Sunteți pe pagina 1din 5

Recomandări pentru prevenirea şi combaterea BULLYING-ului în mediul şcolar

Ce înseamnă bullying? Bullying-ul a fost uneori tradus în limba română prin intimidare sau hărţuire. În materialul de faţă am optat pentru păstrarea variantei din limba engleză, pentru că bullying-ul nu este totuşi sinonim cu nici unul din cuvintele existente în limba română.

Trăsaturile sale distinctive sunt:

- caracterul repetat al acţiunilor de hărţuire sau intimidare;

- fixarea asupra unei anumite persoane care devine ţinta predilectă pentru acţiunile de intimidare;

- o diferenţă de putere între agresor şi ţintă, diferenţă bazată adesea pe faptul ca ţinta este crezută a aparţine unui grup considerat de status social inferior.

Adesea elevii agresori pun în practică un mesaj de discriminare transmis implicit de către majoritatea adulţilor, la nivel social, agresorul funcţionând ca o „voce a normalităţii”. Vor fi ţinte ale bullyingului copii crezuţi a aparţine unor grupuri considerate inferioare, sau cărora li se reproşează comportamente sancţionate de norme- de exemplu copiii săraci, fetele acuzate că sunt urâte (în condiţiile în care o normă socială nespusă este că e datoria femeilor să fie frumoase), fetele cărora li se reproşează comportamentul considerat promiscuu (din nou, în condiţiile în care fetele sunt expuse unor norme ambivalente, care le cer pe de o parte să fie atractive şi vizibile ca potenţiale partenere sexuale, iar pe de alta să nu se angajeze în nici un fel de activităţi cu conotaţii sexuale), elevii care au o dizabilitate vizibilă, băieţii care au un comportament considerat feminin sau elevii crezuţi a fi lesbiene, gay, bisexuali sau trans (LGBT).

Faptul că agresorul acţionează în concordanţă cu credinţe discriminatorii larg răspândite contribuie la creşterea vulnerabilităţii şi izolării ţintei. Elevul vizat nu poate cere ajutorul adulţilor pentru că îi este ruşine sau se aşteaptă la stigmatizare suplimentară din partea acestora.

Exemple de comportamente care conduc la bullying: ridiculizarea, izolarea, răspândirea de zvonuri, umilirea, jignirile, ameninţările, agresiunea care poate merge de la îmbrânceli la violenţă fizică extremă, distrugerea sau deteriorarea bunurilor care aparţin ţintei etc. Bullying-ul se poate petrece în spaţiul şcolii sau în afara acestuia, prin telefon, prin email sau prin intermediul reţelelor de socializare online (cyber- bullying).

Consecinţele bullying-ului vor fi izolarea elevului vizat, rezultate şcolare proaste (ca o consecinţă a scăderii stimei de sine, a descurajării sau chiar a terorii care ajung să consume resursele psihice ale elevului), absenteismul şcolar (ca încercare de a evita agresorul sau zvonurile răspândite de acesta), izbucniri agresive ale ţintei bullyingului, care pot fi îndreptate asupra altora sau asupra propriei persoane, ajungând până la sinucidere în situaţii extreme şi în absenţa unui sistem de sprijin pentru elevii afectaţi de bullying.

Recomandări pentru prevenirea şi combaterea bullyingului

1. Includerea unor luări de poziţie explicite anti- bullying şi antidiscriminare în regulamentele şcolare şi în codul de etică al profesorilor

În ţările în care există o preocupare de durată pentru combaterea discriminării şi intimidării în şcoli s-a constatat că includerea explicită în regulamentul şcolii a criteriilor pe baza cărora discriminarea este sancţionată a dus la creşterea numărului de semnalări de discriminare pe respectivele criterii. Acest lucru indică nu faptul ca discriminarea ar creşte odată cu dezvoltarea regulamentelor, ci că încrederea ţintelor stigmatizării în capacitatea şcolii de a stopa acest fenomen creşte. Elevii au mai multă încredere că situaţia lor va fi privită cu seriozitate. Precizarea explicită a criteriilor protejate este în mod special necesară atunci când vorbim de caracteristici care sunt întâmpinate cu dezaprobare la nivelul societăţii, în general. Astfel, într-o societate în care majoritatea oamenilor sunt homofobi, este neapărat necesar ca sintagme ca „orientarea sexuală” şi „transgeneritate” să apara explicit. Altfel, cei hărţuiţi pe aceste criterii pot presupune că prevederile anti-discriminare şi anti-hărţuire nu se aplică în cazul celor crezuţi LGBT.

Criteriile protejate de discrimiare, harţuire şi intimidare trebuie precizate explicit.

Este important ca termenii să fie clar definiti.

