Ce este logopedia

Logopedia este o disciplină psihopedagogică care se ocupă cu educarea şi , in special, cu reeducarea

limbajului.

Ce face logopedul?

Identifică problema de limbaj, elaborează planul de recuperare şi supervizează activităţile de recuperare

care se impun in funcţie de diagnostic

Depistarea, examinarea si diagnosticul logopedic

Depistarea este o examinare simplă , de suprafaţă şi se referă la prima interacţiune dintre logoped şi
logopat

Examinarea complexă şi corectă urmăreşte punerea in lumină a unui diagnostic corect şi diferenţiat,
care va facilita elaborarea unei terapii adecvate

ANAMNEZA:

• EVOLUTIA SARCINII

• NASTEREA

• BOLILE COPILARIEI

• RANGUL COPILULUI

• DEZVOLTAREA SOMATICA

• EVOLUTIA LIMBAJULUI

• ALTE RUDE CU PROBLEME DE VORBIRE

• DATE DESPRE MODUL DE ALIMENTATIE

• DACA A MAI FACUT SAU NU TERAPIE LOGOPEDICA

EVALUARI MEDICALE

• SOMATICE

• NEUROLOGICE

• AUDIOLOGICE
 • OFTALMOLOGICE

• STOMATOLOGICE

EVALUAREA PSIHOMOTRICITATII

• MOTRICITATEA APARATULUI FONOARTICULATOR

• COORDONAREA OCULO-MOTORIE

• EXAMINAREA PRAXIEI

• EVALUAREA LATERALITATII

• EVALUAREA ORIENTARII SPATIALE

• EVALUAREA ORIENTARII TEMPORALE

EVALUAREA PERSONALITATII

• TESTE PSIHOLOGICE PROIECTIVE

• TESTE DE INTELIGENTA

• EVALUAREA AFECTIVITATII

• EVALUARI COGNITIVE

• EVALUAREA LIMBAJULUI

EVALUAREA LIMBAJULUI

• EVALUAREA APARATULUI FONOARTICULATOR

• EVALUAREA LIMBAJULUI RECEPTIV SI EXPRESIV

• EVALUAREA LIMBAJULUI ARTICULATOR- PRONUNTIA

• EVALUAREA INTELEGERII LIMBAJULUI

• EVALUAREA LIMBAJULUI CITIT-SCRIS/MATEMATIC

 I. Comportamentul socio- afectiv( e dezinvolt sau timid, ne priveşte in ochi, cum se comporta in
timpul evaluării- e agitat, are răbdare
II. Comportamentul cognitiv (asemanări, deosebiri, categorii de obiecte, conceptul de număr)
III. Comportamentul motric (motricitatea generală, motricitatea fină)
IV. Comportamentul verbal

EXAMINAREA LIMBAJULUI ROSTIT

1.Nivelul de inţelegere a vorbirii

joc :o papusa, o masinuta, o lingura, o farfurie, o perie, o minge…obiecte din mediul familiar al
copilului…ii cerem sa aleaga unul din obiecte sa il puna in cosulet sau un camion de jucarie si sa ni-l
dea…daca copilul nu intelege sarcina I se arata cum trebuie sa faca.

Se notează:- dacă găseşte imediat obiectul sau ezită

-cȃt de repede invaţă jocul

-cu ce gesturi impinge coşul sau masinuta

-daca stie să caute obiecte din afara razei sale vizuale stricte

- daca mȃnuieşte obiectele cu indemanare

2. Comenzi verbale: Ridica-te, Vino la mine, Pune creionul in cutie…

2. Examinarea auzului

- probe de inţelegere a vorbirii

-observaţii asupra conduitei: copilul repetă intrebările in timp ce ii dăm indrumări; intelege greşit :” Du-
te la uşă!”- el inchide şi deschide uşa; copilul priveşte incordat mişcarea buzelor logopedului; are
tendinţa să intoarcă capul dupa locul de unde vine sunetul.

-trebuie sa stabilim dacă copilul nu aude sau nu inţelege: dacă e nonverbal ii dăm sarcina cu glas cȃnd
tare, cȃnd incet; ii cerem o jucărie in şoaptă şi apoi lăsăm să cadă o legătura de chei şi observăm reacţia
la zgomot; dacă reacţionează la zgomote şi poate repeta cuvintele spuse de noi , ne poziţionăm intr-o
poziţie in care să nu ne vadă buzele.

Neinţelegerea vorbirii in şoaptă pȃnă la 4-6 m =hipoacuzie uşoară; 1-4m hipoacuzie medie; 0-1m
hipoacuzie gravă

3.Examinarea articulării verbale

 Examinarea aparatului articular

- Sistemul labio-comisural: simetria, integritatea, mobilitatea şi forţa
- Aparatul dental: integritatea, forma, muşcătura,dacă exista prognatism superior sau inferior
 - Limba: forma, mobilitatea in plan transversal şi longitudinal, mărimea, frenul
- Palatul dur: forma, amplitudinea bolţii
- Palatul moale: mobilitate, forma şi mărime
- Omuşorul- mobilitate, integritate, mărime, aşezare
- Sistemul nazal: inflamări acute sau cronice, malformaţii

Pentru examinarea aparatului articular se pot folosi urmatoarele tipuri de exerciţii:

- Deplasarea limbii in diferite zone ale palatului dur

- Deplasarea şi mobilitatea linguală: sus-jos, dreapta-stȃnga, in formă de lopată, de sageată,
de jgheab
- Exerciţii de ridicare si coborȃre a vălului palatin (pronunţăm “a” cu gura deschisă şi apoi
alternativ “a”-“n” cu lăsarea in jos a vălului palatin)
- Mobilitatea mandibulei
- Sonorizare si desonorizare cu palparea laringelui
- Examinarea buzelor: rotunde- intinse, zȃmbet forţat, mişcarea alternativă a buzelor

 Examinarea articulării propriu-zise

-Vorbirea reflectată: i se cere copilului să repete dupa logoped(sunete, silabe, cuvinte uzuale,
propoziţii)

- Vorbirea independentă: citirea de ilustraţii, recitarea, cȃntecul, povestirea liberă

4.Examinarea vocii

-sonoritatea

-tonalitatea

-nuanţa

-răguşeala

-astenia vocală

-rezonanţa

-disfonia

-rinolalia- tendinţa de nazalizare

-intensitatea vocii- afectata in cazul tulburărilor de auz

-melodicitatea vorbirii- lipseşte la hipoacuzici

-vorbirea sacadată-tempoul lent indica afecţiuni cerebrale centrale

5. Examinarea structurii gramaticale

-folosirea corectă a singuralului si pluralului

-acordul subiectului cu predicatul

-acord numar-gen

-folosirea timpurilor verbale

-relaţii temporale simple

-folosirea corectă a pronumelui personal şi a celui demonstrativ

6. Examinarea vocabularului activ

Observăm volumul cuvintelor folosite in povestire şi in vorbirea independentă, a substantivelor, verbelor

şi adjectivelor

7. Examinarea auzului fonematic

A. Numără silabele şi spune (sau arată pe degete) câte a găsit.

Se vor folosi imagini sau cuvinte indicate verbal de către adult - 8 itemi.

B. Identifică prima consoană din cuvânt.

Se va cere identificarea cuvântului care începe cu acelaşi sunet ca în modelul dat (ex.: casă/ măr, cal)

Se vor folosi imagini adecvate sau cuvinte (indicate verbal) - 8 itemi.

C. Numeşte prima consoană din cuvânt.

Se vor folosi imagini sau cuvinte indicate verbal - 8 itemi.

Se va cere copilului să redea sunetul iniţial – izolat.

D. Suprimă consoana iniţială, apoi găseşte cuvântul format.

Exemple: m(are), s(apă), s(oare), c(lamă), p(lasă), b(loc), r(ac), t(ren).

E. Suprimă o silabă, apoi găseşte cuvântul format.

Suprimarea primei silabe: spa(ghete), mă(mică), şo(sete), în(cepe), pe(pene), şa(cal).

Suprimarea ultimei silabe: (carte)lă, (cer)cei, (hai)nă, (pom)pă, (supă)rat, (lup)te.

F. Găseşte, din 3 exemple, cuvântul care rimează cu modelul dat:

Piscină / avion, găină, castel.

