METODOLOGIA CERCETĂRII

02.10.2019

Rolul cercetării educaționale

1. Necesitatea investigării fenomenelor educaționale. Caracteristicile

și importanța cercetării educaționale

Afirmăm că o anumită disciplină sau o ramură de activitate dobândește

statutul de știință, dacă îndeplinește următoarele condiții:
 are un domeniu de studiu propriu (educația)
 are finalități precise:
 idealul educațional
 scopurile
 obiectivele educaționale - cadru
- de referință
- operaționale
 competențe - generale
- specifice
- derivate
 uzează de un limbaj științific, de o metodologie și un
instrumentar adecvat
 identifică legi
 formulează predicții

Una din condițiile care îi asigură pedagogiei statutul amintit (acela de

știință) este reprezentat de activitatea de cercetare educațională și implicit de
metodologia și instrumentele specifice.
În literatura de specialitate se utilizează sintagma cercetare
psihopedagogică, deoarece laturile pedagogică și psihologică a unei cercetări
sunt inseparabile.
Nu putem să ne referim la aspectele pedagogice, la înțelegerea și
îmbunătățirea fenomenului educațional, fără să avem în vedere interacțiunea
subiecților educației cu realitatea educațională și fără să explicăm transformările
care au loc la nivelul structurilor și funcțiilor lor psihice.

1
 Cercetarea pedagogică are un obiect propriu și anume acțiuni sau fapte
pedagogice care pot fi modificate, provocate, suprimate în cadrul cercetării.
Acțiunile și faptele pedagogice se refera la tot ceea ce contribuie la
modificările voite din educație și influențează randamentul activității
educaționale.
Exemple de fapte pedagogice:
 metodele de instruire
 metodele de evaluare
 strategiile didactice
 materialul didactic
 personalitatea elevului
 personalitatea profesorului
 curriculum-ul
 relația profesor-elev
 orarul școlar
O cercetare presupune realizarea unor demersuri științifice pentru
studierea faptelor pedagogice.
Importanța cercetărilor din domeniul educației este majoră atât pentru
planul teoretic al educației: cunoașterea, înțelegerea, interpretarea problemelor
educației, cât și pentru cel practic: orientarea, optimizarea, inovarea, reformarea
practicilor educative.
În pedagogie, progresul se produce practic prin doua modalități de
bază:
1) Organizarea unor cercetări experimentale
2) Prin valorificarea critica a experienței dobândite pe baza intuiției, a
reflecțiilor, a generalizării experienței educative pozitive.
Scopul cercetării pedagogice îl poate constitui înțelegerea, analiza,
explicarea, optimizarea, ameliorarea, perfecționarea și prospectarea fenomenului
educațional, a componentelor, a variabilelor și a caracteristicilor acestora.
Practic, perfecționarea tehnicilor de intervenție și sporirea calității în procesul de
formare al personalității umane.
Definiție. Definim cercetarea pedagogică ca fiind un tip special de
cercetare științifică, un proces continuu ce are drept scop explicarea, înțelegerea,
optimizarea, inovarea, reformarea și prospectarea activității instructiv–educative
in viziune sistemică, bazându-se pe explicarea și investigarea teoretică și practi
aplicativă a relațiilor funcționale și cauzale dintre componentele și variabilele
fenomenului educațional.

2
 Principalele caracteristici ale cercetării în domeniul educației:

 O cercetare poate fi de natură inductivă, când presupune

acumularea de date experimentale si teoretico-metodologice pentru a
fundamenta științific demersurile acționale și teoretice care îmbogățesc și
orientează teoria și practica educației (aceste cercetări de natură inductivă se
numesc cercetări practic-aplicative sau empirice).
 O cercetare este de natură deductivă când se realizează
analize logice și/sau istorice ale unor enunțuri, se stabilesc corelații între
concepte, teorii/principii, se impun noi taxonomii (acest tip de cercetare poartă
numele de cercetare teoretico-fundamentală).
 Caracterul ameliorativ, nu doar constatativ, descriptiv și
explicativ, deoarece conduce la optimizări, perfecționări, uneori chiar la inovări
și apoi reformări ale modului de concepere și de realizare a proceselor
educaționale.
 Caracterul prospectiv vizează modelarea personalității în
perspectiva cerințelor dezvoltării societății viitoare.
 Este o activitate complexă, deoarece pune în evidență și alte
aspecte referitoare la fenomenul educațional sau corelate cu acesta, decât cele pe
care le-am presupus inițial pentru investigare, care au stat la baza formulării
ipotezei, deoarece fenomenele educaționale sunt complexe, dinamice, se
desfășoară într-un flux continuu, nu pot fi oprite pentru a fi analizate și nici nu
pot fi reproduse în condiții perfect identice cu cele inițiale.

