Tipuri de gandire

Gândirea analitică este gândirea ce iscodeşte lucrurile în

detaliile lor, ea merge în profunzime, înăuntru lucrurilor. Soluţia
se obţine prin analiza situaţiei.
Gândirea sintetică este gândirea holistă, gândirea ce se
raportează la întreg şi operează conexiuni între părţile acestui
întreg. E gândirea creatoare de structuri, sisteme, viziuni
complexe şi de ansamblu. Metaforic vorbind, e gândirea din
elicopter, e gândirea ce caută şi vede pădurea în mulţimea de
copaci…

Gandirea concreta se refera la procesul prin care o persoana

percepe ceva ce e prezent in apropiere cu ajutorul simturilor si
interpretarilor. Ceea ce poate fi vazult, auzit, mirosit sau atins
este analizat la nivel superficial si nu mai sunt stabilite si alte
conexiuni, fiind absente alte ganduri.

Gandirea abstracta trece dincolo de referintele fizice si cauta

sa inteleaga mesaje si interpretari suplimentare. Cei ce
gandesc abstract relationeaza obiectele fizice si experientele
simtite cu teorii si concepte emotionale, avand abilitatea sa
caute dincolo de ceea ce este evident.
Gândirea convergentă este gândirea care se produce într-un
cadru anume, e cuminte, nu depăşeşte limitele spaţiului
problemei. Operează în bază de algoritm, calapod, tipar,
stereotip.
Gândirea divergentă e gândirea ce în mersul ei spre soluţie
mereu îşi lărgeşte perspectiva. E gândirea neastâmpărată
(„sare gardul”, cum a calificat-o un psiholog), iesă din cadru,
rupe stereotipurile. Elaborează mai multe soluţii la o singură
problemă.