Proiect de cercetare

Prevenirea şi combaterea violenţei şi

agresivităţii în şcoli
1. Problema Cercetata
“ Prevenirea si combaterea violentei si agresivitatii in scoli.”
Conceptul de violenta este una dintre marile probleme ale societatii
contemporane. Exemple de tipuri de violenta pot fi intalnite zilnic, atat in spatial
public privat, cat si in cel public institutionalizat, cu este de exemplu : Scoala.

Definirea violentei este un process dificil, intrucat fenomenul este unul

complex, care comporta nenumarate forme de manifestare.

Din punct de vedere etimologic, termenul de violenta, are ca radacina cuvantul

latinesc “vis”, care se traducere prin “forta”, trimitand astfel la idea de dominatie.

Acest subiect , violenta in scoli, este din pacate un adevar al societatii noastre.
Se manifesta in diferite forme, iar scoala devine spatial in care conflictele dintre
elevi, sau dintre elevi si adulti evolueaza.

In Romania, nivelul de violenta in invatamantul liceal a crescut, devenind

ingrijorator. Universul cercetarii pe tema violentei in scoli este delimitat de elevii de
liceu. Intervalul de varsta incadreaza elevii intre 14 – 18 ani. Aceasta este perioada
adolescentei , unde cei mai multi dintre ei incearca sa se faca remarcati, sa se impuna
in fata celorlalti.

Acest tip de violenta se poate manifesta verbal, psihic sau fizic. Exista totusi
diferente semnificative intre trecut si present, atat in cee ace priveste frecventa
acestor situatii, cat si perceptia asupra acestor manifestari, au devenit obisnuite, sunt
tolerate, sunt motiv de gluma, iar cei implicati , autorii , devin “mici eroi” ai claselor
sau liceelor respective.

Mass-media , cercetarile si statisticile oficiale raporteaza o crestere

spectaculoasa a fenomenului in ultimile trei decenii in mai multe tari ale lumii , astfel
incat escaladarea violentei in scoala a devenit cea mai vizibila evolutie din campul
educatiei formale.Daca, in fazele de inceput ale educatei scolare , predomina
violenta profesorului asupra elevilor , democratizarea educatiei a antrenat o
depalasare a violentei catre elevi , canalizand-o dinspre elevi spre profesori.Violenta
in scoala este o problema careia i s-a facut o publicitate considerabila in multe tari :
SUA , Franta , Anglia, etc. si ,din nefericire, aceasta lista s-a completat si cu
Romania.Numeroase posturi de televiziune prezinta diverse scene de violenta
petrecute in scoala de la cele mai usoare forme de violenta pana la cele mai violente.

Scopul urmarit cu acest proiect de cercetare : “Prevenirea si Combaterea violentei

si agresivitatii in Scoli”, este reliefarea modului in care agresivitatea se manifesta in
mediul scolar si propunerea de solutii vizibile pentru a face posibila disparitia
acesteia, sau cel putin o diminuare vizibila si satisfacatoare.

Ca si viitor profesor, am ales sa dezbat aceasta tema, deoarece consider ca

violenta este una dintre marile problem ale societatii contemporane care ia amploare
pe zi ce trece si devine din ce in ce mai intalnita in scoli. A devenit un comportament
tolerant, chiar acceptat, ajungand sa fie invatat de copii si reprodus ca giind o
practica frecventa si “fireasca”. Totodata consider ca in mediul scolar, violentei nu i
se acorda atentia necesara, astfel devine un lucru normal cu care indivizii coexista
fara a constientiza dimensiunea pericolului implicat, avand repercursiuni asupra
individului in formare, pe toate planurile.
2. Sinteza Ideilor
In literatura de specialitate, principalul subiect de analiza pe tema agresivitatii, a
violentei, il constituie natura de provenienta a agresivitatii : din nastere sau prin
educatie. De pilda Sigmund Freud descrie agresivitatea ca fiind o forta endogena si
innascuta – un instinct cu alte cuvinte. Freud opereaza o distinctie intre doua
categorii de instincte : instinctual vietii “Eros” si instinctul mortii “Thanatos” si
include agresivitatea in aceasta din urma, responsabil de conduitele violentei ale
individului.

