Abordarea textelor literare la ciclul 

primar
 
 
 
 
 
 
Rate This

Autor: prof. înv. primar Alina Deac

Liceul Teoretic “Ana Ipătescu” Gherla, jud. Cluj

Modalitățile prin care elevii de ciclul primar sunt conduși spre înțelegerea mesajului unui text literar
depinde atât de genul și specia literară în care se încadrează, cât și de conținutul tematic al acestuia. De
aceea, în abordarea unui text este necesară cunoașterea raportului dintre autor și realitatea pe care o
exprimă, a modalităților specifice de a a înfățișa această realitate.
La clasa a patra, textul literar este explicat prin aceea că “prezintă realitatea prin mijloace artistice (cuvinte
și expresii frumoase), înfățișează realitatea conform modului de a o vedea al autorului” (Elena Nica, Limba
română, clasa a IV-a, 2006), prezentându-se pe scurt și specificul textelor narative.
De altfel, pentru ca un text să fie considerat literar, în opinia autoarei Gabriela Bărbulescu (2009) trebuie: să
transmită o impresie individuală, subiectivă asupra realității, să reflecte idei general umane, să emoționeze
receptorul și să aibă o construcție specifică (limbaj conotativ, bogăție lexicală, polisemantism, unicitate,
expresivitate). Deci, este creaţia imaginaţiei autorului având drept scop sensibilizarea cititorului prin
îmbinarea elementelor reale cu elementele ficţionale, dar și prin intermediul temelor şi motivelor literare ce
tratează valori general-umane: dreptatea, cinstea.
Textele literare destinate copiilor presupun o competență de lectură specifică, prin care cititorul mic să
pornească de la suprafața textului și să ajungă la profunzimea specificațiilor: “competența de lectură constă
din a construi sensurile textelor începând cu indicii exterioare până la interiorizarea și demultiplicarea
imediată sau îndepărtată, a imaginilor de lectură.” (Costea, 2006)
După modelul adaptat de J. Giasson (1990), textele se clasifică după criteriul intenției de comunicare și al
structurii lor:
în funcție de structură – texte ce prezintă o structură temporală
– texte centrate asupra unei teme.
în funcție de intenția autorului:

-texte ce acționează asupra emoțiilor receptorului – textele narative (basm, legendă, roman) și lirice (text
poetic sau expresiv);
-texte ce acționează asupra comportamentului receptorului – texte procedurale/ directive (prospecte, rețete
de bucătărie) și incitative (o reclamă scrisă);
-texte ce acționează asupra cunoștințelor receptorului – texte informative cu secvență temporală (ex. un text
despre formarea norilor) și cu o temă (ex. un text despre planete, plante, animale). (fragment)

sspecificul receptarii

Studiu de specialitate – Specificul receptării

textului epic în învățământul primar
 
 
 
 
 
 
Rate This

Autor: prof. înv. primar Toma Elena Larisa

Liceul Teoretic “Henri Coandă” Craiova

Susţinând ideea introducerii elevilor din ciclul primar în analiza textelor de citire în funcţie de diversitatea
lor, de apartenenţa lor la un anume gen sau specie literară, nu se are în vedere renunţarea la metodele
specifice lecţiilor de citire în ciclul primar. Lectura explicativă rămâne metoda care poate asigura atât
dezvăluirea mesajului unui text, cât şi familiarizarea elevilor cu instrumente ale muncii cu cartea.
Receptarea textului epic cere evidenţierea unor caracteristici ale operelor literare în funcţie de specie, dar şi
realizarea, în acelaşi timp, a unora dintre obiectivele cognitive (a cunoaşte, a aplica, a analiza, a sintetiza) şi
afective (a reacţiona, a recepta, a valorifica, a interioriza valorile) ale educării şi instruirii în literatura
română.
Metodologia modernă a receptării optime a unui text epic trebuie să ţină seama de principiul tratării
diferenţiate a textelor, de principiul analizei simultane a relaţiei dintre conţinut şi expresie, de principiul
participării active, conştiente şi creatoare a elevului, toate acestea ducând la o viziune analitică şi sintetică a
operei literare. Pornind de la aceste considerente teoretice şi metodice în acelaşi timp, în cercetarea
întreprinsă am pornit de la următoarea ipoteză: dacă în cadrul orei de Limba şi literatura română se vor lucra
intensiv texte narative, aplicând oră de oră teste formative şi utilizând în mod creator lectura explicativă, se
va îmbunătăţi în mod real capacitatea de receptare activă a textelor epice.
Faptul că elevii mici pot descoperi diferite semnificaţii ale situaţiilor prezentate impune să organizăm ,
pornind de la alcătuirea planului de idei, momente de adâncire a analizei textului, de interpretare a faptelor,
de cunoaştere a personajelor prin acţiunile lor, de reliefare a plusului pe care îl aduc mijloacele artistice pe
linia realizării şi transmiterii mesajului. Toate acestea constituie sarcini de bază pentru receptarea eficientă a
textului epic.
Pentru realizarea cercetării am folosit următoarele metode: observaţia, conversaţia, metoda analizei
produselor activităţii şi cercetării documentelor, metoda testelor.
Pentru a verifica eficacitatea demersului metodic folosit în munca instructiv-educativă cu scopul de a
recepta optim textul epic la vârsta şcolară mică s-a procedat la o comparaţie a rezultatelor obţinute de
eşantionul experimental cu cele obţinute de eşantionul de control. Clasa experimentală este formată din 22
elevi, iar clasa de control este formată din 23 de elevi, cele două colective fiind alcătuite din copii cu o
dezvoltare intelectuală eterogenă. (fragment)

Studiu de specialitate – Jocul în orele de limbă şi

comunicare la ciclul primar
 
 
 
 
 
 
Rate This

Autor: înv. Zsiros Gyöngyvér

Şcoala Gimnazială Nr.1 Ip-Structura Zăuan, Sălaj
Platon ne recomandă: „Faceţi în aşa fel încât copiii să se instruiască jucându-se. Veţi avea prilejul de a
cunoaşte înclinaţiile fiecăruia.”

Jocul este o metodă de predare-învăţare, folosit cu mare succes în cadrul orelor de limbă şi comunicare.
Jocul ajută la însuşirea cunoştinţelor, formarea priceperilor şi deprinderilor şi contribuie la dezvoltarea
tuturor proceselor psihice.

Prin joc, copiii ajung să deprinde modele de conduită şi reflectă la comportamentul propriu. Jocul oferă 
posibilitatea de a-şi dezvolta gândirea imaginativă, este o adevărată alternativă educaţională.

Jocurile folosite cu succes în orele de limbă şi comunicare sunt:

Povestiri amestecate

Elevii lucrează câte doi. Primesc pe o foaie două povestiri a căror propoziţii sunt amestecate. Este indicat
folosirea a două creioane colorate diferite, pentru sublinierea propoziţiilor fiecărei povestiri. Câştigă echipa
care în cel mai scurt timp găseşte cele două povestiri corecte.

Acest joc ajută la dezvoltarea  înţelegerii textului, la dezvoltarea gândirii şi atenţiei.

Doar sfârşitul!

Acest joc se poate juca atât oral, cât şi în scris. Învăţătoarea porneşte jocul cu un cuvânt. Elevii continuă
jocul cu găsirea unui cuvânt care începe cu ultima literă(sunet) a cuvântului anterior. Ex. câine- elev- vapor-
roată etc.

Acest joc dezvoltă gândirea elevilor.

Lanţul de cuvinte

Regula jocului: fiecare elev trebuie să caute un cuvânt după o regulă

Varianta1. Alegem o literă(sunet), elevii vor căuta nume de animale, plante, obiecte etc. cu această
literă(sunet). Ex. l- leu, lup, etc.

Varianta2. Alegem o literă(sunet), elevii vor căuta cuvinte care se termină cu această literă(sunet) Ex. m-
gem, ham, etc.

Varianta3. Cu care  literă se termină cuvântul, cu aceea să înceapă cuvântul următor.

Ex. dulap- pilot- tunel etc.

Varianta 4. În fiecare cuvânt nou să apară litera dată de două ori. Ex. p- papuci, hipopotam etc.

Acest joc  dezvoltă atenţia şi memoria elevilor. (fragment)

About these ads

Share this:

 Click pentru a trimite prin email unui prieten

 Share on Facebook
 Click to share on Twitter
 Click to share on Google+


Related
Studiu de specialitate - Jocuri didactice pentru orele de lecturăIn "Învățământ primar"

Metode şi căi de integrare a jocului didactic în orele de Limba românăIn "Învățământ primar"

Jocul didactic - o modalitate eficientă de evaluare la matematicăIn "Învățământ primar"

Posted in Învățământ primar, Studii de specialitate and tagged joc inv. primar, jocul in orele de comunicare
on mai 21, 2013. Lăsați un comentariu

Studiu de specialitate – Jocuri didactice pentru

orele de lectură
 
 
 
 
 
 
Rate This

Autor: prof. înv. primar  Pop Rodica 

Şcoala Gimnazială Lăpuş, Maramureş  

             Jocurile literare sunt mijloace pasionante care-i invită pe copii la lectură. Metodele de dezgheţ sunt
metode active de comunicare plasate la începutul unei secvenţe de învăţare şi care direcţionează atenţia
către noul conţinut, făcând legătura cu experienţa de viaţă a elevilor.

Aceste jocuri au un rol important în motivarea elevilor pentru secvenţa de învăţare ce urmează, ajutând la
captarea atenţiei, la înlăturarea oboselii şi a monotoniei. Începutul oricărei lecţii trebuie să aibă un asemenea
joc didactic, care motivează interesul spre  noul conţinut. Uneori, se poate combina cu evaluarea
cunoştinţelor din lecţia precedentă, care încetează astfel să mai fie stresantă sau în fixare, mai ales dacă
lecţia a fost obositoare. Voi prezenta câteva metode de dezgheţ folosite la orele de lectură.

