Tema:Gândirea

PROFESOR:ILICCIEV
MAXIM
A ELABORAR:CRAIU
DORINA
 Definirea conceptului
de gândire.
Definirea conceptului de gândire. Gândirea este un
proces psihic superior care ocupă o poziţie centrală
în sistemul psihic uman şi îndeplineşte un rol decisiv
în cunoaştere. Dacă procesele senzoriale realizează
legături directe cu mediul, gândirea efectuază o
reflectare mijlocită a realităţii, căutând să surprindă
dincolo de forme conţinuturile, dincolo de fenomene
esenţialul, dincolo de concret generalul.
Gândirea se defineşte ca procesul
psihic cognitiv care reflectă în mod
abstract şi general esenţa lucrurilor
şi a relaţiilor dintre ele, utilizând
limba sau alt sistem de semne ca
instrument, şi are drept produse
noţiuni, judecăţi, raţionamente.
• Funcţiile gândirii sunt următoarele:

-A înţelege lumea şi pe sine ca element al acestei lumi.

-A surprinde problemele cu care subiectul se confruntă
în viaţa lui şcolară, profesională şi în cea de toate zilele.
-A crea şi inventa lucruri noi, originale.
-A lua decizii în situaţii de alegeri („Omul mereu se află
la răscruci de drumuri…”).
 Operaţiile gândirii. Realizarea acestor 4 funcţii
se face prin aplicarea unui set de operaţii ale
gândirii.
• Operaţiile gândirii sunt definite ca acte
automatizate care se produc în plan intern
(mintal) şi constituie elemente (părţi
componente) ale proceselor gândirii.
• Operaţiile gândirii sunt: analiza, sinteza,
generalizarea, particularizarea, abstractizarea,
concretizarea, clasificarea, compararea,
analogia şi a
Anumite operaţii ale gândirii se grupează în perechi. Aceastea sunt: analiza –
sinteza, concretizare – abstarctizare, particularizare – generalizare.

 PRIMA PERECHE DE OPERAŢII ESTE ANALIZA ŞI SINTEZA.

ANALIZA ESTE OPERAŢIA GÂNDIRII DE DESFACERE MINTALĂ A UNUI

OBIECT ÎN PĂRŢILE SALE COMPONENTE ŞI STUDIEREA FIECĂREI PĂRŢI
STABILITE PENTRU A CUNOAŞTE MAI BINE ACEST OBIECT. DE EXEMPLU,
ANALIZA FONETICĂ A CUVÂNTULUI FONEM, ANALIZA PSIHOLOGICĂ A
UNUI COMPORTAMENT ETC.

SINTEZA ESTE OPERAŢIA CU SENS OPUS. EA CONSTĂ ÎN ASAMBLAREA

PĂRŢILOR ÎN ÎNTREG, UNIREA LOR. DE EXEMPLU, ELABORAREA UNUI
PLAN DE TEXT, ALCĂTUIREA CUVINTELOR DIN SUNETE (LITERE)
DISPARATE, PERFECTAREA UNEI REFERINŢE PSIHOLOGICE A UNUI ELEV
SAU A UNEI CLASE DE ELEVI ETC
A doua pereche: concretizare şi
abstractizare

 Abstractizare înseamnă extragerea esenţei unui lucru. A abstractiza

înseamnă a determina esenţialul dintr-un obiect, proces sau eveniment,
neglijând formele, manifestările exterioare ale acestora.

 Concretizarea e operaţia cu sens invers: ea identifică manifestările esenţei,

forma în care ea se arată şi se realizează. De exemplu, a stabili
caracteristicile esenţiale ale cuvintelor substantive este abstractizare, a
aduce exemple concrete de substantive este concretizare .
 A treia pereche: particularizare şi generalizare.

 Generalizarea este operaţia de identificare a ceea ce este

comun tuturor obiectelor ce fac parte dintr-o anumită clasă.
 Particularizarea, din contra, stabileşte ceea ce este specific,
propriu doar acestui obiect.
 Există nu o gândire, ci mai multe.
Sorin Vieru în cartea sa Riscul
gândirii listează vreo 30 de
gândiri: gândirea analitică,
gândirea sintetică, gândirea
discursivă, gândirea logică şi tot
aşa până la 30.
 În asemenea situaţie (existenţa a
mai multor gândiri) apare
necesitatea de a face ordine
cognitivă în spaţiul gândirilor
 Prezenţa noului în producţia gândirii.
După acest criteriu distingem:

 Gândirea productivă.
 Gândirea reproductivă.
 Gândirea productivă este gândirea
generatoare de idei, teorii, dispozitive,
aparate, maşini, metode etc. noi,
inexistente până la momentul dat.
Datorită acestei gândiri este posibil
progresul ştiinţifico-tehnic, social,
cultural etc. Această gândire se mai
numeşte gândire creativă (creatoare)
 Gândirea reproductivă este
gândirea ce
reproduce sau repetă mersul gândirii
altcuiva. Citeşti, de exemplu, lucrarea lui
Freud Interpretarea viselor. Scopul pe
care-l urmăreşti este nu de a inventa o
nouă viziune asupra viselor, ci de a-l
înţelege pe Freud, ideile lui. Or, aceasta se
face prin a reproduce în creierul tău
lucrarea gândirii lui Freud
 Sursa problemei de gândire.

 Gândirea teoretică.
 Gândirea practică
 Gândirea teoretică este gândirea ce răspunde la necesităţile dezvoltării ştiinţelor
teoretice. De exemplu, apare problema de a generaliza o experienţă sau a
conceptualiza datele şi rezultatele unei cercetări experimentale şi atunci gândirea
teoretică este cea potrivită pentru a răspunde acestei provocări. Gândirea teoretică
este gândirea savanţilor academicieni, creatori de sisteme şi teorii, concepţii
ştiinţifice. Exemplu: A.N.Leontiev a elaborat teoria psihologică a activităţii. Această
teorie este produsul gândirii teoretice cu care era înzestrat Leontiev şi cu care el
lucra.
 Gândirea practică este gândirea ce deserveşte nevoile
practicii. Este gândirea noastră de toate zile, ea ne
permite să ne descurcăm cu dificultăţile care apar în
viaţa noastră cotidiană. E gândirea ce răspunde la
întrebări de tipul ce e de făcut în situaţia dată?
Gândirea practică mai este gândirea ce dezvoltă viaţa
materială. A apărut, de exemplu, necesitatea de a
comunica cu alţii în drum spre serviciu sau casă. Cum?
Nu ai să iai telefonul fix cu tot cu fir după tine… Şi
atunci a fost inventat telefonul mobil. Această invenţie
este opera gândirii practice.
 Gândirea analitică este gândirea
ce iscodeşte lucrurile în detaliile
lor, ea merge în profunzime,
înăuntru lucrurilor. Soluţia se
obţine prin analiza situaţiei.
 Gândirea sintetică este gândirea holistă, gândirea ce se
raportează la întreg şi operează conexiuni între părţile acestui
întreg. E gândirea creatoare de structuri, sisteme, viziuni
complexe şi de ansamblu. Metaforic vorbind, e gândirea din
elicopter, e gândirea ce caută şi vede pădurea în mulţimea de
copaci
 Gândirea pozitivă imprimă lucrurilor, evenimentelor, întâmplărilor
semnificaţii pozitive, optimiste, luminoase. Induce aşteptări pozitive.

 Gândirea negativă atribuie tuturor lucrurilor o alură de rău, periculos,

ameninţător. Induce aşteptări negative, viziuni pesimiste, sceptice.