METODE DE ÎNVĂȚARE A CITIRII ȘI SCRIERII FOLOSITE LA CLASA I

Procesul predării cititului și scrisului trebuie să pornească de la particularitățile limbii române:

Folosește cuvinte, legate între ele prin înțeles, formând propoziții, în acest fel stabilindu-se
comunicarea.
Silabele sunt unități sonore mai mici decât cuvântul, dar nu au un înțeles de sine stătător.
Sunetele (fonemele) sunt cele mai mici unități sonore.
Literele sunt semnele grafice convenționale ale fonemelor.

Manualul de clasa I este structurat în așa fel încât în predarea literelor să se țină seama de:
 Caracteristicile consoanelor
- X este redat prin grupul de 2 sunete cs, gz
- Mai multe sunete pot fi redate prin aceeași literă: g redă sunetul g, dar urmat de e sau i redă
sunetul ge, gi
- Ce, ci, ge, gi pot fi redate printr-un sunet
- Același sunet este redat prin 2 grupuri de litere: chirie / kilogram
- Există cuvinte care conțin 2 vocale sau 2 consoane alăturate
 Dificultățile de receptare

Particularitățile micului cititor / scriitor:

 câmpul său vizual este format dintr-o literă, ceea ce-l determină să citească pe litere un cuvânt.
Rezultatul este citirea consoanelor cu vocale de sprijin și îndepărtarea de sonoritatea adevărată a
cuvântului: mî a mî a , pentru mama. De aceea este obligatorie citirea pe silabe și formarea
câmpului vizual de o silabă.
 În același timp, dacă i s-ar cere să citească pe litere, s-ar observa că uită la final ceea ce au citit la
început, un alt motiv pentru citirea pe silabe: face întregirea cuvântului mai ușoară
 munca cititorilor copii are trei aspecte: recunoașterea literelor
transpunerea rezultatului în limbajul sonor
substituirea cuvântului sonor cu conceptul corespunzător
La un cititor adult, cele trei etape se desfășoară aproape concomitent.
 nu are posibilitatea de a înțelege ceea ce citește de prima dată, de aceea are nevoie de reveniri. După ce
parcurge un număr de silabe dintr-un cuvânt sau un număr de cuvinte dintr-o propoziție, observă că nu
a înțeles și revine asupra părții respective
 sunt preocupați de forma literelor (mai ales în etapa constituirii literelor – vezi metoda fon. analitico-
sint.) și mai puțin de sensul a ceea ce scriu; pentru a trece la atapa următoare, elevul are nevoie de un
număr de exerciții
 încă nu își coordonează mișcărilor diferitelor părți ale mâinii (de la umăr până la vârful degetelor), de
aceea scrisul este lipsit de uniformitate
 ritmul de scriere este lent, cu numeroase pauze datorită structurii fonetice a cuvântului și oboselii
Perioadele învățării cititului și scrisului

Perioada prealfabetară urmărește dezvoltarea auzului fonematic

 Elevul se pregătește să studieze literele, pt aceasta învățătorul trebuie să se asigure că el:

Pronunță corect cuvintele uzuale a.î. să se asigure formarea deprinderii de citire și