Copac / băiat, pantof, gândac.

G. Găseşte sunetele ce alcătuiesc scurte pseudo-cuvinte:

moz, pli, unc, arg, zata, sot....etc

Se poate aplica prin scris-citit, la copiii de clasa I.

H. Proba de numire rapidă a obiectelor (rapid naming test).

Se foloseşte o fişă special concepută

PROBE PENTRU CUNOASTEREA VARSTEI PSIHOLOGICE A LIMBAJULUI

PROBA 1: Se prezinta copilului 10 obiecte cu proprietati opuse

1. Ciuperca mare/ ciuperca mica

2. Penita noua/ penita veche
3. O bucata de fier tare/ o bucata de cauciuc moale
4. Un bloc inalt/ o casa scunda
5. O bucata de hartie neteda/ un glaspapir zgrunturos
6. Un batran/ un tanar
7. O bucata de stofa calcata/ una mototolita
8. Un copil vessel/ un copil trist
9. O linie dreapta/ o linie curba
10. Doua cutii identice una goala/ alta plina cu cuie
Se consemneaza numarul de raspunsuri corecte..Intai aratam ciuperca mare “Aceasta ciuperca
este mare, iar aceasta este……” Apoi se reia proba invers. Se prezinta imaginea ciupercii mici. Se
face media raspunsurilor.

PROBA 2:
Completarea lacunelor dintr-un text vorbit
S-a facut frumos, cerul este…..(albastru)
Soarele este foarte……(fierbinte)
Iana si Maria se plimba pe camp. Ele aduna……(flori)
Ele sunt incantate auzind cantecele frumoase ale micilor….(pasarele)
Deodata cerul se intuneca, se acopera de…….. (nori)
Fetitele se grabesc sa se intoarca……(acasa)
Inainte de a ajunge acasa a inceput o mare….(furtuna)
Fetitele se sperie de zgomotul….(tunetului)
Ele isi cauta un adapost deoarece ploua puternic si nu au…..(umbrela), iar hainele lor sunt
complet……(ude)
Se consemneaza numarul de raspunsuri corecte

PROBA 3:
Repetare de numere
Seria I: 2-4
II: 5-6-3
III: 4-7-3-2
IV: 8-4-6-5-9
V:6-9-2-3-4-8
Punctaj: Pentru prima serie primeste coeficientul 2, pt aIIa 3, pt. aIIIa 4, aIVa 5, aVa 6. Se
consemneaza coeficientul ultimei serii reproduce correct

PROBA 4:
Din ce este facuta ?
- Cheia
- Masa
- Lingurita
- Ferastra
- Pantofii
- Casele ( tb sa numeasca cel putin 3 materiale: caramida, lemn, ciment)

PROBA 5:
Contrarii fara obiecte sau imagini
1. Cald
2. Uscat
3. Frumos
4. Neascultator
5. Curat
6. Mare
7. Usor
8. Vesel

PRBA 6:
 Denumirea a10 culori. Se prezinta copilului culorile: rosu, verde, negru, roz, alb, violet, gri,
galben, maro, albastru

PROBA 7:

Cunoasterea sensului verbelor

Seria I: a tusi, a frectiona, a castiga, a arunca, a spala, a respire. Mimam tusea si cerem copilului
sa spun ace facem, s.a.m.d

Seria II: Cerem copilului sa imite prin actiune verbele a scrie, a se apleca, a se balansa, a se
ridica, a sari, a impinge (ceva)

COEFICIENTUL CORESPUNZATOR
PROBA VARSTELOR
3ANI 4ANI 5ANI 6ANI 7ANI
I. CONTRARII CU OBIECTE SI
IMAGINI 4 5 6 8 12
II. LACUNE 2 3 4 6 8
III. CIFRE 3 3 4 5 5
IV. MATERIALE 3 4 5 6 6
V. CONTRARII FARA OBIECTE
SI IMAGINI 4 5 6 7 8
VI. CULORI 2 3 4 6 8
VII. VERBE 4 6 8 9 11

Nota: Adunam valorile de la cele 7 probe si le impartim la 7.

PROBA PENTRU DETERMINAREA NIVELULUI DE DEZVOLARE AL LIMBAJULUI, INTELEGERE

UNOR CUVINTE FAMILIARE

1. Ce este un scaun?
2. Ce este o papusa?
3. Ce este un cal?
4. Ce este o gaina?
5. Ce este furculita?
6. Ce este marul?
7. Ce este o masa?
8. Ce este ploaia?
 9. Ce este o mama?
10. Ce este soferul?
Instructaj: Iti voi pune cateva intrebari, incearca sa raspunzi cum stii mai bine.
Precizari: Se insista sa se obtina un raspuns cand copilul repeat cuvantul

PROBA PENTRU DETERMINAREA ORIENTARII SPATIALE

Copilul sta in fata noastra. Sunt necesare 3 obiecte uzuale: o papusa, o masina, un cub.
Testul se desfasoara in 2 etape.
Etapa I: In legatura cu orientarea spatiala a mainilor
- Spune-mi care este mana ta dreapta?
- Spune-mi care este mana ta stanga?
- Acum fii atent: care este mana mea dreapta?
- Acum fii atent: care este mana mea stanga?

Etapa II: In legatura cu orientarea spatiala a obiectelor

Incruciseaza bratele pe masa. Voi pune in fata ta 3 obiecte: o papusa, o masina si un

cub.Fara sa desfaci bratele raspunde-mi cat mai repede la intrebari.

1. Papusa este la dreapta sau la stanga masinii?

2. Cubul este la dreapta sau la stanga masinii?
3. Masinuta este la dreapta sau la stanga papusii?
4. Masinuta este la dreapta sau la stanga cubului?

Obs: Obiectele vor fi aliniate papusa-masina- cub cu o distanta de 15 cm intre ele.

PROBA PENTRU DETERMINAREA ASEMANARILOR SI DEOSEBIRILOR

1) Stabilirea deosebirilor -prin ce se deosebesc :

Câinele şi vrabia; mărul şi para; fereastra şi uşa; paharul şi ceaşca; căruţa şi sania.

2) Stabilirea asemănărilor -prin ce se aseamănă :

Pruna şi piersica; pisica şi şoarecele; vaporul şi automobilul

3). Stabilirea asemănărilor şi a deosebirilor

Instructaj : „ eu numesc două lucruri iar tu să-mi spui prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc”

Mingea şi portocala; avionul şi porumbelul; fetiţa şi păpuşa; maşina şi căruţa.

TERAPIA CU CARACTER GENERAL

 1. EDUCAREA RESPIRAŢIEI

In mod normal la copii respiraţia este de tip diafragmatic, ea transformȃndu-se treptat in respiraţie
toraco-abdominală, iar la pubertate se diferenţiază in respiraţie de tip toracic la fete şi costo-
abdominală la băieţi.

Respiraţia copilului este ritmică, dar ritmul respirator nu e uniform.

OBIECTIVE:

Educarea echilibrului inspir-expir

Mărirea capacităţii respiratorii

Obţinerea unei respiraţii lungi, fara efort

Obţinerea unui ritm respirator uniform

TIPURI DE EXERCIŢII:

Exerciţii pentru expiraţie:

-suflă nasul in batistă

- suflă aerul pe dosul mȃinii

- stinge lumȃnarea

- umflă balonul

- suflă in apă cu paiul

Exerciţii pentru inspiratie:

-mirosim o floare

-cȃinele la vȃnătoare

-inspirăm alternativ pe o nară şi pe cealaltă

-inspirăm pe gură -expirăm pe nas

 2. EDUCAREA MIȘCĂRILOR ARTICULATORII

EXERCITII GENERALE

-mişcări ale umerilor, gȃtului şi rotirea capului

-mişcări ale braţelor şi rotirea braţelor

-imitarea spălatului pe mȃini

-imitarea aplaudatului

MOBILITATEA APARATULUI FONO-ARTICULATOR

EXERCIŢII DE MOBILITATE A MAXILARELOR

-exerciţii de inchidere şi deschidere a gurii

-exerciţii de alternare a maxilarului inainte- inapoi

-muşcătura

EXERCIŢII PENTRU BUZE

-buzele ţuguiate

-buzele rotunde

-buzele intinse (zȃmbim larg)

-buza de sus peste buza de jos şi invers

-vibrarea buzelor- “motoraşul”

EXERCIŢII PENTRU OBRAJI

-umflăm obrajii

-sugem obrajii

-umflăm obrajii şi spargem balonaşe cu degetele

-plimbăm aerul dintr-un obraz in altul

EXERCIŢII DE MOBILITATE A LIMBII

-limba intră şi iese repede- “pisica bea lapte”

-limba se mişcă dreapta-stȃnga

-limba iese sub formă de săgeată

-limba iese sub formă de lopată

-limba sub formă de căuş

-limba şterge dinţii/buzele

-mişcarea limbii in jos şi in sus cu gura deschisă

-limba şterge cerul gurii

-tropăitul calului

EXERCIŢII DE MOBILITATE A VĂLULUI PALATIN

-exerciţii de imitare a căscatului, inghiţitului, tusei

Aceste exerciţii se fac in faza iniţială, inainte de articularea sunetelor, iar apoi se vor folosi numai acele
exerciţii care sunt necesare impostării sunetului. In cazuri grave de pareză şi semipareză a limbii, buzelor
se impune şi masajul organului afectat.

