Caracteristici

Bullying-ul este în general caracterizat ca un comportament agresiv, intenționat, menit să

provoace suferință și care implică întotdeauna un dezechilibru de putere și tărie între
agresor și victimă și se manifestă repetitiv, regulat, într-un grup de copii.
Spre deosebire de comportamentele de violență, care apar spontan între copii, urmare a
trăirii unor emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și dispar de îndată ce intensitatea
trăirilor emoționale se diminuează, iar situațiile punctuale sunt rezolvate, comportamentele
de bullying nu dispar de la sine.
Bullying-ul este o problemă relațională care solicită întotdeauna o soluție și schimbări
semnificative la nivelul relațiilor dintre copii și în dinamica grupului. Pentru eliminarea
comportamentelor de bullying este necesară o intervenție directă din partea adulților, în
contextul în care acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar.
:
Episoadele singulare de excludere socială:

 Un copil care nu este invitat la petrecerea de acasă a unui alt coleg, nu este victima unui
comportament de bullying.
 Un copil care nu este niciodată inclus în proiectele de grup ale clasei sau niciodată ales în
echipele de fotbal la ora de sport este victimă a bullying-ului.

Episoadele singulare de agresiune și/sau intimidare:

 A amenința un coleg cu bătaia, urmare a unei situații neplăcute în grup, este un
comportament violent negativ, indezirabil, dar nu este bullying.
 A cere unui copil zilnic taxa de protecție în curtea școlii, cu amenințarea că, în cazul unui
refuz, orice i se poate întâmpla, reprezintă un comportament de bullying.

Episoadele singulare de comportament ironic:

 O remarcă ironică la adresa unui coleg, realizată într-un context în care se amuză tot grupul,
inclusiv ținta ironiei, nu reprezintă un comportament de bullying.
 Umilirea repetată a unui coleg în fața clasei, prin folosirea de cuvinte jignitoare sau
invocarea unor aspecte fizice sau comportamentale, într-o manieră negativă, cu intenția de a
răni colegul respectiv, este un comportament de bullying.

Conflictele/situațiile de bătaie între copii, caracterizate prin

reciprocitate la nivelul intenției:
 Doi copii care au ceva de împărțit în curtea școlii și își «reglează conturile», cu furie, limbaj
nepotrivit și pumni împărțiți cu generozitate, de ambele părți, nu sunt protagoniștii unei
situații de bullying.
 Un copil care este zilnic îmbrâncit, i se pun piedici sau primește «capace» peste cap, spre
amuzamentul altor colegi, este victima unei situații de bullying.

Toate comportamentele menționate anterior au potențial de a genera stres, disconfort,

suferință în dinamica relațională a copiilor. Ele devin însă comportamente de bullying atunci
când sunt inițiate deliberat, în mod repetat și în contexte în care copiii vizați nu au nici putere
de decizie, nici suportul grupului.
Mituri și realități
Convingerile eronate despre violență, bullying și victimizare sunt larg răspândite. Acestea ne
afectează adesea judecata corectă în situațiile de bullying, împiedicându-ne să detectăm la
timp semnele bullying-ului și să răspundem situațiilor dificile în mod corespunzător. Există o
serie de mituri (ex. “Bullying-ul nu este grav. Sunt doar copii care se comportă cum se
comportă copiii”) care minimalizează realitatea bullying-ului în școală.
Vă încurajăm să reflectați serios la percepțiile și prejudecățile cu privire la bullying:

MIT Bullying-ul este un aspect normal al copilăriei, care există de când lumea și care
trebuie pur și simplu ignorat, pentru că va trece de la sine.

REALITATE Nu este nimic normal sau acceptabil când vine vorba despre bullying, iar
ignorarea acestor comportamente repetate, care generează atâta suferință, nu duce
automat la dispariția lor. Bullying-ul erodează stima de sine și încrederea unui copil că
școala este un loc sigur în care învățăm și ne facem prieteni. Ori de câte ori vedeți o situație
de bullying, vorbiți cu un adult despre asta și căutați o soluție pentru a opri violența.
MIT Bullying-ul este un ritual de inițiere prin care trebuie să treacă fiecare copil, pentru
a se maturiza.

