Normativitatea activității didactice: PRINCIPIILE DIDACTICE

Delimitări conceptuale (Mălureanu, F., 2005, p. 66):

- normativitate: ansamblul de principii, norme şi reguli care au relevanţă directă pentru

procesul de învăţământ;
- principii didactice: teze generale cu caracter director, care orientează procesul de
învăţământ, asigurând premisele necesare îndeplinirii obiectivelor;
• caracteristici (Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 2003, p. 13):
- caracter general: principiile vizează întregul proces de învăţământ (toate componentele sale
funcţionale), toate disciplinele şcolare, indiferent de nivelul de şcolarizare;
- caracter sistemic: rezultă din „întrepătrunderea” şi condiţionarea lor reciprocă, din
necesitatea respectării lor în ansamblu şi în interdependenţă unele cu altele;
- caracter dinamic: se referă la evoluţia pe care au înregistrat-o aceste principii ca
urmare a progreselor obţinute în domeniul psihologiei, pedagogiei, al redefinirii finalităţilor şi
restructurării conţinuturilor educaţionale, a promovării noilor paradigme ale predării –
învăţării ş.a.;
- caracter normativ/procedural: prescriu reguli care orientează, stimulează, reglează
acţiunea, indicând „cum să acţionăm” pentru a imprima eficienţă pedagogică fiecărei acţiuni
realizate
• funcţii (Cucoş, C., 2002):
- orientează traseul educativ spre obiective;
- normează practica, precizând obligaţiile ce trebuie respectate, criteriile, condiţiile;
- prescriu moduri de relaţionare, acţiune în raport cu situaţia de învăţare;
- reglează activitatea după rezultatele obţinute.

1.1. Principiul integrării teoriei cu practica

- definiţie: exprimă cerinţa ca ceea ce se însuşeşte în procesul de învăţământ să fie valorificat în

activităţile ulterioare (rezolvarea unor sarcini concrete) pentru realizarea unei optime inserţii
sociale şi profesionale;
- „direcţii principale”:
- utilizarea informaţiilor, a datelor asimilate în rezolvarea unor sarcini teoretice ulterioare,
precum aplicarea regulilor, definiţiilor, formulelor, algoritmilor în rezolvarea problemelor;
- realizarea unor activităţi concrete, materiale, motrice precum: lucrările de laborator,
activitatea în ateliere, construirea unor aparate, instrumente, rezolvarea unor probleme
sociale etc.
- relaţia teorie-practică:
- teoria (ca ansamblul cunoştinţelor, noţiunilor, legilor etc.) orientează activitatea
practică prin principiile generale pe care le cuprinde;
- practica constituie punctul de plecare în asimilarea cunoştinţelor, facilitând
formularea unor întrebări şi dezvoltarea unei motivaţii adecvate pentru găsirea răspunsurilor,
soluţiilor;
- modalităţi concrete de realizare:
- rezolvarea unor exerciţii şi probleme;
- efectuarea de experienţe;
- exemplificări;
- lucrări în laborator, atelier;
- investigaţii în cadrul cercurilor aplicative
1.2. Principiul respectării particularităţilor de vârstă

- definiţie: exprimă necesitatea ca desfăşurarea procesului de învăţământ să se realizeze în

concordanţă cu posibilităţile reale ale elevilor (potenţialul intelectual, fizic, nivelul pregătirii
anterioare) şi să stimuleze dezvoltarea lor ontogenetică;
- dimensiuni:
- accesibilitatea: stabilirea unei concordanţe între sarcinile de învăţare şi particularităţile
specifice unei vârste;
- respectarea particularităţilor individuale: vizează raportul dintre ceea ce este elevul la un
moment dat şi ceea ce el poate să devină şi include factorii de personalitate, procesele şi
capacităţile psihice, toate „condiţiile interne” care mijlocesc acţiunea influenţelor externe
- modalităţi concrete de realizare (Nicola, I., 1996, pp. 359-360):
- acţiuni individualizate ce se desfăşoară cu întreaga clasă de elevi;
- acţiuni individualizate care se realizează în afara procesului de învăţământ (de
exemplu, temele diferenţiate pentru acasă, lectura şi bibliografia suplimentară etc.);
- activităţi pe grupe de nivel (împărţirea clasei în grupe relativ apropiate sub raportul
potenţialului intelectual şi repartizarea unor sarcini diferite);
- activităţi în clase speciale, pentru elevi cu aptitudini deosebite sau pentru elevi cu
handicapuri (cu programe şi metodologii specifice);