3. DEZVOLTAREA AUZULUI FONEMATIC

Auzul fonematic este o particularitate a auzului fizic prin care sunetele vorbirii sunt percepute ca
elemente semantice sau foneme.

Obiective:

-formarea capacităţii de diferenţiere fonematică prin distingerea şi discriminarea sunetelor şi cuvintelor

-formarea percepţiei fonematice corecte sau conştienizarea fonologică

-analiza fonematică care poate face trecerea sistematică de la propozitie spre cuvȃnt, pană la silabă şi
sunet

-educarea pronunţiei ritmice

-educarea pronunţiei melodice

Exerciţii
Regulă: Inainte de a-l invăţa pe copil să pronunţe corect trebuie făcute exerciţii de analiză auditivă a
respectivului sunet

 Imitarea sunetelor din natură şi onomatopee- in şoaptă sau tare, in ritm staccato şi prelungit
 Analiza fonetică cu indicarea primului si ultimului sunet dintr-un cuvȃnt sau indicarea
poziţiei sunetului la inceputul, la mijlocul sau la sfȃrşitul cuvȃntului
 Pronuntarea unor serii de silabe opuse : pa-ba, pe-be, pi-bi, po-bo,
pu-bu
 Diferenţierea consoanelor surde de cele sonore: s-z, ş-j, f-v, p-b, c-g
 Diferenţierea sunetelor cu punct de articulare apropiat: s-ş, z-j, ţ-ce-ci,
r-l
 Cuvinte paronime
 Pronunţarea ritmică

TERAPIA DISLALIEI

CE ESTE DISLALIA

Dislalia este tulburarea de pronunţie provocată de afecţiuni organice sau funcţionale ale organelor
periferice ale vorbirii şi care constă in imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete

In aceasta situaţie copilul nu poate articula corect unele sunete, care pot fi omise, alterate sau inlocuite
cu alte sunete

CAUZE

Probleme in funcţionarea unuia sau altuia dintre organele vorbirii:

buzele

limba

poziţia dinţilor

palatul dur şi cel moale

Insuficienta dezvoltare a auzului fonematic şi a capacităţii de a recepta corect cuvintele

Greşeli de educaţie:

imitarea pronunţiei copilului

vorbirea rapidă şi neclară a parinţilor

defecte de vorbire la adulţii din mediul apropiat copilului

SIMPTOMATOLOGIE

1. Dupa modul de afectare a aparatului verbo-motor:

- Dislalie organică, datorată anomaliilor organelor periferice ale vorbirii
- Dislalia funcţională, datorată neexersării muşchilor limbii, buzelor etc sau al traseului greşit
pe care il ia curentul de aer expirat sau insuficienţei in dezvoltarea atenţiei auditive.
2. Dupa gradul de extindere:
- Dislalie monomorfă- este afectat un sunet sau o singură grupă de articulare
- Dislalie polimorfă- sunt afectate mai multe grupe de foneme
3. In funcţie de sunetele afectate :
- Betacism
- Capacism
- Fitacism
- Mutacism
- Rotacism
- Sigmatism (S, Z, Ţ, Ș, J, CE, CI, GE, GI)
- Nutacism
- Pitacism
- Tetacism
- Zitacism

4. Dupa modul in care se produce există cateva forme de sigmatism si de rotacism:

- Sigmatism interdental
- Sigmatism lateral sau bilateral
- Sigmatism strident
- Rotacism lingual lateral sau dorsal
- Rotacism velar
- Rotacism uvular
- Rotacism bilabial

FORME CLINICE
In funcţie de cele trei zone de articulare:

1. Tulburări de pronunţie din prima regiune de articulare

- Sunt afectate consoanele labiale P, B, M, F, V
- Pitacismul: alterarea lui P
- Betacismul: alterarea lui B
- Mutacismul: alterarea lui M
- Datorate insuficientei inchideri a buzelor la pronunţie
- Fitacismul si vitacismul: alterarea lui F, V din cauza malformatiilor buzei superioare (prea
scurta), ale incisivilor superiori, sau a muscaturii deschise
2. Tulburări de pronunţie din a doua regiune de articulare reprezentată prin arcada dentară şi
regiunea medio-palatală:
- Linguo-dentalele T, D, N, S, Z
- Africatele Ţ
- Prepalatalele Ș, J, L, R)
- Tetacismul
- Deltacismul D este inlocuit fie cu L, fie cu N
- Nutacismul: N poate fi inlocuit cu L, D şi chiar M
- Sigmatismele: tulburări in pronunţia lui S,Z, Ţ,Ș,J,CE,CI,GE,GI datorate locului gresit de
articulare
3. Tulburările sunetelor din a treia regiune de articulare- sunt afecate sunetele ocluzive C, G si
fricative H

ANOMALIILE PRONUNTIEI DIN PRIMA REGIUNE DE ARTICULARE

• Pitacismul

- Pronuntia f slaba la inceput de silaba, buzele nu se aplica in partea lor mediana, coloana de aer este
redusa; fenomenul se produce in distrofii, rahitism, incidental in stari emotive

- In pronuntarea sunetului cu forta exagerata se aude uneori un suflu, asemanator cu H, un sunet

parazitar destul de neplacut; fenomenul se observa cand P este la inceput de silaba, la sfarsitul
cuvantului , cand P franeaza coloana de aer (cap, snop) sunetul parazitar se poate confunda cu
un Ȋ mut, de asemenea destul de neplacut auzului

- Sonorizarea lui P si transformarea lui in B

• Betacismul

- In cazul pronuntiei slabe, confuze, datorita insuficientei deschideri a gurii, insuficientei inchideri
a buzelor sau inchiderii lor cu prea multa forta, B se transforma in P

- Forta prea mare a exploziei aerului poate determina aparitia sunetului parazitar

- Sunetul poate fi desonorizat si transformat in P

Alte forme de pitacism sau betacism apar in cazul pierderii aerului pe cale nazala- Rhinolalia apperta
cand B

• Mutacismul

- Apare in cazuri de articulare exploziva cand M suna ca B

- Uneori este asociata consoana B (MBA), datorita faptului ca inainte de a se termina articularea
lui M se realizeaza o explozie, cantitatea de aer care intra in cavitatea bucala pentru a forma
vibratiile buzelor fiind prea mare

- Alteori consoanei M I se aduga N (MNA)pt ca se realizeaza o emisie suplimentara cu buzele

intredeschise inainte de a se termina emisia lui M

Dintre alterarile sunetelor bilabiale cel mai frecvent este betacismul prin desonorizarea lui B

• Fitacismul si Vitacismul

-apare in cazul malformatiei buzei inferioare (buza inferioara scurta), a incisivilor superiori (rari, lispuri)
sau a muscaturii deschise

-mai frecvent este parafitacismul prin inlocuirea lui F cu S sau T si paravitacismul prin inlocuirea lui V cu Z
sau cu D

-vitacismul poate fi datorat si desonorizarii, astfel V este pronuntat ca F

ANOMALIILE PRONUNTIEI DIN A DOUA REGIUNE DE ARTICULARE

• Tetacismul

- Alteratia consoanei T este destul de rara

- In cazuri de pronuntare palatala sau prepalatala, sunetul este insotit de un suflu parazitar,
asemanator lui H, cand T e la inceput de silaba