REALITATE Sunt încă oameni în diferite părți ale lumii care afirmă că hărțuirea, discriminarea,
rasismul, violența, atacul, urmărirea, abuzul fizic, abuzul sexual, molestarea, violul și violența
domestică sunt ritualuri de inițiere. În realitate, fiecare dintre aceste comportamnete este de
neacceptat. Ba mai mult, în multe țări, astfel de atitudini și comportamente sunt considerate
încălcări grave ale drepturilor omului și sunt pedepsite prin lege.
MIT Elevii vor depăși cu ușurință bullying-ul, indiferent dacă sunt victime sau agresori.
REALITATE Bullying-ul nu este niciodată ușor de depășit. Adesea, copiii care fac
comportamente de bullying devin adulți fără scrupule, capabil de orice pentru a-și atinge
obiectivele; uneori vor fi chiar în conflict cu legea. Cât despre efectele victimizării, aceste
sunt profunde și se pot menține până la vârsta adultă, sub forma depresiei, a lipsei de
încredere în sine iar uneori chiar a gândurilor suicidare.
MIT Poți detecta un agresor după cum arată și se poartă.
REALITATE Nu există semne specifice care să ne indice cu certitudine că un copil este
agresor. Ba mai mult, același copil, poate fi victimă sau agresor, în circumstanțe diferite ale
vieții sale.
MIT Bullying-ul online nu implică rănire fizică. Așadar, care este problema?
REALITATE Sunt adolescenți și tineri care s-au sinucis pentru că nu au văzut o cale de
ieșire din situația de hărțuire, amenințare și abuz continuu. Rănile emoționale se vindecă
greu, iar unii dintre noi nu reușim niciodată să trecem peste ele. Sunt website-uri ce le permit
utilizatorilor să posteze anonim ceea ce înseamnă că este foarte dificil să oprești acest tip de
abuz. Este important să luați un screenshot al oricăror conversații, mesaje și postări pe care
le percepeți ca bullying, pentru a avea o dovadă.
MIT Uneori, copiii chiar merită să fie agresați sau umiliți.
REALITATE Niciun copil nu merită să fie agresat. Fiecare copil face tot ce poate și pentru a
se descurca, nimeni nu merită să fie victimizat. Unii copii sunt diferiți, pot acționa sau arăta
într-un anumit fel, care atrage bullying-ul; sarcina fiecăruia dintre noi este să oprim bullyingul
și să ajutăm victima să învețe abilitățile necesare pentru a gestiona într-un mod mai eficient
bullying-ul.
 Tipuri de bullying

Bullying-ul are fețe ascunse și se manifestă sub forma a numeroase comportamente, a căror
intenție este să provoace suferință. Există lovituri care se văd, răni care pot fi pansate, dar
există și lovituri insinuante, răni care nu știu să strige după ajutor.

Bullying-ul fizic
Cea mai evidentă formă de bullying este cea fizică, care include, dar nu se limitează la,
comportamente de tip: lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea/deposedarea de
obiecte personale. Deși intensitatea acestor comportamente nu este de neglijat, ceea ce
rănește cu precădere copilul vizat de astfel de comportamente este repetitivitatea, frecvența
cu care ele se manifestă, precum și faptul că sunt realizate cel mai adesea departe de
prezența unui adult cu rol de protecție (cadru didactic, părinte)
.
Bullying-ul verbal
Bullying-ul verbal, care include, dar nu se limitează la, comportamente repetate de tip:
poreclire, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut homofob
sau rasist este o modalitate prin care foarte mulți copii experimentează puterea cuvintelor de
a genera suferință.

Bullying-ul social
Comportamentele de bullying social, adesea ascunse, greu de identificat/recunoscut,
realizate cu scopul de a distruge reputația socială a unui copil și de a-l plasa într-o situație
de umilință publică, includ dar nu se limitează la: minciună și/sau răspândire de zvonuri
negative/umilitoare, realizarea de farse cu obiectivul de a umili/crea situații stânjenitoare,
încurajarea excluderii/izolării sociale, bârfa, umilirea publică a cuiva.

