TIPURI DE ACTIVITĂȚI CARE CONTRIBUIE LA SESIZAREA ELEMENTELOR

SEMNIFICATIVE ALE UNUI MESAJ SCRIS

Pregătindu-i pe elevi pentru educația permanentă, înv. are datoria de a acționa a.î. aceștia să
devină subiecți ai propriei formări. Lecțiile de citire din clasele II-IV au un rol important, deoarece oferă
posibiltatea intrării în variate realități care vor fi explorate.
Etapele învățării cititului sunt alfabetizare (învățarea literelor și citirea cuv. și prop.)
însușirea instrumentelor de lucru cu textul
Citirea trebuie să fie corectă
conștientă
cursivă
expresivă
Aceste calități se formează prin citirea model a înv. sau a unor elevi cu aptitudini în
înțelegerea și interpretarea artistică a
textelor citirea pe roluri
citirea colectivă
audierea unor modele de
lectură
În manualele școlare sunt introduse un mare număr de texte beletristice, deopotrivă lirice și
narative.

TEXTELE NARATIVE au o structură specifică:

CARACTERISTICILE TEXTULUI NARATIV

STARE TRANSFORMARE SITUAȚIE

INIȚIALĂ (PROCES) FINALĂ
COMPLICAȚIE ACȚIUNE REZOLVARE

 sunt textele cele mai îndrăgite ale copiilor, textele în care se povestește ceva și care, prin
acțiunea personajelor îi ajută pe copii să participe emoțional
 basmele, prin lupta dintre bine și rău, în care binele învinge, îi ajută să înțeleagă lumea la nivel
moral. Conflictul îi determină să aibă o atitudine față de personaje și satisfacția
deznodământului
 snoavele sunt utile la această vârstă, datorită învățăturilor lor
 totodată, li se deschide o poartă către literatura universală. Pinocchio, Cuore, Crăiasa Zăpezii,
Micul Prinț, sunt fie porți către lumi de vis, fie către sufletele unor copii ca ei

firul poveștii și înțelegerea evenimentelor (întâmplărilor)

 În textul narativ explorăm instanțele narative
LECȚIA

rețeaua personajelor
învățătura și legătura textului cu realitatea
copilului
elaborarea planului de idei
 Finalitatea unei lecții de lucru cu textul narativ povestirea
rezumatul

caracterizarea unui personaj

 Structura unei lecții (aplicarea metodei lecturii explicative)
1. Pregătirea copiilor pentru lucrul cu textul conversație pe tema noii lecții
povestirea învățătorului
intuirea unor ilustrații
 prezentarea
unei secvențe de film
2. Citirea integrală a textului (în gând)
3. Conversația de orientare
4. Citirea pe fragm. cu explic. cuv. noi și cu analiza conținutului
5. Formularea ideilor principale și alcătuirea planului de idei. Planul de idei, va avea în
vedere momentele subiectului: expozițiune, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul
culminant, deznodământul.
6. Prezentarea conținutului textului de către elevi
7. Conversație generalizatoare despre conținut și mesaj Deznodământul nu trebuie privit ca
„sfârșitul acțiunii”, ci mai degrabă ca pretext pt. reflecție și poate fi completat cu o
învățătură, maximă, proverb. Cadrul didactic poate conduce elevii spre a vedea în
rezolvarea conflictului expresia spiritului de dreptate ce trebuie să îi conducă pe oameni
8. Citirea de încheiere

 Analiza textului presupune simultan analiza formei

înțelegerea conținutului

Textul literar este un important mijloc educativ și depinde de învățător măsura în care îi
valorifică valențele. Datorită afectivității bogate, înv. îi va face pe copii să „trăiască” lecturile.
Poate servi ca pretext pentru educație intelectuală, moral-civică, estetică.

Obs. Pentru completare vezi și tipurile de activități pe clase.