Sesizează toate sunetele dintr-un cuvânt scriere corectă

 Se insistă asupra pronunției corecte a sunetelor care sunt susceptibile de a fi pronunțate greșit (r, l, s, z)
 Lecțiile se desfășoară separat
- Activitățile de învățare de citit propuse de curriculum:
1. Separarea propozițiilor în vorbire și compunerea propozițiilor de către elevi
2. Se marchează grafic printr-un segment mai lung
3. Împărțirea propoziției în cuvinte
- Înv. trebuie să fie atent la faptul că elevii de clasa I nu percep cuvintele scurte (la, cu, de ...) ca
pe cuvinte de sine stătătoare
- Se accentuează cuvintele suficient și se fac pauze între cuvinte pentru a suplini acest neajuns
- Se marchează grafic prin segmente mai mici decât propoziția
4. Împărțirea cuvintelor în silabe
- Silabisirea se face frontal, accentuându-se faptul că fiecare silabă este o deschizătură a gurii
- Se folosesc bătăile din palme sau mâna sub bărbie pentru a marca silabele
- Grafic se folosesc segmente mai mici decât cuvântul
- Se cere copiilor să spună nr. și ordinea silabelor, se fac jocuri, să spună cuvinte formate din ...
silabe etc
5. Familiarizarea copiilor cu noțiunea de sunet și separarea sunetelor în silabe și în cuvinte
- Este mai dificil pentru copii, mai ales pentru consoane
- Se începe cu vocalele care sunt sunete pure
- Se fac jocuri: sunetul locomotivei, zborul albinei, vîjîitul vântului
- Analiza fonetică trebuie permanent însoțită de sinteza fonetică

 În concluzie, la finalul perioadei, copiii știu:

- Să despartă propoziția în cuvinte, cuvintele în silabe, silabele în sunete
- Să determine nr. și ordinea cuv. în propoziție, a silabelor în cuvinte,a sunetelor în silabe
- Să pronunțe corect sunetele studiate

- Activitățile de învățare pentru scris propuse de curriculum sunt:

1. Așezarea corectă în bancă

-drept, cu capul ușor înclinat în față, fără a lipi pieptul de bancă, umerii la aceeași înălțime, cu stânga se
ține caietul, cu dreapta se scrie (invers la stângaci), coatele la 10-15 cm de corp, distanța dintre ochi și
stilou de 30 cm, lumina vine din stânga
2. Poziția corectă a caietului și a stiloului
3. Exerciții pentru încălzirea mușchilor mici ai mâinii
4. Scrierea elementelor grafice cu toate etapele (vezi metoda fonetică analitico-sintatică)
Perioada alfabetară

 Însușirea literelor de mână și de tipar

 Citirea cuvintelor și propozițiilor de mână și de tipar
 Scrierea literelor de mână
 Activitățile de învățare pentru citire
1. Predarea sunetelor și a literelor. Citirea cuvintelor
 Începând de acum limba devine pentru copii obiect de studiu
 Metoda folosită este cea fonetică analitico-sintetică (vezi metodele pentru algoritm)
 Se predau integrat citirea și scrierea
 Ordinea studierii literelor este în funcție de gradul de dificultate al citirii și scrierii
 Pentru a ușura separarea sunetului nou
se prelungește pronunțarea consoanelor rrrrrr
se acc. pronunțarea consoanelor explozive
se pronunță diferite cuvinte care încep cu același sunet
se compară cuvinte care conțin sunetul nou
se pronunță cuv. incomplet de către înv. iar apoi complet de către copii
2. Compunerea cuvintelor cu ajutorul alfabetului decupat sau al literelor magnetice din plastic
(pentru tablele magnetice)
 Unitatea de compunere este silaba
 Alfabetul decupat contribuie la formarea câmpului de citire de o silabă (unitate optică de
citire). Dacă elevii compun pe silabe, vor citi pe silabe, dacă vor compune pe litere, vor
citi pe litere
 Posibile greșeli compunerea cuvintelor pe baza memorării sunetelor
folosirea incorectă a silabelor
literalizarea jocurilor de cuvinte
3. Citirea propozițiilor și a literelor închegate
 Întâi prop. simple, și apoi cele dezvoltate
 Citirea este o unire conștientă a cuvintelor într-un întreg
 Înv. verifică dacă elevii au înțeles
 Elevii vor obs faptul că pe pagină, alături de coloanele de cuvinte, se află prop. legate
prin înțeles, deși nu cunosc noțiunea de text
 Citirea se pregătește prin convorbiri, ilustrații
 Activități de învățare pentru scriere
1. Predarea literelor de mână. Metoda folosită este cea fonetică analitico-sintetică. Este o
predare integrată cu citirea, corelându-se literele de tipar cu literele de mână
 Etapele sunt scrierea literelor cu toate fazele prezentarea literei
demonstarrea, explicarea
scrierea în aer
scrierea pe caiet
scrierea cuvintelor care conțin litera nouă
scrierea propozițiilor izolate și a textelor
2. Activități speciale pentru însușirea deprinderii unei scrieri corecte
 a. Copierea
b. Transcrierea
c. Dictarea explicații prealabile pt. evitarea greșelilor
litere – silabe – cuvinte – propoziții
dictarea propozițiilor: 1. Se rostește propoziția
2. Elevii o repetă în cor pentru a o memora
3. Scriu singuri propoziția (autodictare)
4. Înv. recitește prop. și verifică scrierea copiilor