1. a.      Caută cuvântul ascuns

Elevii pot participa toţi la joc aşezaţi în cerc sau semicerc în jurul învăţătorului. Învăţătorul scrie un cuvânt
pe un bilet, iar elevii trebuie să pună întrebări la care învăţătorul poate răspunde doar cu da sau nu. Elevii
pot pune o succesiune de întrebări care să-i ducă spre  răspunsul corect, logice şi fără să le repete. Când
cineva consideră că a găsit cuvântul, întreabă: Este x? Această întrebare nu se poate pune decât de cinci ori.
Dacă nu ghicesc, jocul se întrerupe şi învăţătorul arată ce este scris pe bilet.

Este un exerciţiu ce poate fi folosit pentru a anunţa titlul unei lecţii noi format dintr-un singur cuvânt. De
exemplu: „Puişorii’ de Emil Gârleanu, „Toamna” de Octavian Goga, „Vizită”de I. L. Caragiale sau la
lecţiile de comunicare: Cartea, Cuvântul, Scrisoarea etc.

1. b.      Turul galeriei

Turul galeriei este o metodă activă inventată de Kagan (1992) în care elevii sunt încurajaţi să înveţe prin
colaborare. Poate fi folosită într-un exerciţiu de dezgheţ, combinându-se uneori cu un exerciţiu de evaluare.
Elevii trebuie să realizeze un produs la şcoală sau acasă, iar calitatea lui să poată fi receptată într-un timp
scurt. Ei pot lucra individual sau în grup.
De exemplu, pentru a anunţa subiectul lecţiei noi la „Iarna pe uliţă” de George Coşbuc li se cere elevilor să
facă  un desen în care să reprezinte acest anotimp şi să scrie pe o foaie o definiţie originală a, o propoziţie
sau doar un cuvânt ce le sugerează anotimpul. Produsele sunt expuse în clasă, lipite pe un panou, pe un
dulap, pe tablă, alcătuind o galerie. Evaluarea produselor se poate face în grup, în urma discuţiei alegându-
se primele trei produse, care primesc trei puncte pentru locul I, două puncte pentru locul al-II-lea şi un punct
pentru locul al-III-lea. Grupurile ‚,vizitează” galeria, trecând pe rând prin faţa tuturor produselor, făcând
observaţii, comentând, eventual notând pe o foaie părerile unor colegi.  (fragment)

About these ads

Share this:

 Click pentru a trimite prin email unui prieten

 5Share on Facebook
 Click to share on Twitter
 Click to share on Google+


Related

Cuprins numărul 46/ianuarie 2015In "Învățământ gimnazial"

Desfășurarea orei de lectură la clasele I- IVIn "Pedagogie"

Lectura predictivăIn "Învățământ primar"

Posted in Învățământ primar, Studii de specialitate and tagged jocuri didactice, jocuri lectura, jocuri literare,
orele de lectura on iunie 13, 2013. Lăsați un comentariu

Navigare articole
← Azi, 13 iunie, e…
Studiu de specialitate – Rolul şi importanţa activităţilor extracurriculare în dezvoltarea armonioasă
a copilului →

Lectura predictivă
 
 
 
 
 
 
1 Vote

Autor: înv. Voicu Rodica

Școala cu clasele I-VIII Vânători, jud. Iași
 Nu mai este nicio îndoială: elevii noștri se îndepărtează din ce în ce mai mult de
lectură, citesc din obligație. Este datoria dascălului și a familiei să oprească/să prevină acest fapt.

Lectura literară are ca scop dezvoltarea gustului elevilor pentru citit, satisfacerea interesului de a cunoaște
viața oamenilor și faptele lor. Lectura contribuie într-o mare măsură la îmbogățirea cunoștințelor elevilor, la
formarea unui vocabular bogat, colorat, metaforic, la educarea sentimentelor estetice. Cu cât un copil citește
mai mult cu atât se va exprima cu mai multă ușurință, va scrie compunerile școlare mai ușor.

Pentru copil, cititul cărților este așadar o necesitate, dar trebuie să devină în același timp și o plăcere. Pentru
aceasta este indicat ca activitatea cititului cărților să pornească din interes – stârnit de dascăl – și nu din
obligație. Un text literar citit din obligație sau de frica notei nu are aceleași rezultate ca un text citit de
plăcere, dintr-o dorință interioară a copilului, dorință care se formează în timp și e determinată de măiestria
dascălului, dar și a părinților. Gustul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o activitate
susținută a factorilor educaționali, o activitate caracterizată prin răbdare, perseverență, continuitate, voință.

În lecțiile de lectură, dascălul va urmări trei aspecte importante:

–          îndrumarea lecturii (potrivit vârstei, gusturilor, intereselor elevilor, ș.a.);

–          trezirea și menținerea interesului pentru citit;
–          formarea deprinderilor de lucru cu textul literar.

Metoda cea mai des utilizată în receptarea textelor literare și care asigură un cadru optim pentru formarea și
dezvoltarea competențelor de lectură ale elevilor este lectura explicativă. Dar folosită în exces, aceasta
poate duce la monotonie, la descreșterea interesului pentru studiul textului.

Pentru a le trezi și menține interesul pentru lectură, cadrul didactic va căuta și va folosi acele metode și
tehnici prin care să-i implice activ pe elevi în fiecare moment al lecției, să-i încurajeze să participe la
dezbateri, să accepte puncte de vedere diferite. Prin folosirea unor astfel de metode – interactive – se
realizează comunicarea reală între elev – cadru didactic, acesta din urmă reușind să-și cunoască mai bine
elevii.

Una din metodele interactive ce poate avea succes în activitățile de lectură este metoda predicției:

 stimulează imaginația copiilor, asocierile de idei și originalitatea;

 prin intermediul acesteia se exersează capacitatea de a găsi o soluție originală unei situații posibile;
 este o metodă de lucru care aduce cu ea noi experiențe de învățare pentru elevi:

– îi pune în situația să-și imagineze ce se va întâmpla în lectură, pornind de la cuvintele cheie sau titlu, până
la citirea pe rând a fragmentelor și verificarea cu confirmarea sau infirmarea predicțiilor;
– îi determină să gândească, să facă apel la ceea ce știu, la experiența personală, să se implice activ în
învățare;

 este o metodă interactivă ce solicită atenția elevilor, stârnindu-le curiozitatea;

 dezvoltă gândirea critică, activismul în învățare și motivația pentru lectură;
 ajută elevii să-și dezvolte gândirea predictivă, facilitând înțelegerea în profunzime a textului.

Învățătorul poate folosi această metodă pentru abordarea unor texte narative la prima vedere, texte care se
pretează la interpretări multiple, care au mai multe personaje și momente ale acțiunii. Elevii pot lucra
individual, în perechi, în grupuri de câte 4-5 indivizi, sub directă coordonare, cu raportare frontală după
finalizarea fiecărei etape. Parcurgând etapele lecturii predictive, elevii au impresia că pot interveni în text,
pot deveni ei înșiși creatori.

Metoda presupune citirea fragmentată a textului, făcută de cadrul didactic sau elevi, aceștia din urmă având
sarcina de a presupune ce se va întâmpla mai departe (de a formula predicții). Pe parcurs se întocmește o
hartă a predicțiilor, care constă în confruntarea evenimentelor relatate de text cu ipotezele formulate de
către elevi. (fragment)

Abordarea textelor literare la ciclul primar

 
 
 
 
 
 
Rate This

Autor: prof. înv. primar Alina Deac

Liceul Teoretic “Ana Ipătescu” Gherla, jud. Cluj

Modalitățile prin care elevii de ciclul primar sunt conduși spre înțelegerea mesajului unui text literar
depinde atât de genul și specia literară în care se încadrează, cât și de conținutul tematic al acestuia. De
aceea, în abordarea unui text este necesară cunoașterea raportului dintre autor și realitatea pe care o
exprimă, a modalităților specifice de a a înfățișa această realitate.
La clasa a patra, textul literar este explicat prin aceea că “prezintă realitatea prin mijloace artistice (cuvinte
și expresii frumoase), înfățișează realitatea conform modului de a o vedea al autorului” (Elena Nica, Limba
română, clasa a IV-a, 2006), prezentându-se pe scurt și specificul textelor narative.
De altfel, pentru ca un text să fie considerat literar, în opinia autoarei Gabriela Bărbulescu (2009) trebuie: să
transmită o impresie individuală, subiectivă asupra realității, să reflecte idei general umane, să emoționeze
receptorul și să aibă o construcție specifică (limbaj conotativ, bogăție lexicală, polisemantism, unicitate,
expresivitate). Deci, este creaţia imaginaţiei autorului având drept scop sensibilizarea cititorului prin
îmbinarea elementelor reale cu elementele ficţionale, dar și prin intermediul temelor şi motivelor literare ce
tratează valori general-umane: dreptatea, cinstea.
Textele literare destinate copiilor presupun o competență de lectură specifică, prin care cititorul mic să
pornească de la suprafața textului și să ajungă la profunzimea specificațiilor: “competența de lectură constă
din a construi sensurile textelor începând cu indicii exterioare până la interiorizarea și demultiplicarea
imediată sau îndepărtată, a imaginilor de lectură.” (Costea, 2006)
După modelul adaptat de J. Giasson (1990), textele se clasifică după criteriul intenției de comunicare și al
structurii lor:
în funcție de structură – texte ce prezintă o structură temporală
– texte centrate asupra unei teme.
în funcție de intenția autorului:

-texte ce acționează asupra emoțiilor receptorului – textele narative (basm, legendă, roman) și lirice (text
poetic sau expresiv);
-texte ce acționează asupra comportamentului receptorului – texte procedurale/ directive (prospecte, rețete
de bucătărie) și incitative (o reclamă scrisă);
-texte ce acționează asupra cunoștințelor receptorului – texte informative cu secvență temporală (ex. un text
despre formarea norilor) și cu o temă (ex. un text despre planete, plante, animale). (fragment)

About these ads

Share this:

 Click pentru a trimite prin email unui prieten

 Share on Facebook
 Click to share on Twitter
 Click to share on Google+


Related

Necesitatatea contextualizării istorice şi culturale a fenomenului literarIn "Învățământ liceal"

Valoarea formativă a textelor literare studiate în ciclul primarIn "Învățământ primar"

Lectura predictivăIn "Învățământ primar"

Posted in Învățământ primar, Pedagogie and tagged texte literare on iunie 29, 2014. Lăsați un comentariu

Search for:

Valoarea formativă a textelor literare studiate în

ciclul primar
 
 
 
 
 
 
1 Vote

Autor: prof. înv. primar Nicolae Florina Ramona

Școala Gimnazială Mătăsaru, jud. Dâmbovița

Lecţiile de limba română, prin bogăţia tematică a textelor studiate, oferă exemple concrete de fapte,
atitudini, evenimente cu ajutorul cărora elevii işi însuşesc idei şi comportamente dezirabile.
Literatura reprezintă o sursă inepuizabilă de experimentare nemijlocită a realităţii. Prin intermediul operei
literare, copilul se aventurează în lumi de mult apuse, ia parte la lupte seculare, explorează adâncuri de
nepătruns, vizitează epoci şi universuri necunoscute, se visează prinţ, împărat, cosmonaut, aviator, este
prezent în locuri şi oraşe pe care nu le va vedea poate niciodată, trăieşte peripeţiile marinarilor de la bordul
corăbiilor, urcă pe coamele munţilor sau explorează interiorul unui castel. Posibilitatea de a cunoaşte
indirect un alt univers, decât cel pe care îl ştie, este practic infinită.
Literatura contribuie la dezvoltarea imaginaţiei şi a gândirii creatoare. Aceste componente se realizează prin
multiplele perspective şi modalităţi de a privi sau concepe lumea înconjurătoare. Textele pentru copii
descriu adeseori modul în care o anume problemă a fost soluţionată sau oferă alte rezolvări. Prin experienţa
indirectă pe care le-o oferă micilor cititori, acestea îi duc într-o lume diferită de cea cotidiană. Prin
frumuseţea lor artistică, prin eroii şi întâmplările prezentate, operele oferă modele de conduită. Textul literar
devine astfel o sursă de exemple/contraexemple care pot fi valorificate în scopul educaţiei morale a elevilor,
efectele educative generate de contactul cu literatura devenind astfel complementare acţiunilor educative
desfăşurate în acest sens.
Studiul textelor literare are o însemnătate deosebită în formarea elevilor, asigurând evoluţia lor intelectuală,
morală şi integrarea în viaţa socială. Cunoaşterea prin lectura textelor nu va rămâne un act în sine, dacă este
insoţită de activităţi de învăţare care să stimuleze gândirea creativă, să conducă spre judecăţi, emoţii,
generalizări.
Textele literare din manuale, bine valorificate, contribuie la reuşita şi eficienţa unei lecţii. În afara suportului
pe care îl constituie pentru atingerea obiectivelor disciplinei, majoritatea lor oferă valori estetice şi valori
moral-civice, esenţiale pentru formarea personalităţii elevilor: patriotismul, disciplina, spiritul de sacrificiu,
respectul pentru personalităţile poporului român, munca, grija pentru mediul înconjurător, dragostea pentru
fiinţele necuvântătoare, iubirea pentru semeni, generozitatea, respectul pentru dascăli, bunătatea, inteligenţa,
sârguinţa. (fragment)

Studiu de specialitate – Specificul receptării

textului epic în învățământul primar
 
 
 
 
 
 
Rate This

Autor: prof. înv. primar Toma Elena Larisa

Liceul Teoretic “Henri Coandă” Craiova

Susţinând ideea introducerii elevilor din ciclul primar în analiza textelor de citire în funcţie de diversitatea
lor, de apartenenţa lor la un anume gen sau specie literară, nu se are în vedere renunţarea la metodele
specifice lecţiilor de citire în ciclul primar. Lectura explicativă rămâne metoda care poate asigura atât
dezvăluirea mesajului unui text, cât şi familiarizarea elevilor cu instrumente ale muncii cu cartea.
Receptarea textului epic cere evidenţierea unor caracteristici ale operelor literare în funcţie de specie, dar şi
realizarea, în acelaşi timp, a unora dintre obiectivele cognitive (a cunoaşte, a aplica, a analiza, a sintetiza) şi
afective (a reacţiona, a recepta, a valorifica, a interioriza valorile) ale educării şi instruirii în literatura
română.
Metodologia modernă a receptării optime a unui text epic trebuie să ţină seama de principiul tratării
diferenţiate a textelor, de principiul analizei simultane a relaţiei dintre conţinut şi expresie, de principiul
participării active, conştiente şi creatoare a elevului, toate acestea ducând la o viziune analitică şi sintetică a
operei literare. Pornind de la aceste considerente teoretice şi metodice în acelaşi timp, în cercetarea
întreprinsă am pornit de la următoarea ipoteză: dacă în cadrul orei de Limba şi literatura română se vor lucra
intensiv texte narative, aplicând oră de oră teste formative şi utilizând în mod creator lectura explicativă, se
va îmbunătăţi în mod real capacitatea de receptare activă a textelor epice.
Faptul că elevii mici pot descoperi diferite semnificaţii ale situaţiilor prezentate impune să organizăm ,
pornind de la alcătuirea planului de idei, momente de adâncire a analizei textului, de interpretare a faptelor,
de cunoaştere a personajelor prin acţiunile lor, de reliefare a plusului pe care îl aduc mijloacele artistice pe
linia realizării şi transmiterii mesajului. Toate acestea constituie sarcini de bază pentru receptarea eficientă a
textului epic.
Pentru realizarea cercetării am folosit următoarele metode: observaţia, conversaţia, metoda analizei
produselor activităţii şi cercetării documentelor, metoda testelor.
Pentru a verifica eficacitatea demersului metodic folosit în munca instructiv-educativă cu scopul de a
recepta optim textul epic la vârsta şcolară mică s-a procedat la o comparaţie a rezultatelor obţinute de
eşantionul experimental cu cele obţinute de eşantionul de control. Clasa experimentală este formată din 22
elevi, iar clasa de control este formată din 23 de elevi, cele două colective fiind alcătuite din copii cu o
dezvoltare intelectuală eterogenă. (fragment)
Stimularea interesului pentru lectură
                 În procesul de instruire şi educare a tinerei generaţii un rol deosebit îl are lectura. Lectura în clasă
şi în afara clasei are ca scop să dezvolte gustul elevilor pentru citit, să-i apropie de creaţiile literare să le
satisfacă interesul de a cunoaşte viaţa, oamenii şi faptele lor. Lectura contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
elevilor, la formarea unui vocabular bogat şi colorat şi la educarea lor etică şi estetică .

Iată câteva modalităţi de stimulare a interesului pentru lectură începând din clasa I. Ştim că micii şcolari
sunt vrăjiţi de carte, sunt purtaţi de aceasta în universul minunat al cunoaşterii. Învăţătorul este dator să
îndrume paşii tinerelor mlădiţe pe acest nou drum, plin de neprevăzut.

În clasa I un rol important îl are conversaţia problematizată, care menţine vie relaţia dascăl – elev. După
studierea textelor din abecedar, analizate şi comentate în mod amănunţit se recomandă lecturi potrivite
vârstei, pe marginea cărora se poartă discuţii. După ce textele au fost parcurse se lansează următoarele
cerinţe: să formuleze întrebări pe care să le adreseze colegilor; să folosească cuvintele noi şi expresiile
artistice în contexte variate; să redea prin cuvinte proprii conţinutul textelor citite; să recunoască
ilustraţiile care înfăţişează personaje sau scene din poveştile citite; să le aşeze în ordinea desfăşurării
faptelor.

Începând cu clasa a II-a, o altă formă de îndrumare a lecturii o constituie formarea bibliotecii de clasă,
precum şi a bibliotecii personale. Prima se compune din cărţi aduse de copii şi învăţător, se stabileşte un
bibliotecar al clasei şi se trece apoi la împrumutarea cărţilor.

La clasele a III-a şi a IV-a interesul elevilor pentru lectură se amplifică. La studierea unor autori se caută
stimularea elevilor să citească şi alte opere scrise de aceştia. Se întocmesc cu elevii portofolii pentru fiecare
scriitor cunoscut, cuprinzând portretul, date biografice şi aspecte esenţiale din opera lor, prilej cu care am
stârnit curiozitatea şi interesul pentru lectură.

Ghicitorile literare sunt mijloace pasionante ce-i invită pe copii la lectură. Acestea se pot desfăşura astfel:
se citeşte un fragment şi se cere elevilor să indice opera şi autorul sau să recunoască lectura în care erou
principal este Nică etc.

Diafilmele, benzile audio şi video cu poveşti  constituie un alt important mijloc de îndrumare a lecturii. Ele
prezintă operele literare în imagini vizuale şi auditive. După lectură elevii pot face comparaţii, stabilind
asemănări şi deosebiri între întâmplările prezentate.

 Lecţiile de popularizare a cărţilor, a unor scriitori, reprezintă, de asemenea, un mijloc de îndrumare a

lecturii particulare. O carte pentru copii nou apărută se citeşte mai întâi de către învăţător, apoi se prezintă
elevilor. Aceştia îşi notează titlul şi autorul, pentru a o putea procura.