Ce înseamnă bullying? Discriminare? Hărţuire? Intimidare? Homofobie? Transfobie? Rasism? Victimizare?

Esteimportant ca angajamentul şcolii ca instituţie şi a personalului didactic ca indivizi pentru protejarea elevilor de orice formă de discriminare sau hărţuire să fie explicit exprimat.

2. E necesar să existe proceduri anti-bullying clare şi explicite la nivelul fiecărei şcoli.

Procedurile anti-bullying trebuie să clarifice aspecte practice, cum se semnalează un incident şi ce se întâmplă după semnalare.

La cine poate apela cineva care este ţinta sau martorul unui proces de bullying? Ce trebuie să facă un elev pentru a semnala o situaţie de bullying? In ce constă sprijinul pe care îl poate primi? Îi va fi respectată confidenţialitatea (inclusiv faţă de colegii de clasă şi faţă de părinţi)? În ce limite? Ce sancţiuni sunt posibile pentru agresor? În ce consta investigaţia? Va trebui victima să se confrunte direct cu agresorul? Pentru ce fel de situaţii poate cere sprijin?

Este esenţial ca aceste proceduri să fie scrise în limbaj accesibil, să fie aduse la cunoştinţa elevilor şi să poată oricând fi consultate de către cei interesaţi (de exemplu, să fie postate pe site-ul şcolii).

Poate fi de ajutor ca şcoala să initieze periodic consultări anonime (prin scurte chestionare de exemplu) şi să oferepermanent posibilitatea ca elevii să semnaleze situaţii de bullying în mod anonim.

Este important ca informaţiile despre incidentele de bullying şi discriminare intervenite la nivelul unei şcoli să fie monitorizate şi evaluate periodic, astfel încât procedurile ulterioare în domeniu să fie întemeiate pe nevoile şi situaţiile identificate.

3. Asigurarea de sprijin (instruire, informaţii şi materiale didactice) pentru profesori şi personalul administrativ astfel încât aceştia sa recunoască şi să poată răspunde adecvat bullyingului, discriminării, violenţei.

Această acţiune presupune facilitarea accesului personalului didactic (şi nu numai) la instruire relevantă pe tema abordării bullyingului şi a discriminării- inclusiv prin colaborarea cu alte şcoli sau ONG-uri cu expertiză în domeniu sau prin schimburi de experienţă în cadrul unor iniţiative internaţionale.

De asemenea este important ca participare la astfel de instruiri să nu fie evenimente punctuale, ci să facă parte dintr-un demers coordonat şi suţinut în timp la nivel instituţional.

Este necesar ca instruirea personalului didactic pentru abordarea situaţiilor de discriminare sau de bullying să includă şi activităţi care să permită profesorilor să conştientizeze şi să depăşească propriile prejudecăţi, în cazul în care acestea există.

Profesorii au nevoie inclusiv de abilităţi în abordarea discriminării şi a bullyingului în relaţie cu părinţii.

E posibil ca părinţii să nu fie conştienţi de consecintele discriminării şi stigmatizării şi să considere că abordarea acestor subiecte depăşeşte rolul care iî revine şcolii. Poate să ajute în acest caz identificarea unor priorităţi comune pentru părinţi şi profesori- cum ar fi siguranţa copiilor la şcoală şi faptul că situaţiile de hărţuire se reflectă de obicei în rezultatele şcolare obţinute de elevi.

4. Includerea în programa şcolară obligatorie a unor teme care permită elevilor să recunoască şi să răspundă la bullying/ hărţuire/ intimidare.

Dezvoltarea gândirii critice a elevilor, abordarea critică a normelor (şi repoziţionarea fiecăruia în raport de normele sociale nespuse, în conformitate cu propriul sistem de valor), verificarea manualelor în legătură cu felul în care sunt sau nu incluse stereotipuri şi prejudecăţi, prezentarea exemplelor pozitive de personalităţi aparţinând categoriilor sociale marginalizate, integrarea contribuţiei şi istoriei grupurilor stigmatizate, creşterea vizibilităţii acestor grupuri şi creşterea capacităţii elevilor de a identifica şi răspunde la discriminare şi hărţuire- sunt toate aspecte care pot fi incluse în programa diferitelor discipline şcolare.

Ca şi la punctul anterior:

Este important ca acţiunile care urmăresc combaterea discriminării şi a bullyingului să nu fie evenimente punctuale, ci să facă parte dintr-un demers coordonat şi suţinut în timp la nivel instituţional.

Este necesar ca instruirea elevilor pentru abordarea situaţiilor de discriminare sau de bullying să includă şi activităţi care să le permită să conştientizeze şi să depăşească propriile prejudecăţi, în cazul în care acestea există.

