Didactica lecturii.

Receptarea
textului literar
 CITATE DESPRE LECTURĂ:
● Michel Tournier „Citiţi, citiţi, cititul vă face fericiţi şi inteligenţi”.
● Jorge Luis Borges „Lectura e o forma a fericirii, dar nu poti obliga pe nimeni să fie f
ericit”.
● Fernando Savater „Lectura este o forma a fericirii. Ultima la care vom renunța!”
● Marcel Proust „Probabil că nu există zile mai fericite din copilărie, ca acelea 
petrecute citind o carte extraordinară”.
 lectură Lectură lentă –
selectivă silențioasă, de
Lectură rapidă
profunzime

Lectură Lectura
critică exploratorie,
de
investigație
Tipuri de
lectură
Lectura
Și altele problematizantă

Lectura
Lecturi informativă,
paralele Lectură globală
explicativă Lectură dirijată
Tipuri de lectură 1
fast-reading (hiperlectură);
slow-reading (lecturi intensive);
hipologografică (cuvânt/imagine);
lectura hiperlogografică:
lectura liniară;
lectura literară;
lectura informativă;
lectura exploratorie;
lectura de cercetare;
lectura zapping
Tipuri de lectură 2 Tipuri de lectură 3
Adrian Marino :  
lectura-informatie;
lectura în grup;
lectura-distractie;
lectura interactivă;
lectura-refugiu;
lectura ca „joc“;    
lectura-plãcere;
lectura de tip „școlar”:
lectura-cultură;
lectura activă;
lectura-existență;
lectura obligatorie;
lectura de întreținere;
lectura suplimentară.
lectura ca recreere;
lectura-curiozitate
 Didactica lecturii
Propune strategii de formare a competenței de lectură.

Procesul receptării literaturii în şcoală se identifică cu procesul de formare şi dezvoltare la elevi a

interesului artistic, cu cele trei trepte ale sale: curiozitate, plăcere, nevoie spirituală.

Lectura – ca strategie didactică de abordare a textului literar – capătă o nouă dimensiune: lectura
studiu sau lectura aprofundată, de descoperire a particularităţilor operelor, prin antrenarea elevilor
într-o învăţare activă.
 Diversitatea de texte
supuse discuţiei

Centrarea asupra
Receptarea dirijată / unor obiective /
ghidarea receptării
lecturii şcolare
Principii ale competenţe de
lectură şi nu asupra
didacticii exhaustivităţii
interpretării
lecturii

