Fiind un proces complex, cu numeroase interactiuni si interconditionari intre elementele campului obiectiv extern si starile interne ale subiectului,

perceptia nu realizeaza o modelare si o evaluare informationala absolut veridice si exacte ale fenomenelor si obiectelor externe. In cadrul ei se manifesta cu o frecventa destul de mare abateri de la realitate mai mult sau mai putin semnificative, cunoscute sub numele de iluzii.

Abia dupa varsta de 3 ani perceptia se asaza pe mecanisme organizate logic, cu coordonarea transformarilor secventiale si explorarea echilibrata a elementelor obiectului-stimul.

Iluziile sunt, in cea mai mare parte, rezultatul in plan subiectiv al efectelor de camp din plan periferic extern. Spre deosebire de halucinatii si agnozii -fenomene patologice-, iluziile nu duc la confundarea sau falsa recunoastere a obiectului, ci numai la modificarea in hiper sau in hipo a unor parti sau insusiri ale lui.

Pe langa conditiile si factorii fizici obiectivi, intensitatea si pregnanta iluziilor depind si de particularitatile psihoindividuale ale subiectului, tipul de personalitate, de gandire analitic sau sintetic, realist sau sugestionabil.

Daca ati simtit vreodata ca vi se incruciseaza ochii dupa ce v-ati luat privirea de la o iluzie optica, atunci trebuie sa stiti ca acest joc de culori si forme poate fi un fenomen cu reactii destul de intense. Ce se intampla cu ochii in aceste momente? Practic, vedeti imaginea ca ceva diferit decat ceea ce este, deoarece receptorii din ochi disting imagini si culori la viteze diferite. Ochiul poate primi doar o cantitate limitata de stimuli vizuali, iar creierul proceseaza constant informatii vizuale, ceea ce duce la iluzii optice.
Fie ca este o iluzie optica fiziologica sau cognitiva, designul si culorile reprezinta un truc pentru ochi (si pentru minte).

Uitai-v atent la ochii racului o vreme i vei observa c farfuria spart pare s se repare singur.

Credei c piesele de ah de sus cu cele de jos sunt de culori diferite? V nelai! Ele au aceeai culoare! Nu m credei? Uitai-v cum arat piesele de ah puse pe un background neutru:

Dac v uitai la captul creioanelor de sus, vei numra 7 creioane, pe cnd, dac vei privi capetele de jos, vei afla c sunt doar 6 creioane

Uitai-v cu atenie doar la punctul rou i vei observa c nuanele gri din fundal vor disprea ncetul cu ncetul

V vine a crede sau nu, liniile sunt paralele i nu strmbe!

Care e prima voastr impresie, privind aceast imagine? Sgeile galbene care se ndreapt spre stnga sau sgeile verzi ndreptndu-se spre dreapta? Nu exist un rspuns corect, cci ambele propoziii sunt adevrate. Personal, eu am vzut prima data sgeile galbene ndreptndu-se spre stnga.

Ceea ce pare a fi o groap adnc n milocul acestei strzi nu e dect o pictur!

S tii c imaginea nu este deloc animat; pur i simplu sferele se mic ca urmare a contrastului i a culorilor puternice.

Iluziile se pot imparti in trei categorii, pe baza cauzelor care le provoaca:

1) optice - cand sunt cauzate doar de fenomene optice, ce nu depind de natura umana; 2) perceptive - cand sunt generate de fiziologia ochiului, ca imaginile postume pe care le vedem inchizand ochii dupa ce am fixat o imagine foarte luminoasa; 3) cognitive - cand sunt cauzate de interpretarea imaginilor data de creier (ex: figurile imposibile).

Denumirea a fost data de Oppel. Majoritatea dintre ele au fost descrise de autori germani la sfarsitul secolului XIX. Sunt iluzii observate in desene, iluzii asupra proprietatilor geometrice ale figurilor: lungimea sau orientrarea in spatiu a segmentelor, marimea si forma suprafetelor. Pentru fiecare iluzie se distinge o parte deformata la care se refera iluzia si o parte deformanta care provoaca iluzia.

In iluzia Muller-Lyer sensul deschiderii terminatiilor in forma de sageata produce iluzia : segmentul terminat prin linii interne pare mai scurt decat segmentul terminat prin linii externe. In iluzia lui Ponzo inegalitatea aparenta a lungimii segmentelor orizontale este obtinuta prin insertia lor intre doua linii convergente.

In iluzia lui Titchener cele doua discuri deformate sunt inconjurate de discuri deformante: discul inconjurat de o coroana de discuri mari pare mai mic decat discul inconjurat de o coroana de cercuri mici. Aceste iluzii nu rezulta decat din efectul de contrast intre marimea discurilor deformate si a celor deformatoare.

In iluzia lui Zollner: o serie de linii paralele (deformate) sunt hasurate cu segmente scurte de orientare diferita de la o linie la alta. Liniile nu mai apar ca fiind paralele

Doua linii drepte si paralele trasate pe un fond de linii convergente sau divergente apar deformate fie de o maniera convexa, fie de o maniera concava. Este cazul iluziei lui Hering:

In aceasta categorie se situeaza figurile care dau impresia de profunzime. Se poate spune ca toate reprezentarile bidimensionale care dau o impresie de profunzime si de relief sunt o iluzie sau un ansamblu de iluzii. Alte figuri cum sunt cele propuse de Penrose sunt numite '' imposibile''. Ele sunt realizate prin combinarea indicilor picturali ai profunzimii.

