Harta cognitivă

-
Normativitatea
A realizat : Șevciuc Adriana
GR 22PR
 Normativitatea educației se poate situa la mai multe
niveluri:
- normativitate instituțională, asigurată prin cadrul
legislativ existent la un moment dat; acesta ține mai
Normativitatea mult de factorul politic și este mai puțin controlată de
manageri sau profesori;
- normativitatea funcțională, de ordin didactic,
deontologic, praxiologic, care ține de competența
cadrelor didactice care dispun de largi posibilități de
accentuare sau de combinare a unor norme în acord
cu activitățile pe care le creează și le realizează .

PRINCIPIU DIDACTIC-Noţiunea
de principiu este definită ca fiind ,,element
„Principiile pedagogice”
fundamental, idee, lege de bază pe care se reprezintă normele cu valoare
întemeiază o teorie, un sistem, o normă de strategică şi operaţională, care
conduită. trebuie respectate în vederea
asigurării eficienţei activităţilor
proiectate la nivelul sistemului şi
,,Principiile didactice se referă la acele norme orientative, teze
al procesului de învăţământ.
generale cu caracter director, care pot imprima procesului
paideutic un sens funcțional, asigurând prin aceasta, o premisă a
succesului în atingerea obiectivelor propuse.”
,,Principiile didactice reprezintă nivelul programării
didactice care vizează eficienţa activităţii didactice/educative,
proiectată şi realizată în cadrul corelaţiei profesor-elev, prin
acţiuni concrete de predare-învăţare-evaluare.”
 ,,În activitatea didactică, principiile didactice îndeplinesc mai
multe funcții:
FUNCȚIILE -Orientează traseul educativ înspre obiectivele propuse de
PRINCIPIIL profesori și învățători;
-Normează practica educativă prin aceea că intervine obligația de
OR a fi respectate niște reguli psihologice, pedagogice, deontologice,
DIDACTICE științifice;
-Prescrie tratamente și moduri de relaționare specifice în raport
cu situația de învățare;
-Reglează activitatea educatuvă atunci când rezultatele și
performanțele la care se ajunge nu sunt cele scontate.”

Caracterul general este imprimat de faptul că

CARACTERISTICILE principiile vizează toate componentele funcționale
PRINCIPIILOR ale procesului de învățământ, toate activitățile și
DIDACTICE disciplinele școlare, indiferent de nivelul de
școlarizare.

Carcaterul dinamic se susține Caracterul sistemic rezidă în aceea că principiile

prin faptul că principiile didactice care interacționază între ele se cer a fi aplicate ca un
nu sunt date o dată pentru ansamblu, în mod simultan și nu izolat; apoi principiile
totdeauna, ele au o istorie, se vor conexa cu toate componentele procesului de
numărul lor nu este fix, ci predare –cu conținuturi, cu metode, cu forme de
schimbător, în funcție de variabile
organizare a predării etc.
ce țin de contextul extradidactic,
de noile date ale psihologiei și
pedagogiei, de experiența cadrului
didactic; în același timp, sisemul
principiilor variază de la un autor
la altul multiplicându-se sau
restrucrurându-se.
 ,,Comenius este primul gânditor modern care a
formulat și a teoretizat în mod explicit principiile
EVOLUȚIA educative în monumentala sa lucrare ,,Didactica
PRINCIPIILOR Magna”.
DIDACTICE

Principiile fundamentale exprimate de

Comenius în lucarea sa sunt:
- ,,principiul conformității cu natura:
- principiul conformității cu vârsta,
- principiul intuiției considerat

Înetemeietorul educației progresiviste, J. Dewey, propune principii potrivit

cărora școala va permite individului
- să se exprime în mod individual;
- să acționeze în mod liber;
- să învețe prin și în experiență;
- să utilizeze o deprindere pentru a ajunge la scopurile propuse;
- să extragă acea latură a vieții care-i explică în mod adecvat realitatea;
- să ia seama că lumea se schimbă.”
 SISTEMUL Din perspectiva pedagogiei germane E. E.
PRINCIPIILOR Geissler ,,propune o clasificare a principiilor mascate
deseori, de scopuri formal-globale ale învățământului:
DIDACTICE