PERSONAJUL LITERAR este personajul care ia parte la acțiunea dintr-o operă literară.
 În clasele primare se descoperă caracteristicile princ. ale personajului unei opere literare
 Personajul este elementul cel mai concret al unui text, pt. elevi el este cel mai accesibil, o
existență reală, un model de urmat sau un exemplu negativ
 Este recomandată evitarea clasificării personajelor în mod formal, în personaje pozitive și
personaje negative, deoarece acest mod ignoră complet complexitatea lor; una dintre cele două
laturi ale lor poate fi dominantă
 Copiii sunt la vârsta la care caută modele. Acestea pot fi persoanele din jurul lor sau personajele
literare (reale sau fictive)
 Multe texte ilustrează înfruntarea dintre două forțe puternice. Cea cu însușirile cele mai alese
iese învingătoare în basme. Aceasta este influența educativă din basme.
 Actele de valorificare a modelelor oferite de personajele literare nu înseamnă caracterizarea
personajelor, așa cum o știm de la gimnaziu. La ciclul primar, personajele se dezvăluie ca
modele comportamentale.
 Mijloacele de caracterizare pot fi directe, indirecte și autocaracterizări
Directe
Realizate de autor sau de alte personaje
 Prezentarea înfățișării fizice, a însușirilor, relevă atitudinea autorului față de personaj
 Acest mod de caracterizare presupune un efort din partea elevului dacă există un înțeles
figurat al cuvintelor
 Cuvintele au valoare prin puterea de sugestie, angajează resorturile intelectuale și afective
 Caracterizarea prin cuvintele altor personaje este o forță de convingere pentru elevi
Indirecte
Comportament, fapte, gânduri, aspect fizic, limbaj, modul în care trăiește
  Faptele sunt cel mai convingător mijloc de caracterizare a unui personaj
Autocaracterizări
Declarate de personaj
 Propriile păreri
 Exprimarea personajului despre sine

DIALOGUL are o structură relativ simplă:

ABORDAREA DIALOGULUI

DESCHIDERE SECV. TRANZACȚIONALE ÎNCHIDERE

 În abordarea dialogului, cadrul did. se ajută de o multitudine de jocuri și exerciții

premergătoare, efectuate cu scopul ca elevii să deprindă:
alternarea și asumarea rolurilor în mod corespunzător
folosirea formulelor de politețe specifice diferitelor
momente ale dialogului și diferitelor contexte de realizare a dialogului

 În momentul în care cadrul did. abordează dialogul ca secvență de sine stătătoare, el va fi

avut deja realizate cu copiii jocuri de rol și activități de grup cu scopul de a învăța
elementele enumerate mai sus, pe care să se bazeze.
 Finalitatea unei lecții având ca suport dialogul:
LECȚIA

o Descifrarea tranzacțiilor informaționale și lingvistice (ce se transmite și cum se

transmite)
 Lecțiile care au ca subiect secvența dialogată, pot avea în esență două orientări:
o Exersarea cacității de a dialoga (concret, de a recepta un mesaj oral și de a
răspunde, formulând un alt mesaj oral)
o Exersarea înțelegerii dialogului unor personaje (ce și cum transmit ceva)
 Condiții de realizare eficientă
o În lecțiile în care se exersează capacitatea de a dialoga, c. didactic trebuie să aibă
în vedere echilibrul între activitățile care vizează ascultarea și cele care vizează
producerea de mesaje
o Proiectare didactică riguroasă cu alegerea unui text suport adecvat
 Modalități de realizare
o Activitățile cele mai potrivite sunt jocurile de rol și act. în perechi. Jocul de rol le
permite copiilor să închege spontan un dialog pe o temă dată ce reproduce o
situație reală, ocazie cu care copilul exersează și cerea și oferirea de informații și
formulele de politețe. Act. în perechi le oferă ocazia să povestească întâmplări
din viața lor, să își exprime opinii, tot spontan, fără cenzură și fără supervizări.
Sunt utile în orice moment al lecției.
o La clasa a II-a, ora se poate încheia cu construirea unui dialog scris, în care
elevul, pe lângă cele amintite mai sus, va avea în vedere și punctuația și așezarea
în pagină.
o În lecțiile în care se exersează înțelegerea dialogului unor personaje, accentul se
deplasează pe ce transmit acestea. În analiza tranzacțiile lingvistice și
informaționale se poate introduce problematizarea și conversația euristică: ce
înțelegi prin / din ce a spus? Ce înseamnă ... ? La ce concluzie ajungi ... ? Ce
crezi că naște ...? Dar dacă ... ? Cu rol în dezvoltarea gândirii.