Cyberbullying
Tehnologia a adus cu sine cyberbullying-ul. Ascuns sau evident, acesta se referă la orice
comportament de bullying mediat de tehnologie, identificat în spațiul de social media,
website-uri, mesagerie etc.; include, dar nu se limitează la, comportamente repetate de tip:
mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv/jignitor/ofensator; excluderea
deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea de parole ale unor conturi personale (de
e-mail, FB etc.). Este o formă deosebit de dăunătoare de bullying, care se diferențiază prin
viteza de propagare a informațiilor negative și posibilitățile limitate ale victimei de a controla
situația.

Cazuri izolate sau un adevărat fenomen?

Cât de frecvente sunt aceste forme de bullying în școlile din România? Potrivit
cercetării «Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu Sociologic la nivel național», realizat de
Organizația Salvați Copiii în anul 2016, s-au constatat următoarele:

 În ceea ce privește excluderea din grup, 31% din copii au declarat că au fost în mod frecvent
excluși din activitățile de grup din cadrul școlii și 23% au fost amenințați cu excluderea din
grup;
 24% din copii au raportat că au fost în mod constant umiliți în fața altor copii și 37% au fost
victime ale zvonurilor negative împrăștiate în comunitatea școlară;
 Din categoria bullying-ului fizic, 13% din copii au avut bunurile personale distruse de alții
și 30% au fost loviți în mod repetat de alți elevi la școală. De asemenea, 78% din toți
elevii au raportat că au asistat la cel puțin o situație de bullying în școala lor;
 68% din copiii români au confirmat că bullying-ul cibernetic are loc pe rețelele sociale;
 Citind statisticile de mai sus, fiecare dintre noi, fie ca e elev, părinte sau profesor, își poate
extrage singur răspunsul la întrebarea din titlu. Și, da!, ce bine ar fi fost să fie doar niște
cazuri izolate.

Efectele bullying-ului asupra copiilor

Este superficial să credem că bullying-ul îi afectează doar pe copiii victime. Cu cât vom
înțelege mai repede că, într-o situație de bullying, toți copiii sunt victime, indiferent de rolul
specific pe care îl au, cu atât vom fi mai bine pregătiți să găsim soluțiile optime pentru a
transforma școala într-un mediu sigur pentru toți copiii.
Fie că vorbim de copil victimă, copil care agresează sau copil martor, bullying-ul generează
consecințe negative pentru toți, fiind direct corelat cu tulburări de sănătate mentală, consum
de substanțe sau suicid.
Efecte asupra agresorilor
În ceea ce îi privește pe copiii care sunt autorii comportamentelor de bullying, este întâlnită
adesea o agravare a comportamentelor violente, de risc, pe măsură ce aceștia intră în anii
adolescenței. Astfel, copiii care au experiențe de a agresa sistematic colegi, au șanse ca în
adolescență și la vârsta adultă să:

 consume alcool și alte substanțe cu risc crescut pentru sănătatea lor fizică și emoțională;
 aibă comportamente violente și delincvente, de vandalism, violență fizică extremă, furt,
abandon școlar;
 se implice prematur în relații sexuale cu risc;
 să devină adulți cu risc crescut de comportament ilegal, violență domestică și abilități minime
de menținere a unui loc de muncă;

Efecte asupra victimelor

Referindu-ne specific la copiii victime în situații de bullying, ne putem aștepta la consecințe
negative în planul rezultatelor școlare, sănătății fizice și confortului emoțional. Copiii care
sunt victime ale comportamentelor de bullying, au șanse mai mari decât alți copii să:

 dezvolte depresie sau tulburări de anxietate, trăind sentimente acute de tristețe, însingurare,
teamă și îngrijorare;
 aibă aibă dificultăți de somn și alimentație (ex. pot dormi puțin și agitat; vor avea dificultăți de
trezire dimineața, înainte de a pleca la școală; își vor pierde pofta de mâncare sau pot
exprima nevoia de a «ronțăi» constant ceva, fără să le fie neapărat foame) ;
 își piardă interesul pentru activități care odinioară le făceau mare plăcere (ex. joaca, citit,
interacțiune cu cei din jur etc.);
 aibă frecvent dificultăți de sănătate (ex. dureri de cap, stări febrile, greață, dureri de stomac)
;
 înregistreze o scădere, aparent nejustificată, a rezultatelor școlare, însoțită de absenteism
sau chiar refuzul de a merge la școală;