In ceea ce priveşte abordarea discriminării şi bullyingului pe criteriile orientării sexuale şi identităţii de gen, este important ca aceste teme să fie abordate din timp, pe nivelurile de înţelegere şi interes ale fiecărei grupe de vârstă. Studii efectuate în Irlanda indică vârsta de 11/12 ani ca moment în care unii elevi încep să se definească ca având altă orientare sexuală decât majoritatea.

Trebuie ţinut cont de faptul că o parte din prejudecăţile care afectează persoanele LGBT (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Trans) sunt bazate pe desconsiderarea implicită a femeilor în raport cu bărbaţii. Astfel, o femei care adoptă roluri de gen masculine va fi ridiculizată pentru că nu este feminină, însă credibilitatea ei profesională poate creşte. In acelaşi timp, un bărbat care adoptă roluri de gen feminine, nu doar ca va fi ridiculizat pentru că nu corespunde normelor asociate masculinităţii, dar va fi adesea considerat inferior altor bărbaţi. In cazul elevilor de vârste mici, simpla nerespectare a normelor de gen poate duce la transformarea lor în ţinte ale bullyingului (în special dacă este vorba de băieţi care se poartă „ca o fată”)- indiferent de eventuala lor orientare sexuală sau identitate de gen.

5. Creşterea capacităţii consilierilor şcolari de a aborda teme ca bullyingul, hărţuirea, discriminarea, violenţa (prin formare specializată şi oferirea de pârghii la nivel instuţional).

O parte dintre măsurile indicate pentru profesori pot fi transpuse şi consilierilor şcolari. În plus aceştia au nevoie de instruire specifică pentru abordarea problemelor de asumare a identităţii cu care se confruntă elevii care fac parte din grupuri stigmatizate, ca şi a problemelor relaţionale generate de respingerea exprimată la nivelul societăţii (şi al clasei) la adresa unei părţi a identităţii lor.

6. Crearea unui sistem de sprijin pentru elevii afectaţi de bullying (ca ţinte, agresori sau martori).

Este foarte important ca elevii care generează incidente de bullying să fie monitorizaţi.

In acelaşi timp este la fel de important ca aceşti elevi să nu fie ostracizaţi. Pe de o parte ei provind uneori din medii în care sunt la rândul lor ţinte ale violenţei sau umilinţelor, şi pot avea nevoie de sprijin pentru a depăşi aceste situaţii. Pe de altă parte elevii care se fac vinvaţi de intimidarea colegilor lor, pun în practică adesea credinţe şi prejudecăţi larg răspândite la nivelul societăţii.

Grupurile vulnerabile la bullying ar trebui identificate şi monitorizate

In privinţa elevilor care sunt ţinte potenţiale pentru acţiuni de bullying, în majoritatea situaţiilor pot fi stabiliţi anumiţi factorii care indică creşterea acestui risc, ţinând cont de contextul economic şi social în care se află şcoala. Scăderea rezultatelor şcolare sau apariţia/accentuarea absenteismului sunt indicii care trebuie întodeauna privite cu seriozitate.

Este important ca profesorii să fie atenţi la felul în care prin limbajul folosit contribuie, adesea involuntar, la confirmarea prejudecătilor.

Spre exemplu cuvantul normal” poate fi folosit pentru a indica majoritatea, frecvenţa crescută dar şi conformitatea la norme. Impărţirea oamenilor în „normali(pentru majoritate) şi minorităţi, duce la întărirea ideii că oamenii care aparţin unor minorităţi sunt anormali, inferiori.

Este necesar ca profesorii să-şi facă explicit sprijinul pentru combaterea intimidării şi hărţuirii, reacţionând inclusiv la incidente considerate de obicei minore- cum sunt glumele care se întemeiază pe stereotipuri sau comentariile în care termeni ca „handicapat, „ţigan”, „blondă”, gay” etc sunt folosiţi cu sens peiorativ.

Document elaborat de Irina Niţă, Asociaţia ACCEPT, în cadrul proiectului Educaţie pentru Sănătate. Aceste recomandări sunt încă în lucru. Dacă aveţi comentarii sau sugestii pentru îmbunătăţirea lor, vă rugăm să ni le transmiteţi pe email la irina@acceptromania.ro, de preferinţă până la sfârşitul anului

2013.

de preferin ţă p â n ă la sf â r ş itul anului 2013. O

O inițiativă a Fundației pentru Dezvoltarea Societații Civile

Susținut de:

iei pentru Dezvoltarea Societa ț ii Civile Sus ț inut de: Sponsorizat de : Recomandări pentru

Sponsorizat de :

Societa ț ii Civile Sus ț inut de: Sponsorizat de : Recomandări pentru prevenirea şi combaterea