Perioada postalfabetară

 Manualul cuprinde texte pentru consolidarea deprinderilor de citire și scriere

simple, ușor de înțeles, scrise cu litere suficient de vizibile
fără dificultăți de ortografie
 Specificul citirii
 Câmpul citirii: are loc trecerea de la citirea silabelor la cea a cuvintelor
 Începe citirea pe baza sesizării sensului cuvintelor; copiii încep să înțeleagă sensul propozițiilor
și al frazelor pentru a putea pătrunde semnificația textului
 Neputințe specifice perioadei: unirea într-o singură silabă a unor sunete
legarea ultimului cuvânt de cele citite înainte
 Specificul scrierii
 Este etapa scrisului rapid
 Dictarea se face pe baza citirii în întregime a propoziției
 Se au în vedere așezarea corectă a textului (titlu, alineate)
despărțirea în silabe la capăt de rând
scrierea corectă a dialogului și a semnelor de punctuație
scrierea cu inițială mare
 MODALITĂȚI DE INTEGRARE A ELEMENTELOR DE CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII ÎN
LECȚIE

Limba și literatura română este o disciplină integratoare, ce cuprinde studiul limbii române, al textelor
literare și al comunicării, în contextul abordării comunicativ-funcționale. Limba, instrumentul de
comunicare dintre membrii unei comunități.

Comunicarea orală și scrisă se perfecționează prin aplicarea în vorbire și scriere a cunoștințelor de limbă,
vizând corectitudinea gramaticală, ortografică, ortoepică și de punctuație. Aceasta este de fapt comunicarea
gramaticală, sau formarea abilității de înțelegere a fucnționării limbii, precum și utilizarea conștientă a
sistemului de relații gramaticale pentru deprinderea unei exprimări elaborate.

Obiectivele comunicării gramaticale sunt:

 Pronunțarea clară, precisă și articularea corectă a fonemelor

 Scrierea corectă a cuvintelor, propozițiilor și textelor
 Emiterea unor mesaje logice, care să respecte normele limbii
 Îmbunătățirea, nuanțarea capăacității de expresie
 Utilizarea corectă a lexicului

Achizițiile din domeniul limbii vor fi apoi transferate în cotidian (abordare comunicativ-funcțională),
deoarece cunoștințele de limbă se însușesc pentru ca elevul să le folosească în procesul comunicării. Pentru ca
elevii să își dea seama de importanța elementelor de limbă, ar trebui ca la încheierea fiecărei lecții de limab
română să se analizeze prezența și folosirea părților de propoziție sau de vorbire în diferite texte funcționale,
ca: biletul, scrisoarea, biletul, reclama, articolul etc. Dacă elevii sunt conduși cu pricepere, ei vor observa că
aceste elemente sunt folosite în funcție de mesajul pe care vrem să îl transmitem: un bilet cu multe verbe are un
mesaj urgent, o reclamă fără adjective este neatractivă etc.

