PIPP-ID ANUL II – SEMESTRUL I student: URSE ( cas.

RAUS) ALINA

TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII – TEMA NR.2

Unitatea de învăţare nr. 1 - Clarificări etimologice. Analiza interdependenţei conceptelor

specifice teoriei şi metodologiei instruirii
-Ce este TEORIA SI METODOLODIA INSTRUIRII si care este rolul ei in educatie?
DEFINITII :
Teoria instruirii este “un corp coerent de explicaţii, sistematizări şi norme privind
proiectarea şi înfăptuirea sistematică a introducerii omului în cultura umanităţii”( C. Moise,
1996).
Metodologiei instruirii este un ansamblu teoretic de principii normative, de reguli şi procedee
utilizate ce urmează a se aplica în vederea obţinerii unor rezultate mai bune şi în care practica
se transformă în praxiologie.
Teoria şi metodologia instruirii are ca obiect de studiu procesul de învăţământ ca
proces de instruire.
Funcțiile Teoriei și metodologiei instruirii
-La nivel normativ, este vizată dimensiunea funcţional-structural-operaţională a
procesului de instruire, care marchează cadrul epistemologic specific didacticii generale.
-La nivel prescriptiv, este vizată practica activităţii de instruire, realizabilă în cadrul
procesului de învăţământ.
Teoria şi metodologia instruirii (T.M.I.) face parte din categoria disciplinelor pedagogice
fundamentale, care, împreună cu Teoria şi metodologia curriculumului şi Teoria şi practica
evaluării, alcătuiesc nucleul sistemului ştiinţelor educaţiei. Ea interacţionează si cu celelalte
ştiinţe ale sistemului, prin schimburi informaţionale şi metodologice. Mai mult, ca ştiinţă
fundamentală, împreună cu celelalte din categoria respectivă, sprijină fundamentarea
teoretică şi optimizarea metodologică a ştiinţelor particulare, specializate şi ale educaţiei
interdisciplinare.
Legatura intre Didactica si T.M.I.
Teoria și metodologia instruirii nu trebuie identificata cu didactica in general si nici cu
didactica traditionala. Ea este o forma moderna a didacticii sau mai degraba didactica centrata
pe teoria si metodologia proiectarii-predarii si invatarii eficiente. Succesul activitatilor de
instruire si autoinstruire, de educatie si autoeducatie este conditionat de cunoasterea didacticii
generale.
Corespunzător acestor noi achiziţii, se schimbă şi concepţia generală asupra
procesului de predare-învăţare. Se trece de la concepţia de tip magistrocentrist la cea de tip
psihocentrist sau sociocentrist. Didactica modernă devine o didactică a metodelor active,
participative, în care elevul devine subiect activ al propriei sale formări, antrenat în toate
etapele procesului didactic. Teoriile de instruire eficientă au adâncit problematica didacticii,
demonstrând existenţa unor mutaţii fundamentale în însuşi procesul instruirii. “A instrui, scria
G. de Landsheere, nu înseamnă a selecta, ci, dimpotrivă, a ne strădui ca toţi să reuşească.
Aceasta presupune lupta împotriva curbei lui Gauss luată ca model de selecţie” (1963, p.64).
De asemenea, creşterea complexităţii problematicii instruirii, atât în plan vertical cât
şi orizontal, a impus extinderea cercetărilor de didactică, cele de adâncime având menirea de
a furniza clarificări din punct de vedere logic, sociologic şi psihopedagogic, iar cele pe
orizontală având menirea de a interpreta ştiinţific extensia ariei sale de cuprindere de la
finalităţi/obiective, conţinuturi, principii, tehnologie didactică, până la tipul de arhitectonică
şcolară şi la relaţia cu factorii umani şi tehnici implicaţi în procesul didactic. (Ionescu, M.,
2001, p.27).

1
 În calitatea sa de teorie a procesului de învăţământ, didactica generală îndeplineşte o
dublă funcţie pedagogică (Cristea, S., 2000, p.99):
 funcţia normativă, care stabileşte dimensiunea funcţională – structurală –
operaţională a activităţii de predare-învăţare-evaluare;
 funcţia prescriptivă, care stabileşte “condiţiile ierarhice” ale activităţii de predare-
învăţare-evaluare şi posibilităţile tehnologice de proiectare şi de realizare a acestora în
sens tradiţional, modern şi postmodern.
Cele două funcţii intervin atât la nivel epistemologic, prin teoria care stă la baza
didacticii generale, cât şi la nivel praxiologic, prin teoria aplicată în cadrul metodicii
diferitelor discipline de învăţământ.
Daca didactica generala studiaza procesul de invatamant in aspectele lui esentiale,
DIDACTICILE SPECIALE sunt cele care se raporteaza la varsta si nivelul de scolaritate al
educatului. Teoria curriculum-ului a impus aparitia unor DIDACTICI ALE ARIILOR
CURRICULARE, importante din perspectiva predarii inter-, multi- si transdisciplinare. De
asemenea, fiecarei disciplinde de invatamant ii corespunde o didactica- DIDACTICILE
SPECIALITATILOR. Acestea, in acord cu didactica generala se extind pe abordarea
problemelor specifice. Didactica specialitatii vizeaza analiza procesului de invatamant la un
anumit obiect. Ea este completata de METODICA, cea care studiaza procesul de transmitere
a cunostintelor si al formarii deprinderilor la acel obiect, tinzand sa solutioneze toate
problemele pe care le ridica invatarea la acel obiect.
EXEMPLE de DIDACTICI SPECIALE:
-didactica prescolara;
-didactica scolara;
-didactica universitara;
-didactica adultilor.
EXEMPLE de DIDACTICI DE SPECIALITATE:
-didactica activitatilor matematice in gradinita;
-didactica matematicii in invatamantul primar;...
EXEMPLE de METODICI:
-metodica predarii activitatilor de limba romana in gradinita;
-metodica predarii limbii romane in invatamantul primar;...
INTREBARI:
Care este legatura dintre Teoria si metodologia instruirii si didactica?
Dar dintre didactica generala, cea curriculara, cea de specialitate si metodica?
Care este importanta fiecareia dintre ele pentru cadrul didactic?
REFERINTE BIBLIOGRAFICE:
-- Teodoran,Dimitrie, Probleme fundamentale ale pedagogiei, E.D.P., București, 1982;
- - Cristea,Sorin, Pedagogie generală, E.D.P., București, 1996;
- Cucoș, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 1996;

Unitatea de învăţare nr. 2 - NORMATIVITATEA ACTIVITĂŢII DIDACTICE

- De ce principiile didactice funcţionează simultan într-un sistem coerent şi corelat?
DEFINITII:
NORMA se refera la unul sau mai multe criterii obligatorii in realizarea unei actiuni si
presupune “o anumită generalizare, o extindere necondiţionată în timp şi spaţiu,”;
“Norma didactică se constituie ca fiind expresia unor acumulări de experienţe paideutice
exemplare. Dacă totul s-ar pierde şi nimic nu s-ar rula, atunci cele mai multe gesticulaţii
educative s-ar consuma în reinventări ale unor procedee care nu au mai existat(…) ceea ce s-a
dovedit să se tezaurizeze şi să se păstreze.Tocmai la acest aspect se referă principiul
didactic”. (C. Cucoş , 2014, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi)

