TEMA 7

II. Sarcini didactice

2.1. Răspundeţi la întrebările de mai jos

- In ce consta specificul operational al gandirii?

Gândirea este procesul psihic care dispune de cel mai vast sistem de operaţii.
Operaţiile gândirii sunt: analiza, sinteza, generalizarea, particularizarea, abstractizarea,
concretizarea, clasificarea, compararea, analogia,inductia,deductia şi a.

- Cum se clasifică operatiile gandirii?

Operaţiile gândirii acţionează de cele mai multe ori în cupluri operatorii ce se completează
reciproc: analiza şi sinteza, abstractizarea şi generalizarea, comparatia, concretizarea
logica, inducţia şi deducţia.

-Care este rolul .operației de analiză în învăţarea de tip scolar ?

Analiza, constând în descompunerea ideativă a textului, dezvăluie treptat momentele logice, legăturile
necesare ale textului, face evidentă necesitatea succesiunii lor, relevă valoarea relativă a diferitelor
argumente etc.. Tot astfel analiza literară dezvăluie treptat complexitatea trăsăturilor fizice şi
psihice ale eroilor, contradicţiile lumii interioare a personajelor literare.

-Care este rolul .operației de sinteza în învăţarea de tip scolar ?

Sinteza (care se manifestă în reconstituirea şi reproducerea bogată, precisă a unui text) face ca
textul să devină o succesiune înţeleasă de idei, a căror secvenţe se supun unei ordini interioare,
devenită conştientă pentru cititor.

Care este rolul .operației de comparatie în învăţarea de tip scolar ?

Comparaţia constituie o operaţie a gândirii prin intermediul căreia se stabilesc asemănările şi

deosebirile dintre două sau mai multe fenomene (sau clase de fenomene). Comparaţia presupune
în mod necesar activitatea de analiză şi sinteză.

Care este rolul .operației de abstractizare în învăţarea de tip scolar ?

Prin abstractizare înţelegem acea operaţie a gândirii care constă în a extrage din totalul
trăsăturilor unui fenomen, acea trăsătură sau acele trăsături permanente, care îi determină
existenţa să specifică.,desprinderea esenţialului .
 Care este rolul .operației de generalizare în învăţarea de tip scolar ?

Generalizarea este o operaţie logică prin care grupăm şi unificăm, pe plan mintal, trăsăturile
esenţiale, caracteristice unei clase de obiecte sau fenomene. Are rol in formarea noţiunilor, a
categoriilor logice şi descoperirea legilor generale ale existenţei şi dezvoltării fenomenelor.

Care este rolul .operației de concretizare în învăţarea de tip scolar ?

Concretizarea este operaţia mintală prin care trecem de la abstracţii, la identificarea însuşirilor
generale şi esenţiale în diversele obiecte şi fenomene reale, individuale, în care sunt prezente atât
notele generale, cât şi notele particulare, care fac din fenomenul dat un caz particular al unei
clase.,determinările abstracte duc la reconstituirea, la reproducerea concretului.

- În ce constă continutul informational al gandirii ?

Informația cu care operează gândirea este structurată și stocată sub forma noțiunilor sau
conceptelor, care, sunt din punct de vedere informațional-psihologic, componenta de bază a
gândirii, materialul ei de lucru.

- Care sunt funcţiile gandirii in cadrul intelectului uman ?

 Formarea de notiuni
 Înțelegerea.
 Rezolvarea de probleme.
Gândirea permite oamenilor să înțeleagă, să interpreteze, să reprezinte sau să modeleze lumea pe
care o întâlnesc și să facă predicții despre lumea aceasta.

- Care sunt mecanismele psihologice ale înțelegerii?

Înțelegerea are la baza trei mecanisme:

1. Cuplajul informațional, declanșat de necesitați, cerințe, curiozități ale subiectului.

2. Procesele asociative, asocierile de date, situații, etc. Acestea pun în relație cunoștințele,
experiențele stocate în memorie cu situațiile prezente și avansează explicații.
3. Procesele analogice. Când oamenii pricep ceva anume prin analogie, înțeleg un lucru în
relație cu un altul.

- Care sunt etapele procesului rezolutiv ?

