Cercetare responsabilă şi

inovare în educaţie
- Suport de curs -
FUNDAMENTELE
CERCETĂRII ÎN EDUCAŢIE
 Concept
• Cercetarea ştiinţifică în domeniul educaţiei
reprezintă „un proces creativ, critic, dinamic
şi continuu de cunoaştere”, ce are drept scop
explicarea, înţelegerea, optimizarea, inovarea,
reformarea şi prospectarea activităţii de instruire
şi educare, apelând la investigarea teoretică
şi/sau practic-aplicativă a relaţiilor funcţionale
şi cauzale dintre componentele şi variabilele
fenomenului educaţional. (M. Bocoş, Fl.
Voiculescu).
Cercetarea pedagogică
• În dicţionarele de specialitate cercetarea
pedagogică/ în ştiinţele educaţiei este definită
drept ”un tip special de cercetare ştiinţifică
angajată la nivelul activităţii de educaţie.”
(Sorin Cristea, 1998, p.44)
• Specificul cercetării pedagogice derivă, pe de o
parte, din complexitatea obiectului de studiu,
adică educaţia, iar pe de altă parte din
abordarea formativă a strategiilor de cercetare
utilizate şi în alte ştiinţe socio-umane.
 ...
• „cercetarea pedagogică conduce în mod
inevitabil la descoperirea unor manifestări şi
interacţiuni proprii educaţiei şi sugerează
reguli în vederea creşterii randamentului
său.”(Nicola I., Farcaş, D., 1993, p.101)
• „cercetarea pedagogică subsumează întregul
ansamblu de activităţi sistematice, riguroase
şi verificabile pentru dezvoltarea generală a
cunoaşterii în domeniul educaţiei sau pentru
elaborarea unui răspuns explicit la o
problemă educativă specifică.” ( Eugen
Noveanu în Sorin Cristea , 2006, p.450)
• Cercetarea pedagogică ... reprezintă:
• A. O activitate psihosocială
fundamentală, necesară pentru
asigurarea calităţii educaţiei/instruirii,
în contextul paradigmei curriculumui;
• B. O acţiune creativă superioară,
integrată în activitatea de conducere
managerială a sistemului de
învăţământ, cu funcţie de reglare-
autoreglare permanentă a acestuia
(S. Cristea, Dicţionar enciclopedic de
pedagogie, 2015, p. 438)
 Inovarea în ştiinţele educaţiei
• Conform autorului L.Vlăsceanu îmbracă
două forme:
• 1. reforma educaţională – acel tip de
inovaţie care afectează funcţionarea şi
raporturile structurale din întreg sistemul
de învăţământ.
• Aceasta are în vedere: finalităţile
educaţiei, structura sistemului de
învăţământ şi conţinuturile instruirii.
 Inovarea în ştiinţele educaţiei
• 2. schimbarea în educaţie - o formă de
inovaţie care tinde către îmbunătăţirea sau
modernizarea practicii educaţionale,
conform cu anumite obiective
predeterminate.
• Aceasta se raportează la: metode şi
mijloace didactice, formele de organizare
a instruirii, managementul educaţional
eficient etc.
• (L. Vlăsceanu, Decizie şi inovaţie în învăţământ, 1979, p.39)
• Cercetarea ştiinţifică din ştiinţele educaţiei
reprezintă un proces ce trimite investigatorul să
pătrundă pe cât posibil adânc, cu o anumită
înţelegere puţin diferită sau alternativă la ce s-a
produs până atunci, reconstruind zone ale
discontinuităţii prin formularea de noi
întrebări în legătură cu fenomenele,
procesele, relaţiile, evenimentele ce
gravitează în jurul nucleelor câmpului
educaţional (exprimat cel mai adesea prin
forma grupurilor sau variabilelor factoriale).
• Specificitatea caracteristicilor de referinţă
pentru abordările investigative o reprezintă
acţiunile sau faptele pedagogice.
• Cercetarea specifică în ştiinţele educaţiei îşi
propune radiografierea, cunoaşterea,
înţelegerea şi interpretarea, mergând până la
revizuirea de teorii, paradigme şi aplicaţii
practice.
• Punctul de pornire – de la sau cu ajutorul unor
fapte, legi, modele sau teorii.
• În final – se ajunge la noi seturi complexe de
procese şi argumente privind curriculumul,
metodologiile formative şi creative, barometrul
echilibrelor între predare şi evaluare, al
valenţelor practic-operaţionale, al rezultatelor a
ceea ce numim sau se dovedeşte a fi
investigare, orientare, optimizare, inovare,
reformare, prospectare la nivelul teoriei şi
practiciplor educaţionale.
• Ţinte – asigurarea calităţii, a progresului în
formarea actorilor educaţiei (elevi, cadre
didactice, manageri, decidenţi etc.)
Modalităţi de acţiune / intervenţie