- Acelasi sunet parazitar, dar mai scurt, sau un Ȋ mut apare in pozitie finala, datorita suflului prea
puternic. Acest sunet T poate aparea ca un plescait

• Deltacismul

- Apare in cazul mutarii locului de articulare spre partea mediana a palatului

- Poate fi desonorizat si sa sune ca un T

Cele doua linguo-dentale T si D pot fi inlocuite cu L cand varful limbii este apasat pe incisivii superiori si
lasa libera iesirea aerului pe marginile laterale.
Sau cu N cand marginea limbii formeaza cu arcada dentara ocluzia pe o suprafata foarte intinsa si aerul
este dirijat prin nas

• Nutacismul (nitacismul)

- Datorita lipsei de durata a articulatiei, cand sunetul apare ca un D

- Datorita pozitiei incorecte a limbii in asocierea sunetului cu alte consoane- de ex pronuntarea lui
N cand ii urmeaza C sau G este palatala sau post-palatala

- Inlocuitorii lui N pot fi L, D si chiar M

• Sigmatismele se diferentiaza nu numai dupa fonemele S, Z, Ș, J… ci si dupa locul gresit de

articulare

a. Sigmatismul addental

- Prin apasarea vf limbii pe arcada dentara, coloana de aer este diminuata sau lipseste cu totul

- -apare mai frecvent la adulti decat la copii si se datoreste supraincordarii vorbirii

b. Sigmatismul interdental

-prin asezarea vf limbii intre incisivi, sunetul aparand mai moale, mai putin audibil

-se intalneste frecvent la copiii mai mici

c. Sigmatismul palatal

-prin ridicarea vf limbii spre spate, catre palat

-aerul care se scurge printre vf limbii si palat produce un fasait asemanator lui S

-apare uneori in prognatie si progenie

d. Sigmatismul lateral

-prin aplicarea vf limbii pe incisivii superiori si scurgerea laterala a coloanei de aer printre spatiile dintre
limba si molari

-sunetul produs este neplacut, aspru, harait

-in timpul emisiei se poate obs si umflarea obrajilor, insotita de stropi de saliva

-este insotit uneori de hipoacuzie unilaterala

e. Sigmatismul lateroflex

-este un defect intermediar intre sigmatismul interdental si cel addental

-prin dirijarea aerului spre un canin superior, din cauza devierii laterale a vf limbii

f. Sigmatismul suierat (stridens)

-sunet ascutit din cauza suflului f puternic sau cand jgheabul de scurgere a aerului e prea stramt sau
cand intre incisivii inferiori si cei superiori distanta e prea mare

g. Sigmatismul labio-dental

-sunetul e asemanator lui F deoarece incisivii superiori ating buza inferioara

-f rar, mai ales in cazurile de debilitate mintala

h. Sigmatismul nazal

-aerul iese in totalitate sau partial prin nas, datorita deschiderii caii nazale prin deficit organic sau
functional al valului palatin

Parasigmatismele se produc prin inlocuirea sunetului S cu o alta consoana H, Ș, T, , F etc

• Zitacismul

-afectata de aceleasi modificari ca si poerechea sa surda

-poate fi desonorizat, pronuntat ca un S modificat

• Deformarile africatelor Ț

- Datorat alterarii sunetelor componente T sau S

- Deoarece siflanta S este mai des afectata si are mai multe forme de alterari decat ocluziva T,
africata apare modificata mai ales in modificarea siflantei componente- intra in grupa
sigmatismelor

*O consoana se numeste africata sau semioclusiva daca incepe ca o consoana oclusiva prin blocarea
fluxului de aer din canalul fonator si se termina ca o consoana fricativa prin eliberarea partiala si de
obicei suieratoare a aerului (Ţ, Č, Ğ)

• Alterarea prepalatalelor Ș si J

-datorita distantei prea mici dintre dinti, sunetul fiind slab

-din cauza greutatii pe care o intampina limba in formarea santului mijlociu de scurgere a aerului ,
partea dorsala a limbii fiind prea ridicata

-daca este prea ridicata buza inferioara, iese un fel de F

-daca la emisie obrajii se umfla si buzele sunt proiectate mult inainte, inseamna ca aerul iese pe partile
laterale ale arcadelor dentale
-daca se aude un simplu sunet suflat inseamna ca limba este retrasa prea mult spre partea posterioara a
gurii

-daca sunetul este mai mult ca un S limba este prea in fata, prea aproape de incisivii superiori

• Alterarea africatelor Č, Ğ

-prezinta aceleasi forme ca sunetele din care sunt compuse, accentul cazand pe deformarea
suieratoarelor

• Rotacismul

a. Rotacismul palatal

-prin aplicarea vf limbii mult inapoi; sunet sforaitor si mai slab; vibreaza si valul palatin

b. Rotacismul uvular sau graseiat

-vibreaza valul palatin si omusorul

c. Rotacismul dorsal

-produs cu partea dorsala a limbii ridicata spre palat sau spre valul palatin

d. Rotacismul laringian

-f rar intalnit, emisia unui R vibrant, scartait

e. Rotacismul nazal

-f rar, ca un fel de harait, un pufait de pisica datorita devierii coloanei de aer spre nas

-daca punem o oglinda sub nas aceasta se abureste

f. Rotacismul bucal

-vibreaza obrajii prin trecerea aerului intre ei si arcada dentara

g. Rotacismul lateral sau marginal

-vibreaza una din marginile laterale ale limbii, aspectul sonor fiind acelasi ca la sunetul apical

h. Rotacismul lingual, nevibrant

-emiterea unui R apical nevibrant, apropiat de L

i. Rotacismul velar nevibrant

-emiterea unui R uvular dar fara sonoritate

 j. Rotacismul faringian

-un sunet intermediar intre R si G, cu aspect de sforait datorita paptului ca vibreaza peretele faringian

k. Rotacismul labial sau bilabial

- Vibreaza buzele, emisia semanand cu sforaitul calului

l. Rotacismul velar

-vibreaza valul palatin, in canalul format intre val si partea posterioara, ridicata, a limbii

m. Rotacismul lacunar

-fara niciun fel de emisie de suflu, denumit si pauza; pauza tine loc de pronuntie

n. Rotacismul monovibrant

-pozitia este corecta, dar vibrarea este f scurta si sunetul apare ca un R f slab

• Lambdacismul

a. Lambdacismul lacunar

-sunetul este omis, dar subiectul pronunta “pauza”

b. Lambdacismul semi-muiat

-format cu partea anterioara a limbii asezate pe prepalat, aerul se scurge tot pe laterale, dar spatiul de
scurgere fiind stramtat , sonoritatea fonemului este mult diminuata

c. Lambdacismul interdental

-limba e situata in spatiul dintre dinti

d. Lambdacismul nazal

-aerul trece pe cale nazala, din cauze organice daca valul nu inchide suficient trecerea spre caile nazale

e. Lambdacismul bilabial

-sunetul este produs cu limba asezata intre buze

f. Lambdacismul nesonor sau mut

-articularea corecta a fonemului, dar fara sunet laringian

g. Lambdacismul fricativ retropalatal

-aerul emis e asemanator cu H, datorita apropierii regiunii dorsale a limbii de partea posterioara a
palatului

ANOMALIILE PRONUNTIEI DIN A TREIA REGIUNE DE ARTICULARE

• Capacism, Gamacism, Hitacism

-defectele constau cel mai adesea in inlocuirea cu alte sunete sau unele cu altele si mai putin in
pronuntia lor defectuoasa

DISLALIILE VOCALELOR

-sunt rar intalnite la auzitori , dar destul de frecvente la cei ce au invatat artificial limbajul si la care
controlul auditiv si chiar muscular este ineficient

-limba si maxilarele pot avea o pozitie si o deschidere intermediara fata de cele necesare pronuntiei
corecte

-alterarea diftongilor si triftongilor- in caz de hipoacuzie sau de nedezvoltare a auzului fonematic

-deschiderea prea mare a maxilarelor poate denatura sunetul- la surdomutii adulti

La ce vȃrstă mergem la logoped?