Jacques Pain identifica doua tipuri de violenta in mediul scolar : violentele

obiective si cele subiective. Violentele obiective tin de ordinal penalului ( crime,
delicte) si asupra lor se poate intervenii direct prin Politie si Justitie. Violentele
subiective sunt mai subtile, tin de atitudine si afecteaza climatul scolar. Se pot
include aici atitudinile ostile, dispretul, umilirea, jignirea, sfidarea, lipsa de politete,
absentele de la ore, refuzul de a raspunde la ore si de a participa la activitati sau cee
ace unii autori numesc atitudini anti- scolare.

Dupa J. C. Chesnais, autor al “Istoriei violentei”, se pot delimita trei tipuri de

violenta scolara, aflate in trei cercuri concentrice: violenta fizica, economica si
morala. Violenta fizica constituie nucleul violentei, in cadrul ei fiind incluse faptele
cele mai grave ( omorurile, sau tentative de omor, violurile, loviturile si ranile
voluntare grave, furturile armate sau cu uz de violenta, vatamare corporala, talharii).

Violenta economica cuprinde faptele care afecteaza bunurile materiale (distrugeri,

degradare de bunuri), in timp ce violenta morala ( simbolica) trimite la idea de
autoritate, la modul in care se exercita raporturile de dominatie.

Această problemă a violenţei sau a agresivității în mediul școlar a fost

studiată din multe puncte de vedere în literatura de specialitate. Un exemplu este
Laurențiu Şoitu, care, în cartea „Agresivitatea în şcoală”, ilustrează violenţa în
şcoală ca fiind un fenomen dramatic nu numai prin simpla sa existență, ci şi prin
consecințele pe care le provoacă. Până în ziua de astăzi, s-a înregistrat un număr
mare de definiţii ale violenţei.
 Eric Debarbieux, specialist în problematica violenţei în mediul școlar, oferă
o definiție prin care surprinde ansamblul fenomenului violenţei: „Violenţa este
dezorganizarea brutală întreruptă sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau
social şi care se traduce printr-o pierdere a integrității ce poate fi fizică, materială
sau psihică. Această organizare poate să opereze prin agresiune,prin utilizarea forței,
conștient sau inconștient, însă poate exista şi violenţă doar din punctul de vedere al
victimei, fără ca agresorul să aibă intenția de a face rău.” Este dificil să se realizeze
discriminări între cele două concepte: agresivitatea şi violenţa.

Dorina Sălăvăstru, în cartea „Violenţa în mediul școlar” precizează că

termenul de agresivitate face referire la o potențialitate individuală, la capacitatea de
a înfrunta un obstacol, de a se confrunta cu altul şi de a nu da înapoi în caz de
dificultate. Conform modului de abordare propus de autoare, agresivitatea este
necesară, uneori chiar utilă pentru desfășurarea şi finalizarea unei activităţi, ea
devine o calitate, putând fi chiar asimilată şi integrată în definiţia ambiţiei.