2
 PRINCIPIUL DIDACTIC se refera la o sfera mai larga de aplicabilitate in timp ce
REGULA DIDACTICA este o norma mai restransa la un anumit segment al proceselor
didactice.
„Principiile nu se identifică cu legile, dar ele exprimă existenţa acestora, având rolul
de a orienta şi regla activitatea de organizare şi desfăşurare a procesului de învăţământ…” (V.
Bunescu, M. Giurgea, 1982, p.89).
Funcţii (N. Oprescu, 1984; C. Cucoş, 1996)
 orientează parcursul educativ către obiectivele stabilite de cadrele didactice;
 normează practica educativă prin „obligaţia” de a fi respectate nişte reguli psihologice,
pedagogice, ştiinţifice;
 prescrie moduri de relaţionare specifice în raport cu situaţia de învăţare;
 reglează activitatea educativă atunci când rezultatele obţinute se situează sub nivelul
expectaţiilor.
PRINCIPII DIDACTICE IDENTIFICATE IN ULTIMELE DECENII IN
LITERATURA DE SPECIALITATE:
1) Principiul integrării teoriei cu practica;
2) Principiul accesibilităţii şi individualizării;
3) Principiul sistematizării şi continuităţii în învăţare;.
4) Principiul corelaţiei dintre senzorial şi raţional, dintre concret şi abstract;
5) Principiul participării conştiente şi active a elevului în activitatea de predare-învăţare-
evaluare;
6) Principiul învăţării temeinice a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;
Exemplu de aplicare în învățământul preșcolar/primar;
Respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor se poate realiza prin:
 Acţiuni individualizate ce se desfăşoară pe fondul activităţilor frontale, cu întreaga clasă
de elevi;
 Acţiuni individualizate sugerate şi impuse în cadrul procesului de învăţământ dar care se
realizează în afara lui (temele diferenţiate pentru acasă, lectura şi bibliografia
suplimentară);
 Activităţi pe grupe de nivel (împărţirea clasei în grupe relativ apropiate sub raportul
potenţialului intelectual şi repartizarea unor sarcini diferite);
 Activităţi în clase speciale, pentru elevi cu aptitudini deosebite sau pentru elevi cu
handicapuri (cu programe şi metodologii speciale).
INTREBARI:
Care sunt principiile didactice ale Teoriei şi metodologiei instruirii?
Care sunt consecinţele provocate de nerespectarea pricipiului respectării particularităţilor de
vârstă şi individuale ale elevilor?
Care sunt condițiile de realizare ale principiilor didactice?
Referințe bibliografice.
Bunescu, V., Giurgea, M., 1982, Principii de organizare şi desfăşurare a procesului de
învăţământ, în Didactica (coord. D. Salade), EDP, Bucureşti
Crețu, D., (1999), Psihopedagogie – elemente de formare a profesorilor, Editura Imago,
Sibiu
Grigoraş, I., (1995), Normativitatea activității şcolare, în Neculau, A. şi Cozma T., (coord.),
Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi gradul didactic II, Editura „Spiru Haret”,
Iaşi

Unitatea de invatare 3
FINALITATILE EDUCATIONALE. TAXONOMII. OPERATIONALIZAREA
OBIECTIVELOR
3
 De ce trebuie sa distingem finalitatile de obiectivele educationale?
DEFINITII:
 Finalitatile educatiei,reflectate in ideal,scop si obiective,creaza in cadrul unui sistem
de invatamant etapele de formare si dezvoltare a unui prototip de individ ca rezultat al
perspectivelor sociale,.filosofice,psihologice,pedagogice si economice ale unei
societati.
 Idealul educational este “o instanta valorica din care iradiaza
norme,principii,strategii,scopuri si obiective determinate”(C.Cucos,p191) si care
ocupa “locul central in teoria si actiunea pedagogica”(I.Bontas),1994,p68).
 Scopul educatiei reprezinta o forma intermediara intre ideal si obiectivele
educationale ce vizeaza finalitatea unei actiuni educative relative bine determinate.
 Obiectivele educationale reprezinta”categoria pedagogica ce exprima anticipat
rezultatele dezirabile ale educatiei”(C-tin Moise,1996),proiectandu-le in
personalitatea elevului sub forma unui “dat concret care poate fi detectat si
evaluat”(I.Nicola,1996).
 Taxonomie semnifica studiul unei grupe de operatii,obiective,actiuni,interventii,
strategii din punctul de vedere al clasificarii si descrierii acestora,de regula fiind
ierarhizate dupa gradul de complexitate.
 Operationalizarea inseamna a specifica demersul si modalitatile prin care
obiectivele proiectate pot fi identificate in rezultatele efective ale procesului
educational.
 Obiectivul operational reprezinta sinteza unui demers anticipativ de stabilire a unei
strategii de aringere a unui comportament dezirabil,observabil si masurabil intr-un
timp scurt si clar delimitat intr-o secventa de instruire.
Noi concepte in privinta finalitatilor educatiei:profilul de formare al absolventului de
invatamant obligatoriu;finalitatile pe cicluri de
invatamant:primar,gimnazial,liceal;finalitatile pe pecicluri curriculare;obiectivele-
cadru;obiectivele de referinta;copetentele generale;competentele specifice.
Functiile obiectivelor:
 pentru cadrul didactic:
- de orientare axiologica;
- de proiectare;
- predictiva;
- de organizare si reglare a procesului didactic;
- evaluativa.
 pentru elev:
- de crestere a nvelului de aspiratii;
- de constientizare a educatului asupra desfasurarii propriei educatii;
- evaluative
Criterii de clasificare ale obiectivelor educationale:
 dupa gradul de generalitate:-
- generale
- de generalitate medie
- specifice/concrete/comportamenta-le/operationale;
 dupa domeniile/categoriile comportamentale:-cognitive
-afective
-psihomotorii;
 dupa criteriul temporal: pe termen -lung(pt ciclul/anul scolar)
-mediu(pt. semestru)

4
 -scurt(de la o zi la alta);
Taxonomia cognitiva a lui Bloom are drept criteriu de ierarhizare a comportamentelor
complexitatea acestora si vizeaza doua grupe comportamentale:cunoasterea si deprinderile si
capacitatile intelectuale.:
1.cunoasterea
2.comprehensiunea
3.aplicarea
4. analiza
5.sinteza
6.evaluarea
T axonomia pentru domeniul afectiv(D.R.Krathwohl) --criteriul de
ierarhizare este gradul de interiorizare a atitudinii,sentimentului,interesului etc.care constituie
obiectivul urmarit.
1.receptarea(prezenta)
2.raspunsul(reactia)
3.valorizarea
4.organizarea
5.caracterizarea
Taxonomia domeniului psihomotor: 1.perceptia
(E.J.Simpson) -are drept principii ierarhice gradul de omplexitate a
comportamentului psihomotor vizat si gradul de insusire al acestuia
1.perceptia
2.dispozitia/starea de pregatire
3.raspunsul ghidat/dirijat
4.raspunsul automatizat/automatismul
5.raspunsul manifest complex
6.adaptarea
7.creatia
Tehnici de operationalizare formulate de teoreticieni ca R.F.Mager(1962),R.
Gagne si L.Briggs(1977),V.si G. de Landsheere(1979)sau L.D’Hainaut(1981).
V.siG.Landsheere stabilesc cinci parametri de operationalizare a unui obiectiv:
1.cine va produce comportamentul vizat;
2.ce comportament observabil va demonstra ca obiectivul a fost atins;
3.care va fi produsul/performanta acestui comportament;
4.in ce conditii trebuie sa aiba loc comportamentul;
5.in baza caror criterii se considera a fi satisfacator produsul.
Exemplu:”elevul sa alcatuiasca rezumatul textului folosind textul din manual fara sprijinul
profesorului”.
R.F.Mager vizeaza un singur comportament final,caracterizabil prin trei indicatori:
1.precizarea comportamentului final al actiunii elevului;
2.enuntarea cnditiilor de realizare specifice cadrului de manifestare a comportamentului
vizat;
3.indicarea nivelului de performanta asteptata.
Exemplu:”sa sublinieze substantivele dintr-un text dat,pe baza cunostintelor
insusite;obiectivul va fi considerat atins daca vor fi identificate 7 dintre cele 10 substantive pe
care le contine textul”.
CE TREBUIE SA AIBA IN VEDERE CADRULUI DIDACTIC IN ETAPA DE
OPERATIONALIZARE A OBIECTIVELOR?
1.descrierea comportamentului final-printr-un verb concret de actiune care sa permita
observarea si masurarea comportamentelor realizate(a rezolva,acompara,aconstrui,etc.);

