ESEU-PRINCIPII DIDACTICE

Superioritatea stiintei in raport cu cunoasterea, comuna, subiectiva, consta in faptul ca prima ofera o
imagine rationalizata, sistematica si controlabila asupra fenomenelor care ne inconjoara. Elaborarea de
reguli, de legi care sa explice functionarea unui domeniu reprezinta o preocupare generala a oricarei stiinte.
Elaborarea unor principii si norme generale de referinta, in sens explicativ si actional, la care sa se raporteze
activitatea formativa, a fost si este in continuare una din sarcinile de baza ale pedagogiei si didacticii.

Principiile didactice sunt idei de baza pe care se intemeiaza structurarea procesului de invatamant: sunt
teze teoretico-practice fundamentale care jaloneaza cursul general al subiectului si obiectului actiunii
educationale. Principiile prevad anumite norme care caracterizeaza aplicarea lor in practica. Normele au
inteles mai restrans, de "reguli" de conduita sau de prescriptii si instructiuni precise impuse actului de
predare-invatare.

Caracterul normativ, prescriptiv, este, de fapt, o caracateristica in stiintele educatiei. Normativitatea

didactica indeplineste o functie imperativa, ce imbraca doua forme posibile de expresie: una
pozitiva("trebuie") si un negativa("nu trebuie"). Procesul de invatamant exista si se desfasoara normal si
eficient numai in concordanta cu aceasta normativitate specifica. Nerespectarea ei aduce numeroase
prejudicii.
Asa cum s-a precizat, principiile exprima legitatile structurarii si functionarii procesului de invatamant. Iar
legea nu este altceva decta reflectarea unei legaturi esentiale, necesare si stabile, intre diferitele aspecte ale
acestui proces. Fiecare principiu in parte exprima anumite cerinte ce trebuie respectate in organizarea si
conducerea procesului de invatamnt, formuleaza anumite reguli sau prescriptii care concretizeaza aplicarea
lui efectiva. Toate aceste principii generale se intrepatrund si de conditioneaza reciproc, alcatuind un sistem
unitar de principii didactice. In continuare, se pot descrie aceste principii esentiale pentru o activitate
didactica corespunzatoare.

Principiul participarii constiente si active a elevilor in procesul de invatamant- acest principiu implica
doua norme: elevul sa fie constient si elevul sa fie activ in invatare. Insuşirea activǎ a cunoştinţelor înseamnǎ
dobândirea lor prin eforturi intelectuale susţinute, fapt ce implicǎ: efectuarea de câtre subiect a unor operaţii
de selectare a cunoştinţelor esenţiale, de prelucrare, interpretare şi sistematizare a acestora; de memorare
logicǎ Şi de aplicare a lor în practicǎ; formularea unor ipoteze sau puncte de vedere personale; a unor noţiuni
şi idei noi, fie pe baza observǎrii independente a unor obiecte şi fenomene sau subsituite ale lor, fie printr-o
activitate teoreticǎ a unor cunoştinţe. Însuşirea activǎ a cunoştinţelor se defineşte, de asemenea, prin
prezenţa interesului şi a curiozitǎţii de a cunoaşte cât mai multe adevǎruri ştiinţifice.Comprimând explicaţia
într- formulare sinteticǎ, putem afirma cǎ înţelegerea reprezintǎ, în esenţǎ, cunoaşterea, descoperirea
semnificaţiei şi structurii unui sistem material sau ideal, precum şi a relaţiilor acestuia cu alte sisteme. Un
astfel de demers implicǎ predarea şi învǎţarea structuratǎ.

Principiul intuitiei- exprimǎ necesitatea ca procesul de formare şi însuşire a generalizǎrilor şi

deprinderilor sǎ se sprijine pe perceperea unui material didactic natural sau confecţionat, a unor exemple şi
fapte concrete, asigurându-se, astfel, unitatea dintre imagine şi abstracţia, dintre cunoaşterea senzorialǎ şi
cunoaşterea logicǎ în procesul de învǎţǎmânt. Întrucât acet principiu reclamǎ folosirea materialului didactic
în activitatea de predare – învǎţare, cerinţele specifice lui vizeazǎ calitatea materialului folosit, modul de
prezentare şi de percepere a acestuia, precum şi formele de îmbinare a intuirii materialului didactic cu
explicaţiile profesorului.

