Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Raport de cercetare
asupra fenomenului de
“PROTECȚIE PERCEPTUALĂ”
I. Rezumat
II. Introducere
Protecție perceptuală
Experimentul protecției perceptuale este acel experiment în care s-au prezentat unui
observator cuvinte cu înțeles vulgar, cuvinte obișnuite și cuvinte fără sens. S-a observat că atunci
când li se cere oamenilor să perceapă cuvinte de patru litere cu înțeles vulgar este nevoie de un
timp de expunere mai mare decât atunci când cuvintele prezentate sunt fără sens. S-a presupus că
anumite dispozitive perceptuale îl împiedică pe observator să perceapă cuvintele vulgare. Sau, cu
alte cuvinte, observatorul este apărat împotriva vederii unui lucru supărător.
Garner, Hake și Erikson au refăcut experimentul folosind 4 cuvinte: 2 obișnuite și 2
vulgare. Timpul de expunere necesar unui observator pentru a raporta aceste cuvinte prin
pronunțarea lor s-a dovedit a fi mai mare în cazul cuvintelor vulgare.
Există două explicații posibile pentru acest fenomen și dilema dintre ele nu poate fi
eliminată:
2
a. Explicația 1 – prin implicarea sistemului perceptive este nevoie de mai mult timp
pentru a percepe cuvintele vulgare.
b. Explicația 2 – prin implicarea sistemului de răspuns acesta inhibă valorizarea
deschisă a cuvintelor vulgare.
Deci, rezultatul experimentului se poate datora atât sistemului perceptive cât și sistemului de
răspuns. Întrebarea este: Care sunt operațiile convergente care ne-ar putea permite să spunem
care dintre cele 2 sisteme este responsabil pentru acest efect?
(Operațiile convergente reprezintă un set de 2 sau mai multe operații care elimină conceptele
alternative ce-ar putea explica un sett de rezultate experimentale).
Definirea operațională a perceției
Pentru a răspunde la această întrebare, Garner a propus modificarea experimentului astfel:
Stimuli erau păstrați aceiași
Răspunsurile erau inversate astfel:
o Atunci când erau prezentate cuvinte vulgare subiectul trebuia să pronunțe cuvinte
obișnuite
o Atunci când erau prezentate cuvinte obișnuite subiectul trebuia să pronunțe
cuvinte vulgare
Astfel, dacă răspunsurile vulgare aveau și de această data nevoie de mai mult timp de expunere,
atunci se poate trage concluzia că sistemul de răspuns și nu cel perceptual este responsabil pentru
efectul protecției perceptuale.
Un astfel de experiment a fost realizat de Zajorec (’62). El a împerecheat cuvinte tabu cu cele
neutre și cu sens vulgar.
Rezultatele au arătat că era nevoie de un timp de expunere mai mare atunci când răspunsul era un
cuvânt tabu, decât atunci când stimulul era un cuvânt vulgar și răspunsul era un cuvânt neutru.
Aceste rezultate au dus la ideea că efectul protecției perceptuale este determinat de stimulul de
răspuns.
Acest al 2-lea experiment, însă, de unul singur nu aducea mai multe informații decât primul.
Dacă am cunoaște doar rezultatele celui de-al 2-lea experiment, ar fi logic probabil să spunem că
stimuli constituiți din cuvinte obișnuite au nevoie de timp mai mare de expunere atunci când
necesită răspunsuri vulgare pentru că:
3
a. Explicația 1- prin implicarea stimulului perceptiv, stimulii obișnuiți au nevoie de un
timp mai lung pentru a fi percepuți decât stimulii vulgari (adică stimulii vulgari sunt
mai puternici)
b. Explicția 2- prin implicarea sistemului de răspuns, răspunsurile vulgare sunt inhibate.
Și, astfel, ca și în cazul când luam în considerație doar primul experiment, ar fi imposibil să
alegem între sistemul perceptual și cel de răspuns.
Atunci când luam în considerație rezultatele ambelor experimente, nu putem trage decât o
singură concluzie: că efectul protecției perceptuale este determinat de sistemul de răspuns.
Numai combinarea ambelor experimente duce la operații convergente. Sau, cu alte cuvinte, avem
nevoie de 2 operații convergente pentru a explica fenomenul protecției perceptuale.
În acest caz, variabila independentă cuprinde lista de cuvinte neutre și vulgare.
IV. Metodă
4
participanților. Acestea sunt prezentate de către experimentator la un interval de căteva secunde,
dându-i posibilitate subiectului să răspundă cerințelor invocate.
Variabila dependentă este reprezentată de reacția subiectului pe cronometru. Fiecare
cuvânt proiectat a fost cronometrat pentru a se afla timpul de reacție a subiectului la cuvintele
neutre/ vulgare.
Experimentul s-a desfășurat într-o sală de laborator iar materialele folosite sunt cuvintele scrise
pe coli, tabelul privind timpul de expunere în secunde și cronometrul.
V. Rezultatele
2. 2s 1s 1s 1s 1s 2s 1s 3s
3. 1s 1s 1s 2s 2s 1s 1s 1s
4. 2s 1s 1s 2s 1s 1s 1s 1s
5. 1s 1s 1s 1s 1s 1s 0,5s 1s
7. 1s 1s 1s 1s 1s 2s 1s 13s
8. 1s 1s 1s 2s 1s 35s 1s 6s
9. 2s 36s 1s 1s 1s 2s 1s 13s
12. 2s 11s 1s 1s 1s 1s 1s 1s
15. 1s 1s 1s 1s 1s 1s 2s 1s
5
Cuv 1+ cuv 3+ cuv 5 +cuv 7=cuvinte neutre
Cuv 2 + cuv 4 +cuv 6+ cuv 8=cuvinte vulgare
VI. Concluzii
VII. Bibliografie
Cucu-Ciuhan, G. (2003). Introducere în cercetarea psihologică. București: Sylvi.