5
2.conditiile in care se realizeaza obiectivul vizat:-conditii materiale(“putand sa
utilizeze…”);
-conditii psihologice(“cunoscand situatia x”);
3.nivelul performantei acceptabile-arata in ce masura obiectivele propuse au fost atinse si
sunt exprimate fie sub aspect calitativ al performantei,fie sub aspect cantitativ sau temporal.
EXEMPLU DE APLICARE:
DISCIPLINA: LIMBA SI LITERATURA ROMANA
TIP LECTIE: de consolidare si sistematizare a cunostintelor
SCOP: sitematizarea si consolidareacunostintelor insusite despre grupurile de litere
CHE, CHI, GHE, GHI si aplicarea lor in contexte variate.
OBIECTIVE OPERATIONALE:
La sfarsitul lectiei , elevii vor fi capabili:
O1-sa recunoasca cuvintele care contin grupuri de litere
O2-sa stabileasca numarul de silabe, litere, sunete ale unui cuvant
O3-sa intregeasca cuvinte cu grupurile de litere CHE, CHI, GHE. GHI
O4-sa adauge grupuri de litere care se potrivesc unor cuvinte date
O5- sa alcatuiasca propozitii cu ajutorul cuvintelor obtinute
INTREBARI:
1.Care sunt cele mai utilizate taxonomii ale obiectivelor educationale ?
2.Ce este operationalizarea?
3Ce parametrii sunt vizati de cadrul didactic in etapa de operationalizare?
BIBLIOGRAFIE:
Masari, Seghedin- TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII SI EVALUARII
Cucos- PEDAGOGIE
Momanu- PEDAGOGIE

Unitatea de invatare 4
STRATEGII DIDACTICE-STILURI DE INSTRUIRE,METODE SI MIJLOACE DE
INVATAMANT.FORME DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE INSTRUIRE
Ce este strategia didactica?
DEFINITII:
1. Strategia didactica este parte componenta a tehnologiei didactice si se refera la
demersul autentic de abordare(ce implica atat respectarea principiilor didactice si de
proiectare,cat si de articulare a unui continut prin utilizarea metodelor, tehnicilor si
procedeelor didactice,a resurselor si mijloacelor de invatamant si a modurilor de
organizare raportate la stilurile de invatare si predare si nivelul de performanta al
factorilor implicati intr-un context dat,demonstrand flexibilitate,creativitate si
pertinenta in solutiile propuse)a unei activitati didactice pentru realizarea unui scop
specific.
2. Stilul de invatare este o “matrice specifica si preferentiala de tratare/procesare/
prelucrare a sarcinilor de invatare,prin care punem in miscare strategiile, adaptandu-le
la cerintele unui mediu nou creat”(I.Neacsu,2006).
3. Stilul reprezinta o variabila organizational ace cuprinde componente psiho-sociale si
manageriale cu un grad inalt de influenta in planul relational si interactional pedagogic.
4.Stilul de instruire reflecta acel ansamblu individual de trasaturi de personalitate,
comportament, raporturi interpersonale,competente si aptitudini specifice,roluri asumate si
calitati personale, manifestat constant in activitatea de desfasurare a procesului educational.
Caracteristicile strategiei didactice:
-interdependenta intre elementele strategiei didactice;
-dinamica care urmareste structurarea si inlantuirea situatiilor deinstruire;

6
-integralitatea ce vizeaza ansamblul instruirii.
Tipuri de stategii didactice:
1.dupa domeniul activitatilor instructionale predominante:-.cognitive;
- psihomotrice;
-afectiv motivationale;
-. combinatorii;

2.dupa traseul cognitiv:- inductive;

-deductive;
- analogice;
- transductive;
- mixte;
3.dupa gradul de structurare a sarcinilor de instruire:-str. algoritmice;
- semi-prescrise/nealgoritmice;
-expozitiv- euristice;
- evaluative-stimulative.
Stiluri de invatare:-dupa R.Linksman:-vizual;
-auditiv;
-tactil;
-kinestezic.
-dupa Thomas Oakland(LSI):-extravertit sau intravertit;
-practic sau imaginativ;
-rational sau sentimental;
-organizat sau flexibil.
Clasificarea stilurilor de instruire:
-dupa N.Bennett,1976:-profesori formali;
-profesori informali;
-dupa K.Lewin,R.Lippit si R.K.White(1939):-stilul autoritar;
-stilul democratic;
-stilul laissez-faire;
-dupa V.H.Vroom,P.W.Yetton si E.P.Hollander(1973):-autocrat I;
-autocratII;
-consultativI;
-consultativ II;
-dupa R.Likert:-autoritar-exploatator;
-autoritar-binevoitor;
-consultativ;
-participativ.
EXERCITIU INDIVIDUAL:
Dati exemple de comportamente ale elevilor care au un stil de invatare kinestezic.
INTREBARI:
1.Stilul de predare al cadrului didactic infuenteaza strategia didactica ?
2.Care sunt stilurile de invatare?
3.Care dintre competentele stilului de instruire este mai importanta din punctul vostru de
vedere?
BIBLIOGRAFIE:
Masari, Seghedin- TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII SI EVALUARII
Cucos- PEDAGOGIE
Momanu- PEDAGOGIE

7
Unitatile de invatare 5 si 6 - “Clasificarea si descrierea metodelor didactice traditionale
si alternative”
Care este rolul metodelor didactice in procesul instructive-educativ?
DEFINITII:
Metoda didactica este drumul catre atingerea obiectivelor didactice. Ea este o cale eficienta
de desfasurare a procesului de predare- invatare- evaluare.
Procedeul didactic reprezinta un detaliu sau o component a metodei. El arata modul de
aplicare al metodelor pe secvente.
Uneori metoda poate devein procedeu si invers.
FUNCTIILE METODELOR DIDACTICE:
-NORMATIVA- vizeaza stabilirea modului in care trebuie sa se desfasoare procesul
instructive educative
-cognitiva- vizeaza performantele( in special cognitive) ale elevilor
- formative- vizeaza dezvoltarea personalitatii elevilor
-operationala- vizeaza realizarea obiectivelor concrete ale activitatii didactice.
CLAIFICAREA METODELOR DE INSTRUIRE:
I. Dupa criteriul istoric:
- metode traditionale
- metode noi/ modern
II. Dupa modul de organizare a activitatii:
-metode de activitate individuala
-metode de activitate in perechi
-metode de organizare in microgrupuri/ echipa
III. Dupa sarcinadidactica indeplinita preponderant:
-metode de comunicare si asimilare de noi cunostinte
-metode de repetare si consolidare a cunostintelor
- metode de formare de priceperi si deprinderi
-metode de evaluare a rezultatelor invatarii.
Descriere metode de instruire:
1. EXPUNEREA DIDACTICA- consta in prezentarea orala a unei teme. Se sprijina pe
urmatoarele procedee: conversatia si demonstratia.
VARIANTE DE EXPUNERE:
-NARATIUNEA/ POVESTIREA
-DESCRIEREA
-EXPLICATIA
-PRELEGEREA SCOLARA
2. Conversatia didactica( metoda interogativa, dialog didactic) foloseste dialogul prin
intrebari pentru insusire de noi cunostinte sau fixare, aprofundare, sistematizare si
verificare a acestora.
FORME PRINCIPALE:
-Conversatia euristica- pt insusire de noi cunostinte, solicitand gandirea;
-Conversatia de clarificare, sintetizare, aprofundare a cunostintelor;
-Conversatia de consolidare pt fixarea cunostintelor;
Conversatia de verificare( catehetica).
3. OBSERVAREA SISTEMATICA –urmarirea, investigarea intentionata a unor obiecte
si fenomene cu scopul de a obtine informatii despre ele.
Etapele observarii:
- Organizarea observarii;
- Observarea propriu- zisa;
- Prelucrarea datelor culese;