Etapele procesului rezolutiv pot fi grupate în doua momente majore:
1. punerea problemei;
2. rezolvarea acesteia.
 2,2. Analizaţi comparativ procesele de reprezentare mintală și de gândire,
după următorii indicatori:
1 ) conţinutul prelucrării informaţionale;
2 ) modalităţi de prelucrare psihică a informaţiilor;
3 ) valoarea cognitivă şi rezultatul final al prelucrării informaţionale ;
4 ) rolul reprezentărilor mintale în cadrul cunoașterii, adaptării și învățării;
5 ) rolul gândirii în cadrul cunoașterii, adaptării și învățării.

Reprezentare Gândire

- proces cognitiv senzorial - proces cognitiv logic

- proces de producere şi utilizare
mentală a imaginilor unor obiecte în
absenţa lor
- proces psihic de reflectare a însuşirilor
esenţiale şi generale ale obiectelor şi
fenomenelor, a relaţiilor dintre acestea,
în mod mijlocit, generalizat, abstract şi
cu scop, prin intermediul noţiunilor,
judecăţilor şi raţionamentelor.

- sistem ordonat de operatii de

- produs: imaginea sau modelul
informaţional intern, actualizat, al unor
obiecte, fenomene, evenimente, situaţii
etc., care au fost percepute anterior, dar
care în momentul de faţă lipsesc din
câmpul nostru senzorial
- reprezentarea e un produs al percepţiei,
memoriei şi imaginaţiei
- conţine idei sau relaţii ideative
percepute
- face trecerea la gândirea logico-
formală
- memorează informaţiile percepute, le
prelucrează şi le filtrează de structurile
experienţei cognitive anterioare şi de
prelucrare, interpretare şi valorificare a
informaţiilor, bazat pe principiile
abstractizării, generalizării şi anticipării
şi subordonat sarcinii alegerii
alternativei optime din mulţimea celor
iniţial posibile
- gândirea presupune percepţie,
reprezentare, memorie, imaginaţie, dar
şi celelalte mecanisme psihice cognitive
şi afectiv-motivaţionale
- gândirea orientează, conduce,
valorifică toate celelalte procese şi
funcţii psihice
- are capacitatea de a-şi reintroduce
propriile produse (idei, concepţii) în
circuitul informaţional şi declanşează
noi procese intelectuale
- permite cunoaşterea logică şi raţională
- introduce noi criterii de combinare şi
utilizare a reprezentărilor (transformarea
unor reprezentări pt a ne ajuta în
activitate)
- prelucrează, interpretează şi evaluează
informaţiile percepute
 stările afectiv-motivaţionale
- nu e condiţionată de prezenţa unor
obiecte
- se foloseşte de criteriile de relevanţă şi
comunalitate
- legătura cea mai importantă dintre ele
este cea a conceptelor figurale
- e influenţată de stările motivaţionale şi
tendinţele şi pulsiunile inconştiente
- poate fi la nivel conştient sau
inconştient
- limbajul este unul din mijloacele de
asimilare, dar şi de exteriorizare a
produselor reprezentării
- poate fi voluntară sau involuntară
2.3. Realizați un scurt eseu, răspunzând la întrebarea :
- nu e condiţionată de prezenţa unor
obiecte
- unele din criteriile ei sunt cele de
relevanţă şi comunalitate
- legătura cea mai importantă dintre ele
este cea a conceptelor figurale
- e influenţată de stările motivaţionale şi
tendinţele şi pulsiunile inconştiente
- este la nivel conştient
- limbajul este mijloc de asimilare, dar
şi de exteriorizare a produselor gândirii
- este voluntară
Cum se realizează trecerea de la noținile empirice la noțiunile științifice în
gândirea micului școlar ?