Efecte asupra martorilor

Cât despre copiii martori ai bullying-ului, experiența de a fi zi de zi într-o școală care
eșuează în a le satisface nevoile de confort și siguranță fizică și emoțională, le crește
acestora probabilitatea de a lipsi frecvent de la școală, de a trăi sentimente acute de
anxietate, neliniște și îngrijorare, de a consuma alcool sau alte substanțe pentru a se simți
mai bine sau a fi acceptați în «găștile puternice» , precum și de a copia comportamente de
bullying pentru a-și asigura «supraviețuirea» în școală și a se asigura astfel că nu vor deveni
următoarele victime.
Nu în ultimul rând, este demn de menționat avertismentul Organizației Mondiale a Sănătății,
care plasează bullying-ul, alături de abuzul în familie, în topul factorilor de risc pentru
sănătatea mentală a copiilor și pentru apariția comportamentelor suicidare în rândul
adolescenților.
De ce agresează copiii?
Ca pedagogi interesați de a găsi soluții eficiente pentru prevenirea și diminuarea bullying-
ului în școală, este important să renunțăm la perspectiva incriminatorie „Cine agresează?” și
să ne concentrăm pe o abordare de rezolvare a problemei. Cum înțelegerea este un pas
important în rezolvarea oricărei dificultăți, să ne întrebăm mai degrabă: de ce agresează
copiii? Efortul de a înțelege ce îi face pe copii să se poarte agresiv, ne va ghida spre
intervenții eficiente, pentru a pune capăt acestui comportament de risc. Motivele din spatele
comportamentului de bullying sunt poate la fel de diverse precum copiii înșiși. Vom prezenta
însă cele mai frecvente explicații puse în evidență de experiența a mii de educatori la nivel
mondial, precum și de studiile din domeniul psihologiei educației și comportamentului
copiilor.

Statut Social
Mitul care afirmă că agresorii au o stimă de sine scăzută a fost infirmat de numeroase studii
din domeniul psihopedagogiei. Mulți dintre copiii care agresează sunt, de fapt, mai degrabă
populari, isteți, încrezători și abili din punct de vedere social. Descoperiri recente arată că
mulți dintre cei care agresează nu sunt motivați de nesiguranță, ci mai degrabă de dorința de
a-și îmbunătăți statutul social. Un studiu al profesorilor de sociologie Robert Faris și Diane
Felmlee (2011), pune în evidență dorința de a câștiga statut social ca motiv frecvent pentru
care copiii folosesc acțiunile de tip bullying unii împotriva altora. în plus, Faris și Felmlee
identifică hărțuirea, răspândirea de zvonuri și excluderea (mărcile bullying-ului verbal și
relațional) drept cele mai eficiente tactici ale elevilor care renunță la prietenie și colaborare,
în schimbul popularității.
Putere și control
Copiii care agresează se bucură de sentimentul de putere și control pe care îl au atunci
când domină interacțiunile și îi manipulează pe ceilalți elevi. Nu este deloc neobișnuit ca un
elev să își exercite puterea și influența pentru a decide cine este înăuntrul grupului și cine
este în afara lui. Prietenii acelui elev pot trăi permanent cu teama că vor fi următoarele
victime dacă nu fac ceea ce le spune elevul respectiv. Dinamica puterii și a controlului este
exercitată prin bullying fizic, dar și prin intimidare. Copiii care agresează pentru a-și păstra
puterea și controlul asupra colegilor lor, au deseori în comun lipsa empatiei. Pe mulți dintre
ei, deficitul de empatie îi face să nu ia în seamă drepturile, nevoile și sentimentele celorlalți.
Atentia colegiilor
Elevii care pun preț pe statut social, putere și control dobândesc aceste lucruri prin
intermediul atenției primite din partea grupului de colegi. Ori de câte ori martorii râd,
încurajează, își dau consimțământul și chiar și atunci când tac de frica bullying-ul, agresorul
este încurajat și devine predispus să repete acest comportament și în viitor. Așadar, o
strategie importantă pentru a pune capăt agresiunii este să înțelegem rolul pe care îl are
comportamentul martorilor și să îl modificăm, astfel încât să oprim încurajarea socială
acordată de către colegi copiilor implicați în comportamente de bullying.

