PORTOFOLIU

Prevenirea şi combaterea fenomenului de bullying în

şcoală

Croitoru Ramona Daniela

1
1. BULLYINGUL SUB ASPECT CONTEXTUAL

Bullying-ul este în general caracterizat ca un comportament agresiv, intenționat, menit

să provoace suferință și care implică întotdeauna un dezechilibru de putere și tărie între
agresor și victimă și se manifestă repetitiv, regulat, într-un grup de copii.
Spre deosebire de comportamentele de violență, care apar spontan între copii, urmare a trăirii
unor emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și dispar de îndată ce intensitatea trăirilor
emoționale se diminuează, iar situațiile punctuale sunt rezolvate, comportamentele de
bullying nu dispar de la sine.
Bullying-ul este o problemă relațională care solicită întotdeauna o soluție și schimbări
semnificative la nivelul relațiilor dintre copii și în dinamica grupului. Pentru eliminarea
comportamentelor de bullying este necesară o intervenție directă din partea adulților, în
contextul în care acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar.
Orice copil care este diferit de ceilalți poate deveni o țintă a bullying-ului, cu precădere: cei
care au un aspect diferit (aspectul fizic a fost subliniat ca unul dintre cele mai comune motive
pentru bullying), cei care au comportamente sau caracteristici diferite de ale majorității
(timiditate, performanță academică, prezența unei dizabilități sau a unei nevoi educaționale
speciale, prezența unui diagnostic de tulburare de sănătate mintală), cei care sunt nou veniți în
grup, cei care provin dintr-un mediu socio-economic dezavantajat (inclusiv în cazul în care
aceștia provin din mediul rural , etnia diferită etc. Motivele din spatele comportamentului de
bullying variază de la nevoia de a-i impresiona pe cei din jur până la „supraviețuirea celui
mai adaptat”.
Cea mai frecventă reacție a copiilor martori ai bullying-ului este de a rămâne
spectator pasiv, nu de a interveni. Agresiunea este tratată ca un spectacol care ”poate fi uneori
chiar distractiv”. Atunci când intervin, copiii o fac pentru a susține în cea mai mare măsură
agresorul.
Bullying-ul este mai frecvent atunci când copiii au de-a face cu situații sociale noi (primul an
de liceu, transferul într-o altă clasă etc.). Intrarea copiilor într-un nou grup aduce
vulnerabilitate suplimentară.
Există situații în care bullying-ul este tratat într-un mod discriminatoriu: bullying-ul
provenind de la copiii cu rezultate bune la învățătură este uneori puțin vizibil pentru adulți
sau se sancționează într-o manieră mai blândă, în timp ce copiii cu rezultate școlare slabe sunt
percepuți uneori a priori ca fiind responsabili.
Cea mai caracteristică trăsătură a bullyingului este relația de putere asimetrică și
dezechilibrată dintre cei care agresează și cei care sunt agresați. În plus, nu este ocazional sau
un eveniment singular, ci un tipar comportamental care se repetă în timp împotriva aceleași
persoane cu o diferență evidentă de putere. Prin diverse acte de bullying, elevul mai puternic
țintește în mod sistematic, intenționat și crud să rănească, să sperie sau să intimideze persoana
mai slabă.
Bibliografie:
www.salvațicopiii.ro
www.părințiicerschimbare.ro

2
2. INSTRUMENTE PENTRU PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN CLASĂ

