UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI,

ȘTIINȚE SOCIALE ȘI PSIHOLOGIE

PROIECT LA PSIHOPEDAGOGIA
DEFICIENȚiLOR MINTALI
TULBURARE DE LIMBAJ LA COPILUL CU
A.D.H.D

STUDENT:STOICESCU SIMONA IONELA

 Introducere

"Limbajul este o componentă proprie creierului uman, datorită utilizării în timpul producerii
lui a unui sistem arbitrar de semne: limba, de natură, fie sonoră, fie vizuală. Născut din nevoia de
comunicare cu aproapele, limbajul înseamnă folosirea unui cod, dar cu particularităţile individuale,
în cadrul aceluiaşi grup social. Deşi foloseşte acelaşi cod, adică limba, limbajul reprezintă folosirea
limbii la nivel individual; în acest sens, limba poate fi considerată un instrument, pe care fiecare
persoană îl foloseşte când vrea, când poate, dar mai ales cum poate, având o funcţionare
condiţionată multifactorial."(G. Burlea, 2007).
Adapatrea la contextele sociale, cât și adaptarea în viața adultă este facilitată de dezvoltarea
și optimizarea limbajului oral.
G. Heuyer (1961) consideră că un copil care începe să meargă la un an şi pronunţă primele
cuvinte tot cam la aceeaşi vârstă, iar pe la 18 luni începe să lege propoziţii, va fi un copil cu
dezvoltare mintală normală. La persoanele cu dizabilități fazele procesului de învăţare a limbii
debutează cu 2-5 ani mai târziu decât la normal. Dezvoltarea acestor microprocese ale învăţării
limbii are loc fără suportul ideativ. Copilul cu dizabilitate începe să combine două sau trei cuvinte
nu înainte de 4-5 ani, vârsta la care copilul fără dizabilitate îşi perfectează construcţiile lingvisitice,
fiind evidentă tendinţa de abandonare a formelor sintactice incorecte în favoarea celor corecte.
Procesul de intervenţie în dezvoltarea limbajului poate fi anevoios, acest lucru fiind cauzat
de prezenţa unor sindroame sau tulburări comportamentale sau psihiatrice.

Obstacole şi dificultăţi în procesul de comunicare

Perspectiva globală asupra limbajului copiilor cu dizabilităţi cognitive este fundamentală pe

cercetări care subliniază atât multiple similarităţi, cât şi diferenţe între aceştia şi copiii fără
dizabilităţi cognitive. Structurarea limbajului în cazul copilului cu dizabilitate comportă o
diferenţiere masivă inter-individuală, aspectele menţionate constituind situaţiile cele mai frecvente,
ele fiind valorile medii din această populaţie, valorile extreme fiind mai puţin recurente.

2
 Păunescu şi Misu (1997) preluând modelul propus de Anzieu şi Martin, (1968) subliniază o
perspectivă integrată asupra structurării limbajului şi a comunicării, în contextul dizabilității
cognitive, indicând o serie de obstacole care blochează funcţionalitatea acestora. Astfel, obstacolele
enumerate sunt de mai multe tipuri: obiective (conceptualizare, formulare, alegerea mijlocului de
comunicare, problemele tehnice, contextul de comunicare); subiective (care sunt dependente de
personalitatea subiectului, de atitudinea sa faţă de procesul comunicării, de cadrul de referinţe care
este total diferit faţă de cel particular copilului fără dizabilitate; phihosociologice (stătut, rol şi
situaţie). Prin acest model integrator, Păunescu şi Musu, (1997) subliniază faptul că, în contextul
dizabilității cognitive, comunicarea este deficitară nu datorită unor simple alterări ale relaţiei
locutor-interlocutor, ci datorită unei restructurări precare a personalităţii obţinută, în acelaşi timp
datorită tulburărilor identificate la nivelul procesului de comunicare.

