PAUZELE ȘI VIOLENȚA

ÎNTRE COPII
PROF.INV.PRIMAR :
BÎZDOACĂ DANIELA/ȚIȚIRIGĂ LARISA
CLASA I SBS
ȘI, LA COPIII CU C.E.S., ADESEORI SE NAȘTE
DIN LIPSA MODELELOR FAMILIALE ȘI A
ATENÎIEI, FRUSTRARE SAU MARGINALIZARE,
IAR ACESTEA SUNT DOAR CÂTEVA CAUZE.
DE ACEEA, ROLUL DASCĂLULUI NU ESTE
DOAR DE A-L ÎNVĂȚA PE COPILUL CU C.E.S.,
CI ȘI DE A-L AJUTA SĂ FIE MAI ASERTIV.
 Ce este violenta?
,
Violenţa este o formă de manifestare a
agresivităţii. Agesivitatea este o formă de
conduită orientată cu intenţie spre
persoane sau obiecte cu scopul de a
produce prejudicii, răniri, distrugeri. În
concluzie, violenţa este agresiunea comisă
de una sau mai multe persoane împotriva
altei persoane în scopul terorizării, umilirii,
înfrângerii voinţei şi supunerii sale totale.
 Sinonime pentru
cuvântul “violenta”
,
• agresivitate • nestăpânire

• brutalitate • vehemenţă

• duritate • răutate

• • forţă
impulsivitate
Opusul cuvantului
“violenta”
,
Forme ale violentei
,
In ,scoala
 Acte de Violenta
, fizica
• privire dură, ameninţătoare • pălmuire

• îmbrâncire

• aruncare de obiecte
• lovire cu piciorul
• bătaie

• tras de păr, ciupit, zgâriat

• rănire
• ameninţare directă sau
indirectă
Acte de Violenta
, verbala
• batjocură, imitare
• jigniri

• întindere de curse
• reproşuri • cuvinte grosolane, înjurături
• bârfă, intrigă, calomnie

• maimuţăreală

• urlete • refuzul discuţiilor

 Acte de Violenta ,
emotionala
,
• critică ofensatoare • umilire, blamare

• urmărire, şantaj

• vânarea greşelilor
• izolare

• etichetare, poreclire • defăimare

• ironie
 Agresiunea, indiferent de formă, afectează
climatul din clasă, din  şcoală şi perturbă
întreg procesul de învăţământ.
O persoană agresată se va simţi mereu
ameninţată, izolată, neputincioasă, înfricoşată,
vinovată de ceea ce i se întâmplă.
A şti să-ţi stăpâneşti agresivitatea,
este o lecţie dificilă, dar nu
imposibil de învăţat.
 Iată câteva reguli pe care trebuie să le înveţi
pentru a-ţi stăpâni pornirile agresive:

• Păstrează-ţi calmul şi autocontrolul!

• Gândeşte pozitiv!
• Comunică cu cei din jurul tău!
• Evită jignirile, umilirile, durităţile!
• Fă-ţi prieteni!
• Evită situaţiile conflictuale!
• Canalizează-ţi energia spre activităţi sportive şi de
relaxare!
• Elimină din programul tău emisiunile TV care conţin
scene de violenţă!
1. “Vocabularul emoţional” - Copilului i se prezintă un set de fişe cu
feţe ce redau diferite stări emoţionale şi li se adresează întrebarea:
”Ce stări emoţionale sunt reprezentate pe cartonaşe?”. Apoi,
copilului i se propune să-şi amintească când el a simţit o stare
similară celei din fişă. Ce simţea în starea dată? Ar dori el să se
întoarcă în acea stare? Dar poate această expresie a feţei să redea
altă stare a omului? În ce alte stări redate în fişe tu ai mai fost?
Hai să le desenăm.”

2. “Poreclele” - Copiii sunt aşezaţi în cerc şi transmit mingea,

concomitent poreclindu-se cu cuvinte neofensatoare/blânde.
Acestea pot fi denumiri de fructe, legume, copaci, ciuperci, flori etc.
Fiecare adresare trebuie obligatoriu să înceapă cu cuvintele:“Dar tu
eşti….” (de ex. “Dar tu eşti o păpădie!”). La final participanţii
neapărat vor spune ceva plăcut, de ex. “Tu eşti o dulceaţă!”
Acest joc este util nu doar copiilor agresivi, ci şi celor supărăcioşi.
 3. “Papagalul meu drag” - Copiii stau în cerc. Învăţătorul spune:
“Copii! La noi în ospeţie a venit un papagal. El doreşte să facă
cunoştinţă cu noi şi să se joace. Ce credeţi că trebuie să facem
ca el să se simtă bine la noi şi să mai dorească să vină?”. Copiii
propun să vorbească cu el gingaş, să se joace…Învăţătorul,
atent, oferă cuiva jucăria de pluş ”Papagalul”. Copilul, primind
jucăria, trebuie să o strângă la piept, să o mângâie pe cap, să-i
spună ceva frumos, să o dezmierde după care să o dea altcuiva.
Jocul e bine să fie organizat în tempou moderat.

4. “Lipiciul” - Toţi copiii se mişcă, aleargă pe un fond muzical. Doi

copii, ţinându-se de mână, încearcă să prindă colegii, concomitent
rostind: “Eu sunt lipici şi vreau să te prind!”. Pe fiecare copil prins,
“lipicii” îl iau de mână, alăturându-l la “gaşca” lor. Apoi toţi
împreună îi prind pe ceilalţi.
Când toţi copiii vor deveni “lipici”, ei dansează în cerc, pe o
melodie, ţinându-se de mâini.
• Interpretarea, cu voce tare, a cântecului preferat
• Aruncarea la ţintă
• Exerciţii cu coarda
• Folosirea păhărelului sau săculeţului pentru strigăte
• Sprint pe coridor
• Udarea florilor
• Ştergerea rapidă, cu mâna, a tablei
• Alergarea (câteva cercuri) în jurul şcolii
• Baterea cuielor într-o scândură
• Organizarea întrecerilor: „Cine mai tare strigă”, ”Cine mai sus
sare”...
• Modelează din plastilină persoana care te-a agresat (apoi faci
ce vrei din ea)
• Desenează-ţi furia!
• Umflă un balon, maximal posibil, şi întreabă-te: Văd ceva în
afară de propria-mi furie?
Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei.
Violenţa generează, de obicei, violenţă.
Violenţa desfigurează condiţia umană.
Violenţa este răutatea genetică neînţărcată la timp.
Violenţa ţine mai mult de cultură, de educaţie.
Dacă recurgi la violenţă deja ai pierdut.
Viaţa poate fi şi altceva decât frică, durere, umilinţă.
Mai mult câştigi prin iertare decât prin violenţă.
Respinge ideea de violenţă, pentru că binele obţinut
prin mijlocirea acesteia nu este de durată, în schimb,
răul provocat de violenţă este de durată.
 Vio
cu lenţ
ş t e a
de
Gân l nu cu rep este
incu lica
capu nul! ltulu
pum i!

Violenţa
ţa
Luptă în r
ing naşte Violen a
rm
nu la şcoa
lă! monştri! este a bi!
el o r sla
c
Misiunea ta este foarte simplă: poartă-te frumos
cu colegii şi invită-i pe toţi cei din jurul tău să-ţi
urmeze exemplul! Vei avea numai de câştigat!
BIBLIOGRAFIE:
1.WWW.DIDACTIC.RO
2.DUMITRU G., BUCUREI C.:’”INTEGRAREA
ELEVILOR CU C.E.S”’, TIMIȘOARA, EDITURA
MIRTON, 2006