Conținuturile sunt abordate conform principiului concentric.. În clasa a II-a se învață:

 Intonarea propozițiilor enunțiative, interogative și exclamativă

Se pornește tot de la text, deoarece numai acolo se observă diferența dintre cele trei intonări și
influența lor asupra mesajului sau cum se schimbă mesajul dacă nu se respectă intonația
 Alcătuirea dialogului (vorbitor-ascultător)
Studiul dialogului pornește de la textul literar unde observăm
cum este alcătuit (forma)
ce se transmite (tranzacțiile informaționale și lingvistice)

Se discută despre regulile dialogului, iar elevii exersează dialogul pe diferite teme (echipe de
câte 2); abia apoi se trece la scrierea dialogului

 Despărțirea în silabe (mâna sub bărbie, alegem cuvinte care se despart după regulile cunoscute,
nu excepții)
 Cuvinte cu sens asemănător și sens opus
 Vocale și consoane (pentru descoperirea vocalelor, vom alege doar acele cuvinte care se
pronunță și se scriu la fel, fără aglomerări de consoane)
 Semnele de punctuație și situațiile de folosire a lor
  Scrierea corectă a cuvintelor într-un, într-o, dintr-un, dintr-o, s-a, sa, s-au, sau

În clasele a III-a și a IV-a

 Printr-o, printr-un, i-a, ia, l-a, la, ne-am, neam

Cum se predă o ortogramă:
1. Se dau două propoziții, în care ortograma se scrie diferit
2. Elevii descoperă că într-un dintre propoziții, s-a poate fi înlocuit cu ei, iar în cealaltă s-a
provine din 2 cuvinte se și a
3. Se concluzionează că liniuța ține locul celor două cuvinte și ține locul vocalei
 Inițierea cunoștințelor de morfologie și sintaxă (la fel, se urmărește modelul comunicativ-
funcțional)
Etapele lecțiilor în care se predau cunoștințe de morfologie și sintaxă:
1. Asigurarea cadrului afectiv corespunzător
2. Controlul temei scrise (se folosește des întrebarea de ce? pentru a se verifica dacă elevul a
răspuns conștient sau a ales răspunsurile la întâmplare)
3. Reactualizarea cunoștințelor
4. Motivarea însușirii cunoștințelor noi. Se poate da un text, în două variante: una cu toate
cuvintele, a doua fără cuvintele cheie ale lecției. Elevii constată ușor că al doilea text nu
poate fi înțeles. O altă variantă este să se ofere un text cu structuri greșite. Se demonstrează
astfel că trebuie să cunoaștem bine aceste cuvinte și că fără ele nu putem comunica eficient.
Poate înlocui enumerarea obiectivelor lecției.
5. Elevii sunt conduși în descoperirea caracteristicilor părților de vorbire
a. La subst. că denumește ființe lucruri, fenomene
b. La verb că exprimă acțiunea
c. La pronume că înlocuiește un substantiv etc
6. Se efectuează exerciții de recunoaștere pe fragmente de texte literare cunoscute
7. Se numește ceea ce s-a descoperit
8. Se definește partea de vorbire / propoziție
9. Se conținuă cu exerciții de recunoaștere (aplicative)
a. Recunoaștere simplă
b. Recunoaștere și grupare (după număr, gen etc)
c. Recunoaștere și caracterizare (analiza gramaticală)
d. Recunoaștere și motivare
e. Recunoaștere și disociere
f. Completare
g. Modificare
h. Exerciții de exemplificare
i. Compunerile gramaticale
 ORGANIZAREA TEXTULUI SCRIS, ÎN FUNCȚIE DE SCOPUL REDACTĂRII

Abordarea comunicativ-funcțională a disciplinei limba și literatura română le dă copiilor

posibilitatea de:

 A-și dezvolta capacități de exprimare orală

 A-și dezvolta capacități de exprimare scrisă

COMPUNEREA

Planul inițial; părțile unei compuneri

Compoziția-text a elevilor, formă superioară a comunicării scrise. Este un act de creație,

independent. Trebuie concepute ca instrumente de folosire a sistemului limbii în actul viu al comunicării
verbale.

