Psihologie Experimentala. Rezumat:Anul 2 . Semestrul 1.

Modalitati de achizitionare a cunostintelor:

1. Metoda obstinatiei-achizitionarea de informatii pe baza superstitiei si obisnuintei. 2. Metoda intuitiei achizitia de informatii se face direct, fara interventia rationamentului .sau inferentelor. 3. Metoda autoritatii- acceptarea cunostintelor sustinute de o sursa foarte credibila. 4. Metoda rationalismului . 5. Metoda empirica informatii achizitionate prin propia experienta.

Procesul de cercetare presupune 7 stadii principale: formularea problemei, ipoteze, design de cercetare, masurare,colectarea datelor,analiza datelor si generalizarea lor.

Instrumentele cercetarii psihologice.

1. Observatia : Reprezinta observarea si inregistrarea sistematica a evenimentelor. Doar evenimentele care sunt observabile pot fi studiate stiintific. 2. Masurarea : Reprezinta atribuirea unor valori numerice obiectelor ,evenimentelor sau caracteristicilor oamenilor dupa anumite reguli conventionale. 3. Experimental :

Relatia cauzala stabilita prin intermediul experimentelor este numita relatie temporala.Exista o diferenta de timp intre elementele relatiei: conditiile de tratament apar intodeauna inaintea comportamentului.

Pentru a stabilii relatiile cauza-efect,,trebuie identificate conditiile in care apar evenimentele.Conditiile sunt: Necesare si Suficiente. Efectul poate sa apara daca condtia este doar suficienta.

Experimentul psihologic - este observarea obiectiva a fenomenelor care au loc intr-o situatie strict controlata, in care unul sau mai mult factori sunt strict variati,iar altii sunt mentinuti,constant.

Reguli de reducere a erorilor in observare si inregistrare: 1.Acceptarea posibilitatilor ca sa apara erori. 2.Identificarea situatilor in care pot sa apara erori. 3.Evitarea erorilor.

Tipuri de experimente Experimental de laborator. Experimental natural.

Avantajele metodei experimentale: 1 Poate fi inferata o relatie cauzala 2 Capacitatea de a manipula una sau mai multe variabile alese de experimentator 3 Utilitatea: aducerea de noi raspunsuri la probleme practice

Dezavantazele metodei experimentale 1 Artificialitatea situatiilor create. 2 Durata foarte mare de timp. 3 Metoda considerate inadecvata pentru studiul comportamentului uman. Experimentul: 1 Identificarea problemei. 2 Formularea ipotezei.

3 Realizarea planului de cercetare/designul experimental. 4 Realizarea experimentului. 5 Acceptarea sau respingerea ipotezei de cercetare. 6 Generalizarea rezultatelor. 7 Replicarea

A . Surse ale ideilor de cercetare: 1 Viata de zii cu zii. 2 Probleme practice. 3 Cercetari anterioare. 4 Teoria : este definite ca grup de legi organizate logic ce servesc unui numar de functii particulare.

B . Trecerea in revista a literaturii. C . Formularea problemei de cercetare. Exista 3 criterii pe care trebuie sa le indeplineasca o buna problema de cercetare: 1. Trebuie mentionate variabilele in relatie. 2. Problema trebuie sa fie exprimata sub forma unei intrebari. 3. Problema trebuie sa implice posibilitatea testarii empirice.

Formularea ipotezei: Exista cateva conditii pe care trebuie sa le indeplineasca o buna ipoteza de cercetare: sa fie afirmatii sintetice,testabile, sa poata fi respinse ,sa fie simple si productive. Afirmatii non-sintetice: 1. Afirmatii analitice : afirmatiile analitice sunt intodeauna adevarate : sunt bolnav sau nu sunt bolnav. 2. Afirmatii contradictorii : am un frate si nu am un frate. Pentru a ne asigura ca o ipoteza este formulate sintetic, aceasta, trebuie sa aiba forma dacaatunci .

Modalitati de formulare a ipotezei. 1. Modelul inductiv : presupune trecerea de la cazuri specifice la cazuri generale. 2. Modelul deductiv : presupune trecerea de la principii generale la predictii cu exemple specifice. Prin inductie se obtin afirmatii generale,teorii care pot fi utilizate pentru a organiza, pentru a explica si prezice comportamentele pana cand sunt gasite principii mai satisfacatoare.Prin deductie se verifica riguros implicatiile acestor teorii.