8
 - Valorificarea observarii.
4.DEMONSTRATIA- are caracter intuitiv, consta in prezentarea de catre cadrul
didactic a unor actiuni ce vor fi invatate de catre elev, a cariu perceptive este dirijata
de cadrul didactic prin cuvant. Rolul elevului este de receptor.
Tipuri de demonstratie:
-cu obiecte in stare naturala;
-cu actiuni, atunci cand se urmareste invatarea unor deprinderi;
-cu substitutele obiectelor, fenomenelor( planse, harti,fotografii si tablouri, materiale
tridimensionale);
- de tip combinat (demonstratia prin experiente, demonstratia prin desen didactic);
- cu mijloace tehnice.
5. MODELAREA DIDACTICA- utilizarea si valorificarea modelelor de cercetare
indirect a realitatii, propuse de profesor, ce orienteaza activitatea elevului cu scopul
dobandirii de noi cunostinte. Este o demonstratie cu ajutorul mulajelor sau modelelor.
Modelul didactic este un sistem artificial , simplificat, construit prin analogie cu cel
real.
Tipuri de modele:
- Modelare prin similitudine- utilizare de machete, mulaje;
- Modelare prin analogie-utilizare de modele grafice sau modele
matematice( formule, ecuatii, scheme matematice);
- Modelarea matematica- exprima un simbol, raport sau formule ori scheme
geometrice;
- Modelarea simulatorie- exemplu de model simulatoriu- filmul didactic.
6. EXERCITIUL- metoda clasica bazata pe actiune, cu caracter algoritmic; consta in
executarea constienta, sistematica si repetata a unui numar de operatii in vederea formarii si
insusirii unei structuri operationale.
Etapele de desfasurare a exercitiului:
-demonstratia model, realizata de cadrul didactic;
-o interiorizare treptata, realizata de elev, prin exersari repetate si sistematizate.
7. ALGORITMIZAREA: presupun utilizarea unui lant de algoritmi( operatii savarsite intr-o
ordine aproximativ constanta) integrati la nivelul unei scheme de actiune didactica, ce va
constitui un model operational ce va optimiza actul de invatare.
Tipuri de algoritmi didactici:
-cei deja existenti in diverse stiinte( matematica, fizica, chimie);
-cei construiti de catre profesor, in functie de scopul lectiei- diverse reguli pentru realizarea
diverselor sarcini.
8. PROBLEMATIZAREA: elevii ajung la adevaruri noi pornind de la cunostintele insusite
anterior, prin rezolvarea unor situatii- problema. Noile cunostinte nu mai sunt predate elevilor
gata elaborate ci sunt obtinute prin efort propriu. Favorizeaza aspectul formative al
invatamantului( elevii participa activ si sutinut), dezvolta gandirea, creativitatea, spiritul de
observatie, motivatia, perseverenta, responsabilitatea, autonomia, independenta intelectuala.
Etape:
-moment pregatitor;
-moment tensional;
-moment rezolutiv
9. LUCRUL CU MANUALUL( munca cu manualul, lectura sau studiul cartii): metoda
didactica fundamental in formarea de priceperi si deprinderi de munca intelectuala. Consta in
folosirea surselor scolare scrise pentru capatarea deprinderii de utilizare a cartii in diverse
context de invatare si dobandirea capacitatii elevilor de a intelege textul in general.
Metoda se aplica diferentiat, in functie de varsta elevilor.

9
10. METODELE DE SIMULARE: categorie in care intra JOCURILE si utilizarea unor
sisteme tehnice( simulatoare). Consta in imitarea unor activitati reale cu scopul formarii de
comportamente specific.
JOCURILE DIDACTICE AU UN CARACTER IMITATIV EMPIRIC, SUNT PROPRII
VARSTEI SI EDUCATIEI PRESCOLARE.
JOCURILE DE SIMULARE sunt ocazii de antrenament pt indeplinirea unor roluri in
viata( vezi jocul de rol).
11. INVATAREA PRIN DESCOPERIRE: se refera la situatia in care materialul de invatat nu
este prezentat intr-o forma finala celui care invata ci este nevoie de o anume activitate mental
din partea elevului .
E poate realize prin: observarea dirijata, studiul de caz, problematizarea etc.
DUPA TIPUL DE LOGICA IMPLICAT, descoperirea poate fi:
-deductiva- pleaca de la adevaruri generale la cunostinte particulare;
- inductive- se pleaca de la situatii concrete si se ajunge la generalizari;
-analogica- prin analogie;
-transductiva- prezentarea metaforica a continutului.
12. STUDIUL DE CAZ: este o metoda activa.
Etape:
-cadrul didactic alege cazul;
-cadrul didactic le prezinta elevilor cazul;
-elevii obtin informatiile necasare( ajutati sau independent);
-informatiile sunt prelucrate;
-se elaboreaza variante de rezolvare;
-se alege varianta opima de rezolvare;
- se verifica decizia adoptata.
Variante ale acestei metode, intalnite in practica educationala:
-metoda situatiei
-metoda incidentei
13. METODA PROIECTELOR: este o metoda de invatare prin actiune practica, cu o
finalitate reala, aplicativa.
Etape:
-determinarea temei;
-stabilirea strategiei;
-organizarea actiunii;
-conceperea ghidului de elaborare;
-executarea proiectului;
-dirijarea realizarii;
-finalizarea actiunii;
-evaluarea.
Se realizeaza INDIVIDUAL sau IN GRUP.
14. INSTRUIREA PROGRAMATA: metoda polifunctionala;
Sunt 2 tipuri fundamentale:
a.Programarea lineara, de tip Skinnerian:
b.Programarea ramificata, de tip Crowder:
c. Programare combinata, cu elemente din celelalte doua.

ALTE METODE:

10
 - METODA ACVARIULUI:Participantii sunt dispusi in 2 cercuri concentrice, cel
din interior asemanator unui acvariu. Metoda urmareste emiterea unui nr. cat mai
mare de idei, de solutii. Metoda este o varianta a dezbaterii.
-METODA MOZAICULUI- se pregateste un text adecvat invatarii prin cooperare.
- HARTA CONCEPTUALA- presupune invatarea noilor informatii ce depind de
conceptele deja existente si de relatiile dintre ele.
- DIAGRAMA CAUZELOR SI A EFECTULUI: proces creativ de generalizare si
organizare a cauzelor principale si secundare ale unui efect, eveniment, ale unei
probleme.
- METODA PALARIILOR GANDITOARE:
-elevii se impart in 6 grupe, corespunzand celor 6 palarii ganditoare;
-Ele au culorile alb, rosu, galben, verde, albastru si negru. Fiecare palarie are un
rol: albastra=lider(conduce jocul), alba=povestitorul(reda textul pe scurt), rosu=
psihologul(isi exprima sentimentele fata de personajele intalnite), negru=
criticul(judeca), verde=ganditorul(ofera solutii alternative),
galben=creatorul(creaza finalul).
INTREBARI:
1. Care considerate ca este cea mai utilizata metoda didactica si de ce?
2. Care sunt metodele didactice traditionale?
3. Care sunt metodele didactice alternative?
ALTE EXEMPLE DE METODE utilizate in invatamantul primar: brainstorming-ul,
metoda cadranelor, cubul
BIBLIOGRAFIE:
Masari, Seghedin- TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII SI EVALUARII
Cucos- PEDAGOGIE
Momanu- PEDAGOGIE

