, angajarea şi instrumentele
necesare pentru a acţiona, individual şi în colectiv, în vederea soluţionării problemelor actuale şi
prevenirii apariţiei unei noi probleme”.
Termenul ecologie a fost introdus pentru prima dată de biologul german Ernest Haeckel în anul
1866, utilizând cuvintele greceşti oikos = casă şi logos = ştiinţă, vorbire. Deci, ecologia poate fi
considerată ca o ştiinţă a habitatului (a spaţiului de locuit).
Mediul – este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: apa, aerul, solul şi subsolul,
toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice şi fiinţele vii, sisteme naturale
în interacţiunile cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi
spirituale
Ţintele educaţiei pentru protecţia mediului sunt:
• să prevină acţiunile de deteriorare a mediului;
• să menţină şi să îmbunătăţească calitatea mediului înconjurător.
• trezeşte şi dezvoltă sentimente de dragoste faţa de natură;
• oferă informaţii despre mediu;
• practică prin politica şcolară şi prin implicarea familiei, prin comportament -
economisirea apei şi a electricităţii, reciclarea hârtiei şi a altor materiale, cumpărarea hranei
produse natural şi chiar producerea uneori a acesteia - o atitudine favorabilă naturii;
• încurajează atitudinea civică activă prin implicarea personală în protecţia mediului.
Educaţia ecologică are semnificaţia deprinderii unui anumit mod de a înţelege relaţia dintre om şi
mediul de viaţă, care nu este numai al său, ci şi al plantelor şi animalelor.
În cadrul învăţământului preşcolar, programa cuprinde şi educaţia ecologică, iar obiectivele
acesteia sunt următoarele:
1. educarea conştientă faţă de mediul înconjurător şi cunoaşterea concretă a locului pe care
îl ocupă omul în lumea vie;
2. educarea copilului în spiritul responsabilităţii faţă de natură şi viaţă, în vederea păstrării
echilibrului natural.
Aceste scopuri generale se regăsesc în cadrul unor obiective particulare, precum:
1. să înţeleagă ce înseamnă sănătatea;
2. să ştie că planeta pe care locuim împreună cu miliarde oameni este un sistem viu;
3. să conştientizeze că o sursă importantă de viaţă şi energie pentru tot ceea ce este viu o
reprezintă aerul, care trebuie păstrat cât mai puţin poluat;
4. să ştie că deşeurile sunt nocive pentru viaţa oamenilor, animalelor şi plantelor;
5. să îşi formeze şi să îşi consolideze deprinderi de a se apăra de zgomot, care îi poate afecta
sănătatea
În învăţământul şcolar primar , domeniul educaţie ecologice este atins pe parcursul claselor I-IV,
prin ariile curriculare „Om şi societate”, „Consiliere şi orientare”, iar în clasele a III-a şi a IV-a
prin aria „Ştiinţele naturii”. La acest nivel are loc o sensibilizare şi conştientizare a elevilor cu
privire la frumuseţile naturii, dezvoltându-se gustul pentru a cerceta taienele acesteia.
În ciclul gimnazial şi liceal , educaţia pentru mediu se realizează interdiciplinar şi de sine stător
în cadrul disciplinelor biologice, geografice, educaţie civică. În învăţământul liceal, ecologia este
studiată obligatoriu în liceele teoretice, la specializările matematică-informatică şi la ştiinţele
naturii, dar şi în cadrul liceelor tehnice cu specializări precum: turism şi alimentaţie publică,
agricol, agromontan, veterinar, silvic. Şi în liceele vocaţionale cu program sportiv sau militar se
pune accent pe această disciplină.
Titluri proiect educațional:
1. „Să ocrotim natura”
2. „Poluarea în diferite anotimpuri”
3. „Ce se întâmpla iarna cu plantele?”
4. „Ce ştim despre pădure?”
5. „Locuitorii apelor în pericol”
6. „Priveşte-mă, înţelege-mă, apără-mă”
7. „Ce ne învaţă natura?”
8. „Să facem un insectar, un ierbar”
9. „SOS natura”
10. „Ce e bine, ce e rău”
11. „Natura, izvor de sănătate”
12. „Curiozităţi ecologice”
13. „Cum să fie pedepsiţi cei care distrug natura?”
14. „Aspectul cartierului/oraşului meu”
15. „Pământul, planetă vie”
16. „Focul şi paza contra incendiilor”
17. „Reclame ecologice”

Identificați activități (exemple de bune practici) de educație ecologică dedicat copiilor/ elevilor
din ciclul preșcolar/primar.
Titlul activității Scurtă descriere Categorie
Ex: Eco-Parada Elevii cu ajutorul părinților vor confecționa costume elevii clasei a II-
din materiale reciclabile pentru realizarea unei parade a a
modei.

PS: tabelul îl vom completa împreună, la primul seminar față în față.