Expoziţiile de carte se pot organiza în clasă şi cuprind cărţi despre o temă anume ce pot fi lecturate de elevi-
ex. Din viaţa plantelor, Trecutul glorios al patriei, Povestiri despre animale.

                   Şezătorile şi medalioanele literare invită din nou elevii la lectură.

Dramatizările  făcute cu şcolarii după unele texte literare îi stimulează pe elevi să citească mai mult din
dramaturgia românească.

În afară de citirea independentă a lecturii particulare se poate folosi şi citirea în colectiv. Această citire se
realizează de către învăţător sau elevi care citesc corect şi expresiv; are rol de a aprofunda şi purta discuţii
pe marginea lecturii citite. (fragment)

Stimularea interesului pentru lectură a elevilor din

ciclul primar
 
 
 
 

Motto: “A citi înseamnă a învăţa”  George Călinescu

 “Lectura este o formă a fericirii. Ultima la care vom renunţa.”

Stimularea interesului pentru lectură, începând cu clasa întâi, contribuie nemijlocit la însuşirea şi exersarea
unei citiri corecte, expresive. Putem spune că studiul literaturii începe din clasa întâi. În acest sens, un rol
important îl are conversaţia problematizată, care menţine vie relaţia dintre dascăl şi elev. Deseori am
formulat întrebări care au stârnit entuziasmul copiilor şi au dus la formularea unor răspunsuri deosebite. O
atenţie deosebită a fost acordată textelor din Abecedar, care au fost analizate, comentate amănunţit, ţinând
cont de particularităţile de vârstă. De asemenea, am recomandat lecturi potrivite vârstei, pe marginea cărora
s-au purtat discuţii. După ce textele au fost parcurse, am lansat următoarele cerinţe:

-să formuleze întrebări pe care să le adreseze colegilor;

-să folosească cuvinte noi şi expresiile artistice în contexte variate ;
-să redea prin cuvinte proprii conţinutul textelor citite ;
-să recunoască ilustraţiile care înfăţişează personaje sau scene din poveştile citite, să le aşeze în ordinea
desfăşurării faptelor. 

Imaginaţia elevilor poate fi solicitată în găsirea unui alt final pentru o întâmplare citită sau organizarea unor
concursuri pe bază de întrebări şi de fişe, cu scopul recunoaşterii unor personaje sau bucăţi din lecturile
citite. În perioada postabecedară se pot organiza dramatizări, imitări de personaje de către elevii care citesc
expresiv.

Un rol deosebit în stimularea interesului pentru lectură îl are înfiinţarea bibliotecii clasei, care se poate
înfiinţa cu cărţi aduse de către copii sau din donaţii şi sponsorizări. Rolul de bibliotecar poate fi îndeplinit
pe rând, de elevii care au obţinut rezultate foarte bune la citire. Le putem cere elevilor să noteze cuvinte noi
şi expresii artistice în vocabular, care se va transforma într-un util instrument de lucru. Alcătuirea unor
albume în caiete speciale sau chiar pe calculator pentru fiecare scriitor studiat sau cunoscut, cuprinzând date
biografice şi aspecte esenţiale din opera lor sub formă de imagini şi citate, va stârni curiozitatea, interesul şi
dragostea  elevilor  pentru lectură .

Organizarea unor şezători literare are rolul de a verifica asimilarea conţinutului lecturilor citite de elevi. La
şezătoare putem invita şi părinţii pentru ca activitatea să capete un aspect de sărbătoare şi a le face
cunoscută activitatea noastră. Cu acestă ocazie recomandăm copiilor şi lectura pentru perioada următoare ,
demonstrându-le părinţilor rolul important pe care îl au cărţile. Mulţi părinţi vor deveni astfel cititori alături
de copiii lor şi cumpărând cărţile recomandate vor pune bazele unei mici biblioteci şcolare acasă.

Interesul pentru lectură poate fi stimulat şi prin înfiinţarea la nivelul clasei a unui cerc de teatru pentru copii.
(fragment)

Studiu de specialitate – Stimularea interesului

pentru lectură în perioada micii școlarități
 
 
 
 
 
 
Rate This

Autor: prof. înv. primar Sîrbu Mihaela

Școala Gimnazială „Anastasie Panu” Huși, jud. Vaslui

,,Cartea reflectă ca o oglindă lungul şir al vieţii omenirii, istoria luptei sale pentru existenţă, pentru un viitor
mai luminos, suferinţele, bucuriile, înfrângerile şi biruinţele sale toate. Iubiţi cartea, îngrijiţi-o şi citiţi cât
mai mult. Cartea ne este prieten credincios, de nădejde” afirma G.F. Morozov.
Lectura contribuie în mare măsură la lărgirea orizontului de cunoaştere al elevilor, la activizarea
vocabularului, la o exprimare corectă, literară, la educarea sentimentelor estetice. Trezirea interesului pentru
lectură reprezintă unul dintre obiectivele pe care le urmăreşte cadrul didactic pe parcursul micii şcolarităţi.
Conform noului curriculum, obiectivele cadru la disciplina Limba şi literatura română, la clasele primare,
urmăresc dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral, de exprimare orală, de receptare a mesajului
scris şi de exprimare scrisă şi au implicaţii în întreaga evoluţie a şcolarului.

Lectura, fiind veriga principală ce leagă într-un tot unitar toate obiectele de studiu, presupune următoarele
obiective principale:
înţelegerea mesajelor orale şi scrise;
citirea curentă pentru documentare;
transpunerea gândurilor în fraze bine structurate;
căutarea sensului exact al cuvintelor şi expresiilor;
lărgirea progresivă a câmpului de interes asupra mesajelor orale şi scrise;
concentrarea şi exprimarea ideilor într-o combinaţie închegată.
Şcolarii mici sunt vrăjiţi de carte şi sunt purtaţi de aceasta pe tărâmul minunat al cunoaşterii. Învăţătorul,
prin intermediul cărţii, dezvăluie elevilor muzicalitatea şi farmecul deosebit al limbii române, îndrumă paşii
tinerelor mlădiţe pe acest drum nou, plin de neprevăzut.
În acest sens, am urmărit stimularea interesului pentru lectură chiar din clasa întâi, contribuind nemijlocit la
însuşirea şi exersarea unei citiri corecte, expresive. Pentru a stârni entuziasmul elevilor, am adresat întrebări
ce au dus la formularea unor răspunsuri deosebite. O atenţie sporită a fost acordată textelor din Abecedar,
analizându-le şi comentându-le, respectând particularităţile de vârstă. (fragment)

Proiect educativ de promovare a lecturii ”Cartea –

nestemată a sufletului”
 
 
 
 
 
 
2 Votes

Autor: prof. înv. primar Apiștioaei Dana

Școala Gimnazială Nr.1 Bârsănești,
Structura Școala Gimnazială Albele, jud. Bacău
Argument
Tot mai des ne confruntăm cu lipsa de interes a elevilor noştri pentru lectură. Cititul, odinioară o pasiune
pentru mulţi, a fost înlocuit cu diverse forme de petrecere a timpului liber. Nu afirm că aceste preocupări
sunt inutile, dar consider că pot deveni dăunătoare atunci când ele se substituie total actului şi plăcerii de a
citi.
Majoritatea aleg cea mai uşoară, zic ei, cale de a intra în contact cu informaţia, şi anume calculatorul, în
detrimentul cărţilor. Mai sunt situaţii când citesc doar pentru că se gândesc la consecinţe, că vor lua note
mici, fără să simtă sau să înţeleagă ceea ce citesc.
Lectura ocupă un loc esenţial în devenirea umană, având un rol important în munca educativă. Aceasta se
impune ca necesitate intelectuală şi influenţează personalităţile aflate în formare, dezvăluind taina pe care
cărţile o ascund. Lectura continuă duce în timp la modelarea personalităţii.
Biblioteca reprezintă un loc privilegiat pentru lectură, punând la dispoziţia elevilor fondul său documentar,
dezvoltând practici diversificate de lectură. Biblioteca joacă un rol pedagogic important în viaţa şcolii,
asigurând calitatea evoluţiei şcolare.
Prin urmare, este absolut necesar să-i învăţăm pe elevi cum să citească de plăcere şi cum să se relaţioneze cu
textul.
Acest lucru şi-l propune proiectul de faţă, lăsând o invitaţie subtilă tuturor celor interesaţi să redescopere
plăcerea şi necesitatea lecturii.
Scopul proiectului este stimularea interesului pentru lectură.
Ca obiective am propus:
– stimularea unei atitudini pozitive faţă de lectură;
– stimularea capacităţii de receptare a textelor literare;
– dezvoltarea capacităţii de exprimare orală şi scrisă;
– cultivarea lecturii de plăcere; stimularea interesului şi a grijii pentru carte, ca bun de valoare;
– surprinderea frumosului prin lectură, din care elevul să poată învăţa ceva;
– stabilirea relaţiilor de prietenie şi colaborare între elevi.
Proiectul s-a desfăşurat pe durata lunii martie, beneficiarii fiind elevii clasei a VIII-a; resursele materiale au
constat în volume de opere literare; calculator; proiector; aparat foto; evaluarea a constat în realizarea unor
referate de către elevi, realizarea unui panou cu desenele/caricaturile elevilor, realizarea unui album de
fotografii. (fragment)

Lectura, moment hotărâtor în dezvoltarea gustului

pentru citit
 
 
 
 
 
 
1 Vote

Autor: înv. Voicu Rodica

Școala cu clasele I-VIII Vânători, județul Iași

 
 În instruirea și educarea școlarilor, un rol deosebit de important îl are lectura. Scopul
ei este să dezvolte gustul elevilor pentru citit, să-i facă să iubească cartea, să le satisfacă interesul de a
cunoaște viața, oamenii și faptele lor. Lectura contribuie într-o însemnată măsură la îmbogățirea
cunoștințelor elevilor, la formarea unui vocabular bogat și colorat, la dezvoltarea sentimentelor patriotice, la
educarea unor sentimente estetice.