1.3. Principiul sistematizării şi continuităţii

- definiţie: exprimă cerinţa ca toate conţinuturile transmise prin procesul de învăţământ să fie astfel
organizate şi proiectate încât să reprezinte o continuare logică a celor însuşite anterior, în
care să se integreze sistemic, asigurând o înaintare progresivă în învăţare;
- dimensiuni:
- sistematizarea: exprimă cerinţa ca întreg conţinutul proiectat şi transmis elevilor să fie
organizat într-un sistem şi să asigure condiţiile adecvate pentru integrarea acestuia în
sistemul achiziţiilor anterioare ale elevilor;
- continuitatea: evidenţiază articularea logică a conţinuturilor asimilate în diferite
momente temporale;
- modalităţi de respectare la nivelul documentelor curriculare:
- planul-cadru: prin obiectivele de formare ale ciclurilor curriculare şi succesiunea
disciplinelor de învăţământ în cadrul ariilor curriculare;
- programa şcolară: prin organizarea liniară, concentrică şi în spirală a conţinuturilor instruirii,
reflectând însăşi logica de construire a disciplinei respective;
- manualul şcolar: prin gruparea tematică a lecţiilor şi articularea lecţiilor (noile informaţii se
sprijină pe achiziţiile anterioare pentru realizarea unei optime decodificări semantice şi
constituie, la rândul lor, „cunoştinţe ancoră” pentru achiziţiile ulterioare);
- modalităţi concrete de realizare:
- proiectarea curriculară anuală;
- proiectarea curriculară semestrială;
- proiectarea pe unităţi de învăţare;
- proiectarea fiecărei lecţii.
 1.4. Principiul corelaţiei dintre senzorial şi raţional, dintre concret şi abstract
(principiul intuiţiei)

- definiţie: exprimă necesitatea ca procesul de formare şi însuşire a noţiunilor, ideilor, regulilor şi

deprinderilor să se sprijine pe perceperea unui material didactic, a unor exemple şi fapte
concrete, asigurându-se unitatea dintre imagine şi abstracţie, dintre cunoaşterea senzorială şi
cunoaşterea logică în procesul de învăţământ;
- demersuri:
- inductiv, prin simţuri (de la concret la abstract);
- deductiv, prin intelect (de la abstract la concret)
- modalităţi concrete de realizare (prin raportare la cele două funcţii stabilite de Nicola, I., 2000, p.
349):
- prin trecerea de la concret la abstract (elaborarea generalizărilor): intuiţia este bază pentru
elaborarea conceptelor, teoriilor prin procesul de abstractizare, fiind necesare multiple
percepţii pentru elaborarea unei generalizări;
- prin trecerea de la abstract la concret (concretizarea intuiţiei): se pune accent pe
capacitatea de a opera cu noţiunile, astfel încât acelaşi concept poate fi aplicat la o mulţime
de cazuri particulare.

1.5. Principiul participării active şi conştiente a elevului în activitatea de predare,

învăţare, evaluare

- definiţie: exprimă necesitatea considerării elevului ca subiect al propriului proces de devenire, de

asimilare a celor transmise şi de formare a personalităţii sale (Nicola, I., 2000, p. 346);
- dimensiuni:
- participarea conştientă la actul învăţării: presupune înţelegerea clară a conţinuturilor
de învăţat, prezenţa intenţionalităţii şi a efortului voluntar;
- participarea activă a elevului: este evidenţiată prin activitatea proprie a elevilor, prin
angajarea optimă a gândirii, a inteligenţei şi a celorlaltor procese intelectuale, motivaţional-
afective şi volitive;
- modalităţi concrete de realizare:
- utilizarea unor metode, procedee activ-participative;
- crearea unor situaţii de învăţare bazate pe autonomia intelectuală şi acţională a elevilor;
- stimularea imaginaţiei creatoare, a potenţialului lor creator, a gândirii critice dar şi a gândirii
divergente centrată pe strategii euristice;

1.6. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor

- definiţie: învăţarea trebuie să se realizeze temeinic, astfel încât elevii să fie capabili să reproducă şi
să aplice cunoştinţele când va fi necesar;
- modalităţi concrete de realizare (Nicola, I., 2000, pp. 355356):
- fixarea propriu-zisă, prin înregistrarea, păstrarea şi reactualizarea informaţiei
(exerciţii de fixare, transfer, repetare etc.);
- controlul şi evaluarea rezultatelor, ca mecanism al autoreglării;
Itemi cu răspuns dual
Citiţi cu atenţie fiecare din următoarele afirmaţii. În cazul în care apreciaţi că afirmaţia este
adevărată, încercuiţi litera A; dacă apreciaţi că afirmaţia nu este adevărată, încercuiţi litera F.

