Procese psihice cognitive superioare(intelectuale)

Gandirea
Gandirea este nivelul cel mai inalt de prelucrare si integrare a informatiei.Gandirea este procesul de reflectare
mijlocita si generalizat-abstracta - sub forma notiunilor,judecatilor si rationamentelor - a insusirilor
comune,esentiale si necesare ale obiectelor si a relatiilor legice,cauzale dintre ele.Prin gandire realizam ceea ce
este esential cu privire la obiecte sau fenomene si relatiile legice sau cauzale dintre acestea.
Caracterele gândirii:
1. Caracterul procesual: se desfășoară, cu grade mari de libertate, pe verticala cunoașterii și pe axa timpului. Pe
verticala cunoașterii, gândirea evoluează în sens ascendent (inductiv) și descendent (deductiv). Procesarea
ascendentă este dirijată de experiența individului, fiind un proces inductiv. Procesarea descendentă este dirijată de
legi, reguli, norme și principii, este un demers de tip deductiv și este o evoluție realizată prin educație. Pe axa
timpului, gândirea investighează trecutul, prezentul și viitorul.
2. Caracterul mijlocit: gândirea este mijlocită prin experiența perceptivă, prin imaginile din reprezentare, iar toate
aceste date sunt stocate în memorie și vehiculate cu ajutorul limbajului.
3. Caracterul abstract-formal: gândirea face abstracție de ceva, adică „lasă la o parte”. De asemenea, gândirea este
selectivă, adică extrage însușiri esențiale tot mai „sărace” în conținut, dar cu un grad ridicat de generalizare.
4. Caracterul finalist: demersurile au drept finalitate elaborarea unui model mintal, a unor explicații și a unor
răspunsuri cu privire la implicațiile, consecințele situațiilor problematice.
Gandirea opereaza cu informatii furnizate de perceptii sau reprezentari.Ea nu opereaza direct asupra
realitatii,ci opereaza cu informatii extrase prin contact senzorial prezent cu obiectul sau fenomenul,ori cu informatii
extrase din tezaurul memoriei.Gandirea evidentiaza insusirile generale si esentiale ale obiectelor sau fenomenelor si
le subordoneaza unor modele ideale generale(notiuni,principii,legi).De asemenea,prin gandire rezolvam
probleme.Gandirea se intinde pe toate cele trei coordonate temporale(trecut,prezent si viitor) si ocupa un rol central
in sistemul psihic uman, controlând celelalte procese psihice.
Operațiile gândirii:
1. Analiza și sinteza: analiza însușirilor esențiale ale unui obiect presupune separarea acestora, ordonarea după
anumite criterii și refacerea (sintetizarea) acestora într-un mod diferit, în funcție de cerințele activității
intelectuale. Sinteza reprezintă recompunerea mintală a obiectului din însușirile sale esențiale.
2. Comparația: implică evidențierea asemănărilor și deosebirilor esențiale dintre două lucruri sau ființe după
minimum un criteriu comun. Poate interveni și între două ipostaze ale aceluiași lucru sau ființe. Comparația are o
anumită finalitate, folosind argumentația de tipul „ dacă..., atunci”.
3. Abstractizarea și generalizarea: abstractizarea este operația de extragere a unor însușiri esențiale, a unor invarianți
cognitivi, însușiri comune pentru o întreagă clasă, categorie (se renunță la tot ceea ce este irelevant, accidental,
contextual sau conjunctural). Generalizarea presupune extinderea însușirilor extrase la o întreagă clasă de obiecte.
Operează simultan cu abstractizarea.
4. Inducția și deducția: inducția organizează datele observației (experienței) și le clasează sub formă de concepte.
Are caracter profund intuitiv, bazându-se pe experiențe intuitiv-concrete și imagini mintale. Surprinde
regularitatea și facilitează extragerea și formularea unei concluzii generale (cu caracter probabilist) dintr-o
multitudine de cazuri particulare. Deducția descrie demersul descendent pe verticala cunoașterii. Pornește de la
general, prin inferențe și implicații și ajunge la cazuri particulare. Concluzia este certă dacă premisele sunt
adecvate.
Structura gandirii este foarte complexa(cuprinde 120 de ministructuri),in ea regasindu-se un sistem de
notiuni,judecati si rationamente (o latura de continut:comportamental,semantic,simbolic si figural),un sistem care
opereaza cu primul (un sistem de operatii,o latura relationala: evaluare,analiza,sinteza,memorie si cognitie) si un
sistem de produse ale gandirii (o latura operatorie a procesului: unitati,clase,relatii,sisteme,transformari si
implicatii).
Gandirea are patru trasaturi principale(J.P.Guilford,dupa structura gandirii): flexibilitatea(modificarea
prompta a unghiului de abordare a unei probleme sau a unui obiect ori fenomen),cursivitatea(densitatea ideilor,a
opiniilor,a solutiilor intr-o unitate de timp - opusa vascozitatii gandirii),originalitatea(gradul de noutate si ineditul
produselor si al strategiilor) si elaborarea(gradul de completitudine si de elaborare a produselor
gandirii).Asadar,gandirea este flexibila,cursiva,originala si elaborata.
Incomplet:detalierea sistemelor din structura gandirii.
Tipuri de gandire:
a)analitic - analiza,centrarea pe detalii(disocieri succesive,operare in profunzimea lucrurilor);
b)sintetic - sinteza,centrarea pe ansamblu(pe sistem,pe intreg,cu subestimarea detaliilor,surprinzand generalul si
universalul din lucruri);
c)intuitiv-concret – opereaza intuitiv cu situatii concrete(bazandu-se intuitiv pe imagini sau scheme figurale-
perceptii,reprezentari);
d)abstract-formal – opereaza cu constructii teoretice pure(structuri logico-simbolice,desprinse de orice suport
intuitiv,imagistic);
e)divergent – creativ(lasa libera imaginatia sau intuitia sa multiplice ipotezele si solutiile);
f)convergent – apeleaza la solutii model incarcate de logica(urmeaza o linie deja trasata).
Tipurile de gandire sunt prezente in procente diferite de la individ la individ si sunt conditionate atat genetic,cat
si educational.

Relația dintre gândire și limbaj*

Sunt interdependente, în strânsă relație, astfel:

1. Gândirea stabilește sensul cuvintelor prin raportare la contextul în care acestea sunt folosite (prin raportare la
ansamblul celor comunicate), mai ales atunci când mesajul are un grad mai mare de abstractizare.
2. Prezența limbajului în gândirea abstractă este indispensabilă.
3. Gândirea contribuie la dezvoltarea limbajului, iar limbajul la dezvoltarea gândirii. La nivel evoluat, nu se poate
gândi fără mijloacele limbajului.