• Proiectarea şi • Valorificarea critică a

organizarea unor noi achiziţiilor şi
cercetări empirice sau experienţelor dobândite,
experimentale fie pe baza intuiţiei
(modalitate preferabilă în psihologice, fie a
cercetarea calitativă, reflecţiilor şi a
narativă, biografică) generalizării experienţei
educative practice
(pozitive).
 Modalităţi de acţiune / intervenţie
• Cele două modalităţi sunt complementare:
– nu toate faptele pedagogice pot fi supuse unei
experimentări riguroase;
– Când se organizează cercetări experimentale se valorifică
şi experienţa;
– Experienţa se îmbunătăţeşte prin experimentare.
• Marea complexitate a fenomenelor educaţionale,
marea diversitate a variabilelor pedagogice şi
psihologice implicate, factorii obiectivi şi subiectivi
care intervin, dinamica lor evolutivă accentuată,
determină ca diversitatea interacţiunilor dintre
componentele acţiunii educaţionale să fie practic
infinită.
 Modalităţi de acţiune / intervenţie
• Potenţialele surse care ar putea declanşa, orienta şi
susţine cercetările pedagogice de tip teoretico-
fundamental sau practic-aplicativ pot fi de
asemenea infinite, educaţia oferind „un orizont
interesant, chiar nelimitat de reflecţie teoretică şi de
investigaţie”. (Bocoş, Voiculescu)
Elemente ale metodologiei
cercetării în educaţie
- Alcătuiesc o configuraţie
calitativ - operaţională
generatoare de relaţii directe,
Cercetarea aflate în interdependenţă, cu
avansată determinări de fluxuri, reţele
Teoria
şi circuite operaţionale.
- Reflecţiile teoretice – de
aprofundare, dezvoltare,
Practica îmbogăţire, şi validare a
educaţională
marilor obiective şi misiuni ale
şcolii prin intermediul
cercetărilor pedagogice
- Agent fluidizant şi activator
al relaţiilor devenite uneori
rigide de strategie de reglare,
Cercetarea educaţională autoreglare, autooptimizare a
componentelor sistemului de
învăţământ
• Lărgind sfera aplicaţiilor cercetării educaţionale, se
poate considera că cercetarea prin proiecte inteligent
concepute şi elaborate are reale beneficii pentru
formarea şi perfecţionarea competenţelor viitoarelor
cadre didactice (prin pregătirea iniţială a studenţilor ce
intră în sistemul educaţional şi prin pregătirea continuă a
profesorilor care activează deja în sistem).
• Rezultatul analizelor conturează astfel şi unele tendinţe
explicative pentru un minim set de valori
metodologice de tipul:
– Expansiunea cercetării pedagogice şi încurajarea inovaţiei
educaţionale (ca premise ale reformei educaţionale);
– Modificarea viziunii sau schimbarea mentalităţilor vizavi de
cercetarea pedagogică;
– Promovarea ideii că cercetările pedagogice pot fi concepute
şi organizate de orice cadru didactic sau de un grup de
cadre didactice;
– Proiectarea şi realizarea în cadrul modulelor de pregătire
iniţială şi continuă a profesorilor şi formatorilor a unor
conţinuturi curriculare destinate iniţierii în cercetarea ştiinţifică,
asigurând o pregătire minimă şi o bună bază pentru
perfecţionarea profesorilor în această direcţie;
– Abilitarea profesorilor ca cercetători ai domeniului ştiinţelor
educaţiei (inclusiv ca şi cercetători ai propriilor practici
educative) şi valorificarea cercetării ca o strategie de acţiune
aflată la îndemâna oricărui cadru didactic;
– Considerarea cercetării pedagogice ca vector al self-
managementului educaţional performant, corolar al
studiului academic autonom şi eficace al profesorilor,
demers al dezvoltării şi cooperării profesionale, al integrării
cercetării pedagogice în sistemul pregătirii iniţiale, al
inserţiei, formării şi autoperfecţionării didactice.
 Principii de bază ale cercetării
ştiinţifice educaţionale
• Cauza precede întotdeauna efectul, care uneori poate
Principiul cauzalităţii deveni cauză pentru un alt efect;

Principiul continuităţii • O nouă teorie are legătură cu teorie/teoriile anterioare,

dacă sunt întrunite anumite condiţii, prioritare fiind cele
dialectice în care a fost formulată această nouă teorie.