Clasificarea compunerilor după modelul comunicativ-funcțional:

1. SCRIEREA FUNCȚIONALĂ (biletul, scrisoarea)

2. SCRIEREA IMAGINATIVĂ
a. Compuneri după o ilustrație
b. Compunere după benzi desenate
c. Compuneri pe baza întrebărilor
d. Compuneri pe baza unor cuvinte și a unor expresii date
e. Compuneri cu titlu dat
f. Compuneri cu început dat
g. Compuneri narative libere
3. SCRIEREA DESPRE TEXTUL LITERAR (povestirea, rezumatul)

Demersul lecțiilor de compunere:

1. Organizarea clasei
2. Asigurarea cadrului afectiv corespunzător, pentru stimularea creativității
3. Verificarea temei scrise
4. Trezirea interesului pentru noua lecție
5. Anunțarea temei compunerii (dacă este nevoie ca elevii să se pregătească pentru nouă lecție cu o
serie de materiale, atunci tema se anunță din lecția anterioară)
6. Anunțarea tipului de compunere și caracteristicile acesteia. Dacă este prima lecție, atunci se insistă
asupra caracteristicilor, dacă nu, se reamintesc împreună cu elevii
7. Analiza materialului de sprijin (ilustrații, tablouri, desene, imagini, plan de idei ... )
8. Întocmirea planului de idei (la primele compuneri se întocmește un singur plan de idei, iar după o
serie de exerciții se pot întocmi mai multe, iar elevii dezvoltă unul, la alegere; în acest fel se
pregătesc pentru compunerea liberă)
9. Dezvoltarea oral a planului de idei, în mai multe variante. În acest fel, copiii își aleg varianta
potrivită. Astfel, se dezvoltă originalitatea.
10. Stabilirea criteriilor de elaborare și de apreciere
 Respectarea temei
  Dezvoltarea corectă a planului de idei
 Calitatea exprimării
 Folosirea vocabularului adecvat (precizie, evitarea exprimării confuze, a clișeelor verbale,
evitarea banalității dar și a vulgarității etc)
 Corectitudinea gramaticală
 Așezare corectă în pagină (titlul la mijloc, alineate, scrierea corectă a citatelor cu folosirea
ghilimelelor)

Criteriile se scriu pe tablă sau pe o planșă și pe caiete.

11. Redactarea compunerii. Este o activitate independentă, iar profesorul nu intrervine decât în situații
deosebite. Dacă nu se finalizează în oră, compunerea se termină acasă.
12. Autocontrolul – elevii citesc ce au scris, îndreaptă eventualele greșeli
13. Analiza și aprecierea compunerilor; se urmăresc criteriile stabilite. Ultima apreciere o face
profesorul, iar dacă este cazul, cere refacerea compunerii.

O condiție este dezvoltarea vocabularului copiilor și înlăturarea elementelor parazitare, vulgare din
limbaj.

Pentru a se ajunge la standardele unei compuneri reușite, trebuie să se rețină faptul că la început se va
realiza la început în colectiv, sub îndrumarea cadrului didactic, pentru ca la finalul ciclului primar să
devină lucrări independente

Pentru aceasta se pot realiza lecții practice, de exersare:

1. Activități comune introductive

2. Elaborarea unei compuneri semicolective, cu un plan de idei discutat frontal
3. Trecerea la elaborarea independentă atât a planului de idei, cât și a textului.

În exprimarea scrisă se consumă mult timp pentru elaborarea mesajului, de aceea se realizează lent,
opus celui spontan al exprimării orale. Nu implică mijloace extraverbale, dar solicită elevul în
cunoașterea și respectarea sistemului limbii.

Planul inițial al compunerii:

Trebuie să fie similar planului de idei rezultat din lectura explicativă;

Ideile din planul de idei trebuie să corespundă momentelor subiectului: expozițiunea, intriga, desfășurarea
acțiunii, punctul culminant, deznodământ.