Un studiu britanic a ajuns la concluzia ca in fiecare an 10 elevi au

tentative de suicid determinate de actele de violenta de la scoala; acelasi studiu arata
ca 80% din victimele violentelor considera violenta verbala mai stresanta decat
atacurile fizice, iar 30% din victime afirma ca agresiunile le afecteaza capacitatea de
a se concentra asupra sarcinilor scolare. Pe ansamblu , datele existente demonstreaza
ca violentele scolare au o tendinta constanta de crestere , atingand rata cea mai inalta
la nivelul invatamantului gimnazial si liceal ; din punct de vedere al distributiei pe
sexe ,violentele sunt cele mai des intalnite la baieti , atingand frecventa maxima in
jurul varstei de 15 ani.
Youth voices , o ancheta UNICEF din anul 2001 asupra opiniilor , temerilor ,
sperantelor si viselor copiilor - esantionul de popultatie din tara noastra fiind de 400
de copii si adolescenti intre 8 si 17 ani, dintre care 97 cuprinsi in sistemul de educatie
publica - a pus in evidenta ca 39% dintre subiecti au declarat ca se confrunta cu
violenta si comportament agresiv/violent in scoala.
Adolescenta este un camp extrem de dinamic , este o perioada contradictorie ,
in care poate sa inceapa sa se manifeste sentimentul de durere , de tristete a depasirii
copilariei , este o perioada suprasolicitanta pentru toti adolescentii , cu atat mai mult
pentru cei care au anumite predispozitii sau cauze insotite de conditii spre devianta
si delincventa. Violentele intalnite in scoala la aceasta varsta , sunt semnalate din
cauza ca baietii ( intr-o proportie mult mai mica , si fetele ) se afla la varsta
confruntarilor fizice : a te masura cu sine si cu ceilalti face parte din afirmarea
identitatii sexuale masculine , o forma de socializare prin lupta , apararea
teritoriului.Aceste pariuri incalca regulile obisnuite ale conflictelor dintre
adolescenti si pot genera violente individuale sau colective.
Consider ca , daca vrem eliminarea violentei din scoli, trebuie localizata in
primul rand sursa acesteia pentru a putea stapanii acest flagel.

3. Ipotezele si obiectivele cercetarii

Ca profesor, eu consider că dacă aş iniția un proiect prin care să informez
elevii de efectele violenţei, atunci agresivitatea din rândul acestora ar scădea. Aş
sfătui părinții să aibă o relație mult mai apropiată cu copiii lor şi invers, pentru a crea
o relaţie sănătoasă care să constituie baza unei dezvoltări psihice normale.

Suprasaturarea pieţei cu filme care promovează violenţa şi comportamentul

antisocial sunt o altă componentă care contribuie la dezvoltarea atitudinii
adolescenţilor, dar nu numai. Unii dintre ei pot identifica în mod eronat un model
comportamental demn de urmat în rândul personajelor de acest tip. Aş putea sfătui
elevii să urmărească mai puține programe TV ce conțin violenţă, sau să fie conştienţi
că scopul filmelor este acela de a prezenta situații şi realităţi ce nu trebuie mereu
imitate, în unele cazuri, trebuie să rămână doar la stadiul de ipoteză, având rezultate
dezastruoase la punerea în aplicare. Dacă interesul consilierilor şcolari şi al
profesorilor ar fi mai des îndreptat asupra acestei probleme, violenţa în şcoli s-ar
putea fi reduce considerabil sau chiar eradica.

Dacă mediul familial al unui elev este dominat de agresivitate şi violenţă,

sunt foarte mari şansele ca şi comportamentul copilului să fie dominat de aceste două
constante. M-aş interesa, în limita posibilităţilor, de situaţia familială a unui elev
care prezintă semne de agresivitate, atât la nivel verbal, dar nu numai. Dacă se poate,
încerc să port o discuţie cu părinţii elevului şi să le explic efectele dăunătoare ale
limbajului si comportamentului lor asupra dezvoltării psihice, sociale şi școlare a
copilului.
Pentru a realiza acest lucru, mi-am setat si o serie de obiective :

 Să descopăr cauzele şi efectele violenţei în şcoli;

 Să stabilesc în ce măsură comportamentul agresiv al elevilor derivă din
modele regăsite în sfera mass-media sau din mediul familial;
 Să identific resursele care pot fi puse la dispoziţie de şcoli cu scopul de a
preveni şi stăpâni violenţa școlară;
 Să elaborez un program de prevenție şi intervenție asupra agresivității în
cadrul şcolii;
 Să analizez comportamentul agresiv al elevilor în unitățile de învățământ;
 Să includ elevii agresivi într-un program de consiliere;
4 . Metodologia Cercetarii
Metodele de cercetare folosite pentru abordarea acestei teme:
 OBSERVAŢIA PARTICIPATIVĂ

Această metodă este foarte indicată, deoarece permite observarea comportamentelor

verbale şi non-verbale ale elevilor exact la momentul producerii lor. Este posibilă
prin studierea şi analizarea tacită a şcolarilor atât pe parcursul orelor, dar şi în pauze.
 CONVERSAŢIA
 Am discutat cu părinții pentru a analiza şi discuta despre comportamentul
agresiv al elevilor şi care ar putea fi factorii care îl determină şi/sau
declanșează . Se poartă discuţii şi cu celelalte cadre didactice, dar şi cu
personal avizat (consilierul şcolar sau psihologul şcolii).