Fiecare clasă a ciclului primar reprezintă o treaptă calitativă în procesul de formare pentru lectură a copiilor.
Din punct de vedere al lecturii, am putea spune că tocmai clasa I este treapta hotărâtoare, când declanșăm
gustul pentru lectură. Odată declanșat, el va înainta cu pași repezi în următoarele clase.

Dar ce citesc elevii noștri?

Lectura elevilor nu trebuie să se desfășoare la întâmplare. Ea trebuie orientată în funcție de specificul și de

nivelul de pregătire al clasei. Nu trebuie să lipsească opere ale unor mari scriitori cu un conținut de idei
prezentat la un nivel accesibil, atractiv, cum sunt unele poezii ale lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri sau
George Coșbuc, în care se descrie natura patriei și frumusețile ei, unele legende istorice ale lui Dimitrie
Bolintineanu, în care se înfățișează vitejia poporului, unele din schițele lui Ion Luca Caragiale sau
Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă.

Unele opere scrise special pentru copii, ca de exemplu, – Ursul păcălit de vulpe, Capra cu trei iezi, Punguța
cu doi bani, etc. de Ion Creangă; basmele Țugulea, Prâslea cel voinic și merele de aur de Petre Ispirescu;
Bunicul, Bunica de Barbu Ștefănescu Delavrancea; unele povestiri ale lui Mihail Sadoveanu: Dumbrava
minunată, Făt-Frumos Măzărean, Ianoș Năzdrăvan, – sunt numai câteva opere din fondul de aur al
literaturii noastre pentru copii.

Totodată, cu deosebită plăcere și interes, micii școlari citesc nenumărate opere și din literatura universală, ca
cele scrise de frații Grimm, Hans Christian Andersen sau La Fontaine.

Cu ocazia parcurgerii unora dintre creațiile amintite, am considerat necesar să explic elevilor că acea lectură
face parte dintr-o carte, dintr-un volum în care autorul respectiv a cuprins mai multe poezii sau povestiri
asemănătoare celei studiate, realizând astfel indicațiile bibliografice cele mai nimerite, în vederea extinderii
lecturii elevilor în afara clasei.

Iată cum am structurat o lecție de lectură, în care subiectul este poezia Cățelușul șchiop de Elena Farago.
Țin să subliniez faptul că o astfel de temă își propune să dezvolte elevilor sensibilitatea, rațiunea, simțul
dreptății, ș.a. Pentru a putea forma asemenea trăsături morale prin intermediul lecției, am realizat mai întâi o
lectură model, utilizând un timbru vocal firesc, neexagerat, cald și afectiv, o interpretare adecvată elevilor.
Apoi am trecut “ștafeta” lecturii la elevi, discutând și lămurind cuvintele neînțelese, ulterior realizând un
scurt plan de idei pe care l-am scris pe tablă, iar elevii în caiete.

Pe baza acestui plan, elevii vor putea trage ușor concluzia că fapta copilului a fost urâtă și îi vor putea da
chiar și un sfat.În continuarea lecției am adresat elevilor următoarele întrebări:

Ø De ce am citit această poezie?

 Ø Care este cadrul acțiunii?

 Ø Care sunt personajele?
 Ø Cum se sfârșește întâmplarea?
 Ø Ce mesaj încearcă să ne transmită autorul?
 Ø Ce îți imaginezi tu? (fragment)
Studiu de specialitate – Specificul receptării
textului epic în învățământul primar
 
 
 
 
 
 
Rate This

Autor: prof. înv. primar Toma Elena Larisa

Liceul Teoretic “Henri Coandă” Craiova

Susţinând ideea introducerii elevilor din ciclul primar în analiza textelor de citire în funcţie de diversitatea
lor, de apartenenţa lor la un anume gen sau specie literară, nu se are în vedere renunţarea la metodele
specifice lecţiilor de citire în ciclul primar. Lectura explicativă rămâne metoda care poate asigura atât
dezvăluirea mesajului unui text, cât şi familiarizarea elevilor cu instrumente ale muncii cu cartea.
Receptarea textului epic cere evidenţierea unor caracteristici ale operelor literare în funcţie de specie, dar şi
realizarea, în acelaşi timp, a unora dintre obiectivele cognitive (a cunoaşte, a aplica, a analiza, a sintetiza) şi
afective (a reacţiona, a recepta, a valorifica, a interioriza valorile) ale educării şi instruirii în literatura
română.
Metodologia modernă a receptării optime a unui text epic trebuie să ţină seama de principiul tratării
diferenţiate a textelor, de principiul analizei simultane a relaţiei dintre conţinut şi expresie, de principiul
participării active, conştiente şi creatoare a elevului, toate acestea ducând la o viziune analitică şi sintetică a
operei literare. Pornind de la aceste considerente teoretice şi metodice în acelaşi timp, în cercetarea
întreprinsă am pornit de la următoarea ipoteză: dacă în cadrul orei de Limba şi literatura română se vor lucra
intensiv texte narative, aplicând oră de oră teste formative şi utilizând în mod creator lectura explicativă, se
va îmbunătăţi în mod real capacitatea de receptare activă a textelor epice.
Faptul că elevii mici pot descoperi diferite semnificaţii ale situaţiilor prezentate impune să organizăm ,
pornind de la alcătuirea planului de idei, momente de adâncire a analizei textului, de interpretare a faptelor,
de cunoaştere a personajelor prin acţiunile lor, de reliefare a plusului pe care îl aduc mijloacele artistice pe
linia realizării şi transmiterii mesajului. Toate acestea constituie sarcini de bază pentru receptarea eficientă a
textului epic.
Pentru realizarea cercetării am folosit următoarele metode: observaţia, conversaţia, metoda analizei
produselor activităţii şi cercetării documentelor, metoda testelor.
Pentru a verifica eficacitatea demersului metodic folosit în munca instructiv-educativă cu scopul de a
recepta optim textul epic la vârsta şcolară mică s-a procedat la o comparaţie a rezultatelor obţinute de
eşantionul experimental cu cele obţinute de eşantionul de control. Clasa experimentală este formată din 22
elevi, iar clasa de control este formată din 23 de elevi, cele două colective fiind alcătuite din copii cu o
dezvoltare intelectuală eterogenă. (fragment)

LECTURA PREDICTIVĂ
 
 
 
 
 
 
1 Vote
 Autor: înv. Voicu Rodica
Școala cu clasele I-VIII Vânători, jud. Iași

Nu mai este nicio îndoială: elevii noștri se îndepărtează din ce în ce mai mult de
lectură, citesc din obligație. Este datoria dascălului și a familiei să oprească/să prevină acest fapt.

Lectura literară are ca scop dezvoltarea gustului elevilor pentru citit, satisfacerea interesului de a cunoaște
viața oamenilor și faptele lor. Lectura contribuie într-o mare măsură la îmbogățirea cunoștințelor elevilor,
la formarea unui vocabular bogat, colorat, metaforic, la educarea sentimentelor estetice. Cu cât un copil
citește mai mult cu atât se va exprima cu mai multă ușurință, va scrie compunerile școlare mai ușor.

Pentru copil, cititul cărților este așadar o necesitate, dar trebuie să devină în același timp și o plăcere.
Pentru aceasta este indicat ca activitatea cititului cărților să pornească din interes – stârnit de dascăl – și nu
din obligație. Un text literar citit din obligație sau de frica notei nu are aceleași rezultate ca un text citit de
plăcere, dintr-o dorință interioară a copilului, dorință care se formează în timp și e determinată de
măiestria dascălului, dar și a părinților. Gustul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o
activitate susținută a factorilor educaționali, o activitate caracterizată prin răbdare, perseverență,
continuitate, voință.

În lecțiile de lectură, dascălul va urmări trei aspecte importante:

–          îndrumarea lecturii (potrivit vârstei, gusturilor, intereselor elevilor, ș.a.);

–          trezirea și menținerea interesului pentru citit;
–          formarea deprinderilor de lucru cu textul literar.

Metoda cea mai des utilizată în receptarea textelor literare și care asigură un cadru optim pentru formarea
și dezvoltarea competențelor de lectură ale elevilor este lectura explicativă. Dar folosită în exces, aceasta
poate duce la monotonie, la descreșterea interesului pentru studiul textului.

Pentru a le trezi și menține interesul pentru lectură, cadrul didactic va căuta și va folosi acele metode și
tehnici prin care să-i implice activ pe elevi în fiecare moment al lecției, să-i încurajeze să participe la
dezbateri, să accepte puncte de vedere diferite. Prin folosirea unor astfel de metode – interactive – se
realizează comunicarea reală între elev – cadru didactic, acesta din urmă reușind să-și cunoască mai bine
elevii.

Una din metodele interactive ce poate avea succes în activitățile de lectură este metoda predicției:

 stimulează imaginația copiilor, asocierile de idei și originalitatea;

 prin intermediul acesteia se exersează capacitatea de a găsi o soluție originală unei situații
posibile;
 este o metodă de lucru care aduce cu ea noi experiențe de învățare pentru elevi:
– îi pune în situația să-și imagineze ce se va întâmpla în lectură, pornind de la cuvintele cheie sau titlu,
până la citirea pe rând a fragmentelor și verificarea cu confirmarea sau infirmarea predicțiilor;
– îi determină să gândească, să facă apel la ceea ce știu, la experiența personală, să se implice activ în
învățare;

 este o metodă interactivă ce solicită atenția elevilor, stârnindu-le curiozitatea;

 dezvoltă gândirea critică, activismul în învățare și motivația pentru lectură;
 ajută elevii să-și dezvolte gândirea predictivă, facilitând înțelegerea în profunzime a textului.