Sunt fenomene legate de integrarea mai multor niveluri de luminiscenta si in care contrastul aparent difera de contrastul fizic local. In grila lui Herman-Hering la intersectiile grilelor se percep pete mai intunecate. Ea este atribuita functionarii antagonice a regiunilor on si off ale campurilor receptoare.

In ilustratiile alaturate, apare o asa numita iluzie de contur. Ochiul uman percepe, in figura din stanga, un triunghi alb determinat de cele trei cerculete si de triunghiul intrerupt. Dar, daca figura este privita cu atentie, se observa ca fiecare latura a triunghiului alb este spatiu gol. Similar, in figura din dreapta, este perceputa o linie ondulata, desi aceasta nu exista in realitate. Explicatia acestor iluzii ar fi ca triunghiul alb si linia ondulata reprezinta cea mai simpla interpretare a figurilor. Conform psihologiei intemeiate de Gestalt, ochiul uman tinde sa vada un intreg organizat, mai degraba decat multe parti individuale.

Unele desene si forme pot fi percepute in mai multe moduri. Ele se numesc figuri ambigue si nu sunt iluzii propriu-zise deoarece nu se produce nici o perceptie falsa. Figurile ambigue lasa loc la doua sau mai multe interpretari, toate corecte. Explicatia lor consta in dificultatea observarii simultane a celor doua imagini, deoarece sistemul vizual uman prefera sa ia fiecare interpretare in parte.

Un exemplu la scara mare de iluzie de lungime a fost construit de greci acum 2500 de ani. Este vorba despre Parthenon care pare a fi construit cu unghiuri perfect drepte. Dar aceasta este o iluzie, intrucat Parthenonul nu prezinta nici un unghi perfect drept. Pentru a compensa efectele negative ale perspectivei liniare care ar fi dus la imaginea unui templu stramb si incovoiat, arhitectii Parthenonului au construit coloanele usor catre interior. Pe langa aceasta, ei au construit baza si alte elemente orizontale, mai inalte in centru fata de margini, iar coloanele au fost umflate putin in jurul mijlocului.

Curios este ca cele mai multe tehnici subtile folosite de catre arhitectii Partenon-ului nu fac ca structura sa arate ca ceva ce nu este, ci corecteaza perceptia privitorului astfel incat templul sa arate asa cum ar trebui. Coloane cu colturi oarecum mai largi, care se curbeaza in interior si podeaua care e cu 6 cm mai inalta in centrul sau, toate acestea conspira la a da Partenonului o frumusete uimitoare, ce este evidenta chiar si asa cum se prezinta constructia in zilele noastre.

Fotografia de mai jos, denumita camera Ames, este o fotografie neretusata. Fata din dreapta fotografiei pare uriasa in comparatie cu femeia din stanga, desi ambele au aceeasi inaltime in realitate. Iluzia rezulta din faptul ca cele doua par a fi la aceeasi distanta de aparatul de fotografiat, cand, de fapt, persoana mai mica este mult mai indepartata decat persoana mai mare

Cldirea dansatoare a fost proiectat n 1992, de ctre arhitectul ceh Vlado Milunic. Denumit iniial Cldirea Fred & Ginger (dup cuplul de dansatori Fred Astaire i Ginger Rogers) in prezent este cunoscuta mai mult sub denumirea de Casa beata.

Blocul topitor Artistul contemporan Peter Delavie s-a bazat pe tehnica trompe-loeil mbrcnd o cldire aflat n construcie n pnz impermeabil.

Fiecare etaj al cladirii are aceeasi inaltime, desi tiparele mozaicate dreptunghice in alb si negru, separate de linii paralele de culoare portocalie dau o alta impresie.

M.C. Escher a fost cunoscut pentru picturile si desenele sale ciudate care se jucau cu perspectiva in cele mai neobisnuite moduri, totusi, fiind in conformitate cu teoriile matematice. Multe dintre acestea sunt descrise ca fiind cladiri imosibile.

Tratat de psihologie generala Mihai Golu, Editura Universitara

Bucuresti, 2004 Fundamentele psihologiei Mihai Anitei, Editura Universitara, 2010 Introducere in psihologie Rita L. Atkinson, Richard C. Atkinson, Editia a XI-a Psihologia mecanismelor cognitive Mielu Zlate, Editura Polirom, 1999 Psihologie generala Andrei Cosmovici, Editura Polirom, 1996 http://www.metalhead.ro/articole/10-iluzii-optice-interesanteaid89310 http://socio-umane.ctasachi.ro/e107_plugins/sgallery/gallery.php?view.1.1.1 http://webcultura.ro/trei-iluzii-optice-celebre/ http://arhimania.ro/generalitati/5814/iluziile-optice-in-arhitectura/ http://www.scrigroup.com/educatie/psihologie-psihiatrie/ILUZIILEPERCEPTIVE-Iluziile-o85151.php