„Noţiunile ştiinţifice sunt unităţi cognitive ale gândirii care reflectă

însuşirile necesare, esenţiale şi generale ale unei clase de obiecte sau
fenomene”.(T.Cretu, Psihologie generala )
Ele sunt produsul gândirii întregii societăţi şi sunt apoi, însuşite de ceilalţi oameni
în cadrul activităţii de învăţare.
Noţiunile ştiinţifice cuprind doar însuşirile esenţiale ale obiectelor şi
fenomenelor, legităţile acestora, în conţinutul lor impunându-se semnificaţia
obiectivă a acestora. (exemplu: în noţiunea de ceas nu intră însuşiri legate de
forma, mărimea, tipul lui: de mână, de buzunar, de perete, cronometru etc., ci
numai ce este comun şi esenţial la toate ceasurile şi le deosebesc de toate celelalte
obiecte, anume că servesc la măsurarea timpului). Însuşirile generale sunt extrase
din cele particulare prin procese de analiză şi sinteză, comparaţie, generalizare,
abstractizare şi concretizare.
Noţiunile ştiinţifice au următoarele caracteristici :
- sunt formate în activitatea de învăţare în şcoală, care este condusă de profesor,
sau în activitatea individuală de învăţare, dar folosind surse ştiinţifice;
- se însuşesc în mod conştient şi voluntar presupunând prelucrarea complexă a
informaţiilor iniţiale sub conducerea profesorului;
- în conţinutul noţiunilor ştiinţifice intră numai însuşirile necesare şi esenţiale ale
unei clase de obiecte sau fenomene şi acestea sunt ierarhizate şi legate în mod
necesar unele de altele;
Conditii generale ale formarii noţiunilor ştiinţifice în şcoală :
- să se comunice elevilor ce vor trebui să obţină în urma desfăşurării activităţii lor
de învăţare, fiind astfel orientaţi în sarcină(un moment important al lectiei fiind
“Anuntarea scopului si a obiectivelor”;
- să se asigure un material intuitiv suficient care să ofere informaţii ce vor fi
prelucrate în gândire şi să fie bine explorat perceptiv.Materialul intuitiv va fi mai
bogat si diversificat cu cat copilul este mai mic;
- să se formeze din timp acele operaţii ale gândirii care sunt necesare formării
noţiunii respective;
- profesorul să conducă activitatea de prelucrare a informaţiilor şi elevii să
desprindă treptat, cu mintea lor, însuşirile necesare şi esenţiale caracteristice pentru
acea noţiune;
- să se exprime într-o definiţie a acelei noţiuni, însuşirile esenţiale şi necesare
descoperite de gândire;
 Formarea notiunilor stiintifice se bazeaza pe procese psihice elementare,mai
ales pe perceptie,care reflecta trasaturile concrete ale obiectelor, trasaturi generale
si particulare.
Aceste noţiuni se formează pe căi organizate şi sistematice, dirijate conştient de
educator în procesul de învăţământ.
În formarea noţiunilor ştiinţifice la elevi se porneşte de la îmbogăţirea şi corectarea
continuă a cunoştinţelor empirice, transformarea lor în noţiuni ştiinţifice prin
eliminarea reziduurilor neştiinţifice din conţinutul noţiunilor empirice.
Noţiunile empirice au rol de premisă, de factor facilitator care deschide şi
pregăteşte operaţional însuşirea noţiunilor ştiinţifice, dar pot fi şi o piedică, dacă nu
sunt depăşite. Adesea noţiunile empirice sunt atât de înrădăcinate şi de puternice în
gândirea unei persoane, încât ele întârzie sau chiar împiedică formarea celor
ştiinţifice sau le elimină pe acestea, înlocuindu-le.
Formarea noţiunilor din gândire se sprijină pe capacitatea de abstractizare
a însuşirilor unei clase de obiecte care sunt apoi încorporate într-o idee-concept.
Noţiunile se formează pe parcursul dezvoltării psihice a copilului, prin acumulare
de experienţă şi învăţare cognitivă, prin comunicare, prin însuşirea limbii şi
culturii.
Formarea noţiunilor, a sistemului de cunoştinţe se sprijină pe operaţiile de
abstractizare şi de generalizare ale gândirii, de aceea noţiunile nu se pot forma în
gândirea copilului decât după ce operaţiile gândirii au atins un anumit nivel de
organizare şi de dezvoltare.
Procesul desprinderii de concret(„numar”,” cuvant” ,”animal”) este o
conditie esentiala a formarii notiunilor stiintifice.La copii, acest proces se formeaza
destul de greu,uneori numai partial.
In activitatea instructiv-educativa,cu cat copilul este mai mic,educatorul
trebuie sa asigure material intuitiv, si sa dirijeze observarea lui de catre elevi ,rolul
perceptiei fiind major in formarea notiunilor stiintifice.
Atat la prescolari cat si la scolari, in vederea formarii notiunilor stiintifice ,
se recomanda ,alaturi de varietatea materialului didactic intuitiv,si aplicarea
metodei opunerii insusirilor esentiale celor neesentiale.
Educatorul trebuie sa acorde o deosebita importanta formarii din timp a
operatiilor gandirii care sa permita prelucrarea complexa a informatiilor
obtinute.
Latura operaţională a gândirii cuprinde ansamblul operaţiilor mentale de
transformare a informaţiilor, de relaţionare, prelucrare, interpretare, combinare şi
raportare a noţiunilor în vederea obţinerii de noi cunoştinţe sau a rezolvării de
probleme.