Ipoteza de cercetare si de nul. Ipoteza de cercetare reprezinta relatia prezisa dintre variabilele investigate. Ipoteza de nul reprezinta o afirmatie cu privire la lipsa relatiei dintre variabile.

Variabilele Tipuri de variabile Tipul 1: Continue :pot lua orice valoare,pe un continuum,nefiind limitate de un anumit numar de valori.( tipul de latenta,durata raspunsului ). Discrete : iau valori care reprezinte categorii distincte .Oamenii pot fi de gen feminin sau masculin,stimulii pot fi auditivi sau vizuali. Tipul 2 : Cantitative : pot fi viteza raspunsului, sau nivelul de zgomot,etc. Calitative : variaza ca si tip :exemplu,culoarea ochiilor.

Tipul 3 : o Independente. o Dependente.

Fiecare variabila independenta trebuie sa aiba cel putin 2 valori ( 2 conditii experimentale). Ex: culoarea hartiei este variabila independenta.Culorile albastru,alb ,rosu,sunt nivelurile variabilei independente.(conditiile experimentale). Cea mai simpla modalitate de manipulare a unei variabile independente consta in absenta versus prezenta variabilei.Un grup primeste conditia de tratament experimental ( grup experimental) ,iar un alt grup nu primeste tratamentul experimental ( grup de control).

Variabila dependenta.

Validitatea studiilor experimentale. 1. Validitatea interna : vizeaza relatia logica dintre variabila independenta si cea dependenta. Se refera la gradul in care putem afirma cu precizie ca variabila independent a produs efectul observant.(variabila dependenta ).

Contaminarea : Apare atunci cand experimentul contine variabile care variaza sistematic cu variabilele independente.Aceste variabile sunt denumite variabile parazite.

2. Validitatea de construct. Se refera la gradul in care diferentele dintre raspunsurile obtinute de membrii grupelor experimentale reflecta relatia cauzala sustinuta de teorie. 3. Validitatea externa. Ne spune cat de mult rezultatele obtinute in urma desfasurarii unui experiment pot fi generalizate si la alte situatii ,subiecti diferiti,conditii dfierite,sau moment diferite. Validitatea externa poate fi pusa in discutie doar daca validitatea interna fost stabilita fara echivoc.

Aspecte ale validitatii externe :

1. Validitatea esantionului. 2. Validitatea ecologica . Reprezinta gradul de naturalete a situatiilor si sarcinilor care le fac subiectii in timpul experimentului. 3.Validitatea temporala. Se refera la masura in care rezultatele pot fi generalizate si la alte perioade de timp.

4. Validitatea statistica

Factori care pot compromite validitatea interna. Factori istorici Se refera la evenimente specifice ,altele decat variabila independenta,care apar intre prima si a 2 a masurare a variabilei dependente. Este posibil ca in perioada scursa intre cele 2 masurari sa fi aparut evenimente,care sa le fi schimbat atitudinile.(ex:) Maturizarea Se refera la schimbarea conditiilor interne ale unei personae ca urmare a trecerii timpului.,schimbari ce implica atat procese biologice cat si fizice, cum ar fi : varsta, invatarea,oboseala,plictiseala,care nu au legatura cu evenimentele externe. Instrumente Situatiile in care apar erori de masurare sunt cele in care se folosesc observatorii,observatiile find afectate de oboseala,plictiseala,sau de procesul de invatare. Regresia statistica Se refera la faptul ca scorurile extreme tind sa se miste spre media distributiei,datorita masurarilor repetate. Regresia statistica apare deoarece fidelitatea dintre cele doua mauratori nu este perfecta.

Selectia Pierderea subiectiilor Efectele participantiilor Efectele experimentatorului Asteptarile experimentatorului Atributele experimentatorului:

1. Attribute bio-sociale :varsta, genul,rasa sau religia. 2. Attribute psihosociale :nivelul anxietatii,nivelul de aprobare sociala,ostilitate,inteligenta,dominate caldura (exemple). 3. Factori situationali :daca experiemntatorul sau subiectul sau intalnit anterior,daca experimentatorul este naiv sau experimentat,daca participantul este prietenos sau ostil.

Factori care pot compromite validitatea de construct. 1. Pierderea legaturii dintre teorie si experiment. 2. Efectele ambigui ale variabilelor independente.

Factori care pot compromite validitatea externa. O problema comuna a cercetariiilor psihologice este faptul ca foloseste predominant student. O alta problema se refera la legatura dintre fenomenele studiate,in laborator si cele observate in lumea reala.