 În orice formă s-ar realiza învățarea dialogului, învățătorul trebuie să creeze motivația
pentru aceasta, făcând trimitere la cotidian și la nevoia învățării pentru viață. O simplă
discuție cu copiii poate să îi determine să participe cu interes la activitate.
 DESCRIEREA uneori inclusă prin fragmente cu structuri specifice în texte preponderent
narative, alteori de sine stătătoare, descrierea are un schelet specific:
CARACTERISTICILE DESCRIERII

TEMA
DESCRIERII
(ANCORARE)

ASPECTUALIZARE PUNERE ÎN RELAȚIE

PĂRȚI și PROPRIETĂȚI TIMP SPAȚIU COM-

ALE ELEMENTULUI DESCRIS PARAȚIE

 Este textul în care prezintă caracteristici ale ființelor, fenomenelor naturii, anotimpurilor.

 Structura unei lecții de analiză a textului descriptiv trebuie să pună accentul exact pe acest
schelet, ca modalitate de dirijare a gândirii copiilor:
LECȚIA

1. Pregătirea copiilor pentru contactul cu textul

a. Crearea unei atmosfere propice
b. Intuirea unui tablou
2. Citirea integrală a textului
3. Conversația de orientare
4. Analiza textului cu explicarea cuvintelor și a expresiilor frumoase (metafore, epitete,
comparații, hiperbole-fără terminologie); analiza felurilor de imagini (vizuale, auditive,
olfactive). Un mod de a structura informația este harta mentală (cf. Schemei de mai sus);
harta mentală devine astfel procedeu în cadrul lecturii explicative.
5. Conversație generalizatoare despre emoțiile declanșate
6. Recitirea integrală a textului.
 Valorificarea se realizează sub aspectul educației estetice și, din nou, emoțiile copiilor depind
de măiestria cadrului didactic de a-și expune propriile emoții afective. Prin empatie copiii vor
imita profesorul.
 TEXTUL LIRIC este un text de mare valoare artistică și emoțională.
CARACTERISTICILE

 Autorul, reușește prin mijloace expresive, să redea emoții, stări interioare, impresionând
cititorul
 Specificul abordării textului liric la vârsta școlară mică, derivă în primul rând din tema
textului. De cele mai multe ori, aceasta este legată de natură, în toate aspectele ei. Scriitori
precum M. Eminescu, V. Alecsandri, reușesc să aducă în sufletul copiilor bucuria vederii
naturii cu ochi de artist.

 În textul liric explorăm tema (frumusețile naturii, sentimente)

LECȚIA

moduri de expresie artistică (figuri de stil, imagini

artistice, tablouri)
sentimentele Eului liric

 Structura unei lecții este similară cu cea pentru textul descriptiv, deoarece lirica pentru
copii abundă în descrieri
1. Lectura model a textului
2. Conversație de orientare: Cine vorbește? Despre cine se vorbește? Ce a simțit poetul față
de ...?
3. Analiza textului prin împărțirea în unități logice – tablouri. În analiza imaginilor, se va ține
cont de experiența de viață a copiilor. Metaforele, epitetele, personificările sunt denumite
„expresii frumoase”. Ușor sunt observate comparațiile și repetițiile. Copiii pot observa
gradarea sentimentelor și a tablourilor și efectul gradării asupra cititorului.
Poeziile pot fi analizate și sub aspectul măsurii, rimei și ritmului (fără terminologie) care
dau poeziei muzicalitate.
4. Ultimul pas al lecției constă în folosirea „expresiilor frumoase” în contexte noi, după
modelul textului literar. Această activitate va înlocui povestirea textului narativ
5. Valorificarea se realizează sub aspectul educației estetice. Talentul de recitator al
învățătorului va avea efecte vizibile în receptarea textului sub aspectul „frumosului”.
 TEXTUL NONLITERAR este textul cu conținut științific.