Unitatea de invatare 7: MIJLOACE DE INVATAMANT

De ce sunt foarte importante mijloacele de invatamant in procesul instructive
educativ?
(Pentru ca reprezinta adevarate PUNTI intre educat si continuturile educationale.)
Definitii:
- MIJLOACE DE INVATAMANT( Dictionarul de pedagogie, 2000): "ansamblul materialelor
utilizate în procesul de învăţământ şi care, prin valorificarea potenţialului lor pedagogic,
sprijină realizarea obiectivelor educaţiei".
Categorii de mijloace de învăţământ:
- materiale didactice
- mijloace tehnice de învăţământ
Funcţiile mijloacelor de învăţământ:
- M. Ionescu (1982) identifică următoarele trei funcţii specifice ale mijloacelor de
învăţământ:
1) funcţia de sprijin în realizarea integrală a obiectivelor educaţionale:
2) funcţia de a contribui (alături de alţi factori) la independenţa didactică a educatului faţă
de educator, prin ele educatul învăţând treptat învăţarea;
3) funcţia de îmbunătăţire organizatorică a sistemului de învăţământ prin "şcolarizare
substitutivă".
- Dupa caracteristicile mijloacelor de învăţământ, funcţii acestora sunt:
1) funcţia informativ-demonstrativă;
2) funcţia formativ-educativă;
3) funcţia de raţionalizare a timpului în activitatea de predare-învăţare;

11
 4) funcţia de evaluare a rezultatelor învăţării;
5) funcţia de optimizare a relaţiilor de comunicare educaţională;
Clasificarea mijloacelor de învăţământ
- Pe criterii istorice, analizate de W. Schramm (1970), mijloacele de învăţământ sunt
prezentate în ordinea apariţiei lor în istoria învăţământului:
1) înainte de apariţia tiparului: obiecte naturale, tablouri, manuscrise;
2) începând cu descoperirea tiparului: cărţi, documente scrise în general, culegeri;
3) mijloace audiovizuale: înregistrări pe disc sau pe bandă, filme, radio, t.v.;
4) instrumente tehnice diverse: laboratoare, maşini de instruire.
- Pe criterii psihopedagogice( P. Marot) :
 după prezenţa sau absenţa mesajului didactic:
1. care deţin un mesaj didactic:
2. care facilitează transmiterea mesajului didactic:
 B după rolul didactic dominant:
1. mijloace informativ-demonstrative
- mijloace logico-intuitive
- mijloace logico-raţionale
2. mijloace de investigaţie, exersare şi formare
3.mijloace de raţionalizare a timpului în lecţie
4.mijloace de evaluare a rezultatelor învăţării
c) criterii tehnice, prezentând natura/esenţa obiectuală, caracteristicile şi parametrii
tehnologici ai mijloacelor şi analizatorii solicitaţi:
- după natura, esenţa obiectuală:
1. naturale: propriu-zise sau confecţionate ;
2. de substituţie: - obiectuale, iconice, audio- vizuale;
3. logico-matematice
4.acţionale
5. mixte
6. informatice;
7. pentru evaluarea cunoştinţelor ;
- după caracteristicile şi parametrii tehnologici ai mijloacelor:
1 aparatură de laborator;
2. utilaje pentru ateliere;
3. mijloace audio-vizuale
4. modele;
5.naturalizări
6.material graphic
7. instrumente muzicale
8. jocuri didactice
- după analizatorii solicitaţi:
1. mijloace tehnice vizuale:
- aparate:
- materiale
2. mijloace tehnice audio:
- aparate
- material
3. mijloace tehnice audio-vizuale:
- aparate
- materiale:
EXEMPLU:

12
 Mijloace de invatamant folosite in invatamantul prescolar pentru amenajarea coltului
BIBLIOTECA: La colţul Bibliotecă este aşezat un raft fără colţuri ascuţite ori cuie ce ies în
afară, pe care sunt aşezate cărţi cu imagini, cărţi cu poveşti, jetoane ilustrate,casetofon,
casete, diapozitive. Cărţile trebuie schimbate des pentru a menţine interesul copiilor.
Tot la acest colţ, pe o măsuţă, este aşezat un televizor, un calculator pentru a oferi
copiilor prilejul de a viziona desene animate, CD-uri cu poveşti, jocuri.
La această vârstă, copiii au preferinţe pentru unele povestiri şi cer să le fie repetate.
Sunt atraşi de imaginile viu colorate, devin sensibili la muzică, la ritm, la melodie, la cântece
pentru copii, la jocurile muzicale. Le place să cânte şi să danseze.
Colţul Bibliotecă fiind dotat cu casetofon sau combină muzicală,dă posibilitatea
copiilor de a audia jocuri muzicale şi cântecele.
INTREBARI:
- De ce sunt foarte importante auxiliarele in invatamantul primar si prescolar?
- Care sunt mijloacele de invatamant folosite predilect in invatamantul primar si
prescolar?
- Ce conditioneaza eficienta mijloacelor de invatamant?
BIBLIOGRAFIE:
Masari, Seghedin- TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII SI EVALUARII
Cucos- PEDAGOGIE
Momanu- PEDAGOGIE

Unitatea de invatare 8: FORME DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE

INSTRUIRE
Care este rolul formelor de organizare a procesului de instruire?
Definitii:
- FORME DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE INSTRUIRE = structuri
desfăşurate într-un cadru organizat, în instituţii specializate, prin intermediul cărora se
realizează concret activitatea de predare-învăţare-evaluare.
-LECTIA(OPREA)= microstructură pedagogică ce reuneşte, într-o unitate
funcţională, totalitatea acţiunilor şi a mijloacelor implicate în procesul de instruire la o
oră şcolară.
-TIPUL DE LECTIE(Cojocariu) = forma concretă pe care o lecţie o îmbracă în
derularea sa în funcţie de o variabilă considerată fundamentala.
-VARIANTA DE LECTIE(Cojocariu)= forma concretă pe care o îmbracă un tip de
lecţie în
desfăşurarea ei.
1. Criterii de organizare a instruirii:
-mediul de desfăşurare: curricular sau extracurricular;
- perioada de desfăşurare: an, semestru, trimestru, lună, săptămână, zi;
- organizarea conţinutului;
- tipul de sarcină: comună sau diferenţiată (cantitativ/calitativ);
- modalitatea de dirijare a instruirii: colectivă, semiindependentă, diferenţiată sau
independentă;
- timpul de instruire: egal sau diferenţiat;
- stilul de învăţare al elevilor: inductiv; deductiv sau practic;
- tipul de motivaţie: extrinsecă sau intrinsecă.
- tipul de relaţie profesor-elev.
2. Clasificarea formelor de organizare a instruirii:
A. Formele didactice