Învățătorul poate folosi această metodă pentru abordarea unor texte narative la prima vedere, texte care
se pretează la interpretări multiple, care au mai multe personaje și momente ale acțiunii. Elevii pot lucra
individual, în perechi, în grupuri de câte 4-5 indivizi, sub directă coordonare, cu raportare frontală după
finalizarea fiecărei etape. Parcurgând etapele lecturii predictive, elevii au impresia că pot interveni în text,
pot deveni ei înșiși creatori.

Metoda presupune citirea fragmentată a textului, făcută de cadrul didactic sau elevi, aceștia din urmă
având sarcina de a presupune ce se va întâmpla mai departe (de a formula predicții). Pe parcurs se
întocmește o hartă a predicțiilor, care constă în confruntarea evenimentelor relatate de text cu ipotezele
formulate de către elevi. (fragment)

Educarea interesului pentru lectură

 
 
 
 
 
 
Rate This

Autor: prof. înv. primar  Boudi Melania

Şc. cu clasele I-VIII ,,Dr. V. Lucaciu”  Satu Mare

Îmi place să cred că atunci când se naşte un copil, în fiecare casă se întemeiază
o bibliotecă. Ca învăţător, mi-am dorit întotdeauna ca şi în sala de clasă să întemeiz o  bibliotecă cu ajutorul
elevilor. Aşa, în urmă cu vreo 14 ani, pe o etajeră  din sala de clasă au început să apară primele cărţi. În
cadrul activităţii  ,, Cartea  este prietena mea” una dintre sarcini a fost alegerea unui citat pentru biblioteca
noastră: Cartea este o luminiţă pe care altcineva a aprins-o pentru mine să-mi lumineze clipele de
singurătate.
Elevii au înţeles repede tâlcul citatului  şi au început să împrumute cărţi din biblioteca clasei pe care le-au
epuizat  în scurt timp. Apoi, am făcut vizite la biblioteca şcolii şi  la biblioteca judeţeană. Majoritatea au
devenit cititori pasionaţi.

Au trecut de atunci ani buni. Elevii au plecat, dar cărţile au rămas.În sala de clasă avem acum  o adevărată
bibliotecă cu cărţi de toate genurile, mai multe dicţionare,  ca într-o familie cu mulţi copii cărora le place să
citească. Cărţile vechi, uzate, sunt recondiţionate de câte ori este nevoie  la orele de abilitare manuală şi sunt
privite cu respect, deoarece unele sunt mai în vârstă decât elevii mei. 

Educarea interesului pentru lectură, motivarea elevilor  este nu numai o mare artă, o muncă asiduă şi bine
dirijată a învăţătorului , dar şi un pas sigur spre reuşită. Întocmirea la începutul anului şcolar a listei de
lecturi suplimentare , discutarea ei cu elevii şi părinţii este  activitate importantă.  Elevul  va şti ce are de
făcut atunci când citeşte o lectură, părinţii îl vor provoca pe copil să povestească cele citite, să comenteze
împreună faptele personajelor, să aprecieze ce l-a impresionat. Este de dorit ca părinţii,elevii şi profesorii să
devină adevăraţi parteneri în educaţie. La activităţile de consiliere a părinţilor şi elevilor se  pune accent pe
următoarele responsabilităţi ale părinţilor: să urmărească acasă interesul, atitudinea manifetată de copil
pentru lectura suplimentară, să-l ajute să-şi procure cărţile necesare de la bibliotecă sau chiar de la librărie.
Se va arăta părinţilor că dezvoltarea gustului pentru lectură trebuie să înceapă încă din familie după ce
copilul împlineşte 3 ani , aşa cum arăta psihologul Jean Piaget.  Un copil care îi vede pe membrii familiei
că-şi împrumută cărţi de la bibliotecă şi citesc în timpul liber, va citi cu plăcere.

A-i învăta pe elevi cum se citeşte o carte este o provocare pentru fiecare învăţător.Trebuie urmaţi paşii logici
şi fireşti pentru ca elevul să înţelegă cum se face  adevărata lectură.  (fragment)

Părinţii şi lectura copiilor
 
 
 
 
 
 
Rate This

Autor: prof. înv. primar  Cătălina Doboş

Lic. Pedagogic „Spiru Haret”  Focşani

-articol scris la îndrumarea d-nei prof. Fotin Alexandrina-

  Motto: „Iubiţi cartea, îngrijiţi-o şi citiţi cât mai mult. Cartea ne este prieten
credincios, de  nădejde.” (G.F Moroza- Cărţi prietene)

Orele de lectură constituie piatra de hotar dintre cele două lumi – copilărie şi adolescenţă. Poveştile,
povestirile, poeziile ajută la formarea şi dezvoltarea unui vocabular elevat,modelează caractere şi conturează
trăsături morale ce pot fi urmate.

Părinţii ar trebui să se întrebe cât mai des ,,Ce cărţi a mai citit copilul meu?,,Niciodată nu este prea devreme
ca părinţii să înceapă să citească propriului copil. Cartea va deveni pentru el un prieten drag. Chiar dacă
părinţii sunt ocupaţi, trebuie să-şi găsească timp,măcar 30 de minute pentru povestea de fiecare seară,
Cititul în faţa copilului şi în special cititul cu voce tare dau rezultate deosebite. Este un moment special
pentru ei, când se simt aproape de părinţi şi iubiţi de aceştia. Părinţii să înregistreze pe casete aceste poveşti
şi să le dea copilului pentru a le asculta atunci când doreşte.

Studiile făcute în domeniu arată că de la vârsta de 6 luni se poate citi bebeluşului poveşti. Iată câteva
avantaje ale cititului:

– copilul începe să comunice mai uşor;

– sunt stimulate aptitudinile de ascultare,memorie şi, pe termen mai lung capacitatea de exprimare şi un
vocabular bogat;
– ascultându-ţi vocea,copilul se simte în siguranţă;
– cu cât îi citeşti mai multe poveşti, cu atât copilul va fi mai expus comunicării orale şi începe să vorbească
mai repede, articulând corect cuvintele..

Cel mai important aspect este faptul că citindu-i copilului se creează o legătură unică între ceea ce-i place
copilului –vocea ta –şi cărţi.

Părintele să facă din lectură un ritual zilnic-de preferat ,înainte de somnul de după-amiază şi seara ,la
culcare. Copiii adoră să asculte aceeaşi poveste de mai multe ori.

Cărţile pentru copii au texte simple şi imagini relevante.

Dacă un copil va creşte într-o casă în care nu există nicio carte, iar părinţii nu-şi petrec timpul decât uitându-
se la televizor sau jucându-se pe computer, copilului îi va fi greu să înţeleagă importanţa cititului, iar
lecturile recomandate de învăţător sau profesor i se vor părea  chinuitoare şi chiar inutile.

Motivarea este esenţială în munca de a  transforma un copil într-un cititor înfocat.

Părinţii împreună cu copiii trebuie să amenajeze un ,, colţ al cărţii,, special pentru el, unde

să se regăsească şi să citească ( să i se citească) în linişte.

Împreună cu copiii, părinţii vor merge în librării şi-i ajută să aleagă singuri cărţile. Îi vor îndruma să
urmărească ecranizări şi spectacole, adaptări după cărţile pentru copii.

Copilul nu trebuie forţat să citească pre multe poezii sau lecturi care-i depăşesc vârsta, iar dacă vor
descoperi o poveste care îi place foarte mult trebuie lăsat s-o citească de mai multe ori.

Citirea alternativă-o pagină părinţii, o pagină copilul sau un capitol părintele ,un capitol copilul, oferă
acestuia atractivitate şi plăcerea de a citi. Plăcut pentru copii este şi cititul pe mai multe voci-scrieri cu
dialog preponderent , la care participă întreaga familie. Jocurile literare ,,Termină propoziţia,Continuă
acţiunea sunt iubite de copii şi le stimulează imaginaţia. (fragment)

Cartea, o fereastră deschisă către lume

 
 
 
 
 
 
1 Vote

Autor: prof. înv. primar  Fotin Alexandrina

Liceul Pedagogic „Spiru Haret” Focșani, Jud.Vrancea
 Creaţie a inteligenţei şi fanteziei oamenilor, cartea s-a bucurat de-a lungul
veacurilor de aprecieri elogioase fiind considerată ca instrument esenţial pe tărâmul cunoaşterii şsi al
informării.

Multe cuvinte frumoase şi bogate în semnificatie s-au spus şi s-au scris despre carte, despre locul şi rolul ei
în viaţa personală a fiecărui om, precum şi în viaţa naţiunilor şi a civilizaţiilor. Cartea îndeplineşte nu numai
misiunea de a ne pune în contact cu semenii noştri depărtaţi în timp şi spaţiu, cartea are minunatul rol de a
ne face să trăim în afară de minciună, nedreptate şi prejudecăţi. Să trăim frumos, alături de carte, ne
îndeamna şi Tudor Arghezi când ne spunea: “cartea este o fagăduinţă, o bucurie, o calătorie prin suflete,
gânduri şi frumuseţi”.

Din cărti, din această împărăţie a spiritului şi a valorilor sufleteşti, luăm ideile şi gândurile, care, unificate
într-o concepţie armonioasă despre lume şi existenţă, constituie ceea ce se numeşte cultură. Cultura nu
înseamnă atât a şti, a reţine şi a împărtăşi, cât şi o anumită aptitudine de a primi cele impărtăşite; înseamnă a
recunoaşte frumuseţea şi a preţui orice carte mare. Literatura se face prin cultură, cultura prin lectură, iar
lectura din cărţi. În marile biblioteci ale lumii, din vechime şi până în zilele noastre, găsim cărţi în care se
reflectă specificul naţional al fiecărui popor.