Pluralitatea
receptării: re-
construirea Flexibilitatea
sensului în funcţie grilelor de
de variabilele lectură
individuale
Două tendinţe în receptarea textului literar
● Una centrată pe descoperirea ● A doua dezvoltată din „teoriile
structurii şi „sensului încifrat receptării”, propunâmd un
al textului”, care a condus la demers de valorificare a
impunearea comentariilor- „reacţiei afective a cititorului, a
șablon memorate şi reproduse de sensului construit de cititor în
elevi. actul lecturii”.
 Teoriile receptării
Schimbarea de paradigmă în didactica lecturii a fost determinată de noile teorii ale receptării:
● „Estetica receptării” (H. R. Jaus. W. Iser) promovează primatul lecturii și statutul de coautor
pe care îl are lectorul: „Opera de artă (...) reprezintă doar un fel de armătură pe care cititorul o
completează sau o împlineşte şi totodată de nenumărate ori o mutilează sau o modifică” în
funcție de „orizontul său de așteptare”.
● „Opera deschisă” și „limitele interpretării” (Umberto Eco) susține caracterul de ambiguitate
al operei care se deschide la multiple intrepretări (dar nu și nelimitate): „Experienţa de
decodificare devine deschisă, procesuală”, lectura fiind un proces de „cooperare interpretativă”.
Totuși limitele interpretării sunt impuse de textul însuși, or, tot ceea ce orientăm asupra
mesajului se află de fapt conţinut în el.
 Principii de receptare a textului literar:
● principiul „diferenţierii”: fiecare text trebuie să fie receptat în unicitatea lui;
● principiul „analizei simultane a relaţiei dintre conţinut şi expresie”;
● principiul „participării active a elevilor”: fiecare receptor de literatură îşi
creează în minte un model al său, diferit de al celorlalţi (C. Parfene);
● importanţa înţelegerii textului „în profunzime” şi a cunoaşterii lui „în
detaliu”;
● „valorificarea experienţei subiective pe care actul lecturii şi interpretării o
presupune” (Alina Pamfil).
Modalităţi de abordare a textului
● Abordarea ilustrativă (lectura unui text ilustrativ pentru un curent literar, identificarea, împreună cu elevii, a
trăsăturilor marcante ale textului);
● Abordarea centrată pe „punctele tari” ale textului (identificarea elementelor-cheie pentru interpretarea
textului, opţiuni/alternative interpretative);
● Abordarea retoric-argumentativă (identificarea elementelor specifice discursului de tip argumentativ, analizarea
acestora);
● Abordarea problematizantă (pornind de la elementele-surpriză ale textului, de la obscurităţile lui);
● Abordarea tabulară (identificarea paradigmelor semantice ale textului/ câmpuri semantice/ lexicale), corelaţii în
plan denotativ/conotativ;
● Abordarea din perspectivă comunicativă (identificarea rolurilor de comunicare, interpretarea mesajului ca
act de comunicare)
● Abordarea structurală (analiza pe niveluri de organizare a textului: fonetic, morfosintactic, semantic etc.,
corelaţii între observaţiile făcute pe diversele paliere ale analizei);
● Abordarea lineară (la prima lectură şi la relectură - progresie textuală, conştientizarea aşteptărilor,
anticipări, formarea macrostructurilor comprehensive, feedback-uri);
● Abordarea afectivă / emoţională (reacţii de identificare/respingere, corelarea cu experienţe personale).
Tehnici de lectură cu conotație ludică
● Citirea model. Profesorul citește cu expresivitate adecvată un text literar-artistic.
● Citirea în cor . Activizează şi menţine atenția întregului grup, dar aplicată mai multă vreme devine plictisitoare. Este
recomandabilă pentru lectura unui catren sau poezii scurte.
● Citirea în perechi . În acest caz, sunt solicitaţi doi cititorii, fie cu capacităţi egale de citire, fie diferite. Este o variantă interesantă
mai ales atunci când partenerii se schimbă permanent. Unul citeşte cu voce mai tare în aşa fel încât să poată fi urmărit de
partenerul cu dificultăți la citire. Are un rol în diminuarea inhibiţiilor în timpul citirii.
● Citirea în ștafetă. Fiecare participant citeşte una - două propoziţii, după care solicită pe unul dintre colegii săi să continue citirea.
Este o modalitate de citire care menține interesul întregului grup. Activizează şi menţine atenția întregului grup, dar aplicată mai
multă vreme devine plictisitoare. Este recomandabilă pentru lectura unui catren sau poezii scurte.
● Citirea cu pantomimă. Un participant (cu capacitate sporită de citire) este rugat să citească un pasaj, iar restul grupului să
mimeze. De regulă, această tehnică este binevenită pentru lectura poeziilor jucăușe.
● Citirea pe fundal muzical.  Textul literar-artistic (poveste, un pasaj de proză, poezie, poem) este lecturat expresiv pe fundalul
unei melodii adecvat selectate, relevante textului lecturat.
 Modele de lectură:
● Modelul lui R. Scholes
Lectura inocentă – mod de a produce text din interiorul textului.
Lectura interpretativă –mod de a produce text despre text.
Lectra critică – mod de a produce text împotriva textului.

● Modelul lui J. Langer, care definește relațiile dintre cititor și text:

A păși din exterior spre interior:intrarea în lumea textului;
A fi în interior și a explora lumea textului
A păși înapoi și a regândi datele cu care s-a pornit la drum;
A ieși din lumea textului și a obiectiva experiența.
 Modele de lectură
● Modelul propus de Paul Cornea
1) percepţia/ receptarea textului;
2) re-lectura pentru decodarea sensurilor textului;
3) lectura pe unităţi a textului şi înţelegerea detaliată a sensului;
4) lectura interpretativă a unor secvenţe de text;
5) interpretarea estetică a textului.
● Modelul propus de Vlad Pâslaru
1. Stadiul prelectural, când elevul trebuie să conştientizeze scopul lecturii (informativă, de cercetare,
de destindere etc.),
2. Stadiul lectural, în care elevul realizează lectura expresivă prin mijloace verbale / nonverbale;
2. Stadiul postlectural, în care elevul decodifică mesajul, interpretează valorile operei, formulează
idei, ia atitudini în legătură cu cele citite,
Demersul didactic de receptare a textului literar