Planurile de idei se ordonează în funcție de părțile unei compuneri:

INTRODUCERE 1............................................
CUPRINS 2.............................................
3............................................
4...........................................

ÎNCHEIERE 5............................................
În felul acesta, elevii înțeleg că întroducerea și încheierea dezvoltă câte o idee, iar cuprinsul mai multe. După
un număr de exerciții, se renunță la această așezare și se elaboreazî planul de idei și textul, respectându-se
părțile componente.

Contexte de realizare pentru clasele II-IV

Scrierea funcțională: biletul și scrisoarea

A. Biletul
1. Analiza unor bilete care exprimă mesaje diferite, cu identificarea părților componente
2. Exerciții de compunere a unor bilete din fragmente, ordonând părțile componente
3. Exerciții de alcătuire independentă a unor bilete
4. Citirea lor frontală
5. Elevii care le-au întocmit spun ce au dorit să transmită în mesaj
6. Colegii apreciază dacă biletul este corect întocmit

B. Scrisoarea
1. Analiza unei scrisori
 Așezarea în pagină a textului
 Data și locul elaborării
 Formula de adresare
 Conținutul scrisorii (cele 3 părți; se observă că atunci când se scrie o idee nouă se folosește
alineatul; limbaj clar, precis)
 Formula de sfârșit și legătura ei cu celelalte părți (început, conținut)
 Numele autorului
2. Se elaborează o scrisoare cu întreaga clasă sub îndrumarea profesorului, evidențâiindu-se grija față
de scris (fără ștersături), față de pagină (netedă, curată) și față de plic
3. Fiecare elev redactează o scrisoare în mod independent
4. Se analizează 2-3 dintre acestea
5. Se oferă feed-back după corectare

Scrierea imaginativă-etape

A. Compunerea după un șir de liustrații (benzi desenate)

1. Se observă ilustrațiile
2. Se alcătuiesc enunțuri pe baza lor
3. Dirijat, se leagă enunțurile pentru a alcătui un text
4. Se elaborează oral textul
5. Copiii scriu textul individual
B. Compunerea după o singură ilustrație (care cuprinde mai multe acțiuni)
1. Se observă ilustrația, semidirijat, de la planul apropiat la cel îndepărtat
2. Se alcătuiesc enunțuri
3. Enunțurile se așază în ordine logică
 4. Se elaborează oral textul
5. Copiii scriu independent textul

C. Compunerea pe baza întrebărilor

Bateria de întrebări este realizată de profesor și este alcătuită în așa fel încât întrebările să urmărească
părțile unei compuneri

1. Se oferă bateria de întrebări

2. Se formulează câte un răspuns la fiecare întrebare
3. Se ordonează propozițiile
4. Se stabiliește titlul
5. Se scrie textul individual și independent

D. Compuneri pe baza unor cuvinte și a unor expresii date

Cuvintele și expresiile se aleg cu grijă, în așa fel încât să poată fi folosite și chiar să sugereze conținutul
compunerii. Trebuie să fie cunoscute elevilor și să facă parte din vocabularul lor activ.
1. Stabilirea titlului
2. Întocmirea planului de idei
3. Dezvoltarea oral a acestuia
4. Redactarea compunerii individual și independent.

Pe măsură ce elevii au căpătat experiență în elaborarea ideilor, se pot alcătui 2-3 planuri de idei diferite
și să lăsăm copiii sa își aleagă structura care le convine.

E. Compuneri cu început sau sfârșit dat

1. Stabilirea titlului
2. Întocmirea planului de idei
3. Dezvoltarea oral a acestuia
4. Redactarea independentă a compunerii

În cazul compunerilor cu început dat, prima idee este în relație cu restul textului, iar în cazul
compunerilor cu sfârșit dat, ultima idee este în relație cu restul textului. Este de dorit să se evite
sfârșiturile de compuneri unice, cum ar fi: ,,Ce frumos a fost astăzi!”, deoarece fiecare elev trebuie
să își prezinte propriile sentimente.