Ipoteza elementului specific cercetării:

Cercetarea poate avea caracter inter, pluri sau transdisciplinar,

presupunând demersuri științifice și cadre teoretico-explicative de natură inter,
pluri sau transdisciplinare.
Cercetarea poate avea aspecte sau note specifice din perspectiva
etapelor și a demersurilor de desfășurare , precum și din perspectiva metodelor
și a instrumentarului de cercetare.
Cercetarea poate necesita, în funcție de: tipul său , de tema cercetării,
de obiective, o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, nu există un timp
optim pentru o cercetare.

3
 2. Tipuri de cercetare pedagogică
Etape în cercetările educaționale

În general, cercetările în domeniul educației presupun întreprinderea

unor demersuri sistematice și complexe, gândite, proiectate, realizate,
coordonate și evaluate, respectându-se un anumit algoritm ce include anumite
etape și subetape, ce are o anumită flexibilitate care permite modificări la nivelul
metodicii cercetării pe parcursul derulării acesteia.
Astfel, cercetătorul trebuie să dea dovadă de creativitate, adaptare la o
anumită situație concretă, atitudine critică, imaginație creatoare în toate etapele
cercetării.
Prima Delimitarea problemei (temei) de cercetat – presupune
etapă parcurgerea unor subetape.
a) Identificarea problemei (temei) de cercetat și stabilirea
domeniului în care se încadrează
b) Formularea clară a problemei de cercetat
c) Informarea și documentarea asupra problemei de cercetat

A II-a Proiectarea activității de cercetare

etapă
a) Presupune stabilirea scopului și obiectivului cercetării,
formularea ipotezei sau a ipotezelor cercetării
b) Elaborarea proiectului de cercetare

A III-a Organizarea și desfășurarea cercetării

etapă a)Punerea în practică a proiectului cercetării, adică realizarea
unor demersuri în scopul verificării ipotezei, înregistrării
datelor, a rezultatelor.

A IV-a Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor obținute

etapă
A V-a Elaborarea concluziilor cercetării
etapă
A VI-a Valorificarea cercetării
etapă
A VII-a Introducerea noului în practica educativă
etapă

4
 14.10.2019

I. Delimitarea problemei de cercetare

a) Identificarea unei probleme (teme) demne de cercetat și

stabilirea domeniului în care se încadrează.

Sursele temelor sau ale problemelor de cercetare:

 subiectivitatea cercetătorului: preferințele lui, experiența sa

profesională și unele posibilități de generalizare.
 domeniile, aspectele, temele și problemele educaționale care îl
interesează pe cercetător, care îl motivează și îl pasionează.
 observarea directă a faptelor și a evenimentelor pedagogice, ceea ce
face posibilă formularea unor teme, a unor probleme de cercetat, remedierea
unor disfuncții, a unui aspect negativ, a unei carente in procesul educațional.
 formarea sau specializarea cercetătorului într-un anumit domeniu al
științelor educației; de aici dorința de a investiga practic anumite fenomene și
aspecte care au fost abordate și aprofundate din punct de vedere teoretic.
 lectura pedagogică: care îi poate sugera cercetătorului idei,
perspective, modalități de abordare, utile in practica și desfășurarea cercetărilor.
 direcțiile de politică și reformă educațională (tema trebuie să fie de
actualitate)
 indicațiile din documentele curriculare (documentele curriculare
(programe școlare, curriculum-ul) sunt altele decât documentele școlare (plan de
învățământ)).

5
 Condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească o tema/ problemă
pentru a fi investigată:

1. Tema trebuie sa fie una de actualitate pentru domeniul educațional ,

adică să se înscrie în prioritățile teoriei și practicii din perioada respectiva.

2. Sa fie relevantă, sa fie semnificativă, sa fie de interes mai general,

sa-i preocupe și pe alți teoreticieni sau profesioniști din educație.

3. Tema trebuie sa fie într-o anumită măsură originală:

 noi perspective de abordare a temei

 aspecte care nu au fost lămurite, surprinse
 sa conducă la contribuții noi, personale, ale cercetătorului.

4. Tema trebuie sa dispună de o explicitare și de o fundamentare

teoretică suficient de solida și de argumentată, permițându-i cercetătorului să
facă corelații cu alte teme, cu alte aspecte mai ample, astfel încât problema
cercetată sa fie destul de extinsă.

