LEGILE GENERALE ALE PERCEPTIEI

LEGEA SELECTIVITATII PERCEPTIVE

1. ROLUL LEGEII SELECTIVITATII IN PROCESUL DE ADAPTARE AL OMULUI
În fiecare secundă a vieţii, analizatorii noştri sunt bombardaţi cu o cantitate enormă de informaţii.
Decalajul este enorm, în cel mai fericit caz putând face faţă la 1 / 1000 din informaţia care vine înspre noi.
Necesitatea unei selecţii este aşadar evidentă. În consecinţă, o parte dintre stimulii receptaţi de către
analizatori vor fi prelucraţi mai clar, mai complet, mai profund (denumiţi obiect al percepţiei), restul fiind
procesaţi mai superficial, vag, mai lacunar (fondul percepţiei)
Care sunt însă stimulii ce se impun ca obiect al percepţiei şi care tind mai degrabă să constituie
fondul perceptiv?
Răspunsul la această întrebare îl reglementează legea selectivităţii perceptive, care, într-o exprimare
tehnică, se referă la dinamica dintre obiect şi fond în procesul perceptiv.

2. DEFINITIE
Legea selectivitatii perceptive se refera la faptul ca omul nu percepe toate obiectele cu acelasi grad de claritate,
profunzime, completitudine, ci doar pe unele.

3. CLARIFICARI CONCEPTUALE
*Totalitatea elementelor aflate in campul vizual formeaza campul perceptiei.
*Elementul perceput clar este obiectul perceptiei.
*Selectivitatea procesului perceptiv consta in aceea ca nu se percep cu aceeasi claritate toate obiectele din
campul perceptiv, numai un anumit aspect sau un obiect fiind obiect al perceptiei, celelalte elemente din
camp, reflectate mai vag, reprezentand fondul perceptiei.
*Exista posibilitatea interschimbarii obiectului perceptiei si fondul perceptiei (ceea ce la un moment dar este
obiect al perceptiei pote deveni element al fondului perceptiei) si invers.
Ex: IMAGINILE DUBLE

4. FACTORI DE CARE DEPINDE SELECTIVITATEA:

*Factori obiectivi (care tin de obiectul perceptiei):
- miscarea obiectului, in vreme ce celelalte elemente ale campului perceptiv raman nemiscate (Ex: intr-o
sala de spectacol plina, o persoana care vrea sa iasa din sala, devine rapid pentru ceilalti obiect al perceptiei)
- apariţia şi dispariţia bruscă a unui stimul (Ex1: la bordul unui avion cu multe luminite, devine mai usor
obiect al perceptiei un bec care se aprinde si se stinge rapid, decat un altul care doar se aprinde; Ex2:
semaforul – cand semnalizeaza intermitent)
- conturarea speciala a obiectului
Ex1:
 Ex2: Daca intr-o pagina de manualde psihologie anumite cuvinte sunt scrise cu caractere mai ingrosate /
aplecate, acestea se diferentiaza mai rapid decat cele scrise cu caractere normale)
- contrastul cromatic dintre obiect si campul perceptiv

Ex1:

Ex2: Contrastul cromatic de la semafor (rosu – verde)

- indicarea verbala prealabila a unor caracteristici ale obiectului
(Ex1: Q1:Ce vedeti in aceasta imagine? ; R1: insula, pete etc.; Q2: Ce animal vedeti in acesta imagine? R2:
o vaca)

(Ex2: Daca intr-o incapere se gasesc mai multe obiecte, indicarea verbala a uneia dintre ele determina
identificarea rapida a acestuia)

*Factori subiectivi ( care tin de cel care percepe):

- semnificatia / interesul persoanei respective pentru un anumit stimul (Ex: interesul pentru persoana iubita
ne face sa o percepem rapid din multimea de oameni care asteapta pe peronul unei gari)
- experienta anterioara – actualizam schema perceptiva corespunzatoare a unui obiect/ persoane (Ex: o
persoana cu experienta muzicala, recepteaza si recunoaste mai rapid daca o melodie / bucati dintr-o melodie
noua este/ sunt plagiat/e.
- starea de oboseala / sanatate a subiectului

4. UTILITATEA LEGII SELECTIVITATII IN DIVERSE DOMENII:

Legea selectivitatii are aplicatii importante in domeniile în care se încearca scoaterea in evidenta a unor
stimului (cum sunt semnalizarea rutieră, industria publicităţii şi reclamei, creaţia vestimentară etc), dar şi invers
în situaţiile în care suntem animaţi de dorinţa de a masca, de a face anumite lucruri să treacă mai degrabă
neobservate (un exemplu în acest sens este îmbrăcămintea de camuflaj).
 LEGEA INTEGRALITATII PERCEPTIVE