Principiul • Exprimă cerinţa să se introducă numai acele afirmaţii

care pot fi supuse unui experiment, fie el şi numai
observabilităţii mental sau virtual, aplicat însă cu anumite rezerve.
• Anumite noţiuni sunt reciproc corelative, adică
Principiul interpretabile prin prisma completărilor reciproce. Ideea
complementarităţii permite cercetătorilor să se
complementarităţii înţeleagă, să negocieze sau să concilieze anumite
entităţi, uneori contradictorii sau disjuncte.

Principiul clarităţii • Fundamentează şi asigură coerenţa teoriei. Nu de

puţine ori claritatea este evidentă prin simetria unor
întemeierii procese şi/sau judecăţi de constatare şi valoare.
 Caracteristici, funcţii şi roluri ale
cercetării ştiinţifice în educaţie
Natura inductivă
• Presupune acumulare de date experimentale şi teoretico-metodologice, în vederea
fundamentării ştiinţifice a demersurilor acţionale de cercetare, destinate a îmbogăţi şi
orienta valorile teoriei şi practicii educaţiei. (este cazul cercetării practic-aplicative)

Natura deductivă
• Efect al realizării unor analize logice şi/sau istorice exprimate prin enunţuri
adecvate, prin care se stabilesc corelaţii între concepte, teorii, principii
etc., cu evidenţierea consecinţelor (cercetare teoretico-fundamentală).

Caracterul
ameliorativ
• Nu doar constatativ, descriptiv şi explicativ, întrucât conduce la optimizări,
la perfecţionări şi, uneori, la inovări şi apoi reformări ale modului de
concepere şi derulare a proceselor educaţionale la nivel macro şi micro.
 Caracteristici, funcţii şi roluri ale
cercetării ştiinţifice în educaţie
Caracterul
prospectiv
• Vizează modelarea personalităţii în perspectiva cerinţelor dezvoltării sociale, a
exigenţelor societăţii.

Caracterul
complex
• Poate pune în evidenţă şi alte aspecte referitoare la fenomenul educaţional,
sau la alte fenomene corelate cu acesta, decât cele propuse pentru
investigaţie, care au stat la baza ipotezei centrale, şi aceasta datorită faptului
că fenomenele educaţionale sunt complexe, dinamice, desfăşurate în flux
continuu şi ireversibili, neunivoce (ele nu pot fi oprite pentru a fi analizate şi
nici nu pot fi reproduse de mai multe ori în condiţii perfect identice cu cele
iniţiale. Eventual acestea pot fi înregistrate şi vizionate).
Caracterul deschis interdisciplinar, pluridisciplinar
sau transdisciplinar
• Angajează demersuri ştiinţifice şi repere teoretice-explicative de natura celor
amintite.
 Caracteristici, funcţii şi roluri ale
cercetării ştiinţifice în educaţie
Caracterul evolutiv şi
procedural

• Din punctul de vedere al etapelor şi demersurilor de desfăşurare, precum şi al

instrumentarului metodologic de cercetare.

Caracterul variat al durabilităţii în

timp

• Funcţie de tema cercetată, obiectivele cercetării etc., a căror atingere solicită o

perioadă mai lungă de timp.

Caracterul solicitant al competenţelor

complementare

• Prin realizarea de echipe, formate nu doar din cercetători ştiinţifici abilitaţi, ci şi

din cadre didactice de la toate nivelurile învăţământului, de elevi şi studenţi.
Funcţiile de bază ale cunoaşterii
bazate pe cercetare educaţională

A oferii
A oferi un limbaj A furniza
cunoştinţe şi
ştiinţific utilizabil explicaţii
abilităţi

A forma progresiv
competenţe de
A face previziuni
bază şi
transversale
 Funcţiile cercetării ştiinţifice în
educaţie
Descriptiv-
Constatativă Explicativă
analitică