 CHESTIONARUL

Prin această metodă am evaluat amploarea fenomenului de violenţă în școală şi am

putut afla perspectiva pe care directorii şcolii, consilierii școlari, părinţii şi elevii o
au asupra acestei teme.

 Am realizat o “ Fisa de observatie pentru studierea comportamentului

agresiv in scoli”.

Pentru efectuarea cercetarii , s-au efectuat observatii la clasele a IX a ; a X a ; a XI

a, a XII a.

Indicatorii definitorii au fost :

 Numarul cazurilor de violenta in scoli;

 Gradul de repetare al acestora;
 Numarul de reclamatii adunate la directorul unitatii de invatamant;
 Numarul elevilor raniti in urma actelor de violenta in scoli;

Mass- Media , numarul de informatii vizand violenta in scoli, transmise zilnic.

Fisa de observatie a stuierii comportamentului agresiv in scoli :

1. Inregistrarea comportamentului in momentul intrarii elevului in scoala :

 Calm;
 Agitat;
 Nervos;
 Nerabdator;
 Bucuros;
 Entuziasmat.

2. Inregistrarea modului vestimentar :

 Indecent;
 Uniforma;
 Modest
 Extravagant.

3. Inregistrarea modului de reactie la primirea unei note mici :

 Suparare;
 Nepasare ;
 Nervozitate;
 Indignare;
 Lacrimi;
 Alte recti……..

4. Inregistrarea comportamentului in timpul pauzelor :

 Bucurie;
 Agitatie;
 Joaca;
  Suparare;
 Nervozitate;
 Agresivitate;
 Nepasare.

5. Existenta unor conflicte intre elevi ;

6. Inregistrarea modului cum evolueaza conflictul :

 Lovituri ;
 Injuraturi ;
 Semen obscene;
 Amenintari;
 Aplanare conflictului;
 Alte reactii….

7. Inregistrarea comportamentul elevilor spectatori:

 Neliniste;
 Amuzament;
 Incurajare la continuarea actelor violente;
 Chemarea unui profesor de serviciu;
 Anuntarea directorului scolii;
 Incercarea de a-i lua aparare;
 Implicarea ;
 Mediatizarea incidentului pe retelele de socializare (filmarea cu telefonul)
 Alte reactii….

De asemenea, este necesară şi acordarea unor resurse atât materiale, dar şi punerea
la dispoziţie a unui anumit interval temporal dedicat aplicării metodelor sugerate
anterior. Odată cu încercarea şi demararea acestui proces, rezultatele vor începe să
apară, iar violenţa şi agresivitatea din şcoli vor fi semnificativ reduse.
5. Precizarea modalitatilor de verificare :
7.Bibliografie
1.Sălăvăstru Dorina : „Violenţa în mediul Școlar", Editura Polirom, Iaşi, 2003;

2. Laurențiu Şoitu , Cornel Havârneanu: „Agresivitatea în școală”, Iaşi, Editura

Institutul european, 2001;

3. Eric Debarbieux: „Violenţa în şcoală”, Iași, Editura Institutul european, 2010 (

Traducere de Irinel Antoniu ) ;

4. UNICEF: „Violenţa în şcoală”, Bucureşti, Editura Alpha MDN, 2006 (Autori:

Florentina Anghel, Magdalena Balica, Ciprian Fartuşnic, Irina Horga, Mihaela
Ionescu, Mihaela Jigău , Aurora Liiceanu, Andreea Măruţescu, Doina Săucan şi
Lucian Voinea) .