Locul și rolul proiectării în demersul curricular

Proiectarea anticipează progresul procesului de învățământ si mediază atingerea idealului

educațional.

În primul rând, proiectarea curriculum-ului se axează pe analiza finalităților educaționale.

Desfășurarea activității instructiv-educative în cadrul sistemului de învățământ presupune o serie de
activități sistematice si organizate ce sunt orientate spre atingerea unor obiective precise. În orice
moment educația este orientată și dirijată în funcție de finalitățile pe care le urmărește.

Daca ar fi sa clasificam ierarhic finalitățile educației, idealul educațional ar fi cel situat în

fruntea ierarhiei, având un grad de abstracție ridicat. Dacă cerințele idealului sunt în contradicție cu
aspirațiile generale ale societății, atunci acel ideal are un caracter utopic. Valoarea pedagogică a
oricărui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reușește sa-l stabilească între realitate și
posibilitate.

În continuarea ierarhiei urmează scopurile educaționale si obiectivele educaționale.

Proiectarea educațională este absolut necesara pentru a putea sa ne aliniem cu aceasta structura
ierarhica si pentru a putea sa o corelam cu activitățile didactice propriu-zise. Astfel, daca ar fi sa
începem de la baza piramidei, putem scoate în evidență proiectarea unei unități didactice. Aceasta
proiectare este făcută de cadrul didactic si este adaptată particularităților de învățare ale elevilor.
Daca cadrul didactic nu ar avea un ghid conceput pas cu pas pentru fiecare lecție si pentru fiecare
unitate de învățare, atunci i-ar fi mai greu sa-si gestioneze timpul alocat desfășurării fiecărei activități
didactice. Daca timpul nu este gestionat corect, nu se pot realiza toate obiectivele propuse. În acest
fel, idealul educațional va fi tot mai greu de atins. Oricât de bine ar fi realizată proiectarea la nivel de
minister, daca proiectarea de la baza piramidei (la nivelul unei unități didactice) lipsește sau nu este
făcută corect și în concordantă cu proiectarea de la nivelurile superioare, atunci tot sistemul are de
suferit.

În al doilea rând, trebuie sa avem în vedere faptul ca proiectarea curriculara este urmata de
implementarea, evaluarea si ameliorarea curriculum-ului. Pentru fiecare etapa a proiectării
curriculum-ului (e.g. definirea intenţiilor; studiul populaţiei vizate; definirea căilor şi a mijloacelor;
stabilirea modalităților de evaluare) avem nevoie de feed-back pentru a putea crea mecanisme
eficiente de promovare a inovației. Feed-back-ul antrenează negocieri între participanții la
schimbarea curriculară. După părerea mea, în demersul curricular, proiectarea ar trebui sa
reprezinte atât un punct de început cat si un punct final, la care echipa de designeri ai curriculum-
ului sa se întoarcă ori de cate ori este nevoie de o îmbunătățire. Monitorizarea permanenta a
procesului educațional si obținerea de feed-back sunt critice în reglarea procesului curricular.

Proiectarea are rolul de a ameliora raportul dintre certitudine şi aleatoriu. Proiectarea

curriculum-ului trebuie sa rămână un proces continuu, tocmai pentru a eficientiza procesul de
învățământ.