Legea integralitatii perceptive exprima faptul ca insusirile obiectului nu sunt semnalate separat ci intr-o
imagine unitara ce cuprinde atat insusirile semnificative cat si pe cele de detaliu si de fond (receptarea
obiectului ca tot unitar).
Aceasta legitate este demonstrata de capacitatea perceptiei de a:
- intregi un obiect lacunar, din care lipsesc anumite elemente (daca obiectul e vazut doar partial, persoana
recunoaste obiectul ca si cand ar fi vazut in intregime, datorita experientei din trecut cu acel / categorie
de obiecte)
- a percepe rapid un obiect (cu care s-a mai confruntat in trecut), chiar daca in prezent acesta a suferit
anumite modificari
Ex1: Constatam ca atunci cand citim randurile unei carti si, din motive tipografice, literele nu se vad complet
avem tendinta si capacitatea de a intregi informatia si de a reusi o lectura coerenta.
Ex2: Daca la un moment dat, privind pe fereastra, observam doar capul si umerii unui trecator noi avem în
perceptia noastra într-o forma mai mult sau mai putin clara, si pozitia mâinilor, a trunchiului, a
picioarelor, altfel spus, imaginea sa integrala.
Ex3: Atunci când privim o persoană aşezată la un birou, datorită opacităţii biroului, pe retina noastră va fi
proiectată doar partea superioară a corpului acelui om; cu toate acestea nu vom presupune că avem în faţă
un om fără picioare.
Ex4: Cand asteptam pe peron o persoana draga, reusim sa o reperam si sa o percepem cu usurinta, chiar daca
aceasta poarta alte haine decat cele cu care am vazut-o data trecuta.
Ex5: Percepem si recunoastem o melodie chiar daca este cantata cu instrumente diferite.

OBS!!!! Integralitatea perceptiva nu functioneaza intr-o maniera automata si in orice conditii intrucat este
necesara o anumita cantitate de informatie utila, semnificativa si relevanta.
 Daca informatia relevanta se prezinta intr-o proportie scazuta, sub 50%, atunci avem de-a face cu o
perceptie eronata;
 Daca raportul dintre informatia relevanta si cea irelevanta / absenta este in proportie de 50% atunci
avem de-a face cu o perceptie oscilanta, marcata de incertitudine;
 Daca proportia informatiei relevante depaseste 50% atunci legea integralitatii opereaza corect si
asigura o perceptie corecta a obiectului.
 LEGEA STRUCTURALITATII PERCEPTIVE

Legea structuralitatii evidentiaza faptul ca insuşirile unui obiect nu au aceeaşi intensitate şi nu comunică
aceeaşi cantitate de informaţie. De aceea, cele relevante ocupă, în structura imaginii, primul plan, în timp ce
toate celelalte trec pe un plan secund.
Astfel, imaginea perceptivă este organizată ierarhic, iar explorarea operativă a unui obiect se face având mai
ales în vedere punctele de maximă concentrare informaţională. Aceste concentrari informationale sunt
amplasate pe margini, muchii, colturi, unghiuri, zone curbe, in general in zonele de modificare a directiei
de explorare perceptiva.
Ex1: Figura oamenilor privita din fata prezinta urmatoarele zone de urmarire prioritara: buzele si ochii
care sunt "citite" de catre interlocutor, prin fixari succesive menite sa asigure contactul vizual si
comunicarea.
Ex2: Profilul unui om prezinta alte elemente de identitate oferite de catre forma nasului, barbia, fruntea,
urechea.

OBS!!! Fiecare obiect prezinta elemente de identitate si specificitate proprie si in cursul dezvoltarii, maturizarii
si invatarii perceptive se asimileaza o experienta a explorarii perceptive orientata dupa aceste puncte de
concentrare informationala maxima.

