Violenţa umană este, fără îndoială, una

dintre temele recurente ale societăţilor

contemporane.
Cuprins:
 Tema-definiţie;caracteristici;
 Cauze.Explicaţii;
 Forme de manifestare;Actori ai violenţei;
 Reguli şcolare;
 Mass Media;Cercetări;
 Metode de Intervenţii
 Prevenţii;
 Combaterea violenţei;
Eric Debarbieux a surprins ansamblul fenomenului
violenţei:

"Violenţa este dezorganizarea brutală sau continuă a

unui sistem personal, colectiv sau social şi care se
traduce printr-o pierdere a integrităţii, ce poate fi
fizică, psihică sau materială.Această dezorganizare
poate să opereze prin agresiune, prin utilizarea
forţei, conştient sau inconşient, însă poate exista şi
violenţa doar din punctul de vedere al victimei, fară
ca agresorul să aibă intenţia de a face rau."
Pentru a înţelege actele de violenţă în şcoală
este important să cunoaştem motivele care
duc la declanşarea acestora.
Există trei teorii explicative ale comportamentului violent(agresiv) :

 Agresivitatea este înăscuta, poziţie susţinută de autori precum

Sigmund Freud şi Konard Lorenz.În viziunea lui Freud oamenii se
nasc cu instinctul de a agresa şi de a fi violenţi.
 Agresivitatea e un raspuns la frustrare.Cei care susţin aceasta
afirmaţie pleacă de la convingerea că agresivitatea este
determinată de condiţiile externe.Cea mai populară şi cea mai
cunoscută este teoria frustrare- agresiune formulată de
J.Dollard.
 Agresivitatea este un comportament social A.Bandura
formulează teoria învăţării sociale a agresivităţii.Conform acestei
teorii , comportamentul agresiv se învaţă prin mai multe
modalităţi :direct prin recompensarea sau pedespirea unor
comportamente ;prin obervarea unor modele de conduită ale
altora, mai ales ale adulţilor.
 Actori ai violenţei în şcoală
 Violenţa între elevi
 Manifestări violente ale elevilor faţă de
profesori
 Manifestări violente ale profesorilor faţă de
elevi
 Părinţii – actori ai violenţei în şcoală
 Violenţa în proximitatea şcolii
Cele mai frecvente forme de violenţă
între elevi:
Loviri – agresiune fizică,bruscare.
Injurii, jigniri.
Absenteismul- fuga de la ore.
Agresiune nonverbală.
Atitudini de răzvrătire.
Refuzul îndeplinirii anumitor cerinţe,proiecte
şcolare.
Indisciplina şi Ignorarea profesorilor.
 Manifestări violente ale profesorilor faţă de
elevi
Comportamentul inadecvat al cadrelor didactice
rezultă din:
 provocări ale elevilor;
 insuficientă dezvoltare a competenţelor cadrelor didactice.
 deficienţe de comunicare cu elevii;
 lipsa competenţelor de management al clasei;
 insuficientă pregătire psiho-pedagogică;
 nivelul scăzut de motivaţie al cadrelor didactice pentru ceea ce
fac;
 stres, oboseală;
 lipsa vocaţiei;
 lipsa continuităţii în activitatea unor cadre didactice la aceeaşi
clasă (dificultăţi pentru elevi)
Daca, în fazele de început ale educaţiei şcolare ,
predomina violenţa profesorului asupra elevilor
, democratizarea educaţiei a antrenat o
deplasare a violenţei către elevi , canalizând-o
dinspre elevi spre profesori.
Formele violenţei verbale (certuri, conflicte, injurii,
ţipete, violenţa verbală a străzii) sunt considerate
situaţii tolerabile şi obişnuite în orice şcoală în
contextul social actual.

În acelaşi domeniu al violenţei verbale au fost

menţionate cu frecvenţă ridicată şi jignirile cu
referire la trăsăturile fizice comportament
determinat de vârsta acestora, când elevii devin
mai atenţi la diferite caracteristici fizice sau
psihice, proprii sau ale celorlalţi.
De cele mai multe ori, violenţa verbală precede violenţa
fizică. Între ele există o graniţă care o dată trecută, determină o
relaţie foarte periculoasă pe viitor.
Este important să se intervină rapid şi să fie sancţionate ferm
aceste comportamente violente, pentru ca ele să nu devină o
obisnuinţă.

În orice caz copilul violent ar trebui inclus într-un program de

consiliere psihologică.
Dirigintele ar putea stimula intervenţia în astfel de cazuri a
elevilor, ca şi colectiv, unde puterea grupului este mai mare decât
puterea unui individ, iar membrii grupului se susţin reciproc.
În cazul violenţei între elevi, constatăm că această manifestare
este specifică îndeosebi
vârstei adolescentine.