Modelatoare Predictivă Sistematizatoare

Referenţial-
informaţionala

La acestea se pot adăuga şi cele ameliorativă, euristică, optimizatoare sau

evaluativă, pentru că nici o cercetare educaţională nu reprezintă o strategie în
sine, ci este şi o strategie de ameliorare şi optimizare a educaţiei.
Cercetarea şi inovarea
responsabilă (RRI)
• Orice demers de cercetare-inovare trebuie realizat
în contextul asumării de către cercetător a unor
responsabilități de ordin social și individual.
• Cercetarea reprezintă o latură indispensabilă unei
societăţi moderne. Încă din momentul definirii sale
cercetarea trebuie să aibă ca finalitate beneficii
reale aduse societăţii.
• Analiza şi estimarea câştigurilor obţinute
urmează să reprezinte baza pentru evaluarea
activităţilor de cercetare, în ansamblu.
 ...
• Aceasta înseamnă că cercetarea-inovarea
trebuie:
➢ să respecte o serie de principii de etică
socială,
➢ să fie benefică pentru societate, în ansamblu,
și pentru fiecare individ în parte,
➢ să ia în calcul raportul dintre beneficii și
riscuri,
➢ să contribuie la progresul umanității,
➢ să se subordoneze unor scopuri pozitive etc.
 Tipuri de cercetare ştiinţifică în educaţie
Cercetare Cercetare Cercetare de
fundamentală aplicativă dezvoltare

Este menită să descifreze Porneşte de la rezultatele Este consacrată utilizării

legităţile domeniului, ale cercetării fundamentale şi se rezultatelor cercetării
naturii gândirii şi socialului preocupă de transformarea, fundamentale şi
educaţional, să asigure perfecţionarea şi înnoirea lor aplicative, în scopul
deschideri spre pe temeiul unor concepte, obţinerii de noi soluţii,
cunoaşterea a noi câmpuri tehnici şi tehnologii principial inovative, cu
epistemiologice şi moderne, acţionale, impact semnificativ şi
praxiologice, să ofere concrete, noi sau pentru ale diferite
perspective de progres, să perfecţionate, construind cercetări.
genereze noi orientări şi astfel seturi de măsuri
aplicaţii moderne, privind perfecţionarea
reformatoare în şi pentru conducerii instituţiei, a
viitor. leadership-ului sau a
paradigmelor specifice
instituţiilor educaţionale.
Cercetarea fundamentală versus
cercetarea aplicativă
Cercetare
fundamentală
Contribuie la constituirea
pedagogiei ca ştiinţă, este
teoretică, puternic sistematică şi
intens conceptualizată,
presupune formularea de
teorii, legităţi şi modele care
caută să aducă noi informaţii
ştiinţifice, să explice sau să
optimizeze fenomenul
educaţional, în ansamblul său.
Cercetare
aplicativă
Urmăreşte investigarea empirică
a unor realităţi prin utilizarea
unor metode ştiinţifice specifice
sau provenite din alte domenii
conexe câmpului educaţional, în
vederea cunoaşterii şi optimizării
acestuia.
Cercetarea transversală versus longitudinală
Sunt specifice studiilor comparative asupra aceloraşi subiecţi de-a lungul
unei perioade de timp, asupra unor grupuri eterogene, de diferite nivele de
vârstă sau care vizează compararea unor subiecţi ce provin din culturi
diferite.
Cercetare Cercetare
transversală longitudinală
Vizează compararea unor grupuri de Analizează un grup pe o
subiecţi cu privire la diferite aspecte perioadă mai lungă de timp şi
care ne interesează în acelaşi moment. presupune măsurători repetate
Principalul dezavantaj al acestora este ale acestuia, uneori chiar mai
comparabilitatea, în sensul că mulţi ani.
diferenţele obţinute ar putea fi datorate
unor factori/variabile diferite, precum
educaţia, mediul cultural local şi nu setul
de variabile în funcţie de care se face
comparaţia.
 Cercetarea cantitativă versus calitativă
Cercetare
cantitativă
Folosesc metode statistice de analiză
şi interpretare a datelor şi rezultatelor
obţinute şi se caracterizează prin cel
puţin două aspecte:
• Numerativ: evidenţierea numărului
de subiecţi care răspund la o
întrebare sau la un item şi care
conduce la stabilirea unei anumite
frecvenţe;
• Măsurarea: atribuirea unor valori
numerice care exprimă gradul,
intensitatea etc. Cu care se
manifestă o anumită caracteristică.
• Rezultatele au un grad mai ridicat
de obiectivitate decât rezultatele
obţinute în urma cercetării calitative.
Cercetare
calitativă
Nu presupun cuantificarea
rezultatelor obţinute în vederea
unei analize statistice, iar
metodele de cercetare sunt
interviul, observaţia, focus -
grupul sau studiul de caz.
Acestea sunt folosite înaintea
derulării cercetării cantitative,
fiind surse pentru lansarea unor
ipoteze ce vor fi verificate, cât şi
ulterior, ca metode de validare
a rezultatelor obţinute.
Cercetarea constatativă versus experimentală
Cercetare Cercetare
constatativă experimentală