Strategii de obtinere a controlului. Tipuri de erori care pot afecta rezultatele experimentelor. Erori intamplatoare : Sunt variabile externe care influentiaza rezultatele obtinute in toate conditiile experimentale,care tin de subiecti sau de evenimente minore, care pot aparea pe parcursul experimentului,pot influenta comportamentul subiectiilor,ele neputand fi controlate de cercetator.

Erori sistematice (constante): Pot influenta scorurile dintr-o conditie experimentala, si sa nu aiba nici un efect asupra altor conditii. 1. Randomizarea Reprezinta selectia la intamplare din populatia tinta,si distribuirea aleatorie in grupe experimentale. Distributia aleatorie produce control prin faptul ca variabilele ce trebuie controlate sunt distribuite aproximativ in aceasi maniera in toate grupele. 2. Contruirea grupelor echivalente. a) Echivalenta prin mentinerea constanta a variabilelor. Toti participantii din toate grupele experimentale vor avea acelasi nivel sau grad de intensitate a variabilei parazite. Daca studiem efectul comformismului,variabila genul subiectului trebuie controlata deoarece comformismul variaza in functie de gen. Dezavantajele acestei metode: Restrange marimea populatiei de participanti Studiul poate fi generalizat doar pentru categoria de participantii care au luat parte la studiu. b) Echivalenta prin constructia unor noi variabile. De exemplu transformam variabila parazita ,nivel de inteligenta in variabila independenta, cu mai multe grade (nivel de inteligenta de la 99-109, 110-130,130-145 ) c) Echivalarea prin egalarea subiectiilor (prin realizarea grupelor perechi) Presupune construirea unor grupe perechi de participanti in functie de variabila sau variabilele care trebuie controlate.ce se poate realize prin: Control prcis: Presupune echivalarea caz cu caz a participantiilor,diferitelor conditii experimentale,pentru fiecare variabila parazita,care trebuie controlata. Controlul distributiei de frecventa :

Permite realizarea echivalentei in termenii distributiei generale a variabilei selectate.Daca trebuie sa contruim grupe echivalente in functie de nivelul coeficientului intelectual folosind aceasta metoda,grupele experimentale ar trebui sa aiba aceasi medie, abatere standard si acelasi coeficient de inclinare al distributiei pentru variabila inteligenta.

Pentru a realize acest lucru cercetatorul trebuie sa selecteze un grup de participanti si sa determine coeficientii statistici pentru variabila inteligenta.Apoi cercetatorul ar trebui sa selecteze un alt grup de participant care sa aiba aceleasi valori ale coeficientilor statistici de inteligenta.

3.Contrabalansarea. Este utilizata pentru controlul efectelor de secventa.Aceste efecte apar atunci cand cercetatorul construieste un experiment in care toti particpantii participa la fiecare dintre conditiile experimentale.In aceste conditii pot sa apara 2 tipuri de efecte: efectul de ordine : apare datorita ordinii in care sunt administrate conditiille experimentale. si de transfer : apare atunci cand performanta dintr-o conditie de tratament,depinde partial de conditiile precedente. Contrabalansarea poate fi: Intra-subiect : controleaza efectul secvential prin prezentarea fiecarui subiect,a conditiilor experimentale,in ordine initiala si apoi in ordine inversa. Intra-grup : daca avem doua grupe/tratamente, vom prezenta la jumatate dintre subiecti mai intai tratamentul A apoi tratamentul B, si la cealalata jumatate vom prezenta mai intai tratamentul B si apoi A.

Controlul efectelor participantiilor: 1 Tehnica dublului orb: nici participantul,nici experimentatorul nu stiu conditia de tratament administrata, si carei grupe.

2 Inselarea participantiilor: presupune prezentarea unor ipoteze care nu au legatura cu ipoteza reala de cercetare, sau o mica distorsionare. Cunoasterea perceptiilor participantilor despre experiment se poate face prin: 1 Raport verbal retrospectiv,sau chestionarul post experimental. 2 Raportul verbal concurent:investigarea simultana si tehnica gandirii cu voce tare,in timpul experimentului.

Controlul efectelor experimentatorului. 1 Controlul erorilor atributelor experimentatorului Presupune realizarea experimentelor cu cati mai multi experimentatori. 2 Controlul erorilor expectantei experimentatorului Experimentatorul naiv:persoanele care conduc experimentul si cele care fac masurarea sa nu fie familiarizate cu literature si teoria care a stat la baza studiului. Experimentatorul orb : cunoaste ipotezele dar nu cunoaste conditia experimental in care au fost distribuiti participantii.( studii cu efect placebo ). Experimentatorul partial orb :experimentatorul nu participa la contactul initial cu subiectii sau la situatiile anterioare aplicarii manipularii experimentale. Standardizarea si automatizarea sarcinilor experimentale.:toate comportamentele experimentaorului urmeaza un scenariu strict.

