Sunteți pe pagina 1din 5

Idei mai mult sau mai puțin elaborate, organizate, inspirate… :D

PLANETE, SCENARII, SARCINI

PLANETA DEZNĂDEJDII
Călăuza 1:
Text informativ – Legenda deznădejdii: Corabia lui NUe

CORABIA lui NUe

O legendă veche ne vorbește despre potopul deznădejdii. Aceasta descrie cum apele
învolburate ale deznădejdii pot indunda și acoperi totul... lucruri, oameni, amintiri, dorințe,
pasiuni, curiozități și speranțe. Toate se scufundă în apele adânci, înghițite de întuneric, iar în
final, pe luciul apei, un singur lucru mai poate fi văzut – Corabia lui NUe.
În corabia lui NUe stau închesuite cele trei triburi ale lui NU: tribul NU POT, tribul NU
MAI SUPORT și tribul NU SE VA SFÂRȘI NICIODATĂ. Cele trei triburi se împacă de
minune; se înțeleg dintr-o neîncredere, dintr-o neclintire, dintr-o nesperare. Deși suspicioși și
inflexibili, membrii acestor triburi ascultă cu supunere de cele 7 căpetenii ale lor:
1. Neajutoratul – sau cel desperecheat de capacitatea de a găsi o soluție, de ideea că
poate fi ajutat, că situația sa se poate îmbunătăți;
2. Neputinciosul – sau cel ocolit de abilitatea de a ieși din situație, de a găsi o rezolvare
problemelor;
3. Inutilul – sau cum i se mai spune, cel înstrăinat de sentimentul că se poate face util,
poate ajuta și contribui în orice fel, sau că este valorizat de către ceilalți;
4. Ratatul – sau cel părăsit de sentimentul valorii personale;
5. Descurajatul – sau cel care a dat Unfriend viitorului, cel care nu mai crede că viața
merită trăită;
6. Debusolatul – sau cel ce rătăcește fără o misiune, un țel sau o direcție
7. Nihilistul – sau altfel-numitul, cel desperecheat de sens și de orice motiv de a rămâne
în viață.
Legenda mai spune că potopul deznădejdii ia sfârșit odată cu nașterea a trei negații și mai
răzvrătite: BA POT, BA MAI SUPORT, BA SE VA SFÂRȘI ODATĂ. Cu forțele unite, cei trei
BA NU vor anima corabia din neîncredere, nesperare și neclintire către un nou orizont.

Călăuza 2:
Era lui NU POT
Era lui NU MAI SUPORT
Era lui NU SE VA SFÂRȘI NICIODATĂ?
Călăuza 3?

PLANETA RĂTĂCIȚILOR (problematică – pierderea sensului)


PLANETA ARȘILOR (problematică - burnout)
PLANETA CELOR-CARE-AU-ÎNDRAZNIT-PREA-MULT (problematică – stabilirea unor
obiective nerealiste)
Recadrare – prea mult – ”prea Devreme”...
PLANETA HĂRȚUIȚILOR (problematică - bullying)

PLANETA PIERDERII (problematică – doliu, prerdere)


Extraterestrul Uno?

Călăuze/Mesageri/Sarcini/Mecanisme de coping
½. suport social – prietenul tău extraterestru a primit o scrisoare de la un prieten de pe partea
cealaltă a planetei. Drumul a fost însă lung și plin de peripeții iar scrisoarea a ajuns
fragmentată/sfâșiată. Fii bun și ajută-l pe Uno să o întregească*.
½. exprimarea trăririlor emoționale – Ajută extraterestrul să-și traducă emoțiile într-o...
Scrisoare (poate chiar să răspundă scrisorii primite), Conversație, Tehnica scaunului gol (să se
adreseze persoanei/lucrului pierdut)
3. acceptare – exersează împreună cu prietenul tău extraterestru, următoarele practici care
încurajează acceptarea...

ACCEPTAREA TRĂIRILOR EMOȚIONALE:


Permite dezamăgirii, tristeții sau durerii să existe în interiorul tău... Drumul spre acceptare
este, de multe ori, pavat cu multă durere. Atunci când începi să îți accepți situația, mânia,
resentimentele, ura și gelozia, se transformă în dezamăgire, tristețe și mâhnire. Eliberează-te de
primele, pentru a permite celorlalte să-și facă loc înăuntrul tău. Pentru a îmbrățișa o emoție
negativă, este nevoie să te concentrezi pe momentul prezent și să ne conectăm la corpul nostru.
Unde anume simți această emoție în corpul tău? O simți în piept? Sau mai degrabă la nivelul
capului sau picioarelor? Cum o simți? Ca pe o tensiune, o durere, o presiune? Este mai degrabă o
senzație de răcoare sau de căldură? Este mai degrabă mică sau mare? Te golește sau te inundă de
senzații? Observă emoția ta în toate detaliile sale, fără să o judeci. Odată ce reușești să faci o
radiografie completă a emoției tale, următorul pas este să te deschizi ei și să o simți pe deplin.
Permite-i să fie acolo. Permite-ți să o simți fără să te opui ei în niciun fel. În loc să te ascunzi, să
fugi de ea sau să încerci să o schimbi, întâmpin-o așa cum este. Eliberează-ți corpul de orice
tensiune, pentru că și aceasta înseamnă rezistență. Permite emoției să curgă prin tine fără
restricții. Simte durerea. Nu o judeca și nu te opune ei. Râmâi cu ea. Nu fă altceva decât asta.
Doar așa vei găsi în cele din urmă pacea.