PROIECT DIDACTIC
DISCIPLINA: Dirigenție
TEMA: Bullying-ul
CLASA: a VII A
DURATĂ: 50 minute
PROFESOR: Croitoru Ramona
Scopul lecţiei: prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar, respectiv a
comportamentelor de intimidare (bullying).
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1: să aibă sensibilitate și să înțeleagă impactul emoțional al cuvintelor.
O2: să identifice comportamentul de bullying
O3: : să înțeleagă rolul pe care-l poate avea intr-o situatie de bullying
O4:: să dezvolte competențe de cooperare și relaționare interpersonală
O5: să aibă atitudini și deprinderi de comportament prosocial atât la școală, cât și în afara
școlii
STRATEGII DIDACTICE:
1. METODE: conversaţia euristică, expunerea, modelarea, explicaţia, problematizarea,
feed-back-ul, algoritmizarea, generalizarea
2. Forme de organizare: frontal și pe grupe
3. Evaluare: discuţii, aprecierea lucrărilor realizate, chestionare, etc.
4. Materiale necesare: flipchart ,bilețele care se lipesc, coli albe de hârtie, bandă adezivă,
markere, cartonașe (verde,galben,portocaliu și roșu) ,foarfece,setul de cartonașe „barometrul
violenței”, cartonașe pentru fete și băieți tipărite în culori diferite și decupate.
MOMENT ORGANIZATORIC: aranjarea clasei și asigurarea climatului socio-afectiv
necesar desfășurării lecției : 2 min.
O scurtă discuție despre comentarii nepoliticoase, porecle jignitoare .
Activitatea 1: Cuvinte care rănesc :13 min.
• Elevii primesc foi care se lipesc și un pix.
• Cerem fiecărui elev să scrie comentariile abuzive și nepoliticoase sau poreclele ofensatoare
pe care le-au auzit despre alți elevi pe foile care se lipesc (fără a indica nume).
• Punem banda adezivă pe podea în clasă, marcând următoarea grilă-scară:
Tachinare/glume ușoare, Glumă umilitoare, Insultă dureroasă, Insultă foarte dureroasă
• Cerem elevilor să lipească foile lor pe scară, luând în considerare cel mai adecvat loc după
părerea lor. Le cerem să nu vorbească unul cu altul și să nu comenteze foile în timp ce fac
acest lucru.
• Îi lăsăm pe toți să se uite mai bine la scară. Vor observa că sunt cuvinte care se repetă, de
obicei plasate în poziții diferite pe scară de diferiți elevi.
Atunci când toți elevii s-au așezat la loc, îi întrebăm ce au observat la scară, în timp ce
ghidăm analiza lor și discuția cu următoarele întrebări:
1. Ați observat anumite cuvinte în mai multe locuri pe scară?
2. De ce credeți că unii dintre voi au decis că un anumit cuvânt este mai puțin/nu este
ofensator, în timp ce alții îl consideră dureros sau umilitor?
3. Contează modul în care cuvântul a fost utilizat sau de către cine?
4. De ce folosesc oamenii astfel de cuvinte?
5. A provoca durere altora folosind astfel de cuvinte este o formă de bullying sau nu? De ce?
6. Există cuvinte care sunt folosite doar pentru fete și alte cuvinte doar pentru băieți?
7. În care grup sau temă se află cele mai ofensatoare cuvinte?

3
ANUNȚAREA TEMEI : pornind de la cele prezentate de elevi vom anunța tema orei și
anume : Bullyingul
Cerință:
Identificați și definiți comportamentul de bullying (roluri, tipuri, consecințe, mituri) apoi
treceți informațiile pe flipchart.

ACTIVITATEA 2 : Semaforul : 12 min.

• Elevii vor lucra individual. Le arătăm cartonașele colorate și le explicăm întrebările
corespunzătoare fiecărei culori. Scriem întrebările și pe o foaie de flipchart.
Verde: Ce ar trebui ceilalți (elevi sau profesori) să facă să mă simt bine și în siguranță în
clasă/școală, în relațiile cu colegii mei de clasă?
Galben: Ce mă face să mă simt prost sau supărat în relațiile cu ceilalți din clasă/școală?
Portocaliu: Ce mi se pare foarte rău, ofensator și dureros în relațiile cu ceilalți din
clasă/școală?
Roșu: Care mi se pare cel mai rău lucru în relațiile cu ceilalți, un „respinge” pentru mine?
• Fiecare elev ia unul sau mai multe cartonașe din fiecare culoare, scriind câte un răspuns pe
un cartonaș - tot ce contează pentru ei e să se simtă în siguranță la școală. Nimeni nu este
obligat să-și scrie numele pe cartonaș. Elevii primesc aproximativ 10 minute pentru această
sarcină.
• Când toată lumea este gata, colectăm cartonașele și le împărțim pe culori. Citim cu voce
tare și punem cartonașele pe flipchart grupate pe culori.
• Dacă un răspuns apare de mai multe ori pe aceeași culoare (ex. roșu), îl punem doar o dată.
Dacă apare pe cartonașe de culori diferite (ex. unii elevi galben, alții roșu), atunci punem
toate cartonașele. Discutăm diferitele percepții cu privire la siguranță și bullying.
Moment de reflecție
Concentrăm discuția pe bullying și nevoile privind siguranța
• Ce situații din școală/clasă vă imaginați atunci când vă gândiți la aceste afirmații?
• De ce aveți nevoie pentru a vă simți în siguranță? De ce aveți nevoie pentru a vă proteja
granițele?
• Cum vreți să fiți tratați de ceilalți? Și cum îi tratați pe ceilalți?
• Ce înseamnă bullying-ul pentru tine? Înseamnă bullying-ul același lucru pentru noi toți?
La final, fiecare grup va raporta rezultatele.
ACTIVITATEA 3. Barometrul violenței : 20 min.
• Prezentăm cartonașele și exercițiul, împărțim clasa în două grupuri, pe sexe (fete și băieți).
• Oferim fiecărui grup respectivul set de cartonașe, cu o afirmație scrisă cu privire la atitudine
sau comportament.
• Invităm fiecare grup să:
• Pună fiecare cartonaș într-un rând, undeva de-a lungul șirului între „cel mai dureros” și „cel
mai puțin dureros”.
• Asigurați o înțelegere clară a sensului cuvântului dureros – atunci când spunem că un
comportament este dureros, înseamnă că acel comportament doare, este ofensator sau
deranjant.
• Dacă grupul consideră un anumit comportament ca nedureros sau „deloc dureros” acesta ar
trebui pus deoparte, la cartonașul „deloc dureros”. În cazul în care, conform grupului, un
anumit comportament nu apare, acesta ar trebui pus la „nu se întâmplă niciodată”, în afara
șirului.
• Le arătăm elevilor cum ar trebui să pună cartonașele pe băncile pe care le-am pregătit.
• Informăm elevii că există și cartonașe necompletate, pe care ei pot scrie afirmații
suplimentare și/sau comportamente pe care ei le consideră dureroase/ofensatoare/deranjante.

