Fenomenul de bullying este foarte răspândit atât în școlile din România, cât și la nivel mondial.

Acesta se
referă la agresiunea sau hărțuirea fizică sau verbală, care se repetă pe o anumită perioadă și care implică un
dezechilibru al puterii între două persoane, cel mai adesea copii. Din păcate, bullying-ul poate avea urmări periculoase
asupra dezvoltării normale a unei persoane. Acest termen este folosit ca atare și în limba română, însă acesta s-ar
traduce ca fiind un tip de hărțuire, intimidare sau agresiune, care poate avea loc fie între copii, la școală sau în cercul
de prieteni, fie între adulți, în cadrul unei relații sau la locul de muncă. Conform Asociației Americane de Psihologie,
bullying-ul este o formă de comportament agresiv, în care o persoană provoacă, în mod intenționat și repetat, un
disconfort unei alte persoane. Acesta poate fi fie sub formă de contact fizic, cuvinte adresate sau acțiuni mai
subtile.Principalele nevoi emoționale ale copilului care nu pot fi satisfăcute într-un mediu social afectat de bullying
sunt: nevoia de apartenență la grup și nevoia de a fi acceptat. Aceste două nevoi umane fundamentale au un impact
major asupra dezvoltării psihice armonioase. Din nefericire, fenomenul social de bullying are ca principale
particularități excluderea victimei din grupul de egali și intoleranța față de anumite aspecte ce definesc copilul ca fiind
o persoană umană unică (aspect fizic, apartenența la un grup etnic etc.) Experții au atras atenția asupra faptului că
bullying-ul afectează negativ, din punct de vedere psihologic, întreaga grupă/clasă de copii, nu doar victimele și
agresorii. Principala problemă de sănătate mintală, consecință a bullying-ului, este considerată a fi depresia, victimele
prezentând un risc mare pentru ideația suicidară. În general, copiii victime prezintă o stimă de sine scăzută și un
concept de sine negativ (nu se consideră suficient de buni). Ei se simt adesea anxioși, rușinați și chiar vinovați pentru
ceea ce li s-a întâmplat. Relațiile lor de prietenie sunt adesea afectate din cauza unei frici sporite de a avea încredere în
semenii lor. Copiii care acționează ca agresori sunt expuși la riscuri mai mari de comportament antisocial și
delincvent, ca adolescenți și tineri, și la implicarea în comiterea de infracțiuni penale, ca adulți.
Care sunt cauzele bullying-ului?
Acestea sunt multiple si trebuie considerate la nivel individual. De multe ori, ,,bully-ul" trăiește într-un mediu
nesigur acasă și poate el însuși este victima abuzului în familie. De asemenea, riscul de abandon școlar și/sau probleme
mai târziu în viață este mai mare în această categorie. Mesajul meu este sa nu generalizăm și să încercăm să înțelegem
ce este în spatele acestor probleme. Bullying-ul nu trebuie acceptat, iar bully-ul poate are nevoie de ajutor.
Care este diferența dintre bullying și comportamentul ,,normal"?
Răspunsul succint ar fi că această diferență constă în intenția comportamentului și efectul negativ asupra
victimei. Copiii și adolescenții învață să ,,navigheze" relațiile interumane și acest proces poate să includă certuri,
alianțe sau neînțelegeri. Acest lucru este normal. Atunci când cineva este rănit (emoțional sau fizic) în mod intenționat
și repetat, vorbim de bullying.
Care sunt tipurile de bullying?
Există mai multe tipuri care pot să apară împreună sau izolat: verbal, fizic, emoțional sau cyberbullying.
• Verbal constă în: jigniri, insulte, amenințari, porecle sau denigrare.
• Fizic constă în: bătăi, tras de păr, îmbrânciri, loviri etc.
• Emoțional: răspândirea de zvonuri, excluderea victimei din grupuri de socializare, încurajarea altor persoane
să nu vorbească cu victima etc.
• Cyberbullying: comentarii negative online, mesaje de denigrare, trimiterea de mesaje abuzive etc.
Care sunt efectele bullying-ului?
Cele vizibile sunt legate de bullyingul fizic: efecte directe: vânătăi, zgârieturi, răni sau indirecte: caiete rupte,
obiecte distruse sau furate (de ex. copilul se întoarce acasă fără ceas sau fără telefonul mobil). În cele mai multe
cazuri, efectele bullyingului sunt la nivel emoțional. Ele pot să includă: stimă de sine redusă, anxietate, depresie,
randament școlar redus, ideație suicidară, tulburări de alimentație, rușine. Victima se simte neputincioasă și singură.
(continuare în pag.00)