Sunteți pe pagina 1din 4

Asemănări și deosebiri între senzații și percepții

Legatura informațională cea mai simplă a omului cu realitatea este realizată prin
intermediul senzatiilor.
Senzaţiile- sunt procese psihice elementare prin care se semnalizează,separat,in forma
imaginilor simple şi primare, însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor, în condiţiile
acţiunii directe a stimulilor asupra organelor de simţ(analizatori).
Percepţiile – sunt procese senzoriale complexe şi, totodată, imagini primare, conţinând
totalitatea înformaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor în condiţiile
acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
Compararea senzatiei cu perceptia
Raportarea senzaţiei la percepţie reprezintă,cea mai răspândită modalitate de definire
şi individualizare a senzaţiei. Punere faţă in faţă a două mecanisme cognitive reuşeşte să
conducă la surprinderea notelor distinctive a fiecăruia dintre ele.
Primul demers în acest sens a fost întreprins încă din sec. XIX,când Thomas Reid
concepea senzaţiile ca fiind unităţi psihice elementare şi primitive care,combinându-se şi
asociindu-se între ele,duc la percepţii. Reid observă caracterul primitiv al senzaţiilor
elementare,comparativ cu caracterul complex şi structural al percepţiilor.
Compararea senzaţiei cu percepţia reuşeşte sa conducă la surprinderea notelor
distinctive a fiecăruia dintre ele.
Chiar din aceste definiri apare un mod implicativ de relaţie in sensul că dacă nu există
senzaţii nu poate apărea percepţia.
Teorii precum cele asociaţioniste au redus percepţia la o suma de senzaţii sau altele, cum
ar fi cele gestaltiste reduc percepţiile la proprietăţile de ansamblu, negând apariţia distinctă a
senzaţiilor.
Deosebiri:
Senzaţiile sunt unităţi psihice elementare si primitive care, combinându-se si asociindu-se
intre ele, duc la percepţii.
Senzaţiile reflecta doar însuşiri separate, in schimb percepţia se refera la obiecte in
totalitatea însuşirilor date de unitar si integral.
Senzaţiile au un caracter primitiv comparativ cu caracterul complex şi structural al
percepţiilor, iar percepţia derivă din senzaţie.
Senzaţiile sunt experienţe mintale pur subiective pe cand percepţiile permit o priza de
conştiinţă directă a obiectelor fizice care există independent de cel ce le percepe.
Senzaţia este ,,o simplă experienţă conştientă asociată stimulilor”, pe când percepţia o
,,experienţă conştientă asupra obiectelor şi a relaţiilor obiectelor.”
Senzaţia este procesul cu ajutorul căruia stimulii sunt detectaţi si codaţi, spre deosebire de
percepţie care este procesul mintal al organizării şi interpretării senzaţiilor.
Senzaţia se refera la tratarea senzorială a informaţiilor fizice, independent de semnificaţia
lor, iar percepţia este direct legată de semnificaţia obiectelor şi de interpretarea informaţiilor
senzoriale.
Spre deosebire de senzaţii care reflectă doar însuşiri separate, percepţia se referă la obiecte
în totalitatea însuşirilor date unitar si integral.
Senzaţia este o imagine primară deoarece se produce numai în condiţiile acţiunii directe a
stimulului asupra unui analizator, iar imaginea perceptivă este săracă în conţinut, deoarece
reflectă doar însuşirile mai puţin importante ale obiectelor şi fenomenelor, omiţându-le pe
cele semnificative
. Caracteristicile, însuşirile unei senzaţii, depind de particularităţile stimulului şi de cele ale
subiectului, pe când imaginea perceptivă este bogată în conţinut, deoarece reflectă atât
însuşirile semnificative ale obiectelor şi fenomenelor, cât şi pe cele mai puţin importante, de
detaliu.
Durata unei senzaţii este, de regulă, mult mai mare decât durata acţiunii stimulului.
Senzaţia este o imagine bogată în conţinut deoarece reflectă separat însuşirile concrete ale
unui obiect.
Desfăşurarea percepţiei este susţinută şi mediată de acţiunile pe care le efectuăm asupra
obiectelor percepute: deplasare, aşezare, ordonare, compunere,descompunere, măsurare etc.
Durata percepţiei este, în mod normal, mult mai mare decât durata acţiunii stimulului. Nivelul
de cultură generală este un factor care poate influenţa calitatea imaginii perceptive. Imaginea
perceptivă este considerată bogată în conţinut, deoarece cuprinde atât însuşirile semnificative,
cât şi pe cele mai puţin importante, de detaliu. Imaginea perceptivă este considerată primară
deoarece cuprinde atât însuşirile semnificative, cât şi pe cele mai puţin importante, de detaliu.