4
• Acordăm fiecărui grup 10 minute pentru a aranja barometrul violenței. Le spunem
grupurilor că dacă nu sunt de acord cu locul unui anumit cartonaș, ar trebui să discute
împreună și să ajungă la o decizie comună cu privire la poziția finală a cartonașului.
Subliniați faptul că nu există răspunsuri corecte sau greșite, ci că părerea și perspectiva
fiecărui grup este ceea ce contează în acest exercițiu.
• După 5 minute observăm grupurile pentru a vedea cum progresează și îi informăm cu
privire la timpul rămas. Când grupurile sunt gata, invităm grupul fetelor să se uite la șirul
băieților și vice versa.
• Adunăm grupurile la un loc și începem prezentarea barometrelor violenţei. Câte un
reprezentant al fiecărui grup va citi șirul alcătuit de grupul său.
• Urmărim discuțiile: Ce ați discutat în timp ce alcătuiați șirul? Au fost momente când nu ați
fost de acord? Dacă da, care au fost acestea?
• La sfârșit, scriem pe un flipchart principalele diferențe dintre barometrul fetelor și al
băieților.
EVALUARE: 3min.
Se cere elevilor să răspundă la următoarele întrebări:

• Este ceva în această activitate care te-a surprins? Ce?

• Ce ați învățat din această activitate ce puteți aplica în clasa voastră și în relațiile cu colegii?
Bibliografie :
https://www.didactic.ro/materiale-didactice/proiect-didactic-bullying

5
3 INSTRUMENTE PENTRU IDENTIFICAREA TIMPURIE ȘI
INTERVENȚIA ADECVATĂ ÎN CAZURI DE BULLYING
Părinții sunt contactați și informați despre fiecare situație de bullying care intră în
atenția personalului școlii. Principalele persoane responsabile pentru abordarea părinților sunt
profesorii de la clasă și consilierul școlar. De asemenea, părinții sunt informați direct de către
copii, în special în cazurile în care copiii sunt victimele bullyingului. Uneori directorul școlii
este cel care informează familia.
Fiecare copil are nevoie să primească mesajul că aceste tipuri de comportamente sunt
inacceptabile. Deoarece bullying-ul apare de obicei în comunităţile de copii, acest mesaj
trebuie să fie promovat şi întărit atât la şcoală, cât şi acasă. Pentru că bullying-ul afectează pe
toţi elevii din grup, nu se reduce doar la copilul care agresează şi la victimă, este important să
îi învăţăm pe copii ce să facă dacă sunt martorii unui asemenea eveniment. Martorii
bullying-ului, care sunt de obicei ceilalţi copii, de multe ori se simt în secret uşuraţi că nu
sunt ei ţinta bullying-ului şi tind să evite agresorul, nefiind dispuşi să intervină în apărarea
copilului agresat.
Există diverse cauze din care mulți elevi nu anunță despre violența trăită sau
bullying-ul continuu cu care se confruntă. De aceea, un rol important în identificarea
cazurilor de abuz îl au spiritul de observație al pedagogilor și altor angajați ai instituției de
învățământ, atitudinea lor grijulie față de elevi și capacitatea de a observa la timp simptomele
vulnerabilității în comportamentul și dispoziția acestora.
După semnele descrise în continuare se poate bănui că elevul este în stare de stres,
care poate fi provocată de conflictele și violența cu care se confruntă în instituția de
învățământ:
✓ lipsa frecventă de la ore sau absența în anumite zile ori de la anumite lecții;
✓ întârzierile, refuzul de a participa la activități extrașcolare fără a avea cauze obiective sau
din
motive inventate;
✓ plângerile frecvente de stare de rău în timpul orelor;
✓ închiderea în sine, evitarea prietenilor, colegilor de clasă, autoizolarea sau izolarea din
partea
În cazul depistării cazului de violență sau apariției celei mai mici presupuneri legate
de posibilitatea ca un elev să fie supus violenței, neglijării și exploatării în școală (colegiu)
sau în afara ei (casă, stradă), profesorul sau alt angajat al instituției de învățământ trebuie să
anunțe imediat coordonatorul activităților de prevenire și susținere a elevilor în situație de
violență și (sau) directorul instituției pentru a lua la timp toate măsurile corespunzătoare.
Elevii (victime sau martori), părinții lor, alți membri ai comunității locale de
asemenea pot să sesizeze cazurile confirmate sau presupuse de violență față de copii. Orice
sesizare de abuz, parvenită de la un membru al comunității, despre un copil care este sau nu
elev al instituţiei de învățământ, trebuie înregistrată și examinată împreună cu coordonatorul
din instituție, care va referi cazul, în funcție de natura și gravitatea acestuia, altor servicii sau
specialiști
La fel trebuie să procedeze și elevii: să anunțe imediat adulții, să îndemne părțile să
înceteze violența, să-i separe pe cei care se bat dacă aceasta nu le amenință siguranța.
Acordarea primului ajutor până la sosirea lucrătorului medical al instituției de învățământ sau
în lipsa acestuia, primul ajutor îl va acorda orice angajat al instituției.