Studiu de caz

Nume: V.D.
Vârstă : 8 ani
Diagnostic: ADHD, intelect de limită IQ- 78
Istoric familial:
Locuiește cu familia sa și are o soră mai mare de 12 ani. Relaţia dintre copil şi pãrinţi este
una bună, nu au existat conflicte sau acte de violenţă care să influenţeze starea psihică sau de
sănătate a copilului. V.D. este astaşat de părinți, dar și de sora sa cu care are o relație bună.
Atitudinea părinţilor faţă de problema copilului: au încercat să-l ajute pe copil să se
corecteze, dar fără rezultate; sunt dispuşi să colaboreze cu logopedul, să-l ajute pe copil să practice
acasă; doresc foarte mult ca acesta să vorbească corect şi să fie mai atent la activităţile şcolare.
Examinarea somatică: Nu s-au identificat afecțiuni la nivelul aparatului fono-articulator.
Starea Aparatului fono-articulator:
- Cavitatea bucală: normal conformată, bună din punct de vedere funcţional;
- Buzele: normal conformate,
- Limbă: dimensiuni normale;
- Forma palatului: normală;
Examinarea funcțională: În urma evaluării funcționale a aparatului fono-articulator au fost
identificate deficite la nivelul coordonării activității respiratorii şi un ritm crescut în vorbire ducând
la articularea defectuoasă .
3
 Examinarea preachizițiilor
În urma evaluării preachizițiilor s-a constatat:
• Lateralitatea este dreaptă
• Schema corporală este funcțional configurată, identifică părțile corpului și le numește, execută
acțiuni cu acestea la cerere
• Structurile funcționale perceptive sunt dezvoltate
• Motricitatea fină și grosieră sunt normal dezvoltate
• Cunoaște literele mări de tipar, știe să le scrie și să le citească
• Utilizează corect timpurile și modurile verbale
• Are achiziționat conceptul de număr
• Poate diferenția și exprima cantitatea (ex. Unul sau mai mulți)
• Utilizează corespunzător prepozițiile: pe sub ,în , lângă , atât în sarcini de limbaj expresiv cât și în
sarcini de limbaj receptiv.
Memoria : În urma aplicării unui subtest de memorie a rezultat capacitatea de memorare la
limita nivelului așteptat, ceea ce înseamnă că poate să rețină doar ideea principală a unui text.
Examinare cognitivă: S-a constatat o afectare a conștientizării relației cauză-efect.
Limbajul oral: În urma evaluării s-au identificat dificultăți în perceperea informațiilor,
inteligibilitatea vorbirii afectată datorită ritmului vorbirii alert și a vorbirii atât pe expir cât și pe
inspir.
Diagnosticul logopedic: tahilalie

Demers de intervenţie
Programul de intervenţie se începe cu exerciţii de concentrare pentru ca D. să îşi exerseze
atenţia. Următoarea etapă se axează pe exersarea mobilităţii mandibulei şi a limbii. Având probleme
în coordonarea respiraţiei, se va face educarea echilibrului inspir-expir. Exerciţiile pentru respiraţie
vor ajuta şi la relaxarea copilului. Pentru a modela timpii vorbirii, se vor realiza exerciţii pentru
corectarea tulburărilor de ritm şi fluență.
Perioada de acomodare se va face prin joc, necerându-se copilului să facă exerciţii grele. Se poate
începe cu antrenarea atenţiei cu ajutorul fișelor de lucru ce conţin: exerciţii de identificat diferenţe,
de găsit obiecte, labirint, puzzle etc. Pe toată perioada intervenţiei se vor folosi recompense verbale
(laude, încurajări, aprecieri), cât şi materiale ( buline, abţibilduri, etc.) fața de logopat pentru a îl
motiva.
Pe parcursul desfăşurării exerciţiilor de mobilitate a aparatului fono-articulator sau de
impostare a sunetelor, activitatea ludică este foarte importantă, totul trebuie să se desfăşoare sub o
formă ludică, de poveste cu multe personaje preferate de copil.
4
 Părinţii pot fi şi ei integraţi în terapia logopedică, acasă ei putând să facă exerciţii pentru
auzul fonematic, de diferenţiere şi automatizare. Acest lucru ar ajuta copilul să-şi dezvolte limbajul
şi acasă, nu numai la cabinetul logopedic. În plus, scad şansele lui D. să-şi piardă, între şedinţe,
deprinderile însuşite.
Pentru acest caz am propus următoarele obiective:

Obiective de referință :
1.2 Educarea şi exersarea auzului fonematic
2.2 Exersarea inspir-expirului
2.4 Formarea abilităţii de vorbire reflectată şi independentă: la nivel fonematic, la nivel de cuvânt
la nivel propoziţional
2.5 Corectarea pronunţiei sunetelor deficitare şi a tulburărilor de voce
Obiective operaționale:
O1- Să-și mențină atenția în sarcină timp de 15 minute;
O2- Să realizeze corect exerciţiile pentru antrenarea aparatului fono-articulator.
O3- Să realizeze corect exerciţiile de respiraţie
O4- Să utilizeze un ritm adecvat al vorbirii urmând modelul dat
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul
Mijloace didactice: album logopedic, planşe, creioane, jucării, laptop.
Durata programului de intervenție: 3 luni