Vizează obţinerea unor Presupune verificarea unor relaţii

informaţii privind fenomenele cauzale între fenomenele şi
investigate, precum şi verificarea aspectele cercetate, descoperirea
unor relaţii şi corelaţii între unor legităţi care guvernează
aspectele analizate. procesul educaţional, testarea
Metode folosite: chestionarul, unor teorii privind explicarea şi
interviul, observaţia, focus- predicţia aspectelor analizate.
grupul. Se realizează de obicei prin metoda
Cercetarea este de tip experimentului, care constă în
observaţional, în sensul că nu se intervenţia cercetătorului în
intervine efectiv în desfăşurarea şi desfăşurarea şi monitorizarea
controlul fenomenului investigat. fenomenului investigat, urmând apoi
să măsoare şi să interpreteze
efectele/impactul acesteia.
 Nu tot ce scriem e cercetare ştiinţifică!
• Nu tot ceea ce se scrie în literatura pedagogică înseamnă cercetare
ştiinţifică a educaţiei.
• De exemplu, rapoartele de activitate realizate de cadrele didactice,
referate despre cărţi şi chiar cele metodice nu sunt cercetări propriu-
zise, chiar dacă sunt redactate cu rigoare didactică.
• Nu reprezintă cercetări conferinţele, îndrumarele metodice, recenziile
sau studiile critice despre cercetările propriu-zise.

În sensul cel mai precis al termenului, se înţelege prin cercetare

ştiinţifică o investigaţie precis delimitată ca temă, ce încearcă să
răspundă unei întrebări precis formulate născute dintr-o situaţie
educativă.
La rândul său, răspunsul trebuie să fie precis şi argumentat logic şi
ştiinţific, prin recurgerea la fapte şi la procedurile teoretice de elucidare
şi interpretare a respectivelor fapte.
 Cercetarea se naşte din probleme şi...
naşte alte probleme!
• Nu există cercetare ştiinţifică acolo unde nu există problemă de
rezolvat (indiferent dacă problema este una de cunoaştere sau de
natură pragmatică, concretă).

• Dacă problema este una de cunoaştere, vom avea de a face cu o

cercetare teoretică sau fundamentală.
• Dacă este vorba despre o problemă practică, concretă, cercetarea
ce se va intreprinde va fi una aplicativă.

În activitatea de cercetare, această problemă, născută dintr-o situaţie

educativă, va fi formulată sub forma unei ipoteze pe care cercetătorul
urmează să o verifice prin întregul itinerar al cercetării sale.

Claude Bernard (părintele cercetării experimentale moderne) –

„Cercetarea poate verifica ipoteza de la care porneşte la drum prin
două feluri de date/fapte, observate anterior şi provocate
experimental”.
 Cercetarea se naşte din probleme şi...
naşte alte probleme!
• În primul caz (date observate anterior) – este vorba despre
observaţia sistematică a situaţiei, pe metode documentare, pe
anchetă etc. Prin utilizarea acestora se acumulează faptele existente,
urmând apoi interpretarea şi formularea concluziilor care se impun.

• În cel de-al doilea caz (date/fapte provocate experimental) – noi

suntem cei care provocăm faptele să se producă, procedăm prin
urmare experimental. Nu trebuie să uităm ca faptele vor fi produse/se
vor produce în funcţie de o ipoteză elaborată de noi.

Cele două feluri de date posibile în cercetare corelează cu două tipuri de

teme de cercetare ce se pot formula:
• Temele pe care le impune realitatea direct (prin faptele pe care le oferă
nemijlocit), care aşteaptă să fie utilizate de cercetătorul atent care
formulează problema potrivită, sugerată de acele date existente, de la care va
porni în cercetare.
• Temele impuse ca atare, într-o formulare în care se porneşte şi se referă la
realitate, dar mijlocit. Sunt probleme impuse de fapte şi probleme pentru
care se caută fapte.
 Ce este ipoteza?
• „O idee provizorie, care se cere verificată prin recursul la fapte”
(D. Muster).

• „Ideea experimentală, ideea de la care plecăm în experimentare”

(Claude Bernard).