Cap 7: Design-ul cercetariilor experimentale. Modalitati de comparare a masuratoriilor 1. Comparatia inter-grup. Cercetatorul imparte esantionul in tot atatea grupe diferite cate variabile independente si grade de intensitate sunt,iar in final,va compara rezultatele associate fiecarui nivel al variabilei din perspectiva performantei obtinute. 2. Comparatia intra- grup.

Prezentam tuturor participantilor ,fiecare nivel al variabilei independente,apoi comparam rezultatele associate fiecarui nivel al variabilei independente sub aspectul performantei obtinute de aceasi subiecti.

1.Planuri experimentale care presupun comparatii inter-grup. 1.1. Planuri experimentale cu o singura variabila independenta. a) Cu doua grupe independente (niveluri ale variabilei) b) Cu doua grupe echivalente (niveluri ale variabilei)

1) Planuri experimentale cu esantioane independente. a) Grup experimental grup de control. O conditie va fi experimentala, iar alta de control (niveluri ale variabilei independente) Ex : efectul videoclipurilor violente asupra agresivitatii. b) Doua grupe independente. Se realizeaza prin distribuirea aleatorie a participantiilor in grupele experimentale.

2) Planuri experimentale cu grupe echivalente. Distributia aleatorie nu garanteaza faptul ca grupele de tratament sunt comparabile din perspective tuturor variabilelor relevante, ce tin de subiecti. Pentru formarea grupelor echivalente ,trebuie masurata variabila parazita ce va fi folosita drept criteriu pentru realizarea grupelor echivalente.( ex: greutatea,nivelul de inteligenta etc.) Cand nu este posibila formarea de perechi de subiecti identici, cercetatorul poate folosi o valoarea a discrepantei tolerate. Grupele echivalente se pot forma folosind 3 proceduri:

a. Echivalenta precisa : membrii perechilor sa aiba scoruri identice. b. Echivalarea rangurilor : cu membri cu scouri asemanatoare, si o o marja mica intre ei. c. Utilizarea rangurilor ordonate. :subiectii sunt pur si simplu ordonati in functie de scorurile obtinute la variabila folosita pentru echivalare,astfel toti subiectii vor avea pereche,deoarece nu se mai precizeaza o diferenta acceptata intre membrii perechilor.

3) Planuri cu mai multe grupe experimentale. Acest tip de plan experimental foloseste mai mult de 2 grupe de subiectii,fiecare grup corespunzand unei conditii de tratament. Exista un grup de control si 2 sau mai multe nivele ale variabile independente. ( ex: consumul de cafea, cu grup experimental,si 2 nivele, si varianta cu 3 nivele ).

1.2. Planuri factoriale. Design-ul in care folosim doua sau mai multe variabile independente in acelas timp ,este denumit plan factorial.In aceste planuri experimentale, variabilele independente sunt numite factori si cel mai simplu plan factorial contine doi factori. In urma realizarii planurile factoriale obtinem doua tipuri de informatii:despre efectele principale ale variabilei independente si despre efectele de interactiune dintre variabilele independente.

2. Planuri experimentale care presupun comparatii intra-grup. Aceste planuri se mai numesc si plnauri cu masurari repetate deoarecere toti participantii sunt masurati repetat in toate conditiile experimentale. 1) Planuri de cercetare cu o singura variabila independenta cu doua niveluri. Cel mai simplu plan experimental contine 2 cnditii experimentale si esantioane perechi de subiecti, in care fiecare subiect face parte din ambele conditii experimentale. Una dintre situatii este de control,iar cealalata experimentala,participantii experimentand fiecare dintre conditii intr-o ordine contrabalansata.

2) Planuri de cercetare cu o singura variabila independenta cu mai multe niveluri. 3) Planuri factoriale cu masurari repetate. 4) Planuri de cercetare mixte Cel mai simplu plan de acest tip este cel care implica 2 variabile independente care au fiecare cate 2 niveluri.O variabila independenta necesita 2 grupe diferite de subiecti

pentru fiecare nivel de variatie.Cealalta variabila presupune ca toti participantii sa treaca prin toate nivelurile variabilei independente.