Iubiţi cartea, ea vă uşurează viaţa; ea vă invată să respectaţi omul şi pe voi înşivă, ea vă înaripează mintea şi
inima cu simţământul dragostei şi respectul faţă de semeni.

Rolul profesorilor, al învăţătorilor, al părinţilor creşte în direcţia responsabilitaţii pe care o poartă pentru a
urmări nu numai cât şi ce citesc ci şi cum citesc. Nu numărul de carţi citite contează ci valoarea artistică şi
educativă a acestora. Anii şcolarităţii oferă un tarâm fertil pentru trezirea interesului faţă de lectura cărţilor,
ca apoi, în timp, să devină o adevarată pasiune, care se poate resimţi şi păstra toată viaţa.

Îndrumarea lecturii elevilor este o acţiune dificilă şi de durată. Aşadar slujitorii şcolii au o menire cu largi
semnificaţii pentru sădirea în rândul elevilor a dragostei şi interesului pentru carte.

Pentru eficacitatea îndrumării lecturii, prioritar este o temeinică documentare pedagogică, completată cu o
bogată cultură generală, la care se adaugă necesitatea cunoaşterii preferinţelor elevilor, care variază în
funcţie de vârstă, temperament, mediu social şi de ambianţa mediului şcolar.

Ce mulţumire mai mare o poate oferi unui dascăl atunci când vede în elevii săi adepţi ai cititului,
consumatori pasionaţi de literatura, care pot să inţeleagă ceea ce citesc, să deosebească ce e bun, util şi
educativ de ceea ce e rău şi dăunător, să-şi formuleze clar o opinie despre cartea citită, să folosească selectiv
din bogatele taine ale cărţilor, pentru exercitarea diverselor profesii ce le vor practica de-a lungul vieţii.
Cartea reprezintă o comoară pentru suflet şi pentru minte.Ea ne îndeamnă pe toţi să preţuim învăţătura.
Numai descoperind acea comoară vom putea folosi bogăţia dată de învăţătura cărţilor.

,,Cartea – spunea G.F. Morozov – reflectă ca o oglindă lungul şir de secole ale imenirii, istoria luptei sale
pentru existanţă, pentru un viitor mai luminos, suferinţele, bucuriile înfrângerile şi biruinţele sale toate.
Iubiţi cartea, îngrijiţi-o şi citiţi cât mai mult. Cartea ne este prieten credincios, de nădejde.

Lectura- o pasiune uitata?!
 
 
 
 
 
 
6 Votes

Autor: prof. Mihaela-Lorena Ene

Şcoala nr. 1 Mărăşeşti

     - articol scris la îndrumarea doamnei profesor Claudia Antochi -

Cartea reprezintă cel mai complet depozit al inteligenţei omeneşti, înmagazinând în

filele ei cunoştinţe, sensibilitate, fapte care le păstrează intacte un timp indefinit. Uitate între filele de sute
de ani, par moarte, dar noi le putem învia dezvăluind o lume nebănuită. O carte citeşti când vrei, cum vrei şi
de câte ori vrei. Acest prieten tăcut îţi oferă ori de câte ori ai nevoie acelaşi răspuns fidel la fiecare întrebare
şi-l respectă cu nesfârşită răbdare până ce l-ai înţeles. Cartea este învăţătorul care te conduce la bine, te face
să te bucuri, să râzi şi să plângi, este prietenul care este tot timpul acolo când ai nevoie de el, când eşti
bolnav şi nu poţi să faci altceva, când ai un examen, când cauţi o informaţie necesară sau când vrei să
cunoşti mai multe despre un subiect anume.

Cartea este o călătorie prin câte  descoperi şi te descoperi, te raportezi la ceilalţi, la un ideal, îţi ridici
întrebări care te ajută să te cunoşti mai bine, să analizezi, să compari şi să-i înţelegi pe ceilalţi: într-un
cuvânt- să comunici.

Limba româna ca limbă maternă şi ca obiect de studiu, ocupă locul central în ansamblul general de pregatire
al elevilor, fiind principalul mijloc de comunicare şi de informare.

Lucrul cu cartea este de neînlocuit pe parcursul şcolarizării. Este necesar să-l apropiem pe copil, în mod
conştient de universul cărţii.  El trebuie să simtă bucuria lecturii, fiecare carte fiind ,,o călătorie prin suflete,
gânduri şi frumuseţi” (Mihail Sadoveanu)

Lectura în afara clasei are ca scop să dezvăluie  gustul elevilor pentru citi, să le stimuleze interesul prin carte
pentru carte, să le satisfacă dorinţa de a cunoaşte viaţa, oamenii şi faptele lor. Contribuie într-o măsură
însemnată la îmbogaţirea cunoştinţelor acestora, la formarea unui vocabular activ, bogat şi colorat, la
educarea sentimentelor estetice şi de ce nu, la modelarea personalităţii.

Profesorul sau învăţătorul are rolul cel mai important, acela de a le recomanda lecturile potrivite vârstei,
acele lecturi care sunt într-adevar instructive şi educative şi să aleagă cele mai bune procedee şi mijloace
pentru a-i convinge pe cei mici să citească de plăcere, să le stimuleze curiozitatea şi interesul, deoarece cine
citeşte asimilează, transformă şi se transformă, iar dacă reuşim acest lucru înseamnă că suntem acei
profesori/ învăţători  care atingem clapa, lăsând neştirbită personalitatea elevului ca să se dezvolte ca un
creator dupa cum afirma şi Einstein: ,,Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea”.

Studiu de specialitate – Dezvoltarea culturală a

elevilor prin lectură
 
 
 
 
 
 
Rate This

Autor: prof. înv. primar Nicolescu Mihaela

Şcoala cu clasele I-VIII Plosca, jud.Teleorman

Familia reprezintã  primul mediu de viaţã, social si cultural, al copilului şi, prin valorile pe
care aceasta le transmite, pune bazele dezvoltării sale intelectuale, morale şi estetice.

Trezirea şi educarea interesului se realizează, prin acţionarea asupra raportului dintre obiect şi necesitate,
asfel încât obiectul – în cazul nostru cartea – să răspundă unei necesităţi intelectuale şi afective a copilului.
Această acţionare nu  impune existenţa unui anumit nivel de instruire din partea părinţilor, dar solicită
tuturor conştiinţa clară asupra importanţei lecturii în dezvoltarea deplină a copilului şi preocuparea de a-i
trezi interesul pentru această activitate.

Manualele şcolare conţin un număr important de cunoştinţe; cu toate acestea ele sunt tratate, şi nu opere
literare. Opera literară dezvăluie şi ea aspecte ale realităţii. Ca şi ştiinţa şi ea contribuie la cunoaşterea
adevărului. Dar metodele ei sunt altele. Ea pleacă de la cazuri singulare, de la personaje şi acţiuni
individuale prezentându-le în ceea ce e tipic în caracterul lor. Prin arta evocarii lor, prin complexitatea
stărilor sufleteşti trăite de personajele povestirii, prin amploarea acţiunii, prin puterea conflictului, prin
bogatia de idei ce determină întreaga logică a întâmplării, scriitorul ne dezvăluie în mod veridic un colţ de
realitate. El se adresează în primul rând emoţiei cititorului, îl câştigă prin frumuseţea imaginilor, prin
căldura sentimentelor, prin justeţea ideilor ce animă, şi lupta eroilor povestirii.

Cartea literară  nu poate şi nu trebuie să înlocuiască un manual de şcoală, dar împreună cu manualul,
îndeplineşte un rol deosebit în educarea copiilor. Cu cât opera literară este mai valoroasă cu atât rolul ei
educativ este mai puternic.  Dar  rolul educativ al operei literare nu este specific numai literaturii pentru
copii. Orice carte bine scrisă  care evocă cu putere realitatea are o influenţă educativă asupra cititorului,
copil sau matur. Acesta e şi rolul operei literare de a contribui la educarea şi transformarea omului,
apropiindu-l de cele mai înalte valori şi idealuri.

Cum trebuie citită o carte

O carte se poate studia sau citi numai, reţinând ceea ce memoria înregistrează fără niciun efort voluntar.
Manualele şcolare, cărţile deşstiinţă necesare instruirii sau specializării cuiva într-un anumit domeniu se
studiază.

O carte se citeste într-un anume fel, dupa natura cărtii, după obiectivul urmărit. O carte citită numai pentru
destindere nu ridică de obicei probleme. Cu totul altfel stau lucrurile cu lecturile făcute în vederea unui
anumit scop sau cu cele ce stârnesc un anumit interes. Fiindcă cititorul nu poate reţine totul, este nevoit să
selecteze, oprindu-se numai la ceea ce îl interesează cu adevărat. Pentru aceea este nevoie de anumite
însemnări, de extragerea unor citate, de formularea unor concluzii. Curent se spune: orice carte se citeşte cu
creionul în mână. Adulţii folosesc adesea creionul pentru a face sublinieri, adnotari marginale. Procedeul
este imitat şi de adolescenţi şi chiar şi de copii. Volumele din bibliotecile şcolare şi publice stau mărturie a
acestui mod crud şi barbar de  a trata o carte. Sublinierile şi adnotările fiind contra indicate, cititul cu
creionul în mână are rost atunci când e cu creionul şi caietul în mână. E mult mai practic a se nota pe caiet.
Cartea trebuie adesea returnată, în vreme ce caietul ramâne.

