Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
didactice. Principiile
didactice
Curs nr. 1
1
Cuprins:
Introducere
Caracteristici generale ale principiilor didactice
Caracterizarea principiilor didactice
1. Principiul participării conştiente şi active a elevilor în
activitatea de învăţare
2. Principiul caracterului intuitiv al învăţământului (principiul
intuiţiei)
3. Principiul interdependenţei dintre teorie şi practică
4. Principiul învățării sistematice şi continue
5. Principiul respectării particularităţilor de vârstă şi
individuale
6. Principiul accesibilităţii şi individualizării în predare-
învăţare
7. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor şi
deprinderilor
2
Introducere
Pedagogia îndeplineşte criteriile de bază ale unei ştiinţe:
obiect de studiu,
limbaj specific,
teorii explicative,
metode de investigaţie şi
legi de funcţionare a procesului didactic.
3
Introducere
Termenul de principiu este definit în DEX (1998) în
următoarele modalităţi:
„element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o
teorie ştiinţifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită” etc.
„totalitatea legilor şi a noţiunilor de bază ale unei discipline”, sau
„element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva”.
4
Caracteristici generale ale principiilor
didactice
Principiile didactice sunt, în acelaşi timp (dar în măsuri variabile), legi
(oarecum obiective, invariabile), dar şi norme (asumări subiective, adaptabile
contextual).
5
Caracteristici generale ale principiilor
didactice
Principiile didactice, în calitate de norme generale care trebuie să
ghideze acţiunea educativă, posedă câteva caracteristici:
1. au un caracter general, adică sunt sisteme teoretice de referinţă
pentru cvasitotalitatea situaţiilor educative, cel puţin în cazul
educaţiei formale;
2. au un caracter sistemic, în sensul că respectarea unora atrage
implicit respectarea celorlalte şi invers, încălcarea anumitor principii
pune în pericol alte principii; exemplificați:
– Principiul participării conştiente şi active a elevilor în activitatea de învăţare
– Principiul caracterului intuitiv al învăţământului (principiul intuiţiei)
– Principiul interdependenţei dintre teorie şi practică
– Principiul învățării sistematice şi continue
– Principiul respectării particularităţilor de vârstă şi individuale
– Principiul accesibilităţii şi individualizării în predare-învăţare
– Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor şi deprinderilor
8
1. Principiul participării conştiente şi active
a elevilor în activitatea de învăţare
9
1. Principiul participării conştiente şi active a
elevilor în activitatea de învăţare
Implicarea activă şi conştientă a elevilor în procesul instructiv-educativ se realizează
prin:
– Conceperea lecțiilor astfel încât să suscite interesul elevilor pe tot parcursul învăţării.
Formulări de genul “iată un procedeu care poate fi implicat în calculul oricărei arii”
(geometrie plană) sau “Cum credeţi că ar trebui procedat în cazurile...?” sau “Care credeţi
că a fost rezultatul războiului de la ...?” pot trezi interesul elevilor pentru conţinutul
predat;
– folosirea sistematică a unor mijloace didactice cât mai diverse care să sprijine înţelegerea
completă (planşe, desene, hărţi, mijloace audio-video etc.);
– urmărirea cu atenţie a mimicii elevilor pe tot parcursul lecţiei, profesorul văzând astfel
care este calitatea receptării informaţiei de către elev, dar şi elementele de conţinut care-i
suscită interesul;
– Realizarea de conexiuni între vechile și noile cunoștințe, folosirea unor întrebări retorice,
crearea și rezolvarea de situații problemtice care să determine manifestarea gândirii
creatoare a elevilor;
Ne explicăm astfel de ce, în clasele mici, studiul fiecărei materii şcolare începe pe cale
intuitivă:
– număratul şi calculatul, prin utilizare bilelor, beţişoarelor;
– studiul geografiei prin observarea orizontului local;
– studiul limbilor străine începe prin abordarea unor situaţii concrete de viaţă, redate
prin texte sau conversaţii imaginate ad-hoc etc.
14
3. Principiul interdependenţei dintre teorie şi
practică
Distingem mai multe modalități de aplicare a acestui principiu:
– Activitatea concretă din cadrul atelierului şcolar sau prin intermediul unor stagii de
practică (la istorie, geografie, biologie, educație fizică), excursii (geografie) etc.
