UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ȘTIINȚĂ ȘI TEHNOLOGIE

POLITEHNICA BUCUREȘTI
CENTRUL UNIVERSITAR PITEȘTI

FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI
TEMA: Principiile fundamentale ale educației

Conf.univ.dr. Neacșu Mihaela Studenți: Drăghici Mihaela

Matei Ana Florina
2024
 Motto: ”Adevărata educație nu înseamnă doar să știi să
citești și să scrii, ci să gândești și să înțelegi!” (Nicolae Iorga)

”Educaţia este, în esenţa sa, o acţiune umană şi

socială de transformare și modelare a naturii umane,
acţiune ce se desfăşoară în direcţia facilitării şi
impulsionării evoluţiei individului spre stadiul de
personalitate formată, autonomă, responsabilă,
conformă cu valorile promovate la un anumit
moment în societate”.
 Delimitări conceptuale

În vederea asigurării unei educații eficiente, este

necesară respectarea unor principii de bază.
Principiile reprezintă normele care trebuie respectate
în vederea asigurării eficienței activităților proiectate la
nivelul sistemului și al procesului de învățământ.
Principiile pedagogice vizează pricipiile generale,
concrete ale activității educaționale, iar regulile pedagogice
au un caracter operațional în cadrul fiecărui principiu.
 Printre principiile fundamentale ale educației,
amintim:

1. Principiul intuiției (corelației dintre senzorial şi raţional)

2. Principiul legăturii teoriei cu practica
3. Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor
4. Principiul sistematizării şi continuităţii în învățare
5. Principiul accesibilităţii şi individualizării învățării
(respectării particularităţilor psihoindividuale şi de vârstă)
6. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor, deprinderilor
și priceperilor
7. Principiul asigurării conexiunii inverse/feed-back-ului
 1. Principiul intuiției (corelației dintre senzorial şi raţional) –
exprimă necesitatea studierii obiectelor, fenomenelor şi
proceselor prin intermediul simţurilor (cunoaşterea senzorială),
ca punct de plecare şi de uşurare a înţelegerii esenţialului spre
cunoaşterea logică, raţională.
• Percepţiile şi reprezentările nu sunt simple imagini ale realităţii,
ci ele sunt acte psihice de cunoaştere activă. În acest context, a
intui înseamnă a observa şi a gîndi în acelaşi timp.

• Mijloace şi forme de realizare – machete, modele, reprezentări grafice,

mijloace audio-vizuale, demonstraţia, modelarea, simularea, etc.
• Au susţinut principiul intuiţiei J.A. Comenius, J.J. Rousseau, J.H. Pestalozzi, I.
Creangă, M. Eminescu, D. Hume, J. Locke, ş.a.
 2. Principiul legăturii teoriei cu practica. Acest principiu
exprimă necesitatea îmbinării actului de însuşire a cunoştinţelor
teoretice cu actul de însuşire a cunoştinţelor practice sau de
formare a priceperilor şi deprinderilor practice.
• Practica este un izvor al teoriei şi criteriul de verificare al
acesteia, ea valorificînd teoria, iar teoria este izvorîtă din
practică, ea transformă cunoştinţele în convingeri ştiinţifice.

• Mijloace de realizare – exemplele, argumentări, exerciţii, activităţi didactice

cu caracter aplicativ – laborator, ateliere, activităţi în cercuri de specialitate
(tehnico - ştiinţifice), vizite, excursii didactice, muzee, expoziţii de profil, etc.
3. Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor
exprimă necesitatea ca învăţarea să se facă cu ştiinţă, să-ţi
dai seama, să înţelegi semnificaţiile obiectului/procesului
studiat şi, în acest context să depui un efort mental
(gândire) şi, după caz, un efort acţional, de aplicare a
cunoştinţelor, adică să fii conştient şi activ în acelaşi
timp.

Reguli de aplicare a principiului – folosirea de explicaţii, argumente,

exemplificări, realizarea de conexiuni între vechile şi noile
cunoştinţe, crearea şi rezolvarea de situaţii problematice
(manifestarea gândirii creatoare), întrebări retorice, probleme,
simulări, etc.
4. Principiul sistematizării şi continuităţii în învățare –
exprimă necesitatea ca materia de studiu să fie structurată în
secvenţe de cunoştinţe ordonate într-o continuitate logică,
ştiinţifică şi pedagogică şi care în final, să alcătuiască un
sistem informaţional. Succesiunea secvenţelor de studiu
trebuie făcute într-o ordine logică, fără întrerupere, adică să
decurgă în mod firesc una după alta.
Această cerinţă este asigurată atât prin documentele şcolare (planul cadru,
programele şcolare, manualele şcolare), cât şi prin activitatea didactică
propriu-zisă.
Reguli de aplicare a principiului - rezumate, conspecte, sinteze,
clasificări, tabele; învăţarea să se facă ritmic, la intervale optime,
asigurând restructurarea şi reordonarea cunoştinţelor noi, etc.
5. Principiul accesibilităţii şi individualizării învățării (respectării
particularităţilor psihoindividuale şi de vârstă) – exprimă
necesitatea ca materia de studiu să fie astfel vehiculată (transmisă
şi asimilată), încât să fie înţeleasă cu o anumită uşurinţă,
corespunzător particularităţilor de vârstă (potenţialul intelectual,
fizic, nivelul pregătirii anterioare) şi psihoindividuale ale elevilor.

