Pedagogie 2

(C10) Cercetarea pedagogică

Lector dr. Svetlana Vrgovici

Educaţia reprezintă un fenomen social de o mare complexitate, oferind astfel tuturor celor
interesaţi de acest domeniu al vieţii un orizont nelimitat de studiu şi cunoaştere. Pg.1/C10
Cercetarea ştiinţifică s-a impus în toate domeniile vieţii şi ale ştiinţei în special în sec al XX-lea.
În orice cercetare ştiinţifică avem de-a face cu două mari categorii de realităţi:
• realităţile concrete – existând în afara noastră şi independent de noi;
• construcţiile mintale ale oamenilor – pe care le elaborăm cu privire la realităţile puse în studiu:
Cea mai dificilă şi importantă problemă în sfera socialului o reprezintă sesizarea acestor două
categorii ale realităţii şi păstrarea consecvenţei logice în abordarea fiecăreia în parte.
Metoda pentru abordarea problemei de cercetare este mersul sistematic al gândirii în
operaţiunile sale de cunoaştere şi înţelegere a realităţilor, în scopul dezlegării unor probleme
teoretice şi practice.
Cercetarea ştiinţifică are în zilele noastre unele însuşiri, calităţi, care o impun ca pe o activitate
modernă şi anume:
• abordarea inter şi pluri-disciplinară a problemelor;
• scurtarea drumului între înnoirea obţinută prin cercetarea ştiinţifică şi aplicarea noului în
practică;
• crearea unui instrumentar tehnic de mare complexitate pentru apropierea obiectului
investigat.

Cercetarea spontană – se referă la efortul de descifrare a unor relaţii de determinare în însuşi

actul didactic. Ea răspunde unor cerinţe imediate, în special prin găsirea modalităţilor de
optimizare a procesului de predare-învăţare.
Cercetarea sistematică – este realizată de specialiştii domeniului, în cadrul institutelor de
cercetare sau a unităţilor de învăţământ superior, în forme organizatorice riguros determinate şi
într-o relaţie ce angajează doi poli anume şcoala şi factorii de decizie.

Cercetarea pedagogică
- este tot mai mult acceptată drept o componentă esenţială a sistemului autoperfecţionării
didactice;
- are caracter prospectiv (adică vizează dezvoltarea personalităţii elevului în perspectiva
exigenţelor dezvoltării sociale și proiectează tipul de personalitate necesar în viaţă.
Are ca funcţie generală reglarea-autoreglarea permanentă a activităţilor organizate,
planificate, realizate şi dezvoltate în acest context.

În învăţămîntul preuniversitar cercetarea pedagogică efectuată de profesor vizează, mai

ales, două obiective generale:

a) cunoaşterea elevilor, pentru individualizarea instruirii în cadrul procesului de învăţămînt,

realizabilă prin valorificarea la maximum a tuturor resurselor acestora (pedagogice/rezultate
şcolare anterioare; sociale/calitatea mediului socioeducaţional al familiei, al comunităţii locale,
capacitatea de învăţare în grup; psihologice/de ordin cognitiv, dar şi noncognitiv);

b) proiectarea curriculară a activităţii de instruire şcolară (lecţii etc.) şi extraşcolară (consultaţii,

cercuri de specialitate etc.), didactică şi educativă (dirigenţie, consiliere, cercuri de dezbateri
etc.), la nivel global (obiective-conţinuturi de bază-metodologie; predare-învăţare-evaluare) şi
deschis (în context deschis, determinat de îmbinarea formelor de organizare, valorificarea
resurselor şi a stilurilor manageriale etc.).

Proiectare curriculara La nivel global La nivel deschis

a activităţii de instruire şcolară obiective-conţinuturi de determinat de îmbinarea Pg.2/C10
(lecţii etc.) bază-metodologie; formelor de organizare,
extraşcolară (consultaţii, cercuri
de specialitate predare-învăţare- valorificarea resurselor şi a
didactică şi educativă (dirigenţie, evaluare stilurilor manageriale
consiliere, cercuri de dezbateri
etc.),

În învăţămîntul universitar,cercetarea pedagogică realizată de profesor vizează, în mod

special, două obiective generale:
a) asigurarea progresului cunoaşterii ştiinţifice în domeniul reprezentat, susţinut prin cărţi, studii
de specialitate, articole, proiecte bazate pe investigaţii de tip fundamental sau/şi operaţional,
conceptual şi empiric, calitativ şi cantitativ etc.;
b) îndrumarea ştiinţifică a studenţilor în elaborarea lucrărilor de licenţă, disertaţie, doctorat etc.

Funcţiile cercetării pedagogice:

• funcţia explicativă se rezumă doar la a constata, a descrie şi a explica fenomenele educative cum
ar fi: - stabilirea unor raporturi, poziţii, priorităţi şi ierarhii între elementele antrenate,
- distingerea între esenţial şi periferic, între necesar şi întâmplător, între normalitate şi
surpriză.
• funcţia praxiologică – cercetătorul propune modificări astfel încât să se obţină creşterea
evidentă a randamentului şcolar.
• funcţia predictivă – echivalează cu exercitarea unui control asupra evoluţiei viitoare.
În orice societate şcoala reprezintă şi o investiţie pe termen lung, iar „investitorul” va
căuta să obţină „maximum de efecte cu minimum de efort”. ca atare se va încerca anticiparea
evoluţiei situaţiei şcolare pe intervale mai mari sau mai mici de timp.

Etapele cercetării pedagogice:

1. Delimitarea problemei de cercetat
2. Precizarea obiectivelor cercetării
3. Formularea ipotezei de cercetare
4. Organizarea cercetării
5. Stabilirea metodologiei de cercetare și prelucrare a datelor
6. Prelucrarea și interpretarea datelor
7. Elaborarea concluziilor cercetării
8. Valorificarea cercetării (finalizarea rezultatelor într-o lucrare știinţifică)

Metodologia cercetării pedagogice.

Cercetarea pedagogică utilizează un număr mare de metode cum ar fi:
• Metodele de culegere a datelor intensive ( observaţia, exeprimentul, analiza de conţinut
a produselor activităţii elevilor şi convorbirea sau interviul)
• Metode de culegere a datelor extensive ( metoda chestionarului, studiul panel).