In primii ani de dezvolare greşelile de pronunţie sunt foarte frecvente, dar sunt considerate fiziologice şi
se atenuează treptat pe măsură ce copilul creşte.

Dacă aceste greşeli de pronunţie se menţin dupa vȃrsta de 5 ani putem vorbi de o dificultate propriu-
zisă.

Excepţie fac cazurile de anomalii ale aparatului articulator sau de alte tulburări asociate

EVOLUTIA LIMBAJULUI LA COPIL

• Primele elemente de comunicare apar inainte de 1 an

• Dezvoltarea pronuntiei sunetelor se bazeaza pe structura aparatului articulator

• Cuvintele devin constante spre varsta de 2 ani, perioada in care copilul trece de la cuvinte
primitive si imitari de sunete la formarea stereotipurilor silabice concrete

• Primele consoane pe care copilul le pronunta corect sunt cele labiale: P, B, M

• La 2 ani poate pronunta T, D, C, G si mai greu S, Z, Ș, J, H, L, R

• In vorbirea copilului mai intai apar substantivele , apoi verbele, adjectivele, adverbele
DIAGNOSTICUL

Asigurăm un mediu in care copilul să comunice cu plăcere şi să fie interesat să vorbească

Notăm sunetele pe care copilul nu le poate articula izolat şi in cuvinte

Incercăm sa determinăm cauza dificultăţilor- eventuale tulburări organice sau funcţionale ale organelor
fonoarticulatorii

Diagnosticarea se realizează atȃt in vorbirea independentă, cȃt şi in vorbirea reflectată

PROGRAM TERAPEUTIC COMPLEX

Principii

Respectarea particularităţilor de vȃrstă , a tipului şi a gradului de deficienţă

Respectarea succesiunii etapelor de corectare

Aplicarea psihoterapiei pe tot parcursul activităţii

Implicarea familiei in procesul activitaţii terapeutice

Trecerea corectării prin planuri acţionale diferite: de la imagine la fonem, de la fonem la grafem si invers

Folosirea jocului

Introducerea permanentă a progreselor in contextul normal de comunicare

Programul terapeutic

I. Etapa pregătitoare

Cunoasterea copilului, anamneza, diagnosticul complex

Inlaturarea negativismului faţa de vorbire

Crearea increderii in forţele proprii

Familiarizarea cu mediul cabinetului

Crearea increderii in posibilitatea corectării

II. Etapa terapiei recuperatorii

A. Terapia generală
- Educarea respiraţiei
- Dezvoltarea mobilităţii corporale legate de limbaj
 - Dezvoltarea mobilităţii fono-articulatorii
- Antrenarea auzului fonematic

B. Terapia recuperatorie specifică

1. Obţinerea şi exersarea sunetului deficitar prin demonstraţie şi imitaţie sau prin derivare din
alte sunete

Sunetele bilabiale P,B, M

o P: Inchiderea buzelor şi lipirea lor de dinţi, a.ȋ. să nu existe spaţiu gol intre buze şi dinţi; limba
este in repaus la sunetul izolat, dar impreună cu o vocală ia poziţia vocalei :; buzele se desfac sub
presiunea aerului exploziv, numai la mijloc, nu pe toata lăţimea; coardele vocale nu vibrează;
copilul imită pronunţia şi simte curentul de aer cald pe mȃnă.
o B: La fel ca P, dar buzele nu sunt la fel de strȃnse , presiunea aerului e mai slabă, iar coardele
vocale vibrează; prin derivare din M prin strȃngerea maxilarelor in timpul emisiei
o M: Buzele sunt inchise fără incordare şi se deschid fără explozie; limba are poziţia vocalei care
urmează, iar palatal moale e lăsat in jos, lăsȃnd liberă trecerea aerului numai prin nas; coardele
vocale sunt inchise si vibrează.

Sunetele labio-dentale F si V

o F: buza superioară este uşor ridicată; dinţii de sus pe buza de jos; coarde vocale nu vibrează
o V: la fel ca F si in plus vibrează coardele vocale

Sunetele linguo-dentale S, Z, Ţ, T, D, N, L, R

o S: vȃrful limbii este in spatele incisivilor inferiori; dinţii sunt apropiaţi, fără a fi complet inchişi;
buzele sunt foarte bine intinse; la emisie aerul iese pe mijlocul gurii şi este rece; coardele vocale
nu vibrează; “cum face şarpele ssss…”; S interdental se corectează folosind o scobitoare pentru a
forma şanţul median pe unde se scurge aerul; la S lateral se strȃng uşor obrajii copilului pentru a
nu lăsa aerul să iasă pe lateral
o Z: La fel ca S, in plus vibrează coardele vocale; “cum face albina bzzz…”
o Ţ: La fel ca la S, doar că limba se sprijinaăpe incisivii superiori; aerul iese exploziv şi nu continuu;
se invaţă uşor prin derivare din T-S
o T: Limba e uşor bombată, iar vȃrful se lipeşte de gingia incisivilor superiori; buzele nu se implică;
palatal moale se ridică; curentul de aer trece repede intre limbă şi gingie; coardele vocale nu
vibrează
o D: La fel ca T, in plus vibrează coardele vocale
 o N: Poziţia este aceiaşi ca la T si D; aerul expulzat trece prin nas, iar vălul palatin se lasă in jos; se
poate deriva din M interlabial, sau din T cerȃnd copilului să sufle aerul prin nas; dacă N e inlocuit
cu L se corectează prin atingerea cu vȃrful limbii a alveolelor dinţilor de sus; pronunţia se poate
uşura dacă ducem arătătorul copilului la una din nările noastre apoi la a lui, pentru a simţi
vibraţia.
o L: buzele sunt deschise; limba e incordată, varful limbii este ingustat şi atinge gingia dinţilor
superiori; raădăcina limbii este ridicată; coardele vocale vibrează
o R: se invaţă cel mai greu, este singurul sunet care nu se poate invaţa prin imitaţie; buzele sunt
deschise ca si la L; limba ia forma unei linguriţe, marginile ei sprijinindu-se pe molarii superiori,
iar marginea din faţă se ridică spre alveole şi vibrează sub presiunea aerului; este importantă
gimnastica linguală şi exerciţiile pentru vibrarea corectă a limbii; prin derivare de la pronunţarea
rapidă şi repetata a sunetelor T-D, trecȃndu-se in R; derivat din L, se pronuntă LA-LA-LA… in timp
ce se apasă pe bărbie făcȃnd-o să vibreze ; derivat din Z pronunţat cu limba in spatele dinţilor de
sus, in timp ce se bate uşor cu dosul palmei sub bărbia copilului.

Sunetele prepalatale: Ș J, CE- CI, GE- GI

o Ș: vȃrful limbii este ridicat şi intors spre cerul gurii; dinţii sunt apropiaţi; buzele sunt rotunde; la
emisie aerul este cald; coardele vocale nu vibrează; “facem linişte- şşş..”; sunt cazuri in care este
necesară o spatulă pentru a ridica vȃrful limbii şi a-l poziţiona corect; daca Ș este inlocuit cu S se
realizează strȃngerea buzelor şi rotunjirea lor
o J: la fel ca Ș, in plus vibrează coardele vocale şi tot maxilarul inferior; “bate vȃntul- vjjj…”
o CE-CI: prin derivare din T-Ș-E si T-Ș-I.
o GE-GI: prin derivare din D-J-E SI D-J-I

Sunetele guturale: C, G, H

o C: buzele si dinţii se deschid cȃt o cere vocala care urmează dupa C; vȃrful limbii atinge palatul,
iar rădăcina se ondulează lipindu-se de palat; palatal moale se ridică, despartind cavitatea nazală
de cea bucală; se invaţă prin derivare din T, in timp ce se pronunţa T limba se impinge cu o
spatulă sau cu degetul copilului spre cerul gurii
o G: la fel ca la C, diferenta fiind in poziţia coardelor vocale; mecanic, impingȃnd limba spre cerul
gurii pornind de la D
o H: organele vorbirii au aceiaşi poziţie ca la C si G, diferenţa constă in poziţia limbii- partea ei
dorsală atinge cerul gurii, lăsȃnd la mijloc o contracţie prin care iese aerul expirat şi provoacă un
zgomot caracteristic; se invaţă prin demonstraţie şi imitaţie sau prin derivare din C.