Senzaţiile reflectă însuşiri abstracte ale obiectelor şi fenomenelor, în absenţa acţiunii
acestora asupra analizatorilor. Caracteristicile/însuşirile unei senzaţii depind, deopotrivă, de
particularităţile stimulului şi de cele ale mediului.
Calitatea imaginii perceptive depinde în mare măsură de relaţia activă a persoanei cu
obiectul.
Interesele stabile pentru o categorie de stimuli îngreunează procesul de percepere a
acestora. Percepţiile se pot produce în absenţa acţiunii stimulilor asupra analizatorilor.
Caracteristicile/însuşirile unei senzaţii depind, deopotrivă, de particularităţile stimulului şi de
cele ale persoanelor din jurul nostru.
Calităţile imaginii perceptive nu depind de condiţiile în care are loc perceperea
obiectului. Calitatea imaginii perceptive depinde în mare măsură de relaţia activă cu obiectul.
O experienţă plăcută provocată de un stimul va determina asocierea imaginii perceptive a
acestuia cu o tonalitate afectivă pozitivă.
Spre deosebire de senzaţii care reflectă însuşiri concrete ale obiectelor şi fenomenelor,
percepţiile reflectă însuşiri abstracte ale acestora. Reactualizarea unei scheme perceptive face
totdeauna mai dificilă perceperea unui obiect actual.
Senzaţiile sunt procese psihice de cunoaştere primară, deoarece nu se produc prin
contactul direct dintre stimuli şi analizatori.
Pentru că reflectă însuşiri concrete şi caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor,
senzaţiile sunt imagini mintale secundare.
Prin senzaţii sunt semnalizate însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor, într-o
formă unitară, dar schematică.
Prin percepţii se realizează cunoaşterea obiectelor şi fenomenelor în mod integral, în
absenţa acestora.
Imaginea perceptivă are un anumit grad de generalitate, fapt ce nu ar fi posibil
fără participarea operaţiilor intelectuale.
Superioritatea percepţiei faţă de senzaţie este dată de faptul că percepţia redă însuşirile
caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor cu care analizatorul intră în contact
Asemanari:
Ambele semnalează însuşiri concrete,intuitive au ca produs imagini primare, pentru că
ele reprezintă rezultatul imediat al acţiunii stimulului asupra analizatorilor (apar numai in
relatia directă cu obiectul).
Atât senzaţiile, cât şi percepţiile redau însuşiri concrete ale obiectelor şi fenomenelor,în
condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
Percepţia are atât o natură intuitiv-figurativă, cât şi una operaţional-intelectivă şi, de
aceea, ea face trecerea la procesele cognitive superioare.
Percepţia este rezultatul însumării senzaţiilor produse de acţiunea directă a unui obiect
sau fenomen asupra unui singur analizator.
Interesul subiectului pentru o anumită categorie de stimuli poate facilita procesul
de percepere a acestora. Calitatea imaginii perceptive depinde în mare măsură de relaţia activă
cu obiectul. Imaginea perceptivă este obiectuală deoarece este totdeauna imaginea unui obiect
anume.
Imaginea perceptivă este considerată primară pentru că apare numai în relaţia directă cu
obiectul. Calitatea imaginii perceptive depinde în mare măsură de relaţia activă cu obiectul.
Tonalitatea afectivă a unei senzaţii este independentă de natura stimulului şi de experienţa
anterioară a subiectului sau de atitudinile acestuia.
Ca şi senzaţia, percepţia reprezintă o bază necesară pentru dezvoltarea celorlalte
capacităţi volitive ale omului.
Ca şi senzaţia, percepţia reprezintă o bază necesară pentru dezvoltarea celorlalte capacităţi
cognitive ale omului.
Atât senzaţiile, cât şi percepţiile redau însuşiri abstracte ale obiectelor şi fenomenelor, în
condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
Prin toate calităţile sale, imaginea perceptivă îndeplineşte o funcţie informaţională
specifică, mai complexă ca a senzaţiei şi are un rol reglator deosebit pentru activitate.
Atât senzaţiile, cât şi percepţiile redau însuşiri abstracte ale obiectelor şi fenomenelor, în
absenţa acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Ca şi senzaţia, percepţia reprezintă
o bază necesară pentru dezvoltarea celorlalte capacităţi afective ale omului.

Bibliografie:
1 . Zlate, Mielu: Introducere în psihologie, Ed. a 3-a Polirom, 2000
2. Mânzat, Ion: Istoria psihologiei universale, Editura Univers Enciclopedic, București, 2007.
3. Popescu-Neveanu, Paul, Psihologie generală (1964, 1974)