 Textele nonliterare nu aparţin literaturii, întrucât nu întrunesc condiţiile literaturităţii.

o Asemenea texte nu se referă la o realitate posibilă, obiect al literaturii, ci la o realitate existentă,
în legătură cu care se transmit informaţii.
o Nu prezintă trăsături care să coloreze afectiv mesajul, cuvinte cu sens figurat, exclamaţii,
interogaţii, exprimarea eului; dimpotrivă, se evidenţiază prin impersonalitatea discursului.
o Spre deosebire de textele literare, care emoţionează, textele nonliterare pot, cel mult, să
intereseze lectorul şi numai întâmplător să-l şi emoţioneze.

 Structura unei lecții

1. Conversația pregătitoare – despre domeniul la care se referă textul, cu explicarea anticipată a
cuvintelor care ar îngreuna înțelegerea textului
2. Lectura integrală sau fragmentară a textului (depinde de dimensiunile acestuia), cu explicațiile
termenilor științifici, analiza conținutului și formularea ideilor principale
 Pe tablă se rețin câteva informații foarte importante din text, nu se încarcă memoria copiilor
cu inform, deoarece nu acesta este scopul
3. Conversația de generalizare, pentru înțelegerea lui corectă, cu orientarea gândirii copiilor.
4. Recitirea textului de către elevi și explicarea motivată (cauză-efect) a fenomenului științific
prezentat.

 Domenii abordate de textele științifice din manuale:

o Botanică
o Zoologie
o Inventică
o Fenomene meteorologice
o Geografie
o Fizică – ex. formarea fulgilor de nea
o Oameni de știință – scurte fragmente de biografie

 Avantajele studierii textelor nonliterare în cadrul orelor de LLR:

o Ajută la generalizarea percepției despre un text (copiii învață că orice text poate fi discutat și
explicat, supus unei analize din punct de vedere al conținututlui)
o Îmbogățesc vocabularul copiilor prin introducerea unor termeni științifici, pe care ei au ocazia să
îi folosească în enunțuri proprii
o Familiarizează copiii cu stilul textului, în contextul educației permanente
o Prin modul de organizare a informațiilor colectate din text, stimulează gândirea (organizare pe
categorii, integrându-le în structurile proprii)
 MODALITĂȚI DE TRATARE DIFERENȚIATĂ A ELEVILOR ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚARE A
CITIRII ȘI SCRIERII

Însușirea cititului este o etapă îndelungată , care parcurge două etape:

- etapa alfabetizării, a învățării literelor și mecanismului propriu-zis de citit (obiectiv al clasei I)
- etapa instrumentelor de lucru cu cartea, respectiv cu textul

Învățarea scrisului și cititului se face prin metoda fonetică analitico-sintetică, ce are avantajul că ține seama:
 de cerințele psihopedagogice ale învățării
 de particualritățile psihologice ale copiilor de 7 ani

Condițiile învățării sunt:

 participarea intelectuală activă și conștientă a copiilor; deoarece munca cititorilor copii are
trei aspecte: recunoașterea literelor
transpunerea rezultatului în limbajul sonor
substituirea cuvântului sonor cu conceptul corespunzător
 un număr corespunzător de exerciții, riguros dirijate
Elevul de clasa I are câmpul vizual format dintr-o literă, ceea ce-l dwetermină să citească pe litere un
cuvânt. Rezultatul este citirea consoanelor cu vocale de sprijin și îndepărtarea de sonoritatea adevărată a
cuvântului: mî a mî a , pentru mama. De aceea este obligatorie citirea pe silabe și formarea câmpului
vizual de o silabă. Exercițiile de de analiză și sinteză trebuie să aibă ca efect un autocontrol al copiilor.
Copiii trebuie să ajungă la nivelul la care singuri să poată face o analiză și sinteză a unui cuvânt. analiza
trebuie să poată merge până la a pronunța corect fiecare sunet, de rostire a sunetului în diferite cuvinte.
În condițiile unui aparat fono-articular corect dezvoltat și al unui nivel intelectual corespunzător vârstei
biologice, acest lucru este realizabil. Practica curentă ne pune în față copii cu defecte de vorbire, însă. Acestea
pot fi:
Sigmatismul=dislalia siflantelor (s, z, j, ș, u, ci)
Parasigmatism=înlocuirea lui s sau j cu alte sunete
Rotacism=pronunțarea defectuoasă a vibrantei r
Pararotacism=înlocuirea lui r cu alt sunet (l)
Lamdacismul=omisiunea lui l
Paralamdacismul=înlocuirea lui l cu alte sunete