În şcoală se practică obiceiul rezumării textelor citite pentru a împiedica uitarea să le pună în umbră. Fără a
fi greşit acest procedeu este cel puţin incomplet şi dăunător cititorului de buna credinţă. Rezumând un text,
elevul va ajunge la concluzia că singurul lucru important găsit într-o operă este firul narativ, privându-se
astfel de bucuria bogaţiei lecturii. Elevii trebuie obisnuiţi să realizeze şi observaţii personale pe marginea
textelor citite. Oricât de stângace acestea reflectă modul în care un elev a interiorizat opera respectivă. O
astfel de apreciere, chiar conţinând mici erori este de preferat uneia reproduse din critica de specialitate.

Am aflat în urma numeroaselor investigaţii făcute în şcoli că numărul elevilor din clasele mici care îşi fac
notări în legatură cu operele citite nu este prea mare. Caietele cu rezumate cerute de profesori se fac adesea
formal, alteori se copiază de la alţii, iar alteori mai simplu, de pe internet.

Cel mai important este ca elevul să înţeleagă ce a citit, apoi să fie în măsură să deosebească ce este bun, util,
instructiv de ceea ce este rău, inutil, dăunător, astfel încât să poată forma o opinie despre cartea citită. Fără
acestea lectura unei cărţi poate oferi câteva clipe de desfătare, de folosire plăcută a timpului, de alungare a
plictiselii, dar fără un prea mare profit moral sau intelectual. (fragment)

Studiu de specialitate – Lectura elevilor – între

tradițional și modern
 
 
 
 
 
 
Rate This

Autor: înv. Rășcanu Ionel

Școala gimnazială ,,Stroe Belloescu” Grivița, Vaslui

,,Căci nu e alta, mai frumoasă şi mai de folos

în toată viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor” (Miron Costin)

Aflat eu însumi la confluenţa dintre tradiţional şi modern, după 38 de ani de vechime neîntreruptă la
catedră, am simţit nevoia să aduc în atenţia cititorului, în special generaţiei tinere de cadre didactice, dacă
mai era nevoie, criza prin care trece lectura elevilor noştri. În ciuda multor impedimente, dascălul nu poate
să renunţe la a găsi modalităţi prin care lectura să redevină o preocupare constantă a elevilor săi. Ce soluţii
şi strategii poate găsi şi adopta profesorul, la ce alternative posibile ne putem gândi? Voi prezenta cateva
dintre ele în partea a II-a a materialului, preferând să încep cu un elogiu adus cărţii, destul de interesant
pentru mine şi cred că şi pentru alţii.

I. Beneficiile şi puterea cărţii:

Cartea reprezintă un complet depozit al inteligenţei omeneşti.
O citeşti când vrei, cum vrei şi de câte ori vrei.
Este atât de înţelegătoare, încât atunci când n-ai înţeles-o, nu se supără, nu jigneşte, te aşteaptă să revii.
Este comoara fără preţ, în care unii îşi adună cele mai frumoase gânduri, pentru ca alţii să le poată folosi în
voie.
Reflectă, ca o oglindă, lungul şir de secole al vieţii omenirii, istoria luptei sale pentru existenţă, pentru un
viitor mai luminos, suferinţele, bucuriile, înfrângerile şi biruinţele sale.
Este un adevărat prieten credincios, de nădejde.
Este învăţătorul care te conduce la bine, te face să te bucuri, să râzi şi să plângi.
Îţi oferă posibilitatea să te opreşti mai multă vreme asupra unui pasaj, să te întorci la altul, pe lângă care ai
trecut în grabă, dar la care simţi nevoia să revii, să meditezi îndelung în timpul lecturii şi după ce ai
terminat-o, să reiei cartea oricând doreşti.
Te trimite la alte cărţi şi toate, împreună, formează baza trainică a culturii noastre.

II. S.O.S.! Lectura, în pericol !

Trăim într-o lume în care cartea, ca obiect cultural, începe să-şi piardă importanţa şi impactul asupra noii
generaţii. Adesea, la întrebările învăţătorului sau profesorului de limbă şi literatură română, legate de lectura
unei cărţi, elevii răspund prin alte întrebări: ,,Există un film făcut după această carte?”, ,,Este pe
internet?”, ,,E suficient rezumatul?”(eventual, descărcat de pe internet). O întrebare firească se impune: de
ce refuză elevii să citească? Putem găsi mai multe răspunsuri: lectura versus televizor, lectura versus
calculator, lectura versus modalităţi diverse de petrecere a timpului liber. Din toate aceste confruntări, cartea
pare să piardă teren.
Deşi se cunosc beneficiile lecturii asupra cititorilor, se pot număra tot mai puţini cititori în devenire,
comparativ cu anii trecuţi, iar lectura este,,pe cale de dispariţie”, în învolburata epocă a vitezei. Cu tot
efortul şcolii şi al familiei, pentru mulţi elevi, cititul nu mai este o ocupaţie la modă.

III. CAUZE
a) Mass-media
Tendinţa înlocuirii lecturii cu petrecerea timpului în faţa televizorului sau calculatorului este explicabilă
prin prisma noului stil de viaţă, în care mass-media şi internetul oferă informaţii de-a gata, într-o succesiune
ameţitoare de imagini, care nu lasă răgazul reflecţiei personale asupra celor receptate.
Se constată că invazia mass-mediei şi a tehnologiei ultraperformante ne ţine departe de carte, deşi nu vor
putea înlocui cartea niciodată. Există o dependenţă pe care o creează atât vizionarea de filme, ascultarea
muzicii cât şi simpla vizionare a programelor TV, fără niciun scop prestabilit. (fragment)

About these ads

Share this:

 Click pentru a trimite prin email unui prieten

 Share on Facebook
 Click to share on Twitter
 Click to share on Google+


Related

Studiu de specialitate - Stimularea interesului pentru lectură în perioada micii școlaritățiIn "Învățământ
primar"

Studiu privind importanţa activităţilor extraşcolare în dezvoltarea interesului pentru lecturăIn "Învățământ
gimnazial"

Studiu de specialitate privind receptarea lecturii în şcoalăIn "Învățământ gimnazial"

Posted in Uncategorized and tagged lectura, lectura elevilor, studiu lectura on iulie 23, 2013. Lăsați un
comentariu

Navigare articole
← Azi, 23 iulie, e…
Clasa pregătitoare – start bun la debutul școlarității →

Lasă un răspuns
Search for:

Orizont Didactic

Revista educațională "Orizont Didactic" (ediția tipărită, apariție lunară, din aprilie 2011) este înregistrată la
Centrul Național ISSN, Biblioteca Națională a României, având codul
ISSN 2247-207X
ISSN-L 2247-207X  

Lectura – o călătorie în lumea cărților

 
 
 
 
 
 
Rate This

Autor: prof. Achim Paula

Școala Gimnazială Plosca, Teleorman

Cărţile sunt o comoară încă nedesluşită pe care iluştrii noştri cărturari ne-au lăsat-o de secole şi care a
dăinuit peste ani. Cărţile sunt suflete ascunse ce stau în bibliotecă şi aşteaptă sfioase, temătoare că poate
astăzi, mâine … cineva le va asculta povestea.
Dar oare cum să-i atragem noi, dascălii, pe elevi în acest labirint al prietenilor muţi?
Cu siguranţă fiecare dintre noi încearcă să-şi convingă elevii că lectura unei cărţi de beletristică, ştiinţă sau
tehnică, este un lucru minunat ce îl poate îmbogăţi sufleteşte, ştiinţific şi-l poate educa. Eu am încercat să
conduc elevii spre lectură atât în cadrul orelor de literatură, cât şi prin activităţile susţinute la Cercul de
lectură.
Scopul lecturii în perioada gimnazială este acela de a forma un tânăr cu o cultură literară şi comunicaţională
de bază. Lectura are un rol decisiv în dezvoltarea cunoştinţelor, în cultivarea gustului pentru citit, în
formarea competenţelor de comunicare orală şi scrisă.
Pentru ca elevii să descopere lumea mirifică a creaţiilor literare în proză sau versuri, dascălul trebuie să
folosească metode de lucru diferite, active care să le trezească interesul pentru lectură. Astfel, organizaţi
într-un club de lectură, elevii ar putea urmări prezentări power-point, cu fragmente din opere literare
consacrate sau să vizioneze diferite filme care să surprindă realitatea operei.
De exemplu, profesorul le propune elevilor tema ,,Natura în operele clasicilor”. Poate face o expunere a
activităţii literare a scriitorilor, insistând asupra volumelor în care este ilustrată tema naturii. Discursul
dascălului poate fi întrerupt de vizionarea unei prezentări power point în care să fie selectate strofe/
fragmente. din creaţiile clasicilor, semnificative pentru tema discutată. Profesorul le poate da titlurile
operelor care vor fi lecturate, insistând asupra temelor pe care acestea le vor avea de rezolvat pe parcursul
unei perioade de timp.
Intrarea într-un text, se poate face fie de dascăl, fie de un elev care deţine arta discursului şi a elementelor
actoriceşti, dar mai atractivă ar fi chiar o înregistrare audio. Audierea textului liric va crea un climat liniştit,
relaxant care îl va conduce pe elev cu gândul în lumea poetului şi va înlesni munca elevului de a înţelege
semnificaţiile contextuale. Acest moment va fi cutremurător, elevul va simţi clipa de emoţie, îşi va construi
o lume care să îl plaseze într- o stare între a fi şi a visa, între secundă şi tăcere. Cu siguranţă în orele
viitoare, elevul va prezenta un interes mai ridicat pentru lectură, va încerca să- şi umple golul sufletului cu
alte şi alte opere, înregistrând un progres în domeniul achiziţiilor intelectuale şi emoţionale. (fragment)