O problemă cu care se confruntă un număr mare de elevi și studenți este cea a hărțuirii.

Hărțuirea a fost
definită restrâns în de mai multe ori doar ca orice formă de agresiune fizică. În ziua de azi, totuși include
și forme verbale de agresiune cum ar fi insultele și poreclele umilitoare, ceea ce se numeste bullying.

O definiție largă si concretă a hărțuirii este necesară pentru a descuraja astfel de comportament.
Aceasta ajută la identificarea și eliminarea comportamentului abuziv, în mare parte pentru că cei hărțuiți
nu cer ajutor din frica unei posibile răzbunări din partea agresorilor sau de a fi jenați sau văzuți ca o
persoană slabă.

În lipsa unei definiții a hărțuirii, astfel de comportament poate fi descurajat, însă nu cu același grad de
eficiență, deoarece nu pot fi identificate toate cazurile de hărțuire. În acest caz, descurajarea hărțuirii se
poate face prin identificarea oricărei interacțiuni ce provoacă disconfort unei persoane, sau a unor
simptome tipice agresiunii, cum ar fi schimbare de comportament, lipsa stimei de sine, deficit de
concentrare, etc. Recunoașterea timpurie a simptomelor, acțiunea promptă și consilierea în timp util pot
reduce efectele secundare ale agresiunii asupra victimelor.

Există multe motive care duc la agresiune. Uneori, agresorii sunt invidioși pe alții. Ei nu pot vedea pe
nimeni într-o situație mai bună decât ei așa că încep să-i agreseze. Unii agresează pentru că au fost
hărțuiți de altcineva la rândul lor. Astfel de ei încearcă să se răzbune făcând același lucru altora pentru a
se simți puternici acum. Alții agresează pentru că nu sunt mulțumiți de ei înșiși. Ei pot avea o problemă
fizică sau psihică și încearcă să-și înlăture furia prin hărțuirea altora. Alte cazuri de hărțuire au drept
cauză dorința agresorului de a fi în centrul atenției. Astfel de persoane sunt disperate după atenție si
ajung la concluzia că hărțuirea altor persoane este cel mai bun mod de a obține acea atenție. O altă
cauză a hărțuirii este parenting-ul prost. Fie din lipsa părinților sau a figurilor parentale, fie din educația
slabă pe durata copilăriei, deseori se ajunge la crearea unei persoane cu tendințe de sociopatie, o
persoană care nu înțelege consecințele acțiunilor sale. Cele mai multe cazuri de bullying se petrec, din
păcate, în şcoli. De altfel, un caz tulburător de care am aflat din social media a fost cel al unui elev din
Bucureşti care s-a aruncat de la geamul şcolii, acesta fiind bătut şi umilit de colegi. Iar ceea ce este de-a
dreptul şocant este faptul că cei care se presupune că se ocupă cu educarea copiilor tratează aceste
cazuri cu lejeritate, încercând să muşamalizeze totul.

Cel mai bun mod de a preveni hărțuirea este de a educa copii încă de la vârste fragede că agresiunea
față de semenii lor nu este și nu va fi niciodată soluția pentru problemele lor. Totuși, asta nu înseamnă ca
problema hărțuirii deja existente la nivel universitar nu trebuie rezolvată. O potențială soluție, simplă dar
eficientă, este intervenția rapidă. Dacă un potențial agresor observă că acțiunile sale vor fi pedepsite
rapid, există șansa că acesta va reconsidera și nu va acționa agresiv asupra altor persoane.