Pe lângă intervenția specializată (terapie logopedică), este foarte necesară dezvoltarea auzului
fonematic, dezvoltarea auzului fonator, respectarea pauzelor în vorbire, ceea ce îi va ajuta pe copii să se
exprime corect.
 Pentru claslele unei există copii cu deficiențe de vorbire, sunt necesare jocurile cu onomatopee. Răspund
întâi copiii care pronunță corect și apoi cei care fac greșeli de pronunție. Se poate pronunța și în cor.
 Se fac exerciții pentru actul respirator: umflatul baloanelor, suflatul pe un geam sau o oglindă care se
aburește, umflarea și dezumflarea obrajilor, emiterea unor onomatopee
 Frământări de limbă. Se cere copiilor să pronunțe cât mai repede: fata fostului funcționar Fănică
Florescu fierbe fasolea fără foi fiindcă focul face fum.
 Revenirea repetată asupra unor cuvinte citite, atunci când se constată că nu s-au înțeles și punerea de
acord a ritmului citirii cu ritmul gândirii
 Deoarece defectele de vorbire devin defecte de scriere, este important ca acestea să fie corectate cât mai
repede. O dislalie este posibil să se transforme în disgrafie, în condițiile în care copilul nu reușește să o
depășească. Tratarea diferențiată presupune și lucrul separat cu copiii care au dificultăți de învățare, după ore, în
lecții speciale de recuperare.
Pentru copiii capabili de performanțe superioare, învățătorul trebuie să conceapă teme suplimentare,
pentru a le cultiva talentul și disponibilitatea.
Prin tratarea diferențiată se asigură egalizarea șanselor și cultivarea personalităților de excepție.

Dezvoltare personală care să dezvolte încrederea în propriile capacități de învățare, utilizând o resursă
educațională online, la alegere (spot video, prezentare PPT, soft educațional, secvență din filme, aplicații etc.). Precizați
și linkul către această resursă.

DEZVOLTARE PERSONALĂ
CLASA A II-A
CS 2.2. Prezentarea condiţiilor (instrumente, persoane, contexte) care fac învăţarea uşoară sau dificilă

Activitatea se are la bază următoarele etape:

pasul 1: se prezintă videoclipul spre vizionare
pasul 2: se identifică specificul experienței lui Piper (experiență de învățare)
pasul 3: activitate pe grupe – MOZAIC
-se formează grupele-casă (câte 3 copii)
-se numerotează elevii care compun grupele-casă
-se realizează grupele de experți
-se vizionează încă o dată filmul, specificându-se fragmentul fiecărei grupe; filmul se împarte în 3 părți,
corespunzător celor 3 etape de învățare ale lui Piper
-sarcina grupelor de experți este de a identifica etapa de învățare a lui Piper și starea lui emoțională
-se refac grupele casă, fiecare elev, în ordinea 1, 2, 3 va explica celorlalți colegi fragmentul din punctual
său de vedere
pasul 4: activitate frontală – se discută cele despre cele trei etape în învățarea lui Piper
- se identifică resursele personale ale personajului care l-au ajutat să treacă de la
starea de neputință la cea de învățare
pasul 5: activitate în perechi – se formează perechi (colegii de bancă); fiecare elev trebuie să discute despre
lucrurile care pe el în ajută să învețe
pasul 6: se recomandă tema pentru acasă – să identifice în mediul ambient un alt element care îl ajută în
procesul învățării; pot primi o fișă cu jurnalul cu dublă intrare.