Scrierea despre textul literar

Rezumatul

Este compunerea în care, într-o formă personală, se redă cât mai concis cu putință, conținutul unui text
narativ.

 Presupune formarea la elevi a deprinderilor de a desprinde esențialul

 Este necesară o proiectare corespunzătoare a unității de învățare, deoarece are nevoie de parcurgerea
câtorva etape premergătoare:
o Discuția introductivă
 o Citirea model a textului
o Citirea pe fragmente
o Întocmirea planului de idei

Structura lecției:

1. Citirea planului de idei

2. Se cere elevilor dezvoltarea fiecărei idei în parte (fără detalii), elaborându-se rezumatul întâi
oral
3. Elevii scriu rezumatul independent
4. Autocontrolul: elevii își citesc rezumatul făcându-și eventuale corecturi
5. Citirea câtorva compuneri, făcându-se aprecierile cuvenite. Acestea trebuie să se refere la:
a. Modul în care elevul a reușit să asimileze toate evenimentele din text
b. Concizia în exprimare
c. Exprimarea corectă

Pentru lecțiile în care nu s-a realizat într-o oră anterioară planul de idei:

1. Discuția introductivă
2. Citirea textului, cu sublinierea cuvintelor necunoscute
3. Citirea primului fragment, explicarea cuvintelor, formularea ideii principale

..... la fel pentru fiecare fragment ...

4. Citirea planului de idei

5. Dezvoltarea fiecărei idei în parte (fără detalii), elaborându-se rezumatul întâi oral
6. Elevii scriu rezumatul independent
7. Citirea câtorva compuneri

Precizări (aspecte la care cadrul didactic trevuie să fie atent în oră):

 Accentul trebuie pus pe asimilarea completă a textului, dar și pe conciziune

 Se realizează respectându-se toate cerinţele unei compuneri: părţi, aşezare în pagină, scriere.
 Se formulează clar şi corect propoziţiile, fără a reproduce părţi din text
 Este interzisă exprimarea unei păreri în legătură cu textul.

Povestirea

Este o compunere similară rezumatului, dar mai amplă și cât mai exactă.

Precizări:

 poate începe cu referiri la autorul textului sau la subiectul lucrării;

 poate conţine expresii artistice deosebite întâlnite în text (într-o povestire în scris acestea se
redau între ghilimele);
 se realizează numai la persoana a III-a, fără a folosi întocmai cuvintele personajelor;
 dialogul (vorbirea directă) se transformă în vorbire indirectă;
 poate conţine păreri proprii, aprecieri, concluzii, învăţătura (mesajul) textului;
  se realizează respectându-se toate cerinţele unei compuneri: părţi, aşezare în pagină, scriere.

Structura lecției:

1. Citirea planului de idei

2. Se cere elevilor dezvoltarea fiecărei idei în parte (pe larg), elaborându-se povestirea întâi oral
3. Elevii scriu rezumatul independent
4. Autocontrolul: elevii își citesc rezumatul făcându-și eventuale corecturi
5. Citirea câtorva compuneri, făcându-se aprecierile cuvenite. Acestea trebuie să se refere la:
a. Modul în care elevul a reușit să asimileze toate evenimentele din text
b. Concizia în exprimare
c. Exprimarea corectă

Pentru lecțiile în care nu s-a realizat într-o oră anterioară planul de idei:

1. Discuția introductivă
2. Citirea textului, cu sublinierea cuvintelor necunoscute
3. Citirea primului fragment, explicarea cuvintelor, formularea ideii principale

..... la fel pentru fiecare fragment ...

4. Citirea planului de idei

5. Dezvoltarea fiecărei idei în parte (pe larg), elaborându-se povestirea întâi oral
6. Elevii scriu rezumatul independent
7. Citirea câtorva compuneri