1. nivelul obiectiv-structural al dezvoltării elevului (rezidă în dezvoltarea unor premise ale învățării
drept garant al eficienței acesteia; anumite aptitudini trebuie să se dezvolte înainte ca structura și
semnificația multor experimente să poată fi înțelese; cunoașterea unor structuri mai simple precede
cunoașterea unor înțelegerea unor structuri mai complexe)
2. Complexitatea progresivă (cerința respectării unor succesiuni care să permită o intrare gradată în
probleme din ce în ce mai complicate);
3. Învățarea operațională (care stipulează că noțiunile nu se formează prin simpla contemplare a unor
fapte obiective, ci din contactul directal elevului cu obiectul respectiv);
4. Orientarea scopului învățământului (pentru ca un conținut cultural să devină și educativ, trebuie
precizate motivul și condițiile de instruire a funcționalității culturale);
5. Orientarea logico-obiectivă ( cerința de a se înterzice aplicarea unor criterii străine de o anumită
disciplină în selectarea propriilor elemente de conținut ale instruieii);
6. Principiul exemplului (are la bază premisa epistemologică a exprimării generalului prin raportul
dintre individ și specie);
7. Orientarea științifică și propedeutic-științifică (aceasta pretinde că nu se va introduce în
învățământ nici o cunoștință care nu a fost validată ca fiind științifică);
8. Corelarea cu acțiune (cerința continuității dintre teoretic și practic);
9. Principiul învățământului educativ (invitația ca învățământul să și formeze nu numai să informeze);
10. Principiul globalismului (orientarea către totalizarea cunoașterii și deschiderea ei spre viață).”
 În pedagogia franceză ,,R. Hebert invocă alte cinci principii
fundamentale ale acțiunii educațive, conexate la scopurile
educației, pe lângă cele specifice fiecărei laturi a educației:

1. Principiul maturizării specifice (educația trebuie să fie un ajutor dat

omului pentru a funcționa plenar din punct de vedere biologic, prin educația
copilului);
2. Principiul socializării și profesionalizării (individul este supus unei
formări în perspectiva inserției în structurile sociale și a îndeplinirii unor sarcini
practice, de producere a unor bunuri);
3. Principiul civilizării (educația are menirea de a-l introduce pe om în
cultură , prin cunoașterea, încorporarea și crearea valorilor sedimentate la un
moment dat);
4. Principiul individualizării ( educația demnă de acest nume are obligația
de a cultiva libertatea creativă a individului, de a-l face autonom, stăpân și
responsabil de gândirea și faptele sale);
5. Principiul spiritualizării ( prin intermediul instrucției și formării, omul
trebuie să ajungă la un sens înalt, mai ales raportând-se la transcendență, ca
sinteză a tuturor demersurilor educative).
 Din perspectiva unei abordări manageriale se
propun ,,următoarele principii didactice:

 Principiul orientării formative a activității didactice:

 Principiul sistematizării activității didactice;
 Principiul accesibilității activității didactice;
 Principiul participării elevilor/studenților în cadrul activității
didactice;
 Principil interdependenței necesare în cadrul activității
didactice între cunoașterea senzorială și cea rațională;
 Principiul interacțiunii între teorie și practică necesare
activității didactice;
 Principil esențializării rezultatelor activității didactice;
 Principiul autoreglării activității didactice.”
 . DESCRIEREA ȘI FUNCȚIONALITATEA PRINCIPIILOR DIDACTICE
 Principiul intuiției- exprimă necesitatea studierii obiectelor, fenomenelor,
proceselor prin intermediul simţurilor care realizează cunoaşterea senzorială a realităţii ca
punct de plecare spre cunoaşterea logică, raţională contribuind la înfăptuirea unităţii între
senzorial şi logic.
 Principiul legării teoriei cu practica-exprimă necesitatea îmbinării componentei ideatice a
învăţării cu cea acţională, aplicativă deci a actului de însuşire a cunoştinţelor teoretice cu
formarea priceperilor, deprinderilor şi abilităţilor.
Principiul însușirii active și conștiente a cunoștințelor- exprimă necesitatea ca învăţarea
să se facă cu ştiintă, subiectul educaţional să înţeleagă semnificaţiile obiectului sau procesului
studiat, să depună effort operaţional, mental şi acţional. Învățarea trebuie să fie un act de
trecere a cunoștințelor prin filtru propriu al gândirii.
 Principiul sistematizării și continuității cunoștințelor- exprimă necesitatea ca materia de
studiu să fie structurată în
unităţi metodice coerente, ordonate într-o succesiune logică, ştiinţifică şi pedagogică şi care să
alcătuiască un sistem informaţional.
 Principiul accesibilității și respectării particularităților de vârstă-exprimă necesitatea ca
materia de studiu să fie astfel vehiculată încât să fie înţeleasă cu o anumită uşurinţă
corespunzător particularităţilor de vârstă.
Principiul asigurării conexiunii inverse-inversarea fluxului transmiterii de idei, de la profesor
le elevi cu unul de la elevi spre profesor,valorifcarea greșelilor elevilor.
 Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor-depinde de obiectivele stabilite, de
conţinuturile vehiculate, de strategiile didactice adoptate, de contextual educaţioal
general.
 Concluzie:
Principiile sunt constante ale
procesului de instruire, asigură un
echilibru procesului de învăţământ, au
un caracter deschis şi dinamic,
profesorul este obligat a ţine cont de
acestea pentru a asigura succesul
activităţii didactice.