15
4. Principiul învăţării sistematice şi continue
16
4. Principiul învăţării sistematice şi
continue
19
5. Principiul respectării particularităţilor
de vârstă şi individuale
Acest principiu ne avertizează că este bine să pornim de la datele persoanei de educat,
de la natura sa interioară şi să nu forţăm nepermis de mult peste limitele pe care le
îngăduie vârsta şi caracteristicile individuale. Se impune adaptarea învăţării la anumite
însuşiri de ordin psihologic ale grupului şi ale individului.
De asemenea, la vârsta şcolară mică atenţia voluntară a elevului are o mai mică
durată, pe când la vârsta şcolară mijlocie şi mare apare un progres în durata
concentrării atenţiei voluntare.
20
5. Principiul respectării particularităţilor
de vârstă şi individuale
A lua în considerare particularităţile de vârstă şi a proceda conform
acestor particularităţi înseamnă a realiza predarea şi învăţarea
diferenţiat pe perioade de vârstă şi clase.
Exemple?
21
5. Principiul respectării particularităţilor
de vârstă şi individuale
Tratamentul individualizat se realizează prin intermediul mai multor
procedee:
– acţiuni individualizate ce se desfăşoară pe fondul unor activităţi frontale, cu
întreaga clasă de elevi; în acest caz abordarea individualizată este subordonată
celei frontale (în anumite momente, profesorul poate avea în atenţie doar unul
sau câţiva elevi, timp în care ceilalţi continuă să realizeze o serie de sarcini
prescrise).
23
6. Principiul accesibilităţii cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor
Reguli de aplicare a principiului accesibiității:
•Folosirea unor demersuri logice inductive de predare-învățare, de genul: de la
simplu la complex, de la apropiat la îndepărtat, de la ușor la greu, de la
particular la general, de la concret la abstract;
•Folosirea,concomitent, și a unor demersuri logico-deductive, de genul: de la
general la particular, de la abstract la concret;
•Acordarea unui număr mai mare de “puncte de sprijin” la elevii de vârste mai
mici și la începutul predării disciplinelor de învățământ, reducând treptat
numărul acestor puncte de sprijin, în funcție de gradele de învățământ, cu
sporirea eforturilor personale ale elevilor pentru înțelegerea celor studiate;
•Caracterul interdisciplinar – prin corelarea informațiilor de la o disciplină cu
informațiile de la alte discipline.
24
7. Principiul însuşirii temeinice a
cunoştinţelor şi deprinderilor
Principiul însuşirii temeinice pretinde ca, în momentul învăţării, cunoştinţele
şi deprinderile să fie bine asimilate, astfel încât să poată fi utilizate în
activitatea şcolară şi practică ulterioară.
25
7. Principiul însuşirii temeinice a
cunoştinţelor şi deprinderilor
Semnele însuşirii temeinice de către elevi a conţinuturilor sunt:
– posibilitatea elevului de a reproduce în forme variate, în manieră proprie, cu
cuvintele proprii conţinuturile ce şi le-a însuşit,
26
Aplicaţie
Citiţi cu atenţie următorul text:
Este ora 14.00. Suntem într-un amfiteatru de la ultimul etaj al facultăţii. A început cursul
de geografie. Profesorul, bine documentat, vorbe şte studenţilor despre ... Expunerea
este alertă, discursul este dens: sunt foarte multe informa ţii noi, explicaţii ample,
termeni „savanţi”. Da, ştie. Oferă chiar multe cifre, procente.
După aproape o jumătate de oră studen ţii din ultimele rânduri încep să scrie pe nişte foi
pe care încearcă să le ascundă de privirile profesorului, unii citesc (să fie oare reviste ...
de specialitate?); alţii parcă picotesc (e chiar ora 14.30). În primele două rânduri se
zăresc şi figuri atente, unele chiar crispate (cu o mină de uşoară iritare: „ce spune?”,
„ce-i aia?”, „la urma urmei ... la ce-mi trebuie?!”).
Profesorul se aşează mai bine în scaun, ridică uşor vocea, explică mai rar (dar prea
utilizează termenii „ăia greoi”), accentuează unele exemple (parcă nu ne sunt chiar
necunoscute), silabiseşte aproape unele cuvinte. “Şi totuşi, în anul I parcă nu se
potriveşte „materia asta aridă, ruptă de tot ceea ce ştim”. La ce ne trebuie, la urma
urmei?!
Apoi, profesorul se ridică încet, arogant şi scrie pe tablă un cuvânt undeva în colţul din
dreapta; îl scrie cu majuscule; câţiva studenţi se străduiesc să-l copieze ...
În sfârşit, s-a sfârşit ... cu totul, pe ziua de azi ....
28