În cazul distribuţiei pe genuri, constatăm că băieţii sunt mai

violenţi decât fetele, violenţele lor luând chiar forme mai grave
decât cele ale fetelor, care prezintă forme mai tolerabile.
Principalele cauze ale acestei forme de violenţă sunt
reprezentate de mediul familial, unde pot avea loc astfel de
incidente, societatea în ansamblu agresivă, strada şi grupurile
stradale, mass-media.
Cauzele şi motivaţiile acestor manifestări comportamentale
la această vârstă sunt afirmarea masculinităţii, pentru
status într-un grup, pentru rivalitate la băieţi,iar
concurenţa pentru note, apărarea unor relaţii de prietenie
în cazul fetelor.
Cel mai des, această formă de violenţă are loc în timpul
recreaţiilor şi cel mai frecvent fiind întâlnite violenţa
verbală şi jignirile pe baza situaţiei economice, religioase
sau etnice.
Regulile şcolare pot fi impuse de către
profesor sau de către conducere

Acestea vizează ţinuta, efectuarea temelor,

prezenţa la ore, dar sunt şi reguli ce au în
vedere limbajul folosit, modalităţile de
adresare, respectul faţă de celălalt,
păstrarea bunurilor şcolare, toleranţa şi
anume maniera de a te comporta astfel încât
zilele din cadrul colectivului să fie cât mai
agreabile.
 Cele mai utilizate măsuri de intervenţie
sunt sancţiunile şi asistenţa.
Aceste cazuri, de obicei sunt sancţionate prin:
 observaţii individuale;
 mustrare în faţa clasei/consiliului profesoral;
 mustrare scrisă;
 eliminare de la cursuri pentru o perioadă;
 exmatriculare;
 amenzi şi activităţi extracurriculare.
Mass-media , cercetările şi
statisticile oficiale raportează
o creştere spectaculoasă a
fenomenului în ultimile trei
decenii în mai multe ţări ale
lumii , astfel încât escaladarea
violenţei în şcoala a devenit
cea mai vizibilă evoluţie din
câmpul educaţiei formale.
Violenţa în şcoala este o
problemă căreia i s-a făcut o
publicitate considerabilă in
multe ţări : SUA , Franţa ,
Anglia şi din nefericire aceasta
listă s-a completat şi cu
România.
Numeroase posturi de
televiziune prezintă diverse
scene de violenţă petrecute în
scoală de la cele mai uşoare
forme de violenţă până la cele
mai violente .
 Un studiu britanic a ajuns la concluzia că în
fiecare an 10 elevi au tentative de suicid
determinate de actele de violenţă de la şcoala;

Acelaşi studiu arată că 80% din victimele

violenţelor consideră violenţa verbală mai
stresantă decat atacurile fizice, iar 30% din
victime afirmă că agresiunile le afectează
capacitatea de a se concentra asupra sarcinilor
şcolare.
 Pierre-Andre Doudin şi M. Erkohen-Markus vorbesc de
trei tipuri de prevenţie pe care le poate asigura şcoala şi
care se completează reciproc:

 o prevenţie primară, care se poate realiza

foarte uşor de către fiecare învăţător şi se
referă la dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă
de fiecare elev, exprimarea încrederii în
capacitatea lui de a reuşi;
 o prevenţie secundară, ce pleacă de la faptul că şcoala
reprezintă un post de observaţie privilegiat al
dezvoltării intelectuale şi afective a elevului, iar
învăţătorul, printr-o observare atentă a acestuia, poate
repera efectele unor violenţe la care elevul a fost supus
în afara mediului şcolar;

 o prevenţie terţiară, ce are în vedere sprijinul direct

adus elevilor care manifestă comportamente violente;
acesta urmăreşte prevenirea recidivei şi presupune
adoptarea unor măsuri după producerea
comporatmentului violent.
 Combaterea violenţei
 Existenţa unor servicii gratuite de mediere
care să intervină în situaţiile de criză , la
domiciliu.
 Introducerea unei campanii de informare în
mass-media sau chiar în şcoală care să
vorbească despre Impactul violenţei asupra
copilului (factori,consecinţe).
 Problema violenţei în şcoală poate şi trebuie
să devină o temă de reflecţie pentru toţi cei
implicaţi în educaţie.

 Cu atât mai mult cu cât şcoala dispune, de

anumite programe de prevenire a violenţei şi
metode pentru a rupe aceste legaturi deviante
din cadrul mediului şcolar.
Proiect Sociologia Educaţiei
Profesor: Ion Ionescu
Realizator: Cozariuc Paula,
Resurse Umane,
Anul II