Diftongii OA si EA redusi la A: se pronunţă uşor prelungit prima vocală, urmată de cea de-a doua.

Grupurile consonantice : PL, FL, BL, SL, TR, CR, SC, ST, SP….etc: se corectează prin pronunţia primei
consoane legată prin vocala Ȋ pronunţată prelungit de consoana urmatoare, printr-un exerciţiu de
descompunere a fonemelor (pȋȋȋ…loua)
 2. Consolidarea sunetului

2.1. Introducerea sunetului in silabe

-silabe directe şi inverse (Exemplu: sa, se, si , so, su; as, es, is, os, us)

-structuri reversibile ( Exemplu: sa-as, se-es, si-is..)

-logatomi (silabe cu sens sau fără sens: sas, ses, sis, sos, sus, sar, sac, sat, sap, vas, pas)

2.2. Introducerea sunetului in cuvinte

- fonemul in poziţie iniţială, mediană , finală

-fonemul precedat sau urmat de o consoană

-cuvinte in care poziţia fonemului deficitar este constantă ( ca-să, ma-să, pa-să, la-să)

-structuri verbale reversibile: sar-ras, cos-soc

Se incepe exersarea sunetului in cuvinte simple, monosilabice, apoi se trece la cuvinte tot mai complexe,
bisilabice şi polisilabice, cu structuri consonantice.

2.3. Exersarea sunetului in propoziţii.

Supa e pe soba. Supa n-are sare. Pune sare in supă! Suna soneria. Savu iese afară….Costumul
acesta este scump. Sandu stă ascuns in spatele scaunului. Se aude apa susurȃnd.

3. Diferenţierea sunetelor

Diferenţierea se face intre sunetele care au acelaşi punct de articulare (exemplu consoanele sonore de
consoanele surde) sau intre sunetele pe care copilul le confundă (R-L, S-Ș, Z-J, CE-ȘE, CI- ȘI, S-Ţ, CE-ŢE, L-
N)

3.1.Diferenţierea la nivelul silabelor- se folosesc silabe directe şi indirecte

sa-şa, se-şe…as-aş, es-eş….

3.2.Diferenţierea la nivelul cuvintelor:

cuvinte paronime: soc-şoc, sale-şale, peste-peşte, musca-muşca, desert- deşert, creste-creşte, cocos-
cocoş

cuvinte in care sunt prezente ambele sunete: şase, şosea, şosete, saniuş, serveşte, sfeşnic, socoteşte
propoziţii: Suişul s-a sfȃrşit. La masă se serveşte şuncă. Cocoşul roşu s-a ascuns in desiş. Poştaşul va sosi
peste şase zile. Mama ma scoală ca să merg la şcoală.

4. Automatizarea sunetului

Exersarea sunetului corectat in scurte texte, povestiri după imagini, memorizari, ghicitori.

TERAPIA LOGOPEDICA LA COPIII CU INTARZIERE IN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI

• Retardul de limbaj este un blocaj al ritmului evolutiei, care se abate de la normal

• Copilul care pana la 3 ani foloseşte un numar redus de cuvinte, pe care le pronunţa alterat şi
care nu poate forma propoziţii simple, deşi are auzul bun şi organele fono-articulatorii normal
dezvoltate

Cauze

• Factori neurogeni: din perioada peri si postnatala de genul tulburarilor hipoxice, hemoragiilor
difuze, care intarzie mielinizarea zonelor motorii sau de receptie, care participa la actul vorbirii

• Factori somatogeni: boli cronice cu evolutie indelungata, boli infectioase care se succed la scurt
timp

• Factori psihogeni: mediu nestimulativ de vorbire (abandon, parinti cu tulburari de vorbire);

factori nevrozanti- suprasolicitare verbala, exigente exagerate, atitudini brutale care diminueaza
dorinta de comunicare; socuri emotionale

• Factori constitutionali: inabilitatea verbala poate fi ereditara pe linie paterna si e mai frecventa
la baieti

Simptomatologie
Examenul vorbirii indica o mare variabilitate de manifestari:

• Fonetice: Vocalele sunt prezente. Consoanele dificile sunt omise sau inlocuite. Grupurile
consonantice sunt reduse la o singura consoana. Diftongii sunt redusi la o vocala. Silabele sunt
eludate in special la finalul cuvantului

• Semantice: Cuvintele apar dupa 2 ani- 2 ani si jumatate. Vocabularul cuprinde in jur de 20-30 de
cuvinte.

• STRUCTURA GRAMATICALA:

Copiii nu pot formula propozitii. Adesea cuvantul are rol de propozitie sau din propozitie sunt
omise pronumele si liantele gramaticale. Cuvinte parazite, repetari

Prelungirea nedezvoltarii limbajului pana la intrarea in scoala se manifesta prin:

1.Nesurprinderea unitatii fonetice si grafice a sunetelor si literelor, a cuvintelor

2.Nediferentierea sunetelor in cadrul cuvintelor

3.Dificultati in trecerea din limbajul pasiv in cel activ

4.Necunoasterea semnificatiei multiple pe care o au cuvintele

5.Nefolosirea cuvintelor cu un grad mai mare de abstractizare

6.Capacitate redusa de formulare a propozitiilor, nu e folosita fraza formata prin subordonare

7.Folosirea incorecta a sg si pl

8.Greutati in asimilarea formelor flexionate ale pronumelui

9.Folosirea excesiva a substantivelor si verbelor in povestire

10.Saracia adverbelor si adjectivelor

11.Folosirea inadecvata sau omiterea liantelor gramaticale

12.Aparitia unor cuvinte parazite, a repetarilor

Examenul neurologic evidentiaza:

Deficit motor care afecteaza miscarile fine ale degetelor, buzelor, limbii

Uneori tulburari de lateralitate care pot fi consecinte ale acelorasi cauze care au determinat
intarzierea de vorbire

Dezvoltarea intelectuala poate fi: corespunzatoare varstei cronologice, intelect liminar sau
intarziere datorata absentei comunicarii prin limbaj
 Comportamentul socio-afectiv: timiditate, retragere, lipsa motivatiei spre comunicare;
hiperkinetism si opozitionism

Acuitatea auditiva este normala, dar deseori se constata dificultati in discriminarea sunetelor
datorate nedezvoltarii auzului fonematic. Absenta auzului muzical.

Organele fono-articulatorii sunt normal conformate.

Diagnostic diferential

• Hipoacuzia

-copilul cu retard intelege vorbirea, executa ordine simple si recupereaza limbajul in ritm rapid

• Audiomutitatea

-copilul cu retard recupereaza limbajul sub toate aspectele in ritm rapid

• Mutismul psihogen

- Copilul cu mutism vorbeste in anumite conditii

• Autismul

-copilul cu retard de limbaj are comportament adecvat situatiilor, manifesta atasament afectiv si nu
prezinta automatisme sau preferinte obsesive pentru obiecte sau aranjamente imuabile

Aspectele activitatii terapeutice

• Psihoterapia precede celelalte procedee si se exercita pe toata durata terapiei urmarind:

- Echilibrul neuropsihic si afectiv

- Eliminarea sau diminuarea conflictelor existente in relatiile sociale ale copilului

- Inlaturarea fenomenului de fixare a atentiei copilului asupra propriei vorbiri

- Imbogatirea relatiilor afective ale copilului

- Dezvolatrea motivatiei pentru comunicarea verbala prin antrenarea copilului in activitati

adaptate varstei

- Folosirea muzicii in exercitii fonetice

OBIECTIVELE ACTIVITATII TERAPEUTICE:

- Imbogatirea vocabularului

- Activizarea vocabularului pasiv

- Corectitudinea si complexitatea exprimarii prin alungirea frazei

- Expresivitatea vorbirii

- Dezvoltarea capacitatii de a verbaliza intamplarile traite si cunostintele insusite

ACTIVITATI DE RECUPERARE

• Reglarea respiratiei

• Gimnastica aparatului fono-articulator

• Imitarea de sunete sub forma de onomatopee

• Exc de dezv a auzului fonematic

• Repetarea unor serii de silabe

• Exersarea pronuntarii cuvintelor: mono-, bi- si polisilabice

• Denumirea unor imagini sau obiecte

• Repetarea unor propozitii scurte intr-o intonatie expresiva

• Formarea de mici propozitii pe baza unor imagini concrete

• Raspunsuri la intrebari

• Povestire libera

PROGRAM DE STIMULARE A VORBIRII DUPA SISTEMUL PORTAGE

• Sa repete sunete auzite

• Sa repete silabe de 2-3 ori

• Sa repete 2 silabe diferite in jocul vocal

• Sa denumeasca un obiect sau o persoana printr-un cuvant

• Sa arate sau sa dea obiecte la cerere

• Sa execute comenzi simple

• Sa arate partile din schema corporala

• Sa-si spuna numele la cerere

• Sa raspunda la intrebarea “Ce-i asta?”