• Termenul provine din cuvântul antic grecesc Hypothesis (bănuială,

presupunere, supoziţie). Această bănuială se produce în legătură cu
o problemă care se cere rezolvată, în cazul nostru cu o problemă de
natură educaţională.

Ipoteza pretinde punerea în prealabil a unei probleme în legătură cu

sistemul, procesul sau activitatea de natură educativă pe care le avem în
studiu.
Ea implică - formulează practic în termeni precişi, riguroşi – întrebarea la
care se caută răspuns prin cercetarea pe care intenţionăm să o
intreprindem.
„Ipoteza este o legătură, o conexiune, o corelaţie între faptele observate în
procesele educative şi pentru care trebuie să se caute confirmarea; ipoteza
este în fond începutul de dezlegare a unei probleme” (D. Muster).
 Ce este ipoteza?

Nu întotdeauna ipoteza Cercetătorul va recurge Cercetare prealabilă

„sare în ochi”. la un proces de de natură conceptual-
elucidare a ipotezei. teoretică.

• Cercetătorul/profesorul cercetător – poate apela la tehnici specifice:

brainstorming-ul, sinectica, modelarea (eventual cea asistată de
computer), metoda proiectelor etc.
• În cazul unor cercetări de o anumită extensie, cercetătorul poate
propune mai multe ipoteze de lucru, mai multe ipoteze principale,
dar şi ipoteze secundare, care sunt concretizări ale ipotezelor
principale, urmărind chestiuni de detaliu, de nuanţă.
 În rezumat...
• La începutul unei cercetări, al oricărei investigaţii aplicate educaţiei ne
confruntăm cu o situaţie educativă, aparţinând unei anumite zone tematice,
care pune o problemă ce trebuie rezolvată.
• Formularea ipotezei/ipotezelor este începutul indispensabil al procesului de
rezolvare a acelei probleme.
• Odată ipoteza formulată, ea urmează a fi verificată prin apelul la fapte.
• Dacă investigaţia nu presupune provocarea unor schimbări în mod
experimental, această etapă presupune parcurgerea următoarelor momente:
colectarea datelor necesare cercetării, măsurarea celor care se pretează la
prelucrări cantitative, interpretarea lor prin metode cantitative (matematico-
statistice) şi calitative (logice).
• Atunci când avem de-a face cu o cercetare experimentală, toate aceste faze
sunt precedate de introducerea modificărilor solicitate prin ipoteză.
• În urma etapei de verificare a ipotezei (investigaţie, prelucrare şi interpretare),
aceasta va fi admisă integral, admisă parţial sau respinsă.
• Admiterea integrală/parţială sau respingerea ipotezei/ipotezelor reprezintă
concluziile principale ale cercetării. Însă aproape orice cercetare ştiinţifică
permite şi formularea unor concluzii secundare, legate de: modul de
desfăşurare a cercetării; posibilitatea de a exclude concluzia principală la
alte situaţii; în cazul verificării parţiale sau respingerii ipotezei, pot fi
sugerate alte ipoteze, deci se poate trece la alte cercetări.
 Etapele parcurse în elaborarea unei
cercetări pedagogice
1

5
Alegerea, Formularea Stabilirea Precizarea Prezentarea
definirea obiectivului şi lotului de variabilelor şi instrumentelor
temei de a ipotezelor subiecţi operaţionaliza folosite
cercetare şi cercetării rea lor
trecerea în
revistă a
literaturii de
specialitate

Analiza şi Concluzii şi
6

10
Prezentarea Procedura de Limite ale
designului desfăşurare a interpretarea discuţii asupra cercetării şi
cercetării cercetării (sau datelor rezultatelor direcţii viitoare
(dacă este a obţinute de analiză.
cazul) experimentulu
i)
 Alegerea, definirea temei de cercetare şi
trecerea în revistă a literaturii de specialitate
• Primul pas: identificarea domeniului pe care vrem să-l
analizăm.
• Trecerea în revistă a teoriilor existente şi rezultatele
diferitelor studii publicate în domeniu.
• Urmărirea variabilelor care au fost puse în legătură cu
tema care ne interesează în diferitele cercetări analizate.
 Formularea obiectivului şi a ipotezelor
cercetării
• Mai întâi: formularea obiectivului cercetării, într-o formă
mai generală, implicând toate variabilele pe care dorim să le
analizăm.
• Exemplu: „Obiectivul prezentei cercetări a constat în
investigarea satisfacţiei la locul de muncă al cadrelor
didactice. Ne-a interesat astfl să aflăm în ce măsură
satisfacţia la locul de muncă a cadrelor didactice diferă în
funcţie de o serie de variabile, precum gradul didactic, ciclul
de învăţământ, mediul de rezidenţă, genul şi funcţia deţinută
de cadrele didactice în instituţia de învăţământ”.
 Formularea ipotezelor cercetării

