Gândirea

Proiect realizat de:

1. Trandafir Mariana-Florentina

2. Stănescu Nicoleta
Gândirea

• Gândirea ca proces cognitiv

superior
• Operațiile gândirii
• Noțiunile și formarea lor
• Rezolvarea de probleme
 Gândire ca proces cognitiv superior

Gândirea este procesul psihic de reflectare a însuşirilor generale şi esenţiale ale obiectelor
şi fenomenelor realităţii înconjurătoare, precum şi a raporturilor dintre acestea.
Procesele cognitive senzoriale reflectă aspectele concrete, intuitive, aparente, de suprafață,
obiective.
Procesele cognitive secundare reflectă aspectele esențiale, neaccesibile simțurilor, invizibile,
impalpabile.
Gândirea înglobează și valorifică datele perceptive și prin reprezentare.
Memoria pune la dispoziție gândirii informații și cunoștințe ,iar gândirea la rândul ei,
organizează aceste informații din punct de vedere logic.
 Caracteristricile gândirii

Caracterul
Caracterul Caracterul Caracterul
procesual Abstract
mijlocit finalist
formal
 Caracteristicile gândirii
 caracterul procesual:
1. ascendent- se bazează pe inducție(modul natural de evoluție a gândirii).
2. descendent-se bazează pe deducție(este un demers al gândirii care pornește de la
legi/reguli/principii/teorii și se dezvoltă prin învățare și prin instrucție școlară).
 caracterul mijlocit-gândirea este mijlocită prin experiența perceptivă ,prin imaginile din reprezentare,
toate acestea fiind vehiculate cu ajutorul limbajului.
 caracterul abstract-formal:
1.caracterul abstract-gândirea face abstracție de ceea ce este mai puțin important pentru obiectul
sau fenomenul respectiv și elimină ceea ce este mai puțin important.În același timp ,ea extrage ceea ce
este esențial pentru fenomenul respectiv.
2.caracterul formal-gândirea se desfășoară după anumite reguli sau legi impuse cu ajutorul
gândirii.
 caracterul finalist-gândirea are drept scop formarea unor răspunsuri sau soluții în legătură cu
problemele cu care se confruntă.
 Operațiile gândirii

Există şase operaţii fundamentale ale gândirii:

- analiza (operaţie de descompunere mintală a unui obiect în părţile sale componente);
-sinteza (operaţia inversă analizei, care reasamblează părţile într-un tot unitar);
- comparaţia (operaţia de stabilire a asemănărilor şi deosebirilor între obiecte pe baza unui
criteriu);
- abstractizarea ( operaţia de reţinere pe plan mintal a anumitor trăsături fundamentale ale
obiectelor şi neluarea în considerare a altora, considerate secundare);
- generalizarea (operaţia de extindere a însuşirilor unui obiect asupra unei categorii de obiecte);
- concretizarea (operaţia de trecere de la general-abstract la particular-concret și invers).
Gândirea poate fi concepută, de asemenea, ca un sistem de forme. Din acest punct de vedere, ea
reprezintă o structură care evoluează de la simplu la complex. Cea mai simplă formă a gândirii
este noţiunea care desemnează orice obiect sau clasă de obiecte despre care ştim ceva.