PROZA SCURTĂ

SCHIŢA
Un vocabular literalmente bogat
de Mircea Sântimbreanu

Proza scurtă pentru copii cuprinde mai multe categorii: proza comportamentală
(schiţele lui Caragiale, Sântimbreanu), proza realistă (M. Sadoveanu), proza istorică
(povestirile lui D. Almaş), proza lirică (Sorescu), povestirea despre vieţuitoare (E. Gârleanu).
Schiţa este opera epică în proză, de mică întindere, în care se relatează un singur
episod semnificativ din viaţa câtorva personaje.
Schiţa lui Mircea Sântimbreanu Un vocabular literalmente bogat, nu reflectă
imaginea poematică a copilăriei, nici efectele mirifice ale acestei vârste, ci, într-un registru
realist îmbibat de ironie şi umor, problematizează aspecte din viaţa şcolară, confruntarea cu
mediul educativ.
Textul impune un ritm alert datorită predilecţiei pentru dialog, se observă inexistenţa
mai multor planuri narative, iar personajele episodice sunt pretexte pentru a iniţia un dialog.
Autorul manifestă permanent o detaşare care îl împiedică să cadă fie în duioşie, fie în
severitate.
Principalele modalităţi de realizare a efectului comic sunt comicul de situaţie şi
comicul de limbaj.
Comicul de situaţie a fost realizat prin alăturarea dintre gest şi alăturarea cuvintelor
(la spectacol, aplauda în timp ce spunea că a fost literalmente oribil), ghionţii pe care i-a
primit Tăsică, buchetul de crizanteme pe care le-a strâns din curtea şcolii.
Comicul de limbaj s-a realizat prin repetarea cuvântului literalmente (clişeu verbal),
prin etimologii greşite (serii paronimice: brutal – brutar, complot – compot), incompatibilităţi
verbale (alăturări defectuoase de cuvinte: mere bombastice, ţi se lichidează gura, animal
falimentar, pagube acustice).