13
 B. Formele extradidactice , cu caracter opţional de desfasurare- se pot desfăşura fie
în cadrul şcolii, fie în afara şcolii, organizate de alte instituţii decât şcoala
3. Modurile de organizare a procesului de instruire pot fi structurate sub cel puțin trei
variante:
a. organizare frontală: utilizează strategiile axate pe metodele expunerii şi
conversaţiei, iar suportul de iniţiere, instrumentele, sarcinile de lucru şi timpul sunt
comune pentru toţi elevii;
b. organizare grupală: presupune organizarea elevilor (de la doi la mai mulţi elevi) pe
echipe, în funcţie de anumite criterii: grupare omogenă (elevii au aceleaşi interese,
capacităţi şi abilităţi, rezultate şcolare comune şi dispun de sarcini de instruire
distribuite diferenţiat; timp neuniform de rezolvare a sarcinilor şi de îndrumarea
permanentă a cadrului didactic) şi grupare eterogenă (elevii manifestă interese,
capacităţi şi abilităţi variate, au rezultate şcolare diverse şi sarcini de instruire comune
sau diferenţiate ca dificultate şi conţinut);
c. organizare individuală: se elaborează sarcini de instruire în concordanţă cu nevoile
şi posibilităţile fiecărui elev.
4. LECŢIA CA MICROSISTEM DE INSTRUIRE
Sistemul de învăţământ pe clase şi lecţii este cel mai utilizat mod de organizare a
procesului de învăţământ.
-Funcţiile momentelor lecţiei( dupa Gagne si Briggs):
1. captarea atenţiei elevului prin apelul la interesele sale;
2. informarea elevului cu privire la obiectivul urmărit;
3. stimularea reactualizării elementelor asimilate ;
4. prezentarea elementelor specifice de conţinut;
5. dirijarea învăţării ;
6. obţinerea performanţei ;
7. asigurarea feed-back-ului/conexiunii inverse;
8. evaluarea performanţei ;
9. intensificarea retentiei.
-M. Momanu face trimitere la logica actului pedagogic. Rolul cadrului didactic este
de a decide structura demersului didactic (succesiune şi pondere), în funcţie de
contextul şi variabilele învăţării, având la bază obiectivele vizate, pentru o
parcurgerea eficientă a conţinuturilor.
-Conditii didactice ale lectiei:
1) să aibă un scop didactic precis ;
2) să vizeze un echilibru rezonabil între aspectul instructiv şi cel educativ al
procesului didactic;
3) să beneficieze de o elaborare metodică suficientă ;
4) să se coreleze în modul cel mai convenabil activitatea individuală cu cea colectivă;
5) proiectarea, realizarea lecţiei şi evaluarea rezultatelor să se producă într-o viziune
sistemică.
Taxonomia lectiilor:
1. Lecţia mixtă/combinată urmăreşte realizarea mai multor scopuri didactice:
comunicare, sistematizare, fixare, verificare de cunoştinţe.
2. Lecţia de comunicare/însuşire de noi cunoştinţe are ca scop principal însuşirea de
noi cunoştinţe.
3. Lecţia de formare de priceperi şi deprinderi este caracteristică unor domenii de
activitate precum educaţie plastică, educaţie fizică şi sport, educaţie muzicală,
abilităţi practice, literatură pentru copii.

14
 4. Lecţia de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor are ca scop didactic principal
organizarea conţinutului într-o structură închegată şi flexibilă conexiunilor intra şi
interdisciplinare, ce se realizează, în principal, prin sintetizarea achiziţiilor,
consolidarea şi aprofundarea acestora sau completarea unor lacune. Este cunoscută
şi sub denumirea de lecţie de recapitulare şi sistematizare.
5. Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare are ca scop didactic principal
constatarea nivelului de pregătire a elevilor în vederea optimizării activităţii
didactice ulterioare. Acest tip de lecţie, cunoscut şi sub denumirea de lecţie de
verificare şi apreciere prin notă sau lecţie de evaluare sumativă, include
obligatoriu notarea elevilor.
EXEMPLU:
Faptul ca scolarii mici au capacitatea limitata de concentrare a atentiei in directia
unui singur tip de activitate pe o durata mai mare, posibilitati reduse de autocontrol, aparitia
rapida a oboselii impun desfasurarea, pe parcursul unei ore didactice, a unor activitati cat mai
variate face ca lectia de comunicare – dobandire de cunostinte in aceasta etapa scolara sa
aiba o organizare specifica.
Pentru a asigura eficientei lectiei de comunicare – dobandire de noi cunostinte /
combinata, invatatorul/ institutorul trebuie sa respecte urmatoarele cerinte / conditii/ factori :
- integrarea lectiei intr-un sistem de lectii in conformitate cu cerintele prgramei
scolare ;
- stabilirea contributiei sale in realizarea obiectivelor sistemului de lectii in raport
cu locul pe care-l ocupa;
- stabilirea ponderii fiecarei sarcini didactice in raport cu importanta ei pentru
realizarea sarcinii urmatoare;
- stabilirea formelor de desfasurare ( activitate frontala, pe grupe, individuala), in
raport cu continutul lectiilor, cu particularitatile clasei si cu mijloacele de
invatamant de care dispune;
- stabilirea, in functie de continutul temei, si de nivelul de pregatire al elevilor, a
modalitatilor de tratare diferentiata a locului acestora in desfasurarea lectiilor si a
timpului care trebuie acordat pentru aceasta ;
- elaborarea, dupa necesitate, a unor fise de lucru pentru activitatea independenta
a elevilor, pe care, in functie de conditii, le va proiecta, le va multiplica sau le
va scrie la tabla.
La lectiei de comunicare / dobandire de noi cunostinte / mixta sau combinata privind
„ Intemeierea statului medieval romanesc al Moldovei”. Lectia / tema face parte din sistemul
de lectii (unitatea de invatare) „ Intemeierea statelor medievale romanesti”, unde sunt
cuprinse si temele privind crearea statelor romanesti Transilvania si Muntenia, la care se pot
adauga date despre formatiunile politice prestatale si crearea statului dobrogean.
SCOPUL acestei unitati de invatare il constituie cunoasterea de catre elevi a
desfasurarii acestui proces in spatiul romanesc, pentru a intelege ca acest fenomen istoric s-a
petrecut in aceleasi conditii istorice, a fost asemanator de o parte si de alta a Carpatilor. De
asemenea, intemeierea statelor medievale romanesti se aseamana, in linii generale, cu
procesul similar petrecut pe plan european.
Lectia se poate desfasura pe baza activitatii frontale, in cadrul careia mijloacele
didactice au o insemnatate deosebita in realizarea obiectivelor didactice ( harta istorica si
geografica, tablouri si portrete istorice), beletristica istorica, izvoare istorice, diapozitive si
casete audio – video, imagini cu monumente istorice, laice si religioase).
In urmatoarea etapa se pot da elevilor sarcini de lucru, prin fise independente de lucru,
probleme formulate avand grade diferite de dificultate, in functie de nivelul de pregatire al
elevilor (tratare diferentiata).Tema pentru acasa va avea in vedere aceleasi criterii de

15
diferentiere, in plus, solicitand elevilor mai multe date fata de cele existente din manual sau
cele comunicate la lectie, pentru a le stimula curiozitatea si dragostea pentru istorie si
personalitatile care au ilustrat-o.
INTREBARI :
1. Care este tipul de lectie cel mai des folosit in cadrul procesului de predare –invatare in
invatamantul primar?
2. Ce trebuie facut pentru ca lectia de recapitulare si sistematizare (de fixare sau
consolidare) sa contribuie la realizarea obiectivelor predarii-invatarii in invatamantul primar?
3. Cum se procedeaza in conditiile muncii simultane din mediul rural?
Referinte bibliografice:
Masari, Seghedin- TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII SI EVALUARII
Cucos- PEDAGOGIE
Momanu- PEDAGOGIE