Resurse
Domeniul
Obiective Activități
de activitate
Procedurale Materiale
Logopedie O1 -exerciții de identificare a Exercițiul Fișa de lucru
diferențelor prezente în două Jocul
imagini;
-exerciții de dezlegare a
labirintului;
O2 Exerciții pentru antrenarea Conversația Oglinda
aparatului fono-articulator: Demonstrația logopedică
-mişcări laterale ale Imitația
mandibulei;-limba “lopată” Exercițiu
(moale, relaxată ) pe buza de

5
jos;-limba lopată pe buza de
sus;
-limba lopată sub buza de
sus;
-limba şterge dinţii circular
(de la stânga la dreapta apoi
invers);
-gura deschisă ca la sunetul
“a” iar limba se mişcă în
afara gurii stânga-dreapta;
-limba împinsă şi retrasă
printre dinţii întredeschişi (
limba iese şi intră din gura
semideschisă, ca la suntetul
“Ă”, întâi rar si poi din ce în
ce mai repede );
-limba (vârful limbii) în
spatele dinţilor de sus (pe
gingie);
- limba (vârful limbii) în
spatele dinţilor de jos (pe
gingie);
-limba “ceşcuţă”;
-limba “jgheab”;
Exerciții pentru antrenarea
respirației non-verbale:- Conversația Lumânare, pai,
suflatul în lumânare, în apă Demonstrația trompetă, flori,
cu paiul, în trompetă, în Imitația morișcă
morișcă; umflatul balonului, Exercițiu
ispirarea și expirarea Conversația
alternativ pe nas, pe gură; Demonstrația
mirositul florilor. Imitația
Exerciții pentru antrenarea Exercițiu
respirației verbale:

6
 - exerciții de pronunție a
O3 vocalelor, prelung, rar, fără
efort în timpul unei expirații
- exerciții de pronunție într-
o expirație a unei consoane
- exerciții de pronunție a
unor grupe de vocale pe
durata unei expirații (ai, ei,
oi, ua, ue etc.)
- exerciții de pronunție a
unor consoane însoțite de
vocale, pe durata unei
expirații (ba, be, bi, bo)
Metode de corectare a
tahilaliei:
O4 - se cere copilului să Metronom
vorbească mai rar Laptop
- copilul este pus să Conversația CD
vorbească ritmic, dupa Demonstrația Carte cu poezii
bătaia palmelor Imitația
- să cânte “ Dacă vesel se
trăiețte” și să bată din palme
după cum i se spune.
- să recite poezii:
“Roboțelul meu ar vrea
O căciula ca a mea
O rochiță, o fustiță,
Poate chiar și o fundiță.
Eu pe toate i le-aș da
Dacă-ar ști a le purta!”
“Suntem plini de bucurie!
Chiar dacă va viscoli
Imbrăcați bine vom fi,
Cu căciulă și palton,

7
 Cu mănuși și cu șoșoni.”

Concluzii
În urma terapiei logopedice s-au observat îmbunatăţirea rezultatelor.
- subiectul nu mai întâmpină dificultăţi în emiterea sunetelor. Poate verbaliza cuvinte care conţin
sunetele care erau deficitare.
- captarea și nivelul de atenţie a crescut, subiectul fiind atent la sarcină timp de 10-15 minute.
- datorită discuţiilor libere şi ajutat cu întrebări, subiectul a început să se exprime folosind mai
multe cuvinte.
Este important ca terapia logopedică să înceapă în perioada preşcolară pentru că în această
etapă a vieţii se dezvoltă: gândirea, memoria, limbajul, competențele emoționale, și competențele
sociale. Prin urmare: cu cât mai devreme, cu atât mai bine şi mai eficient.
Practica a demonstrat că îmbinarea armonioasă a terapiei directe cu terapia indirectă este cât
se poate de binevenită. Colaborarea profesorului logoped cu toţi cei care se ocupă de educarea
copilului (părinţi, educatoare) este de natură să preia din sarcinile logopedului, sarcini care nu
necesită prezenţa permanentă a specialistului. În felul acesta eforturile sale se pot canaliza spre
rezolvarea situaţiilor mai dificile.

8
 Bibliografie

1. Bodea-Hațegan, C., (2014). Abordări terapeutice ale limbajului : perspective actuale, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
2. Bodea-Hațegan, C., (2013). Tulburările de voce şi vorbire: evaluare şi intervenţie, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
3. Muntean, A., (2009). Psihologia dezvoltarii umane (vol.3), Editura Polirom, București.
4. Verza, E.,( 2011 ). Tratat de psihopedagogie specială, Editura Universităţii din Bucureşti,
București.

9
10