„

Cultivarea
capacităţii creatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor contemporane, chiar dacă au existat şi
poziţii sceptice care au susţinut că învăţământul actual nu contribuie la dezvoltarea creativităţii,
observându-se că el cultivă mai ales gândirea critică, disciplina, conformismul, incompatibile cu climatul
de libertate favorabil imaginaţiei creatoare.
Învățătorul trebuie să cunoască potenţialul creativ al fiecărui elev, să identifice şi să monitorizeze
manifestările creative ale elevilor săi, nu numai în timpul orelor desfăşurate în clasă, dar şi în activităţile
extraşcolare, sau chiar în recreaţie.Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui
copil, să încurajeze iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relaţii care
să nu exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a lua singur decizii şi să stimuleze încrederea
în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.
Activităţile şcolare chiar dacă urmăresc însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe temeinice, a
unor priceperi şi deprinderi, implicând în ansamblu o concepţie ştiinţifică despre lume şi viaţă şi chiar
dacă duc la formarea şi dezvoltarea unei personalităţi creatoare, nu pot răspunde suficient dorinţei de
cunoastere şi de creaţie – însuşiri caracteristice copiilor. Modernizarea şi perfecţionarea procesului
instructiv-educativ impun îmbinarea activităţii şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase
valenţe formative.
Desfăşurarea activitţăilor şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a
relaţiilor creative.
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte
identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă
civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai
fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele şi
fenomenele din natură.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile
extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, care permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în
mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Pot fi activităţi extraşcolare de masă - excursii, concursuri, spectacole, serbări etc.
În sistemul de învăţământ românesc, legislaţia ulterioară a stabilit:
- cadrul activităţii educative şcolare şi extraşcolare;
- spaţiul capabil de a răspunde provocărilor societăţii actuale;
- o continuă actualizare a conţinutului învăţării şi a metodelor didactice centrate pe elev;
- o monitorizare şi evaluare de calitate a rezultatelor învăţării;
- o nouă abordare didactică prin care elevul devine resursă, producător, lider de opinie, deci
participant activ.
BIBLIOGRAFIE:
1. Cosmovici, Andrei; Iacob, Luminiţa coord. - Psihologie şcolară, Ed.Polirom, Iaşi, 2008
2. Stoica, Ana - Creativitatea elevilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983