Principiul interdependentei dintre teorie si practica- pregǎtirea tineretului pentru a particiva activ şi
constructiv la activitatea şi viaţa socialǎ implicǎ, cu necesitate, printre altele, şi dobândirea unor priceperi şi
deprinderi de muncǎ. Acestea nu se pot forma decât prin exersarea elevilor în diverse activitǎţi practice,
fundamentale pe cunoştinţele teoretice însuşite de ei. De aceea acest principiu impune ca elevii, îndrumaţi de
profesor sau independent, sǎ aplice în diferite activitǎţi cunoştinţele teoretice însuşite în scopul formǎrii unor
Boboc Maria Victoria Teoria si practica instruirii si evaluarii clasa a X-a A
priceperi şi deprinderi corespunzǎtoare. Aceasta este o cerinţǎ fundamentalǎ, definitorie a acestui principiu,
a cǎrei realizare este condiţionatǎ de respectarea alteia. Pentru a le forma elevilor pricepri şi deprinderi de
muncǎ este necesar ca ei sǎ participe activ şi efectiv la desfǎşurarea şi finalizarea unor activitǎţi, sǎ rezolve
în mod independent şi printr-un efort de gândire propriu diversele sarcini şi probleme cu care sunt
confruntaţi la activitatea respectivǎ.

Principiul invatamantului sistematic si continuu- transmiterea şi însuşirea cunoştinţelor trebuie sǎ aibǎ

continuitate, logicitate, aceasta echivalând cu organizarea logicǎ riguroasǎ a conţinutului informaţional şi a
acţiunilor realizate de profesor şi elevi.În mod obiectiv, respectarea acestui principiu este asiguratǎ de
succesiunea şi structurarea în unitǎţi logice a cunoştinţelor în cadrul programelor şi manualelor şcolare. Este
necesar insa ca si profesorul sa realizeze in predare aceasta succesiune, inlantuire logica a cunostintelor
Principiul insusirii temeinice a cunostintelor si deprinderilor- .memorarea, pastrarea, recunoasterea si
reproducerea materialului studiat sunt conditii indispensabile in realizarea unei bune invatari. Fara o sprijinire
pe procesele memoriei este de neconceput invatarea. Cunostintele de baza trebuie insusite in mod temeinic si
pastrate timp indelungat in memoria elevilor. Acest principiu enunta tocmai acesta cerinta a fixarii profunde
si de durata a cunostintelor si deprinderilor de baza, astfel incat elevii sa fie intotdeauna capabili la le reproduca
si sa le utilizeze in activitatea scolara, precum si in activitatea practica, in viata.
Principiul accesibilitatii si individualizarii invatamantului- potrivit acestui principiu, organizarea si
desfasurarea procesului de invatamant trebuie sa se realizeze pe masura posibilitatilor reale ale elevilor,
tinandu-se seama de particularitatile de varsta, sex, nivelul pregatirii anterioare, precum si de deosebirile
individuale, de potentialul intelectual si fizic al fiecarui elev in parte. Aceste cerinte se refera atat la
obiectivele, continutul si volumul celor studiate in scoala, cat si la modalitatile de predare-invatare. Aplicarea
acestui principiu este premisa unei atitudini active a elevilor in cursul invatarii. In alta ordine de idei, acest
principiu impune necesitatea ca procesul de invatamant sa se desfasoare pe baza respectarii unor reguli
didactice, cum sunt: trecerea de la cunoscut la necunoscut, de la apropiat la departat, de la usor la greu, de la
simplu la complex, de la concret la abstract, de la particular la general.
Principiul temeiniciei si durabilitatii rezultatelor obtinute in procesul de invatamant- orienteaza preocuparea
profesorului asupra calitatii rezultatelor invatarii in sensul asigurarii trainiciei si durabilitatii acestora. Tot ceea
ce se dobandesten urmeaza sa fie folosit in continuare in activitatea de invatare sau in cea practica. Conditia
indispensabila a folosirii achizitiilor anterioare este temeinicia lor, temeinicie care, din punct ce vedere
didactic, depinde nu numai de modul in c are au fost asimilate, ci si de multiplele procedee folosite pentru
fixarea lor.
Din cele prezentate pana aici se desprinde concluzia ca principiile didactice alcatuiesc un sistem unitar, se
presupun logic unele pe altele. Respectarea unuia dintre ele nu numai ca atrage respectarea celorlalte, dar
asigura, in acelasi timp, teren favorabil pentru cerintele acestora. Privite in mod analitic, principiile didactice
se refera la unele aspecte sau laturi ale procesului de invatamant, prin corelarea lor intr-un tot ce asigura un
echilibru si, respectiv, o interdependenta dintre toate componentele acestuia. Valoarea orientativa a acestor
principii rezulta din modul in care profesorul reuseste sa coordoneze toti acesti factori.

Boboc Maria Victoria Teoria si practica instruirii si evaluarii clasa a X-a A

Boboc Maria Victoria Teoria si practica instruirii si evaluarii clasa a X-a A