ACCEPTAREA GÂNDURILOR:
Lasă-ți mintea în pace... O minte împăcată nu este o minte golită de gânduri. De altfel, este
imposibil să suprimăm gândurile pentru mult timp – creierul este o fabrică neobosită de gânduri.
O minte împăcată este o minte conștientă de sine („mindful”). Acest lucru implică să permitem
gândurilor noastre și emoțiilor pe care le declanșează să existe, fără a încerca să le suprimăm sau
să le schimbăm. Să le observăm atunci când ne apar în minte și să le recunoaștem drept ceea ce
sunt – senzații la nivelul creierului care vin și pleacă. Atunci când ne observăm gândurile, este
necesar să adoptăm o poziție non-critică, cu alte cuvinte, să ne abținem să le împărțim în bune și
rele. De asemenea, este vital să ne abținem să reacționăm ca urmare a lor. Atât timp cât nu le
rezistăm sau nu reacționăm ca urmare a lor, gândurile curente vor fi înlocuite cu altele. Pentru că
la fel ca orice senzație, gândurile sunt temporare. Fără îndoială, nu este deloc simplu să abordăm
în acest mod gândurile noastre negative. În aceste situații, tindem să reacționăm imediat la ele;
ne agățăm cu putere ele și le dăm cu greu drumul. Începem să le repetăm în minte, iar acest lucru
ne dă senzația că sunt importante, că sunt adevărate. Dar gândurile nu reflectă neapărat adevărul.
Nu sunt fapte despre realitate, ci hărți ale realității pe care creierul noastru le construiește pentru
a înțelege ceea ce se întâmplă în noi și în afara noastră. Sunt limitate și failibile. De aceea este
atât de important să ne reamintim, ori de câte ori avem tendința să uităm, că nu suntem gândurile
noastre, iar gândurile nu sunt fapte și sunt temporare.

ACCEPTAREA REALITĂȚII:
Împacă-te cu ideea că viața merită trăită chiar și atunci când există suferință... Reamintește-
ți că viața nu este numai suferință; amintește-ți de vremurile bune. Recunoaște că cele mai
importante lucruri din viață sunt obținute cu eforturi imense și că efortul depus le face și mai
valoroase. Admite că fiecare eveniment din viață este prețios, deoarece ne ajută să învățăm câte
ceva și să creștem. Că efemeritatea este cea care face fiecare moment să conteze, pentru că ar
putea fi ultimul. Că nu vom mai fi niciodată aici, acum, în acest moment, și asta îl face atât de
important.

*
Scrisoare Varianta 1:
Călătoria, de Mary Oliver
Intr-o bună zi ai ştiut în sfârşit
ce ai de făcut – şi ai început,
deşi vocile din jurul tău
nu conteneau să-ţi strige-n urechi
sfaturile lor rele - - -
deşi-întrega casă
începuse să tremure,
iar tu ai simţit vechile lanţuri
la gleznele tale.
"Redă-mi viaţa!"
ţipa fiecare voce.
Dar tu nu te-ai oprit.
Ştiai ce ai de făcut,
deşi vântul scrijelea
cu degete îngheţate
fundaţia lucrării tale - - -
deşi melancolia acelor glasuri
era amarnică. Era deja târziu,
mult prea târziu – şi o noapte cumplită,
şi drumul plin de crengi
căzute şi de pietre.
Insă, uşor, uşor,
pe măsură ce lăsai în urmă vocile,
au început să se-aprindă stelele
prin pânzele norilor,
iar acolo era o voce nouă,
pe care încet-încet
ai recunoscut-o ca fiind a ta,
o voce care te-a însoţit
în vreme ce păşeai tot mai adânc
în lume,
hotărât să faci
singurul lucru pe care-l puteai face - - -hotărât să salvezi
singura viaţă pe care-o puteai salva.

VARIANTA 2
Noi nu murim. Ne transferăm mai departe,
transmițând fulgerul arzător prin gâturile noastre.
Nu voi plânge când mă vei părăsi
voi alerga în cel mai puternic vânt
și îți voi spune: bine-ai venit acasă.”
(Michael Lee, „Pass on”)

VARIANTA 3
O adaptare după „Eulogia unui fizician”, discurs al fizicianului Aaron Freeman

Dragul meu Uno...

Am aflat cu tristețe despre pierderea ta. Îmi închipui că puține lucruri îți pot alina
durerea, în aceste clipe grele, însă îndraznesc, totuși, să îți scriu câteva rânduri. Rânduri în care
să-ți amintesc că nicio energie nu este creată în univers și niciuna distrusă. Fiecare vibrație,
fiecare joul de căldură, fiecare undă a fiecărei particule care a fost cândva părintele tău drag,
rămâne în această lume. Și toți fotonii care au ricoșat întâlnindu-i în cale, s-au adunat în
detectoarele de particule din ochii tăi, creând în tine constelații de neuroni cu încărcătură
electromagnetică, care vor trăi acolo pentru totdeauna.
Dragul meu prieten, poate că nu îți aduce decât puțină consolare însă, știi bine, că
printre energiile cosmosului, a dat tot ce a avut mai bun.
Te îmbrățișez,
Aaro