• Sa numeasca 4 jucarii

• Sa denumeasca animale cu onomatopee

• Sa ceara mancare cand o vede

 Sa raspunda la intrebari simple cu DA sau NU

• Sa combine un subst cu un adj

• Sa asocieze subst cu verbul intr-o prop simpla

• Sa foloseasca adverbe: aici, acolo, afara

• Sa combine 2 cuvinte ce exprima posesia (masina, tata)

• Sa foloseasca NU in vorbirea spontana

• Sa raspunda la intrebarea “Ce face?”pt activitati simple

• Sa raspunda la intrebarea “Unde?”

• Sa dea mai mult de un obiect cand se foloseste pluralul

• Sa indice imaginea unor obiecte descrise prin functii

• Sa foloseasca forme de plural

• Sa foloseasca pronumele personal “eu”

• Sa foloseasca cateva verbe la trecut(a fost, a plecat)

• Sa puna intrebarea “Ce este?”

• Sa foloseasca corect: eu, mie, a mea

• Sa foloseasca notiuni integratoare: jucarii, animale, pasari

• Sa cunoasca notiunile inchis, deschis

• Sa faca propozitii interogative

• Sa asculte atent o poveste timp de 5 min

• Sa formuleze actiuni viitoare cu “trebuie sa”, “vreau sa”

• Sa relateze 2 intamplari in ordine temporala

• Sa poata indica la cerere partea de sus si partea de jos a lucrurilor

 • Sa poata detecta absurditatile intr-o imagine

• Sa foloseasca cuvinte ca :sora, frate

• Sa poata completa cuvinte lipsa in perechi de analogii opuse: Vara e cald, iarna e….

• Sa poata relata povesti cunoscute fara ajutorul imaginilor

• Sa aleaga un obiect care nu face parte dintr-o clasa

• Sa-si spuna numele intreg si adresa

• Sa poata arata: cei mai mari/ mici, cei mai multi/ putini

• Sa ordoneze imaginile dintr-o poveste ascultata

• Sa defineasca cuvinte (papusa e….)

• Sa poata spune perechi de antonime

• Sa raspunda la intrebari “ce se intampla daca…”

• Sa foloseasca corect “ieri” si “maine”

• Sa ceara lamuriri la cuvinte necunoscute

TERAPIA LOGOPEDICA LA COPIII CU AUTISM

Autismul este o tulburare de dezvolare care prezinta o larga varietate de manifestari , presupuse a fi
rezultatul unor disfunctionalitati de dezvolare a SNC sau genetice. Se exprima prin deficit in evolutia
psihica si a limbajului si inadecvare a manifestarilor afective si comportamentale

CARACTERISTICI COMPORTAMENTALE ALE TSA

Aceasta lista nu a fost conceputa ca o fisa de diagnosticare, dar isi propune sa prezinte cateva tipuri de
comportamente pe care le poate manifesta o persoana cu autism.

Unele dintre aceste comportamente sunt vazute la o extrema a spectrului (autismul clasic) si altele la
cealalta extrema (autismul inalt functional)

Dificultati de comunicare sociala si interactiune:

Bebelusul nu se intinde catre mama pentru a fi luat in brate si dezmierdat

Nu ii imita pe ceilalti
Se foloseste de adult ca de un instrument pentru a obtine obiectul dorit, fara sa interactioneze cu el ca
persoana

Nu dezvolta relatii adecvate varstei sale cu covarstnicii

Absenta impartasirii spontane a intereselor cu ceilalti

Dificultatea de a se amesteca printre ceilalti

Prefera sa stea singur

Pastreaza distanta

Contact vizual redus sau absent

Detasat de trairile celorlalti

Nu isi dezvolta limbajul verbal, ci dezvolta o metoda alternativa de comunicare precum aratatul cu
degetul sau folosirea gesturilor

Prezinta limbaj verbal, apoi acesta dispare

Repeta cuvinte sau fraze in loc sa foloseasca limbajul normal (ecolalie)

Vorbeste despre niste subiecte foarte restranse

Are dificultati in a vorbi despre concepte abstracte

Dificultati in abilitatile conversationale sau absenta acestora

Cautarea similaritatii

Atasament inadecvat fata de obiecte

Joc ciudat, obsesiv cu jucarii sau obiecte

Nu ii plac schimbarile in rutina sau in mediu

Mananca numai anumite alimente

Foloseste acelasi obiect

Miscari motorii repetitive

Alte particularitati

Vocea prezinta caracteristici particulare (monotona, plata su sunete inalte)

Nu atinge pragurile in dezvoltare in intervalul de timp sau secventa neurotipica

Tonus muscular scazut

Deprinderi motorii grosiere si fine neuniforme

Isi acopera urechile

Nu raspunde la zgomote sau cand este strigat pe nume se comporta de parca ar fi surd

Nu reactioneaza la durere

Devine rigid cand este tinut in brate, nu ii place sa fie atins

Devine hiperactiv sau total insensibil in medii foarte luminoase sau zgomotoase

Mananca sau mesteca lucruri neobisnuite

Miroase obiectele

Isi scoate hainele des

Se loveste sau se musca

Se roteste de parca ar fi intr-un vartej

Are accese de furie fara un motiv evident si e dificil de calmat

Ii loveste sau ii musca pe ceilalti

Ii lipseste logica realitatii obisnuite

Pare ca nu intelege cereri simple

Are frecvent probleme cu stomacul, diaree sau constipatie

Multe dintre aceste comportamente reprezinta reactia persoanei la modul in care proceseaza mediul din
jurul sau.

Copiii cu autism proceseaza informatiile intr-un mod diferit fata de copiii tipici, ei raspund diferit la
informatiile senzoriale: pot fi fie prea sensibili, fie prea putin sensibili.

Perceptia este afectata pentru cele 5 simturi principale (vaz, auz, gust, miros si atingere) si pentru
alte 2 simturi mai putin cunoscute:

 -vestibular( echilibru)

 -proprioceptiv (constientizarea propriului corp)

Lumea este un haos pentru copiii cu autism, deoarece le lipseste abilitatea de a integra toate
informatiile de la toate simturile intr-un mod semnificativ pentru ei. Au probleme in a face distinctia
 intre ceea ce este important si detaliile irelevante. Detaliile pot deveni prea importante si nu pot
vedea intregul, percepand doar fragmente.

ASPECTELE ACTIVITATII TERAPEUTICE

1.Invatarea limbajului

Nu toti copiii vor invata sa vorbeasca. Aproximativ 25% raman non-verbali.

Logopedia poate fi utila si este necesara daca ai un copil care a ramas in urma in dezvoltarea limbajului.

Unii copii pot intampina dificultati in dezvolarea limbajului. Este important sa le oferim modalitati
alternative de a comunica pentru ca cercetarile arata ca acestea chiar ajuta la dezvoltarea limbajului.

Una dintre metode este antrenamentul de comunicare facilitata(facilitated communication training-

FCT) o strategie care ofera indivizilor sprijin emotional, comunicational si fizic in timpul comunicarii.
Strategia porneste de la ceea ce cunoastem despre praxis sau planificare motorie, memorie, dezvoltarea
limbajului, comunicarea sociala, comunicarea augmentativa si suporturi naturale.

Multi indivizi care beneficiaza de FCT sunt in masura sa dea dovada de competente de alfabetizare
precum intelegerea limbajului scris, tiparit si formarea cuvintelor. Unii pot utiliza cu succes comunicarea
bazata pe pictograme, desene din linii si poze. Altii folosesc FCT sau scrierea asistata pentru a comunica
prin intermediul tastaturii.