Reguli de aplicare a principiului – oferirea de sarcini cu grad de dificultate ce poate fi

depăşit prin mobilizarea potenţialului intelectual al elevului şi cu îndrumarea și
monitorizarea profesorului; temele diferenţiate pentru acasă, lectura şi bibliografia
suplimentară; împărţirea clasei în grupe relativ apropiate sub raportul potenţialului
intelectual şi repartizarea unor sarcini diferite etc.
6. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor, deprinderilor și
priceperilor – aprofundarea cunoştinţelor asimilate, trăinicia
lor în timp, rapiditatea şi fidelitatea cu care acestea sunt
reactualizate, precum şi folosirea eficientă, operativă a
cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor în activităţile de
învăţare şi în cele practice.
Temeinicia învăţării - din perspectiva elevului - este determinată
de modul în care s-a realizat învăţarea. Temeinicia este
asigurată de învăţarea conştientă, motivată, activă şi
sistematică, dar şi de procedeele de fixare şi memorare
conştientă, de repetare eşalonată, de exerciţiile de transfer, de
aplicaţiile practice etc.
 7. Principiul asigurării conexiunii inverse/feed-back-ului –
presupune îmbunătățirea din mers a rezultatelor procesului instructiv -
educativ, în funcție de informația primită despre rezultatele anterioare,
asigurând obținerea de efecte pozitive pentru proces și reducerea sau
eliminarea celor negative.
•Conexiunea elev-profesor, inversă procesului de comunicare de
cunoștințe, contribuie la activizarea și intensificarea învățării, la
asigurarea unui confort în educație pentru fiecare elev în parte, reliefând
calitatea procesului de învățare, prin determinarea acelor comportamente
ale elevilor care, odată formate, se concretizează în deprinderi, capacități
intelectuale și practice, atitudini, trăsături motivaționale și afective.
•Principiul retroacțiunii sau al conexiunii inverse se realizează prin
evaluare ritmică, progresivă, formativă.
 Caracteristicile principiilor
educaţiei:

• Caracter obiectiv
• Caracter general
• Caracter istoric
• Caracter subiectiv
• Caracter dinamic
• Caracter sistemic
 Concluzii:

• principiile didactice alcătuiesc un sistem unitar;

• au valoarea orientativă pentru activitatea profesorului;
• au caracter deschis și dinamic;
• respectarea lor asigură un echilibru procesului de
învățământ.
 Exerciții de reflecție:
 Exprimați-vă punctul de vedere cu privire la afirmația de mai jos
și identificați principiul căruia îi corespunde:
Orice temă poate fi predată efectiv într-o formă intelectuală corectă, oricărui
copil, la orice vârstă, cu precizarea că orice temă din programă poate fi
prezentată în forme care să pună accent fie pe acțiuni obiectuale, fie pe
imagini, fie pe mijloace verbale. (Jerome Bruner).
 Analizați valențele principiului intuiției din următorul citat:
Și ca totul să ți se imprime mai ușor trebuie apelat, ori de câte ori este posibil,
la simțuri, să fie unite auzul cu vederea și gustul, cu mâna, materia care
trebuie învățată să nu fie doar expusă, ca să pătrundă numai în urechi, ci ea
trebuie prezentată și prin imagini, ca astfel reprezentarea să se imprime
ochiului, urechii, intelectului și memoriei.() Prin intuiția reală se începe
învățarea și nu prin descrierea verbală a lucrurilor (J.A. Comenius, Didactica
Magna).
 Bibliografie:
• 1. Crețu, D., (1999), Psihopedagogie - elemente de formare a
profesorilor, Editura Imago, Sibiu
• 2. Chiș, V., (2014), Fundamentele pedagogiei, Editura Eikon, Cluj-
Napoca
• 3. Cucoș, C., (2000), Pedagogie, Editura Polirom, Iași
• 4. Nicola, I., (1996), Tratat de pedagogie școlară, EDP, București
• 5. Stan, C., (2001), Teoria educației. Actualitate și perspective,
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
• 6. Radu I., T., Ezechil, L., (2008), Pedagogie. Fundamente
teoretice, ediția a III-a, Editura V&I integral, București