UNITATEA DE INVATARE 9: PROIECTAREA ACTIVITATII DIDACTICE

Intrebare: Ce este proiectarea didactica?
Definitii:
Proiectare didactica= ansamblul de procese si operatii de anticipare a desfăsurării activitătii
instructiv-educative; prefigurare a cat mai precisa a demersului didactica ce urmeaza a fi
intreprins; ansamblul operatiilor de anticipare a obiectivelor, continuturilor, metodelor,
mijloacelor de invatamant, a strategiilor de evaluare si a relatiilor ce se stabilesc intre
acestea , cu scopul de a asigura o desfasurare eficienta a procesului de invatamant.
În sensul traditional, proiectarea didactica inseamna programarea materiei de studiu pe
unităţi de timp şi de activitate, a planului calendaristic, a sistemului de lecţii, elaborarea
planului de lecţii etc.
In sens modern, actual, au aparut si concepte corelate, cum ar fi cel de DESIGN
INSTRUCTIONAL sau TAXONOMIA CUNOSTINTELOR.
Concret, proiectarea didactica este acţiunea de anticipare şi pregătire a activităţilor didactice
şi educative pe baza unui sistem de operaţii, concretizat în programe de instruire diferenţiate
prin creşterea performanţelor.
Proiectarea pedagogică a procesului de învăţământ reprezintă ansamblul acţiunilor şi
operaţiilor angajate în cadrul activităţilor de educaţie/instrucţie conform finalităţilor asumate
la nivel de sistem şi de proces în vederea asigurării funcţionalităţii sociale a acestuia în sens
managerial/global, optim, strategic.
In proiectarea didactica se porneste de la un continut fixat prin programele scolare,
care cuprind obiectivele generale ale invatamantului, obiectivele-cadru si obiectivele de
referinta care sunt unice la nivel national. Se finalizeaza cu elaborarea unor instrumente de
lucru utile cadrului didactic: planului tematic si a proiectelor de activitate didactica/lectie,
pana la secventa elementara de instruire.
Planul de invatamant -documente curriculare oficiale, elaborate la nivel central (M.E.C.), cu
rolul de a orienta procesul instructiv-educativ desfăşurat în instituŃii specializate, pe nivele
de școlaritate și pe profile.
Planurile-cadru de învătământ cuprind:
-obiectele de învătământ grupate pe arii curriculare;
-succesiunea acestora pe perioada şcolaritătii;
-repartizarea orară a activităilor instructiv–educative pe ani de scolari, semestre si saptamani.
Planurile-cadru de invatamant sunt documente care stabilesc ariile curriculare, obiectele de
studiu si resursele de timp care sunt necesare abordarii acestora. Ele ofera solutii de
optimizare a bugetului de timp.

16
Programa scolara este un document curricular oficial care cuprinde oferta educatională a
unei discipline pentru un parcurs şcolar determinat. Ea este o parte a Curriculumului
National, descriind oferta educationala a unei discipline pentru un curs scolar determinat.
Programa şcolară descrie oferta educaţională a unei anumite discipline pentru un parcurs
şcolar determinat.
Actualele programe şcolare subliniază importanţa rolului reglator al achiziţiilor elevilor în
plan formativ. Centrarea pe competenţe reprezintă modalitatea care face ca sintagma
centrarea pe elev să nu rămână o afirmatie fără conţinut.
Proiectarea curriculumului pe competenţe vine în întâmpinarea cercetărilor din psihologia
cognitivă, conform cărora, prin competenţă, se realizează în mod exemplar tranferul şi
mobilizarea cunoştinţelor şi a depriderilor în situaţii sau contexte noi şi dinamice.
Modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe simplifică structura curriculumului şi
asigură o mai mare eficienţă a proceselor de predare/învăţare şi evaluare. Acesta permite
operarea la toate nivelurile cu aceeaşi unitate: competenţa, în măsură să orienteze demersurile
agenţilor implicaţi în procesul de educaţie:
• conceptorii de curriculum;
• inspectorii;
• specialiştii în evaluare;
• elevii;
• profesorii;
• părinţii
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare
ce permit identificarea şi rezolvarea în contexte diverse a unor probleme caracteristice unui
anumit domeniu.
Structura programei şcolare cuprinde:
o notă de prezentare,
competenţe generale,
competenţe specifice şi conţinuturi,
valori şi atitudini,
sugestii metodologice.
 Competenţele generale se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata
învăţământului liceal. Ele au un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au rolul de a
orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului.
 Competenţele specifice se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe parcursul unui an
şcolar. Ele sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în dobândirea acestora.
Competenţelor specifice li se asociază prin programă unităţi de conţinut.
Componenta fundamentală a programei este cea referitoare la competenţe specifice şi
conţinuturi.
Plan calendaristic
Planificarea calendaristica este un document scolar administrativ care asociaza elementele
programei scolare cu alocarea de timp, considerata optima de catre profesor, pe parcursul
unui an scolar. Planificarile calendaristice pot fi:
anuale - se întocmesc pe un an de studiu;
semestriale - continutul din planificarea anuala se distribuie pe semestre.
Planificarea calendaristica este un document administrativ care asociaza într-un mod
personalizat elemente ale programei (obiective de referinta si continuturi) cu alocarea de timp
considerata optima de catre profesor/ învatator pe parcursul unui an scolar si presupune:
1. asocierea obiectivelor de referinta la continuturile specifice,
2. împartirea în unitati de învatare,
3. stabilirea succesiunii de parcurgere a unitatilor de învatare,

17
 4. alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învatamânt în
concordanta cu obiectivele de referinta si continuturile vizate.
Proiectul unitatii de invatare
Unitate de învatare reprezinta o structura didactica deschisa si flexibila. cu
urmatoarele caracteristici caracteristici:
determina formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor
obiective de referinta/competente specifice;
este unitara din punct de vedere tematic;
se desfasoara în mod sistematic si continuu pe o perioada de timp;
se finalizeaza prin evaluare.
Proiect didactic
Lectia este un act de creatiei didactica a profesorului, expresie a harului, experientei si
cunostintelor sale pedagogice ce depasesc adesea cadrul normativ al unei proiectari
anticipative. Cu toate acestea dascalul are obligatia sa îsi proiecteze riguros, continuu si
personal activitatea în clasa întocmindu-si planificarile.
Proiectarea lectiei
-precizarea obiectivelor
-analiza resurselor
-elaborarea strategiilor de atingere a obiectivelor
-stabilirea unui sistem de evaluare a activitatilor
1. ordonarea logica a continuturilor
2.identificarea obiectivelor intermediare in raport cu cele terminale
3. prefigurarea structurii lectiei:
-obiective
-continut
-sarcina didactica( introducerea in tema, recapitularea unor cunostinte)
-modul de lucru cu elevii
-metode, procedee, mijloace
4. alcatuirea materialului pentru activitatea personala a elevilor si probe de evaluare
Functiile proiectarii didactice sunt:
 anticiparea desfăşurării activităţii didactice, prin elaborarea scenariului didactic al
acesteia;
 orientarea demersului didactic, prin delimitarea acţiunilor instructiv-educative
concrete, prin succesiune logică a etapelor şi momentelor ce urmează a fi parcurse în
realizarea instruirii;
 organizarea situaţiilor de predare, învăţare şi evaluare;
 dirijarea învăţării în vederea atingerii obiectivelor propuse;
 reglarea procesului didactic ca urmare a feed-back-ului obţinut în urma procesului de
evaluare (se are în vedere înlăturarea erorilor, confuziilor, dificultăţilor, corectarea
lacunelor, etc.);
 decizia privind modalităţile de optimizare a activităţii didactice (prin menţinerea
strategiilor de predare, dacă s-au dovedit eficiente, prin înlocuirea acestora, dacă este
cazul, prin modificări în stilul de predare sau relaţiile cu elevii, etc.).
Etapele principale ale activitatii de proiectare a activitatilor didactice sunt:
1. incadrarea lectiei sau a activitatii didactice in sistemul de lectii sau in planul
tematic
2. stabilirea obiectivelor operationale
3. prelucrarea si structurarea continutului stiintific
4. elaborarea strategiei didactice
5. stabilirea structurii procesuale a lectiei/activitatii didactice