1. Principiul sistematizării şi continuităţii exprimă necesitatea considerării elevului ca subiect al

propriului proces de devenire, de asimilare a celor transmise şi de formare a personalităţii sale.
A F
2. Accesibilitatea este una din dimensiunile principale ale principiului respectării
particularităţilor de vârstă.
A F
3. Participarea conştientă la actul învăţării presupune înţelegerea clară a conţinuturilor de
învăţat, prezenţa intenţionalităţii şi a efortului voluntar.
A F
4. Controlul şi evaluarea rezultatelor reprezintă o modalitate de realizare a principiului
participării active şi conştiente a elevului în activitatea de predare, învăţare, evaluare.
A F
5. Conform principiului intuiţiei, demersul deductiv, prin intelect, se realizează de la concret la
abstract. A F
6. Continuitatea evidenţiază articularea logică a conţinuturilor asimilate în diferite momente
temporale.
A F
7. Principiul integrării teoriei cu practica exprimă necesitatea ca procesul de formare şi însuşire
a noţiunilor, ideilor, regulilor şi deprinderilor să se sprijine pe perceperea unui material didactic, a
unor exemple şi fapte concrete.
A F

Item de tip asociere

În coloana din stânga (A) sunt enumerate principiile didactice, iar în coloana din
dreapta (B) sunt precizate conceptele-cheie corespunzătoare acestora. Asociaţi
fiecare concept-cheie din coloana B principiului didactic corespunzător din coloana A.
A B
Principiile didactice Concepte-cheie
1. Principiul integrării teoriei cu practica a) articularea logică a conţinuturilor;
2. Principiul respectării particularităţilor de b) elevul ca subiect al propriului proces
vârstă de devenire;
3. Principiul sistematizării şi continuităţii c) accesibilitate;
4. Principiul corelaţiei dintre senzorial şi d) controlul şi evaluarea rezultatelor;
raţional, dintre concret şi abstract e) normativitate;
5. Principiul participării active şi conştiente a f) rezolvarea unor sarcini concrete;
elevului g) caracter sistemic;
6. Principiul însuşirii temeinice a h) demers inductiv
cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor

Itemi de tip grilă

Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect pentru afirmaţiile de mai jos.
1. „Întrepătrunderea” şi condiţionarea reciprocă a principiilor didactice exprimă esenţa
caracterului:
a. dinamic;
b. normativ;
c. general;
 d. sistemic.
2. Principiul integrării teoriei cu practica exprimă cerinţa ca:
a. ceea ce se însuşeşte în procesul de învăţământ să fie valorificat în activităţile ulterioare;
b. desfăşurarea procesului de învăţământ să se realizeze în concordanţă cu posibilităţile reale
ale elevilor;
c. procesul de formare şi însuşire a noţiunilor, ideilor, regulilor şi deprinderilor să se sprijine
pe perceperea unui material didactic;
d. elevul să fie considerat ca subiect al propriului proces de devenire;
e. învăţarea să se realizeze temeinic.
3. Principiul respectării particularităţilor de vârstă are la bază următoarele dimensiuni:
a. sistematizarea;
b. respectarea particularităţilor individuale;
c. variabilele experimentale;
d. participarea conştientă;
e. accesibilitatea;
f. continuitatea;
g. participarea activă.
4. Demersul inductiv, ca formă de realizare a principiului intuiţiei, se realizează :
a. prin intelect, de la abstract la concret;
b. prin simţuri, de la abstract la concret;
c. prin simţuri, de la concret la abstract;
d. prin intelect, de la concret la abstract.
5. Participarea conştientă la actul învăţării presupune:
a. prezenţa intenţionalităţii şi a efortului voluntar;
b. articularea logică a conţinuturilor;
c. stabilirea unei concordanţe între sarcinile de învăţare şi particularităţile specifice unei
vârste;
d. înţelegerea clară a conţinuturilor de învăţat;
e. activitatea proprie a elevilor.
6. Proiectarea curriculară reflectă modul de realizare a principiului:
a. însuşirii temeinice a cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor;
b. participării active şi conştiente a elevului;
c. sistematizării şi continuităţii;
d. respectării particularităţilor de vârstă;
e. integrării teoriei cu practica.

Fişă aplicativă: Modalităţi de realizare a unui principiu didactic la o lecţie de specialitate

Criterii de evaluare Punctaj

precizarea disciplinei, a clasei şi a temei lecţiei 0,5 puncte
definirea principiului didactic şi prezentarea modalităţilor de realizare 1,5 puncte

completarea unui tabel cu următoarele rubrici:

situaţia de învăţare, modalităţi concrete de realizare a principiului didactic, exemple
adecvate 8 puncte
Notă: Vor fi prezentate cel puţin 4 situaţii de învăţare. Se acordă 2 puncte pentru toate
elementele completate corect pentru o situaţie de învăţare.