Situația când am învățat repede și bines au când am Ce m-a ajutat

învățat ceva nou

 Titlul filmului, ideea centrală, valorile promovate

 Competență/ competențe specifice vizate de activitatea de învățare
 Cum poate fi valorificată această resursă la clasă, în activitățile de DP
 Cum poate fi valorificată această resursă în activitatea de evaluare la DP: autoevaluare/ inter-evaluare
 Sugestii de adaptare la categorii de elevi în risc (0,5-1 pagină)

DEZVOLTARE PERSONALĂ
CLASA A II-A

Filmul pe care l-am ales este „Cartea junglei”, în varianta Disney.

link către pagină cu film dublat în limba română și descărcare automată

https://www.musteata.com/cartea-junglei-filmul-complet/

Mowgli este un băiat ce a fost crescut de lupi în jungla indiană. Când lupii află că ferocele tigru Shere
Kahn este prin apropiere, se decid să-l trimită pe Mowgli la un trib de oameni pentru propria lui
protecţie. În drumul spre sat, Mowgli se întâlneşte cu multe animale în această poveste muzicală,
printre care se numără ursul Baloo, şarpele Kaa, şi chiar regele maimuţelor, regele Louie. Dar când
Shere Kahn află că Mowgli este prin preajmă, el va încerca să-i dea de urmă.
Ideea centrală a filmului este nevoia de identitate a lui Mowgli, motiv pentru care se atașează imediat
de fiecare animal care îi arăta atenție. Pentru copiii din centrele de plasament este un subiect
deosebit de sensibil, aceștia fiind oarecum mici Mowgli.

COMPETENȚE SPECIFICE
1.1. Stabilirea unor asemănări și deosebiri între sine şi ceilalţi, după criterii simple
2.1. Exprimarea emoțiilor de bază în situații variate
2.2. Utilizarea unor elemente de ascultare activă

DERULAREA ACTIVITĂȚII
Pasul 1: este dedicată o oră vizionării filmului;
Pasul 2: activitate frontală – prin discuții se identifică personajele care într-o formă sau alta îi stau
alături lui Mowgli, în încercarea de a-l ajuta; elevii trebuie să enumere și forme de ajutor pe care le
primește Mowgli
Pasul 3: se identifică stările prin care trece personajul central (întâi se crede lup, apoi urs, apoi se
poartă ca o maimuță, pentru ca apoi să devină om)
Pasul 4: activitate pe grupe
-se împarte clasa în 4 grupe (familia de lupi, familia de urși, familia de maimuțe, familia de
oameni)
-fiecare grupă trebuie să întocmească o listă cu ce poate oferi unui copil pe care l-ar găsi în
pădure (maxim 10 minute)
-grupele prezintă apoi lista
Pasul 5: dialog frontal despre nevoia de a semăna cu cineva
Pasul 6: activitate în perechi – fiecare copil vorbește despre sine (maxim 2 minute) și despre o
persoană din familie cu care crede că seamănă (incluzând și aspectele la care seamănă cu acea
persoană)

VALORIFICAREA ÎN ACTIVITĂȚILE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE LA DP

Filmul poate fi vizionat pe fragmente, pentru a se evalua capacitatea elevilor de a identifica la ei înșiși
aspecte în care ei consideră că au nevoie de modele în viață.
SUGESTII DE ADAPTARE LA COPIII PROVENIȚI DIN MEDII DE RISC
Filmul poate fi valorificat cu succes la elevii proveniți din familii destrămate și cei proveniți din mediile
instituționalizate.
În adaptare se ține cont de problematica psihologică deosebit de sensibilă. În ceea ce privește
activitățile de mai sus, la pasul 6, copiii pot vorbi despre nevoia lor de a avea un model de
comportament și despre persoana pe care o admiră cel mai mult (aici putem face sugestie să vorbească
despre adulții din preajma lor, putând fi părinți, alte rude, prieteni sau educatori etc). Țin cont în
această sugestie că printre angajații centrelor de plasament sunt multe persoane dedicate, sufletiste,
care își dedică multă energie oferirii unui suport emoțional, iar copiii de cele mai multe ori la ei se
raportează.