LEGEA CONSTANTEI PERCEPTIVE

Legea constantei perceptive exprima capacitatea perceptiei de a-si mentine parametrii functionali de receptare
corecta a unui obiect in conditiile in care se produc modificari datorate variatiilor de distanta, marime, forma,
luminozitate, culoare.
OBS !!! Daca imaginea perceptiva si-ar schimba valoarea la cea mai mica si mai neînsemnata variatie a
insusirilor obiectulUI si a pozitiei lui în câmpul perceptiv, atunci diferentierea si identificarea lui ar fi mult
îngreunate.
Deci, legea constantei perceptive este esentiala pentru ca omul sa perceapa adecvat forma, marimea,
configuratia, culoarea unui obiect in conditii dificile. Astfel, noi percepem lumea exterioara ca fiind constanta -
mesele, lampile, oamenii nu-si schimba marimea, culoarea sau forma de la un moment la altul.Cu toate
alterarile, modificarile cauzate de luminozitatea, unghiul sau distanta sau de la care sunt vazute obiectele, noi
recunoastem obiectele familiare.
Constanta marimii nu este prezenta de la nastere. Ea se dezvolta la copii dupa varsta de 6 luni, un rol important
avandu-l experienta senzoriala (tactil-kinestezica etc.)
Ex: Daca ne uitam la o masina parcata in timp ce ne indepartam de aceasta, sistemul senzorial transmite in
acest timp mesaje catre creier. Imaginea masinii este proiectata pe retina. Daca continuam sa privim
masina, imaginea ei pe retina devine din ce in ce mai mica pe masura ce ne indepartam de masina. Desi
imaginea senzoriala a masinii se micsoreaza, datorita mecanismelor specifice analizatorului vizual
(capacitatea acestuia de a realiza acomodari, reglari fine in conditiile unei distante maxime de 25 m fata de
obiect), noi nu percepem ca masina isi schimba marimea, ci ca se mareste distanta de la noi pana la masina
respectiva.
Constanta formei se realizeaza, de asemenea, pe parcursul experientei. Obiectele sunt percepute ca ramanand
constante chiar daca imaginea lor proiectata pe retina se schimba.
Ex1: O usa apare ca dreptunghiulara atunci cand este inchisa sau trapezoidala atunci cand este partial deschisa,
dar noi nu percepem usa ca modificandu-si forma. De fapt noi percepem ca usa este deschisa.
Ex2: Percepem o monedă ca fiind rotundă chiar dacă suprafaţa acesteia este aproape paralelă cu privirea
noastră şi imaginea retiniană aferentă acestui unghi are o formă elipsoidală
Constanta culorii. La distante mari culorile obiectelor isi pierd detaliile si tind spre cenusiu datorita straturilor
de aer care se interpun. Totusi, datorita experientei anterioare cu aceste obiecte, noi spunem ca un obiect are o
anumita culoare, in ciuda diferitelor conditii de luminozitate sau de mediu inconjurator din care vin informatiile
vizuale.
Ex1: Sa presupunem ca am iesit la picnic la padure intr-o dupa-amiaza insorita. Desi am petrecut cateva ore
bune si a inceput sa se lase inserarea, noi inca percepem padurea ca fiind la fel de verde ca atunci cand am
vazut-o spre amiaza.
Constanta stralucirii. Datorita acestei constante obiectele par sa aiba aceeasi stralucire indiferent de intensitatea
luminii in care sunt vazute.
Ex: Chiar daca o foaie gri la lumina soarelui pare mai stralucitoare decat o foaie alba privita in intuneric sau la
umbra, totusi foaia alba ne pare ca fiind mai stralucitoare. Noi percepem albul ca fiind mai stralucitor iar griul
mai inchis, in functie de cantitatea de lumina reflectata de suprafata foii. O foaie alba nu-si schimba stralucirea
cand trecem de la o veioza cu lumina slaba la una cu lumina puternica, chiar daca intensitatea luminii provoaca
schimbari considerabile asupra receptorilor vizuali.

OBS: Multe dintre iluziile perceptive ce tin de legile perspectivei se datoreaza dificultatilor de realizare a
constantei perceptive.

LEGEA SEMNIFICATIEI

Legea semnificatiei semnaleaza faptul ca se percep mai bine, mai rapid si mai corect, obiectele care au
o anumita semnificatie, valoare pentru obiect decât cele indiferente.
Ex: Intr-un grup de prieteni atentia iti este atrasa mai intai de prietenul sau prietena ta cea mai buna pe care il
percepem foarte clar in raport cu celelalte persoane din jur.

LEGEA PROIECTIVITATII IMAGINII PERCEPTIVE

Legea proiectivitatii imaginii perceptive - precizeaza faptul ca desi imaginea perceptiva se elaboreaza la nivel
cortical, ea este proiectata la nivelul obiectului- stimul care a generat-o.

Influente individuale si culturale asupra perceptiei

Un anumit numar de caracteristici personale pot influenta procesul de perceptie. S-au constatat ca:
- copiii saraci estimau monezile ca fiind mai mari decat copii proveniti din familiile bogate.
- ca este mult mai probabil ca persoanele infometate sa perceapa tablourile ambigue ca reprezentand
hrana, in comparatie au persoanele care abia au mancat (McCelland si Atkinson, 1948)

Factorii culturali influenteaza aspectele de baza ale perceptiei.

In 1963, Sgall, Campbell si Herskovitz, au realizat un studiu folosind subiecti din culturi industrializate si
neindustrializate. Ei au cerut subiectilor sa evalueze dificultatea stimulilor “Muller-Lyer” si desenul “segmente
perpendiculare”.

Autorii au plecat de la ipoteza ca daca factorii de organizare innascuti sunt determinanti ai perceptiei,
atunci este de asteptat sa nu apara diferente intre culturi in ceea ce priveste evaluarile eronate. Daca,
experientele diferite ale oamenilor care au crescut in medii diferite pot influenta perceptia, atunci aceste
diferente vor aparea in judecatile facute.
Rezultatele au evidentiat cateva diferente culturale, sugerand ca invatarea joaca un rol important in
dezvoltarea abilitatilor de perceptie. Astfel, populatia zulu (din sudul Africii) vede mai putine unghiuri si colturi
in comparatie cu cei care traiesc in cladiri rectangulare.
De aceea, probabil acestia au fost mai putin sensibili la iluzia “Muller-Lyer” si cea cu “segmente
perpendiculare”. Totusi cei din populatia zulu care traiesc in oras au fost sensibili la aceste iluzii perceptive.
Concluzia esteca diferentele in perceptie nu sunt innascute ci se datoreaza diferentelor de experienta. Acest
fapt dovedeste ca factorii culturali si individuali joaca un rol important in perceptie.