UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANŢA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

PROIECT DE CERCETARE

,,VIOLENŢA ÎN ŞCOALA PRIMARĂ.

BULLYING-ul – STRATEGII PENTRU O CLASĂ FĂRĂ
BULLYING”

Student:
POPESCU (PRODAN) LENUŢA

Constanţa
2018

1
 ,,VIOLENŢA ÎN ŞCOALA PRIMARĂ.
BULLYING-ul – STRATEGII PENTRU O CLASĂ FĂRĂ BULLYING”

Argument
Bullying-ul este un act comportamental repetat, îndreptat spre rănirea fizică sau mentală a
unei persoane. De asemenea, el se caracterizează prin comportamentul unei persoane care
încearcă să obţină supremaţia asupra altora. Bullying-ul nu este un fenomen nou apărut, dar în
ultima perioadă a dobândit proporţii alarmante şi în România. Zilnic suntem asaltaţi de poveştile
unor copii nefericiţi, suferinzi, hărţuiţi de colegii lor şi ale unor părinţi disperaţi să îi ajute, dar
care nu au la dispoziţie instrumentele necesare. Iar, ca părinte, ce poate fi mai important decât să
îţi înţelegi copilul, să îi intuieşti gândurile, să îi susţii pasiunile şi să îi alungi temerile?
De multe ori ne mulţumim să spunem că „aşa sunt copiii, răutăcioşi, se ceartă, se
poreclesc, se ciondănesc”, fără să ne gândim prea mult care sunt consecinţele acestor
comportamente. Bullying-ul este o realitate tot mai prezentă în şcoli, unde se dau adevăratele
lupte pentru popularitate şi ierarhie, iar rezultatul este o generaţie de tineri mai stresaţi, mai
anxioşi, uneori chiar mai violenţi, mai deprimaţi, mergând până la tendinţe suicidale. Mai mult,
cei mai vulnerabili sunt copiii percepuţi ca fiind diferiţi, fie din cauza hainelor pe care le poartă,
a felului în care arată sau a eventualelor dizabilităţi. Mai grav este că evoluţia tehnologiei face ca
hărţuirea să nu se oprească la poarta şcolii, ci să îi urmarească pe copii peste tot prin intermediul
telefoanelor, tabletelor şi computerelor, unde, la adăpostul anonimatului, poate lua forme chiar şi
mai periculoase. cercetările dezvăluie că pentru a reduce semnificativ fenomenul este nevoie de
implicarea societăţii în ansamblu, de la familie, la profesori, la autorităţi, şi chiar a legiuitorului.
Părinţii trebuie să facă eforturi pentru a fi cât mai prezenţi în viaţa copiilor lor, să îi
asculte, să le fie alături, să fie parteneri activi ai unităţilor de învăţămţnt şi să ia atitudine atunci
când observă ceva nelalocul lui.

2
 CE ESTE BULLYING-UL?

Rădăcinile etimologice ale cuvântului bullying se pot regăsi în secolul XVI, când “my
bully” însemna “dragul meu”, “iubitul meu”, venind din cuvântul danez boele. Un secol mai
târziu a apărut pentru prima dată cu sensul actual, dar abia în secoul XX acest cuvânt a dobândit
definițiile academice folosite astăzi. Ca verb, to bully înseamnă: a intimida, a speria, a domina,
printre altele. „Bully” este o persoană care își folosește puterea și tăria sa pentru a speria sau răni
persoanele mai slabe (Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016).
O definiţie pentru termenul de bullying a fost dată de către Prof. Dr. Dan Olweus în urma
a 40 de ani de cercetare a acestui fenomen. Definiția sa afirmă: „Un elev este agresat atunci când
el/ea este expus, în mod repetat în timp, unor acțiuni negative din partea unuia sau mai multor
elevi.... O acțiune negativă este situația în care o persoană provoacă intenționat, sau
intenționează să provoace, durere fizică sau discomfort unei alte persoane, prin contact fizic,
cuvinte sau în alte moduri.” (Olweus, 1993)
Bullying-ul este una dintre cele mai complexe forme de comportament agresiv și
violenţă. Conform studiului Organizației Mondiale a Sănătății privind comportamentul sănătos la
copiii de vârstă școlară, bullying apare atunci când un elev este: „tachinat în mod repetat într-un
mod care nu îi place… Dar nu este bullying atunci când doi elevi de putere sau autoritate
similară se ceartă sau se bat. Nu este bullying nici atunci când un elev este tachinat într-un mod
prietenos și glumeț”. (Craig et al., 2009)
Principala trăsătură a bullying-ului este relația de putere asimetrică și dezechilibrată
dintre cei care agresează și cei care sunt agresați. O altă trăsătură a bullying-ului este aceea că nu
este un eveniment ocazional sau singular, ci el se repetă repetă în timp împotriva aceleași
persoane cu o diferență evidentă de putere. Prin diverse acte de bullying, elevul mai puternic
țintește în mod sistematic, intenționat și crud să rănească, să sperie sau să intimideze persoana
mai slabă.