6
4 CYBERBULLYNGUL

Cyberbullyingul înseamnă bullying prin folosirea tehnologiilor digitale. Se poate

întâmpla pe rețelele de socializare, pe platformele de schimb de mesaje, platformele de jocuri
și pe telefoanele mobile. Este vorba despre un comportament repetat cu scopul de a-i speria,
înfuria sau umili pe cei vizați. Printre exemple se numără:
● răspândirea minciunilor sau postarea de fotografii jenante ale cuiva pe rețelele de
socializare;
● transmiterea de mesaje supărătoare sau de amenințări prin platformele de schimb de
mesaje;
● copierea identității unei persoane și transmiterea în numele acesteia de mesaje
răuvoitoare cuiva.
Agresiunea de tip bullying față-în-față și cea în mediul online se pot petrece
concomitent. Dar cyberbullying lasă amprente digitale- înregistrări care se pot dovedi utile și
care pot oferi dovezile necesare pentru a putea pune capăt agresiunii. Când agresiunea de tip
bullying are loc în mediul online, simți că ești atacat oriunde te-ai afla, chiar și în propria
casă. Poate părea o situație fără scăpare. Efectele pot fi de lungă durată și pot afecta o
persoană în multe feluri:
● Psihic- te simți supărat, stânjenit, prost, chiar furios.
● Emoțional- te simți rușinat sau îți pierzi interesul pentru lucrurile care îți plac.
● Fizic- te simți obosit (ai insomnii) sau ai simptome precum dureri de stomac sau de
cap.
Teama de a fi luat în râs sau de a fi hărțuit de alții te poate împiedica să te exprimi
liber sau să încerci să rezolvi problema.
În cazuri extreme, cyberbullingul poate duce și la suicid.
Mediul online are nenumărate beneficii. Totuși, precum multe alte lucruri în viață,
acestea vin la pachet cu riscuri de care trebuie să te protejezi.Dacă ai de-a face cu agresiuni
online, este indicat să ștergi unele aplicații sau să rămâi offline o perioadă pentru a-ți da timp
să îți revii. Dar a nu folosi Internetul nu este o soluție pe termen lung. Nu ai făcut nimic rău,
deci de ce să fii pus tu într-o poziție dezavantajată? Chiar le poate transmite agresorilor un
semnal greșit, încurajându-le astfel comportamentul inacceptabil.
Cu toții ne dorim să punem capăt agresiunilor online, de aceea raportarea cyberbullyingului
este atât de importantă.
Legile privind bullying-ul, și în special cyberbullying-ul, sunt relativ noi și nu au fost
adoptate peste tot. De aceea, multe state invocă alte legi pertinente, precum legile împotriva
hărțuirii, pentru a-i pedepsi pe agresorii din mediul online.
În statele care au legi specifice pentru a contracara cyberbullyingul, comportamentul
online care provoacă în mod voit suferință emoțională este considerat o activitate
infracțională. În unele dintre aceste state, victimele cyberbullyingului pot solicita protecție,
interdicția comunicării cu o anumită persoană și restricționarea temporară sau permanentă a
utilizării dispozitivelor electronice folosite de acea persoană pentru a agresa în mediul online.
Totuși, este important de știut că pedeapsa nu este întotdeauna metoda cea mai eficientă de a
modifica comportamentul agresorilor. De cele mai multe ori este mai bine să încerci să
remediezi răul provocat și să îmbunătățești relația.

Bibliografie:
https://www.unicef.org/romania/ro/pove%C8%99ti/cyberbullying-ce-este-%C8%99i-cum-%
C3%AEi-punem-cap%C4%83t#2

7
8