5. Tema trebuie să vizeze una din finalitățile cercetării: să vizeze fie

descrierea, fie explicarea, fie clarificarea, fie ameliorarea sau optimizarea sau
prospectarea activității instructiv educative.

6. Tema să contribuie în mod real la dezvoltarea teoriei și practicii

educaționale, la soluționarea problemelor identificate.

6
 Delimitarea ariei cercetării

Este necesar sa stabilim coordonatele principale ale cercetării,

contextualizând astfel problema de cercetat, plasând-o in câmpul vast al
educației (care sunt aceste coordonate?):

 Știința educației sau ramura științifică sau domeniul căruia i se

circumscrie tema abordată.
Ex: Poate fi o tema de Teoria instruirii, Teoria curriculumul-ui,
Educație morală, Educație intelectuală, Didactica unei discipline, Pedagogie
preșcolară, Psihologia educației etc.
 Ciclul curricular sau stadiul de dezvoltare, etapa de vârsta care
interesează.
 Aria curriculară sau disciplina de interes
 Activitățile educaționale experimentate: activități educaționale
bazate pe fișe de lucru, bazate pe lucrări experimentale, pe realizare de proiecte,
de portofolii, pe concepere de softuri educaționale.
 Mijloacele educative experimentate: folosirea laboratoarelor fonice
(laboratoare de limbi străine), de utilizarea computerului, a internetului, a
softurilor educaționale și orice altă coordonată în funcție de problematica aleasa
spre cercetare.

Este important ca tema aleasa spre cercetare sa conțină o anumită doza

de incertitudine, pentru a fi justificate eforturile și demersurile investigative și
pentru ca acestea sa fie stimulate în vederea găsirii unor soluții de ameliorare, de
explicare, de optimizare a fenomenelor educaționale.

7
 b) Formularea clară a problemei de cercetat

Formularea clară a problemei de cercetat reprezintă o aptitudine care

ține se spiritul științific de investigație, de spiritul critic, analitic, sintetic, de
imaginația, talentul și creativitatea cercetătorului din domeniul științelor
educației

Formularea cât mai clară a problemei asigură contextualizarea

cercetărilor, care pot fi întreprinse in câmpul vast al educației.

De asemenea, trebuie sa avem in vedere faptul că o problema bine

formulata este pe jumătate rezolvată.

Greșeli ce pot sa apară în această subetapă (b):

 Abordarea unor teme/aspecte prea vaste, prea complexe, prea

pretențioase, care nu pot fi operaționalizate și nu pot fi abordate în mod eficient.
 Repetarea unor cercetări care au fost deja finalizate și care au
clarificat problematica abordată.
 Formularea ca problemă de cercetat a unor banalități, a unor
enunțuri care nu dețin în adevăratul sens al cuvântului statutul de problema, care
nu au o doză de incertitudine.
 Neasigurarea corespondenței dintre tema cercetării, titlul acesteia,
titlul capitolelor și a subcapitolelor; astfel, trebuie să existe o corespondenţă
între temă, titlul cercetării, finalitatea propusă, ipoteza cercetării, conținutul
investigațiilor, rezultatele obţinute și concluziile stabilite

Problemele ce urmează a fi verificate intr-o cercetare pedagogică

trebuie sa reprezinte cu adevărat probleme, incertitudini pentru practica și teoria
educației, iar soluționarea lor sa contribuie la explicarea, ameliorarea proceselor
educative.

8
 22.10.2019

Cerinţele pe care trebuie să le avem în vedere în formularea

problemelor de cercetat:

1) Cercetarea trebuie să răspundă unor exigenţe funcţionale, adică

trebuie să plecăm de la probleme care să constituie realmente incertitudini de
ordin practic şi a căror rezolvare să contribuie la îmbunătăţirea acestora.
2) Temele trebuie să fie formulate în manieră operaţională, clară şi
precisă, precizându-se domeniul, aria, în care se încadrează tema respectivă.
3) Aspectul investigat nu trebuie să reprezinte o falsă problemă.
4) Problemele nu trebuie să se bazeze pe imitaţia sau pe preluarea unor
elemente ce aparţin altor cercetări, fără amprenta şi contribuţia personală a
cercetătorului.
5) Problemele de cercetat trebuie să fie verificabile în cadrele oferite
de fenomenul educaţional.
6) Cercetătorul trebuie să aibă posibilitatea de a investiga problematica
respectivă, adică să dispună de resursele şi de instrumentele necesare.
Concluzie Formularea clară a problemei de cercetat este o premisă a
proiectării şi desfăşurării în condiţii optime a problemelor din sfera educaţiei.