Studiile în domeniul neuroștiinței demonstrează că acea parte a creierului în care se află

circuitul de recompensă este mai activă la adolescenți când sunt împreună cu prietenii lor
decât atunci când sunt singuri. Aplicând aceste descoperiri la știința bullying-ului, ne putem
explica faptul că un comportament bullying cu impact imediat pe îmbunătățirea statutului în
ochii colegilor (= o recompensă imediată) primește mult mai multă atenție decât efectele
negative ale acelui comportament pe termen lung. Când creierul copiilor este deturnat de
recompensa atractivă a atenției colegilor, elevi care în mod obișnuit sunt empatici se pot
lăsa luați de val pe moment, pierzându-și compasiunea pentru colegii lor. Cunoscând acest
lucru, adulții pot avea un rol preventiv, educându-i pe copii să își tempereze acțiunile, să se
gândească la ceea ce fac și să considere respectul pentru ceilalți o prioritate în toate
interacțiunile lor cu colegii.
Pentru ca pot
Oportunitatea. Să nu uităm că cele mai multe acte de bullying apar în locurile în care
supravegherea din partea adulților este limitată sau nu există deloc. În școli, majoritatea
agresiunilor se petrec pe culoar, în toalete, în curtea școlii, acestora li se adaugă și spațiul
online – adică acolo unde adulții nu sunt de obicei prezenți. Prezența strategică sporită a
adulților poate reduce în mod semnificativ oportunitățile de comportament agresiv în rândul
elevilor.
Îngrijorător este și faptul că mulți pedagogi renunță la responsabilitate, minimalizând
gravitatea bullying-ului, considerându-l un comportament natural între copii, sau delimitându-
se de rolul de educator în raport cu relațiile și comportamentele sociale ale copiilor, nu doar
în raport cu achizițiile lor academice. Atitudinea adulților față de fenomenul bullying
influențează profund percepția copiilor asupra acestui tip de comportament. Când adulții le
sugerează elevilor – prin cuvinte, prin acțiuni sau prin lipsa acțiunilor – că agresiunea va fi
tolerată, aceștia pot intui în mod greșit că acest comportament este o parte normală și
acceptabilă a lumii lor. Pentru copiii motivați de statutul social, de putere, de control și de
atenția colegilor, indiferența adulților reprezintă o invitație la a face bullying.
Nevoile din spatele comportamentelor de bullying
Este fundamental să recunoaștem că nevoile de statut, putere, control și atenție sunt
universal umane; satisfacerea lor reprezintă o premisă a sănătății și dezvoltării fiecăruia
dintre noi. Însă, în contexte în care nu este facilitată satisfacerea lor prin inițiative, atitudini și
comportamente pozitive, sănătoase, apar alte categorii de răspunsuri, adeseori agresive, din
care nimeni nu are, în esență, de câștigat.
Câtă vreme școala și educatorii săi nu vor găsi modalități pozitive și sănătoase prin care să
permită copiilor să se afirme, să participe, să exprime păreri, să aibă inițiative sociale, să le
valideze progresul și contribuția, chiar sau mai ales atunci când copiii se comportă imperfect,
aceștia vor găsi oricând alternative care, deși sunt de risc, îi ajută să se simtă puternici,
văzuți, auziți, în control.
Este momentul să înțelegem că o sancțiune punctuală, o notă scăzută la purtare, o mustrare
în fața clasei sau amenințarea cu exmatricularea sunt departe de a fi eficiente în lupta cu
bullying-ul, pentru că, nu doar că nu împlinesc nevoile de atenție, putere și statut ale elevilor,
dar le frustrează suplimentar, în detrimentul dezvoltării complete și armonioase a acestora.