Ipoteze unidirecţionale (unilaterale)

• Specifică exact direcţia relaţiei dintre două variabile

Ipoteze bidirecţionale (bilaterale)

• Nu specifică natura relaţiei dintre două variabile.
Exemple:
1. Există o corelaţie pozitivă între timpul alocat studiului şi performanţa şcolară.
2. Femeile au o intelignţă emoţională mai dezvoltată decât bărbaţii.

1. Există o corelaţie între inteligenţa emoţională şi performanţa şcolară.

2. Există diferenţe între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte manifestarea
emoţiilor.

Formulăm ipoteze unidirecţionale când avem o bază teoretică sau empirică pentru
acest lucru.
Cand nu dispunem de argumente teoretice sau empirice privind relaţia dintre două
variabile, ipotezele vor fi bidirecţionale.
Modalităţi de formulare a ipotezei
❖Dacă a.......atunci b......;
❖Ca cât a......, cu atât m.....;
❖Ca urmare a .......ne aşteptăm ca.......
❖Prezumăm să se producă....., ca urmare
a............
❖In ce măsură...........implică.............
 Lotul de subiecţi
• În această etapă se va realiza descrierea lotului de subiecţi
folosiţi în cercetare: numărul, vârsta (în medie), vechimea
(în medie), dar şi prezentarea diferenţiată în funcţie de
diferite variabile relevante (genul, mediul, gradul didactic
etc.).
• Înaintea derulării cercetării, ne vom asigura că lotul de
subiecţi este omogen în funcţie de aceste variabile.
Exemplu:
Dacă lotul de subiecţi ar conţine 5 bărbaţi şi 100 de femei, atunci nu ar fi
omogen în raport cu variabile „gen”, iar rezultatele obţinute ar fi valabile în
special pentru femei, neputând generaliza rezultatele pe întreaga populaţie
de cadre didactice.
 Variabilele cercetării
• Variabila - orice caracteristică a mediului fizic
sau social relaţionat cu obiectul cercetării.
• Exemple de variabile: vărsta, genul, stilul de
învăţare, atitudinea faţă de şcoală, mediul social
de provenienţă etc.
 Tipuri de variabile
• După modul de exprimare:
• Variabile calitative – exprimate prin
cuvinte;
• Exemple: genul repondenţilor, profesia,
starea civilă, trăsături de personalitate etc.
• Variabile cantitative – exprimate prin
numere;
• Exemple: vârsta, înălţimea, greutatea,
vechimea în muncă etc.
 ...
• După tipul de scală utilizat pentru măsurarea
variabilelor:
• Variabile discrete – compuse din
elemente/atribute separate (ex. sexul, rasa,
originea socială, naţionalitatea profesia sunt
variabile discrete ale unei persoane)
• Variabile continue – elemente care pot lua o
anumită valoare între două valori aflate la poziţii
extreme. (ex. o persoana este mai mult sau mai
puţin inteligentă, anxioasă, competentă
profesional etc. )
 ...

• După numărul de valori

• Variabile dihotomice (binare/alternative)
• Ex. Da/nu, adevărat/fals
• Variabile nealternative (categoriale)
• Ex. Funcţia dumneavoastră didactică este:
Educator/profesor inv. preşcolar
Invăţător/institutor/ prof. inv primar
Profesor
 ...
• După relaţia dintre variabile:
• Variabile independente (X)– o caracteristică a
mediului fizic sau social care în urma intervenţiei
efectuate de cercetător ia anumite valori care
servesc drept reper pentru evaluarea impactului
asupra variabilelor dependente.
• Variabilele dependente (Y) - efectele acţiunii
variabilelor independente.
• Dacă acţionează X atunci Y...
 Tema de reflecţie...
• Puteti da exemple de astfel de variabile
utilizate în cercetarea educaţională!
Variabilă independentă Variabila dependentă