18
 6. cunoasterea si evaluarea randamentului scolar:
NIVELURI
1. proiectarea globala - are drept referinta o perioada mai mare din timpul de
instruire: de la un ciclu scolar la un an de studiu
- se concretizeaza in elaborarea planurilor de invatamant si a
programelor scolare
2. proiectarea esalonata - are ca referinta perioade mai mici de timp, de la anul scolar
pana la timpul consacrat unei singure activitati didactice
-se concretizeaza in:
a. proiectarea activitatii anuale, pe baza planului de invatamant si a programei scolare.
Presupune:
#identificarea obiectivelor generale urmarite in predarea disciplinei;
# analiza continutului, identificarea unitatilor mari de continut (capitole, teme) si a
succesiunii lor;
#esalonarea in timp (precizarea numarului de ore pentru fiecare unitate si precizarea
datei sau a saptamanii din structura anului scolar);
#distributia timpului pe tipuri de activitati: predare, fixare si sistematizare, evaluare.
Proiectarea lectiei presupune un demers anticipativ, pe baza unui algoritm procedural
ce coreleaza urmatoarele patru intrebari:
• Ce voi face?
• Cu ce voi face ?
• Cum voi face ?
• Cum voi sti daca am realizat ceea ce mi-am propus ?
Aceste patru intrebari sunt expresia celor patru etape fundamentale in proiectarea
lectiei:
Etapa I: Identificarea obiectivelor lectiei
Etapa a II-a: Analiza resurselor
Etapa a III-a: Elaborarea strategiilor didactice optime
Etapa a V-a: Elaborarea instrumentelor de evaluare
O lectie este organizata metodic atunci cind toate activitatile desfasurate constituie un
tot unitar, servesc atingerea scopului urmarit.
Pregatirea unei activitati didactice nu inseamna aplicarea unui “tipar", a unei scheme
prestabilite la un continut anume ci anticipare prin reflectie prealabila asupra a ceea ce ar fi
de dorit sa se intample, imaginarea unui scenariu al activitatii
Intrebari :
In ce consta proiectarea activitatii didactice ?
Cum ai putea faceca activităţile didactice pe care le priectezi si desfăşori să fie
eficiente?
Ce documente trebuie consultate pentru proiectarea justa a activitatii didactice?
Bibliografie :
Ionescu, M., (1982), Lectia între proiect si realizare, Editura Dacia, Cluj-Napoca
Ionescu, I., (2000), Demersuri creative în predare si învătare, Editura Presa
Universitară Clujeană
Nicola, I., (1996), Tratat de pedagogie scolară, EDP, Bucuresti

Unitatea de invatare nr 10: PLANUL EDUCATIONAL INDIVIDUALIZAT

Ce este planul educational individualizat?
Plan educaţional individualizat: este un document scris, elaborat pentru copiii cu cerinţe
educative speciale (C.E.S.) şi reprezintă planificarea structurată şi personalizată a unor

19
obiective specifice de învăţare şi de adaptare a cerinţelor curricular la nivelul de dezvoltare şi
la necesităţile fiecarui asemenea copil.
El fixează obiective pe termen mediu şi scurt, precizează modalităţile de intervenţie în cazul
copilului.
Pentru elaborarea sa este necesara respectarea unor cerinţe fundamentale privind:
1.Evaluarea şi/sau reevaluarea copilului din punct de vedere medical, psihologic, pedagogic
şi social în scopul obţinerii unor informaţii relevante pentru stabilirea unui diagnostic
diferenţial, nuanţat şi valid.
2. Stabilirea obiectivelor programului pe termen scurt, mediu şi lung diferenţiat pe domeniile
implicate în procesul recuperării şi educării.
3. Elaborarea activităţilor şi stabilirea metodelor, mijloacelor şi procedeelor specifice
procesului de recuperare şii educare.
4.alcătuirea echipelor interdisciplinare care pot oferi servicii educaţionale şi de asistenţă.
5.Stabilirea unor căi eficieente de cooperarea şi implicare a familiei.
Pentru copilul cu capacități deosebite (supradotat), de asemenea, poate fi elaborat și realizat
PEI.
Funcţiile PEI:
• identificarea și prioritizarea necesităților de învățare și dezvoltare a copilului;
• reglementarea procesului educațional pentru copilul cu cerințe educaționale
speciale, asigurându-i acces echitabil la educație în instituția de învățământ general;
• definirea scopului și obiectivelor educaționale și de abilitare/reabilitare a
dezvoltării pe termen scurt, mediu și lung;
• stabilirea domeniilor de intervenţie individualizată cu copilul, familia,
specialiștii;
• stabilirea conexiunilor între toți specialiștii/persoanele care asistă copilul în
procesul educației incluzive;
• delegarea responsabilităţilor conform resurselor disponibile (umane, materiale
și de timp), inclusiv copilului, părințiilor;
• monitorizarea, evaluarea și reevaluarea procesului de asistenţă
psihopedagogică oferită copilului.
PEI are ca scop stabilirea traseului de dezvoltare a copilului, în funcție de potențialul
acestuia, identificând strategii, resurse, tehnologii, servicii care vor asigura realizarea
acțiunilor planificate.
Etapele de elaborare și realizare a PEI
Procesul de elaborare și realizare a PEI se organizează prin parcurgerea următoarelor etape:
I. Evaluarea primară/inițială a copilului.
II. Evaluarea complexă multidisciplinară a dezvoltării copilului;
III. Constituirea echipei de elaborare a PEI și repartizarea sarcinilor;
IV. Elaborarea PEI;
V. Realizarea PEI;
PEI se revizuieşte/actualizează periodic, de regulă semestrial. În urma revizuirii/actualizării
pot fi modificate/actualizate anumite compartimente ale PEI, în funcţie de rezultatele
evaluării elevului. Elaborarea, realizarea şi revizuirea/actualizarea PEI se face în colaborare
cu toţi factorii implicaţi în asistența copilului .Realizarea PEI se monitorizează continuu. PEI
se revizuieşte/actualizează cel puțin la finele fiecărui semestru. În urma revizuirii/actualizării
pot fi modificate/actualizate anumite compartimente ale PEI, în funcţie de rezultatele
evaluării elevului.
Organizarea procesului de elaborare, realizare, monitorizare, revizuire/actualizare a PEI ține
de competența Comisiei multidisciplinare intrașcolare. Comisia multidisciplinară intrașcolară
(CMI) asigură procesul PEI. CMI prezintă PEI, spre examinare și aprobare, Consiliului

20
profesoral al instituției. Decizia consiliului privind aprobarea PEI se validează prin ordin al
directorului instituției.
Modificările PEI se examinează de CMI. Deciziile CMI privind modificarea PEI se validează
prin ordin al directorului instituției.
Exemplu:
PLAN EDUCATIONAL INDIVIDUALIZAT
I. Informaţii generale
Numele si prenumele elevului :
Data naşterii:
Unitatea de invăţămănt:
Domiciliul :
Alte date despre familie: Elevul mai are un frate care invaţă in aceeaşi şcoală dar care nu
prezintă dificultăţi de invăţare. Familia manifestă o atitudine pozitivă faţă de activitatea
şcolară, cere periodic informaţii despre evoluţia copilului si este receptivă la sugestiile date
de factorii educativi din scoală .
Echipa de intervenţie: invăţătorul de la clasă si cadrul didactic de sprijin.
Alte persoane implicate in program: profesorul psiholog, familia, asistentul social;
Data de elaborare a programului:
Durata de desfăşurare a programului: 1 an
Intrebari:
Cine face parte din echipa de elaborare a PEI?
Care este rolul elevului în echipa PEI?
Care este rolul părinţilor/reprezentanților legali ai elevului în echipa PEI?
Referințe bibliografice:
1. Danii A., Popovici D.-V., Racu A. Intervenția psihopedagogică în școala incluzivă.
Chișinău: Tipografia Centrală, 2007.
2. Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi. Crişan, A., 1998.
3. Curriculum şi dezvoltare curriculară: un posibil parcurs strategic, Revista de
Pedagogie, nr.3-Vrasmas, Traian, Învăţământul integrat şi/sau incluziv pentru copiii
cu cerinţe educative speciale, Aramis, 2001, p.100-116, 210-211.

21