● Prelectura;
● Înţelegerea şi interpretarea textului prin lectură
aprofundată;
● Reflecţia.
I. PRELECTURA
● „Discuţia orientativă” (după C. Parfene) sau „activitate pregătitoare” (după V.
Goia).
● Presupune anticipări ale conţinutului textului pornind de la titlu, subtitlu,
numele capitolelor, de la ilustraţii sau alte aspecte care ţin de paratext, ori
„deschiderea prin câmpuri lexicale” în cazul unor specii precum: basmul,
pastelul, legenda, schiţa etc., câmpuri lexicale ce vor fi extinse, prin lectură, de elevi.
● Metode utilizate: Metoda termenilor predictivi; Ghidul de anticipaţie; Gândiţi/
lucaraţi perechi/ comunicaţi etc..
II.ÎNŢELEGEREA şi INTERPRETAREA textului / Studiul aprofundat
Înțelegerea textului
● Implică I fază a lecturii : lectura
sensibilizatoare/afectivă, numită și lectură de
gradul I (P. Ricoeur), lectura liniară (M.
Călinescu), lectură naivă (Umberto Eco).
Presupune tehnici precum: lectura cu voce tare;
lectura silențioasă, dirijată sau nedirijată; harta
de lectură, tehnica SINELG etc.
● A II-a fază a lecturii: lectura explicativă,
numită și lectura de gradul II (P. Ricoeur),
lectura hermeneutică (M. Riffaterre), lectura
circulară (M. Călinescu), lectură critică (U.
Eco).
Strategii utilizate: lectura circulară, globală; lectura
selectivă, reperaj (cu sublinieri), elaborarea
planului simplu sau dezvoltat de text, planul
momentelor subiectului operei literare etc.
Interpretarea textului
● Implică întrebări problematizante și tehnici de
gândire creativă:
● a)„Regruparea semnelor”: structurarea câmpurilor
lexicale; harta personajului; selectarea unor
constante ale textului;
● b)„Clarificarea zonelor de indeterminare”–locuri din
text în care lipsesc informaţiile ce se pot constitui în
„plus de sens”;
● c)„Rostirea nerostitului” (Ce gândesc personajele şi
nu spun? etc.)
● d) „Interogarea autorului” sau „interogarea
textului”.
● e) Producerea de text împotriva textului: redactarea
unor parodii; „extensii” ale textului;
● f) Rescrierea unor fragmente ( a incipitului, a finalului
etc.).
III. REFLECŢIA
● Este etapa finală a studierii textului literar, care înseamnă „a ieși din lumea textului
și a obiectiva experiența de învătare”: Care sunt noile achiziții făcute de elevi? La
ce folosesc? Cum pot fi corelate cu alte tipuri de texte / cu alte tipuri de
comunicare/cu alte arte?
● Elevii pot dramatiza un fragment de text sau îl pot transpune în bandă desenată etc.
Metode de facilitare a înțelegerii textului literar
Propoziție – sintagmă - cuvânt
● Pentru fiecare dintre secvențele textului (de ex. strofa) notăm câte o propoziție
care formulează mesajul acesteia.
● Reducem propoziția formulată la o sintagmă.
● Reducem sintagmele la un singur cuvânt.

Notă! În acest mod sunt fixate ideile importante ale fiecărei secvențe, sintagmele
emblematice pentru mesajul textului, pentru atitudinea eului liric, cuvintele-
cheie care definesc tema textului sau motivele literare din text.
 Lista celor cinci
● Citim atent textul propus.
● Notăm câte cinci elemente pentru fiecare dintre categoriile: substantive, adjective,
verbe (din text sau asociații legate de textul citit).
● Rezultă: cuvinte-cheie, motive semnificative, imagini, care conduc la o mai bună
înțelegere a mesajului poeziei.

Substantive Adjective Verbe

 Văd, cred, mă întreb
● Citim atent textul propus.
● Formulăm enunțuri care încep, pe rând, cu verbele date: văd, cred, mă întreb.

● Rezultă: informații importante despre text și despre modul de construire a acestuia,

cuvinte-cheie ce definesc tema sau au rolul de motive literare, sintagme relevante
pentru mesaj, idei importante ale textului, tehnici folosite de autor etc.
● Strategia dată poate fi utilizată atât la textul liric, cât și la cel epic sau dramatic.
 Receptarea textului epic. Model de structurare a parcursului
didactic
● Date generale despre text (autor, anul apariţiei, specie): Ce text?
● Tema textului: Despre ce? Cine prezintă evenimentele? Din ce perspectivă?: instanţa
narativă, viziune, perspectivă narativă.
● Care sunt evenimentele? Cum sunt prezentate?: Ce? În ce mod?
● Care este timpul şi spaţiul în care se petrec evenimentele? Cum sunt conturate?:
Când are loc acţunea? Unde are loc acţiunea?
● Care sunt personajele? Cum sunt ele realizate/create?: Cine face acţiunea?
● Ce semnificaţii generale putem atribui textului?: Cu ce scop?
● Care sunt efectele asupra cititorului ?: Ce efecte ?
Textul și relațiile transtexuale
Text
Intertext (relaţia de coprezenţă a două sau mai multe texte)

Paratext (relația textului cu titlul, subtitlul, prefeţe etc.)

Metatext (relaţia de comentariu)

Arhitext (relaţia textului cu genul și specia)

Hipertext (raport de derivare a unui text dintr-un alt text )