Competenţa profesională Calitatea învăţării:

a cadrului didactic rezultate şcolare calitativ
superioare, motivaţie
pentru învăţare, interes
faţă de activitatea şcolară.
Prezentarea instrumentelor folosite
• În această etapă vom descrie instrumentele aplicate.
• Dacă este vorba despre chestionar, vom spune cine este
autorul acestuia, câţi itemi conţine, care sunt variabilele de
răspuns, ce exprimă scorurile ridicate ale chestionarului,
vom preciza coeficientul de fidelitate alfa Cronbach obţinut
pe lotul de subiecţi investigat.
• Dacă am aplicat metoda observaţiei, vom descrie grila de
observaţie, dacă este vorba despre interviu sau focus
grup, vom descrie grila de interviu utilizată în cadrul
acestora.
 Prezentarea designului cercetării
• Această secţiune este prezentă doar în cazul în care
cercetarea este experimentală sau cvasiexperimentală.
• Se precizează numărul de grupe utilizate, dacă acestea sunt
independente sau cu măsurători repetate etc.

Procedura de desfăşurare a
cercetării (experimentului)
• În această etapă se descrie în detaliu montajul experimental
realizat (dacă a fost folosită metoda experimentului) sau
modalitatea în care s-a desfăşurat cercetarea, problemele
întâmpinate (dacă au existat), instituţiile din care au fost
selectaţi subiecţii etc.
Analiza şi interpretarea rezultatelor
• În această secţiune sunt prezentate mai întâi metodele de
analiză a datelor, dacă au fost calitative (de ex. Metoda
analizei de conţinut) sau statistice (programul statistic
folosit şi tehnicile statistice utilizate).
• În continuare sunt analizate ipotezele lansate, dacă
acestea sunt confirmate, infirmate sau neconfirmate.

Concluzii şi discuţii
• În această secţiune cercetătorul poate sintetiza rezultatele
obţinute şi poate discuta asupra acestora, dacă sunt
susţinute sau nu de alte rezultate din literatura de
specialitate etc.
 Limite ale cercetării şi direcţii
viitoare de analiză
• În această etapă sunt trecute în revistă limitele cercetării
realizate, punctele slabe ale acesteia, erorile care este
posibil să fi apărul pe parcursul cercetării datorită anumitor
factori, modalităţile de corectare a acestor erori în studiile
viitoare etc.

• De asemenea, tot aici pot fi precizate şi direcţiile viitoare de

cercetare a temei studiate, dacă ar putea fi luate în calcul şi
alte variabile de care cercetătorul şi-a dat seama a posteriori
etc.
 Elemente de specificitate ale
cercetării ştiinţifice:
• validitatea,
• fidelitatea,
• eşantionul cercetării.
 Validitatea cercetării
• Răspunde la întrebarea: În ce măsură
cercetarea măsoară ceea ce îşi propune să
măsoare?
• O cercetare este "validă sau adevărată dacă
reprezintă cu acurateţe acele trăsături ale
fenomenului pe care îşi propune să îl
descrie, explice sau teoretizeze."
(Hammerlsey, 1987)
• Tipuri de validitate: internă, externă şi de
construct (conceptuală).
 ...
• Validitatea internă – caracterizează acele cercetări ale
căror rezultate se situează la un anumit nivel de
încredere, furnizează o imagine autentică a problemei
analizate, în raport cu metodele de colectare a datelor şi
de interpretare a acestora.
• Validitatea externă – se referă la posibilitatea
generalizării rezultatelor sau a concluziilor cercetării în
alte situaţii şi pe alte eşantioane de subiecţi decât cele
iniţiale.
• Validitatea de construct – se referă la calitatea
măsurării datelor şi la calitatea construcţiei teoretice
subiacente; ea vizează relaţia dintre rezultatele cercetării
şi criteriile/condiţionările externe.
 Fidelitatea cercetării
• Se referă la calitatea acesteia.
• În estimarea fidelităţii se porneşte de la premisa
că rezultatul unei măsurări este suma dintre
valoarea reală şi eroarea de măsurare.
( Trochim, Donnelly, 2006)
• Fidelitatea nu poate fi calculată în mod exact
ci poate fi estimată prin mai multe
măsurători, având valori între:
0-lipsă totală de fidelitate şi 1- fidelitate totală.
Eşantionul cercetării

• Eşantionul – o parte a unui întreg, alcătuit dintr-un

număr limitat de subiecţi/entităţi, selectaţi/te după
criterii ştiinţifice, asupra căruia se realizează
cercetarea; prin prelucrarea statistică a datelor
cercetării acestea pot fi generalizate asupra
întregului.
• Eşantionarea – selectarea dintr-o populaţie, pe
baza unor criterii relevante, a subiecţilor ce
urmează a fi supuşi investigaţiei.
Thank You !!