Olweus a făcut diferența între trei tipuri de bază de comportament tip bullying:
 fizic: lovire, împingere, pocnire, ciupire, constrângerea celuilalt elev prin contact fizic;
 verbal: amenințări, tachinare, insulte, bătaie de joc, șantaj, poreclire, împrăștierea de
zvonuri și minciuni;
 emoțional/psihologic: excluderea intenționată a cuiva dintrun grup sau activitate,
manipulare, ridiculizare.
3
 Cazurile de bullying implică cel puțin două părţi numite tradiţional agresor și victimă,
iar, în unele cazuri, există și martori. De obicei este o situație de grup, implicând mai mult de doi
participanți în diferite roluri, lucru care reflectă dinamica de la bază a statutului și relațiile de
putere din grup. În anumite definiri de rol, tiparul bullying este prezentat ca un triunghi sau chiar
un dreptunghi, implicând agresorul, asistenții agresorului (numiți și adepți), victima, martorii
pasivi și posibilii apărători, care sprijină activ victima, luând o poziție clară și opunându-se
agresorului.
De obicei copiii agresori sunt copii nesiguri, se tem şi au în istoric traume interne, care
nu sunt gestionate adecvat de familiile lor. Mediul emoțional de acasă este menționat de mulți
autori ca un factor important în a deveni agresor sau victimă. Astfel, lipsa căldurii dintre părinți
sau dintre părinți și copii, utilizarea oricărui tip de violență (dar în special fizică) și abuz în
familie, combinat cu lipsa unor reguli clare și fiabile de îndrumare a copilului, pot cataliza
adoptarea comportamentului de tip bullying. Totodată părinţii prea protectori pot creşte riscul de
expunere la bullying a copiilor lor.
Dintre caracteristicile copiilor agresori amintim: o nevoie de un statut, de putere mai
mare, o dorință puternică de a controla și domina, impulsivitate, lipsa empatiei, căutarea
recunoașterii statutului lor de persoane care dau tonul, plăcerea provocată de vederea victimei
oprimate. Pentru elevii agresaţi caracteristici sunt timiditatea, nesiguranța, pasivitatea, o stimă de
sine scăzută, lipsa prietenilor. Atât agresorii cât și victimele au peisaje interne similare. Unii
copii pun o „armură de agresor” pentru a-și ascunde slăbiciunile și pentru a evita să devină
victime. Masca unui agresor este un scut care îi ascunde interiorul vulnerabil. Majoritatea
agresorilor altor persoane au fost victime ale violenței în copilărie.
Bullying-ul este întotdeauna un proces în care, în timp, se mărește dezechilibrul de putere,
cu frecvență și intensitate care variază. Se pot distinge câteva faze:
 FAZA 1: Conflictele zilnice
 FAZA 2: Începutul bullying-ului (faza de explorare)
 FAZA 3: Escaladarea (faza de consolidare)
 FAZA 4: Excluderea (faza de manifestare)
 FAZA 5: Ieșirea (faza finală)
Consecinţele fenomenului de bullying sunt variate ele manifestându-se atât asupra
copiilor agresaţi cât si asupra copiilor agresori. Copiii care acționează ca agresori sunt expuși la
riscuri mai mari de comportament antisocial și delincvent ca adolescenți și tineri și la implicarea
în infrancțiuni penale ca adulți. Copiii agresați sunt defavorizați, nefericiți și suferă de probleme
legat de stima de sine și încrederea în propria persoană, sunt anxioşi, simt rușine și se simt chiar

4
vinovați pentru ce li s-a întâmplat. Consecințele negative afectează nu doar sănătatea lor mintală,
ci și rezultatele academice și pot scădea motivația lor de a merge la școală și de a învăța.

Scopul

Această cercetare îşi propune să identifice şi să dezvolte modalităţile prin care familia poate
interveni şi ajuta acest proces de combatere a bullying-ului în şcoală.

Ipoteza cercetării:

,,Dacă familia este un partener activ şi cooperant al şcolii, atunci violenţa şcolară, respectiv
bullying-ul între elevi, poate înregistra o scădere semnificativă.”

Variabila independentă: familia ca partener activ;

Variabilă dependentă: scăderea fenomenului de bullying.

Obiectivele cercetării:

 evaluarea gradului de conştientizare a fenomenului de violenţă şcolară, bullying în

incinta şcolii, în cazul copiilor, al părinţilor şi al cadrelor didactice;
 Conștientizarea factorilor, caracteristicilor, semnelor și consecințelor fenomenului
tachinării/intimidătii între semeni în instituția de învățământ;
 verificarea situaţiilor de bullying şcolar atât din punctul de vedere al celui care
agresează cât şi a celui agresat;
 identificarea modalităţilor de colaborare cu familia pentru ameliorarea fenomenului de
bullying şcolar.

Lotul de subiecţi:

 un eşantion de o clasă la învăţământ primar, cuprinzând 29 elevi, dintre care 14 băieţi şi

15 fete, cu vârste între 10 şi 11 ani;
 părinţi;
 cadrele didactice care predau la clasa respectivă

5
 Metode şi instrumente:

 Observaţia
Pentru a observa violenţa între copii această metodă este cea mai potrivită deoarece înregistrează
comportamente verbale şi non-verbale şi nu este reactivă, înregistrând comportamentele chiar în
momentul producerii. Ca instrument de lucru al acestei metode menţionăm ,,fişa de observaţie”.

 Ancheta
Instrumente:
- chestionar pentru părinţi (Anexa 1)
- chestionar pentru elev (Anexa 2)
- interviul

 Studiul de caz