Este important sa furnizam o modalitate de a comunica unei persoane care nu isi poate folosi eficient
limbajul. Unii oameni au nevoie de sprijin cand folosesc comunicarea augmentativa.

Unii copii isi dezvolta limbajul mai tarziu, insa exista copii care au dificultati de vorbire. Daca copilul nu
are o modalitate adecvata de a comunica, el se va exprima prin comportamentele sale , multe dintre ele
inadecvate. Poate fi foarte frustrant pentru un copil sau adolescent sa nu aiba niciun mijloc de
comunicare. Chiar daca ne dorim ca copilul sa foloseasca vocea pentru a comunica, cercetarile arata ca
utilizarea formelor augmentative si alternative de comunicare ajuta la dezvoltarea limbajului.

Aceste forme alternative includ: limbajul semnelor si folosirea dispozitivelor special create pentru
comunicare.

Scrierea la calculator asistata sau comunicarea facilitata FC

Oamenii se exprima aratand cu degetul (o imagine, litera sau obiect) sau mai frecveant tastand la
calculator. Un partener comunicational va furniza sprijinul necesar: se asigura ca persoana se uita la
tastatura, verifica greselile de scriere, intervine pentru a incetini sau stabiliza miscarea persoanei, pentru
a inhiba aratarea impulsiva cu degetul sau pentru a stimula persoana sa arate cu degetul. Obiectivul este
o tastare aproape independenta

PECS

Sistem de comunicare prin intermediul imaginilor sau seriilor de imagini

Copilul invata mai intai sa comunice inmanand catre cineva imaginea obiectului pe care si-l doreste, apoi
mai multe imagini ce reprezinta bucati de propozitie

Faciliteaza comunicarea si motiveaza copilul sa interactioneze cu ceilalti

Pot fi invatate conceptele de baza precum numele, culorile, cititul si pot fi utilizate pictograme sub
forma unui orar vizual pentru a-l ajuta pe copil. Elaborata de Andy Bondy si Lori Frost aceasta metoda
ajuta la alinarea frustrarii celor care nu pot vorbi si nu inhiba capacitatea copilului de a dobandi si folosi
limbajul

Multi copii care au inceput cu PECS au continuat cu dezvoltarea limbajului.

Ce trebuie facut/ Ce nu trebuie facut

• Verificati daca atentia este concentrata de dvs

• Folositi propozitii scurte, fara informatii irelevante

• Folositi mesaje pozitive

• Oferiti suport vizual

• Folositi informatii explicite si complete

• Vorbiti rar

• Acordati mai mult timp de gandire

• Nu folositi limbaj figurativ

• Nu folositi nume scurte sau porecle

• Nu utilizati sarcasmul “ Ai facut iar o treaba excelenta”

• Evitati mesajele negative si interdictiile

• Evitati intrebarile vagi, deschise “Cum te simti?”

• Evitati instructiunile in forma unor intrebari “ Ai putea sa iti tii lucrurile in ordine?”

2. Sporirea bagajului de cunostinte si formarea deprinderilor motorii

 • E recomandat sa ne folosim de momentele din timpul zilei: plimbarile, servirea mesei,
imbracarea, dezbracarea, baia etc.

• ABA a fost folosita timp de multi ani pentru a-i invata pe copii diferite deprinderi si poate fi
folosita la predarea in orice zona de abilitati , inclusiv in sfera academica, abilitati de
autoajutorare, vorbire si limbaj.
• Deprinderile specifice sunt invatate prin spargerea lor in pasi marunti si apoi invatarea fiecarui
pas in parte. Se foloseste ghidarea, modelarea si recompensarea .
• Daca vrem sa invatam pe cineva cum sa puna masa ar fi indicat sa analizam intreaga secventa:
mergem la dulap, deschidem dulapul cu mana dreapta, ridicam farfuria cu mana stanga,
inchidem dulapul cu dreapta, mergem la masa…
• DIR/ Floortime (Developmental, Individual differences & Relationship-based intervention)
• Elaborata de Greenspan se bazeaza pe convingerea ca emotiile confera sens experientelor
noastre si dau o directie actiunilor noastre.
• Isi propune ca prin joaca sa il determine pe copil sa ajunga sa resimta placere din interactiunea
cu ceilalti si sa atinga urmatoarele obiective: incurajarea atentiei si a intimitatii, comunicarea din
ambele sensuri, incurajarea exprimarii si utilizarea ideilor, a sentimentelor si a gandirii logice.
• Metoda este folosita ca o componenta de joc pentru copiii din programele ABA.

3.Modificarea comportamentului

Deseori comportamentele pot fi singura modalitate de a comunica si unicul mod noi sa intelegem ce se
intampla cu ei.

Unele comportamente sunt de evitare, altele sunt indicatori ca individul incearca sa dea un sens
imprejurimilor sale. Alte comportamente sunt rezultatul durerii, anxietatii sau atacurilor de panica.
Structura creierului multor persoane cu TSA prezinta unele circuite de procesare conectate diferit si
trebuie sa intelegem ca nu se pot abtine de la ceea ce fac.

Trebuie sa gasim un echilibru intre incercarea de a schimba mediul si schimbarea individului, de obicei
putin din ambele va fi in regula.

De exemplu in cazul in care un copil are dificultati de procesare auditiva si vizuala poate urma un
antrenament auditiv sau terapie vizuala si poate evita petrecerea unui timp indelungat in medii
zgomotoase sau luminoase. Salile de clasa nu ar trebui sa fie luminate cu lumina fluorescenta, dar si
copilul trebuie sa invete un comportament adecvat alternativ, cum ar fi solicitarea unei pauze, a
permisiunii de a merge la plimbare, decat un acces de furie.

4.Integrarea socio-afectiva

Abilitatile sociale reprezinta o zona dificila si este nevoie sa fie formate la cei cu TSA
Poveştile sociale. Promoveaza comportamentul social dezirabil prin descrierea situatiilor si areactiilor
sociale adecvate. Au propozitii descriptive despre context, personaje, emotiile si gandurile lor si
orienteaza catre comportamente si reactii adecvate

Grupuri pentru abilităţi sociale. Formeaza abilitati sociale specifice, desfacandu-le in componente si
furnizand un mediu sigur pentru a le pune in practica. :a face conversatie, a face cu randul, a te alatura
unui grup, a face fata bullyingului, prietenia, intelegerea expresiilor faciale

Gȃndirea socială-Michelle Garcia Winner se refera la ceea ce gandim despre oameni, ganduri ce
afecteaza modul in care ne comportam si apoi modul in care oamenii ne raspund la comportament,
afectandu-ne in final propriile emotii

5.Integrarea senzoriala

Este un proces neurologic care organizeaza senzatiile din corpul nostru si din mediul inconjurator si
face posibila adaptarea corpului la mediu

CE ESTE TULBURAREA DE PROCESARE SENZORIALA

• Dificultatea creierului de a absorbi, organiza si folosi informatiile senzoriale, ceea ce face ca

persoana sa aiba probleme in interactiunile din viata de zi cu zi.

• Existenta ei nu presupune afectarea directa a creierului sau o boala, ci mai degraba ceea ce dr.
Ayres numea “indigestia creierului” sau “un ambuteiaj in creier”

• Simturile ne furnizeaza informatii despre lumea inconjuratoare. Indivizii cu tulburari senzoriale

au simturi imprecise, care trimit mesaje false. Copiii si adultii cu hipersensibilitate reactioneaza
exagerat la stimuli, in timp ce persoanele cu hiposensibilitatenu pot culege informatii prin
simturile lor.
• Disfunctionalitatea integrarii senzoriale prezinta multe simptome variate, in functie de simtul
sau simturile care sunt afectate.
• Problemele senzoriale nu sunt specifice autismului, multi copii si adulti cu tulburari senzoriale nu
au TSA
• Exista o conexiune puternica intre procesarea senzoriala si invatare. Daca un copil nu poate
procesa informatia corect pe cale vizuala sau auditiva, poate fi dificil pentru el sa invete. Exista o
conexiune puternica intre procesarea vizuala, modul in care ne miscam in spatiu si coordonarea
intre mana si ochi.
• Integrarea senzoriala este practicata de terapeuti ocupationali, care sustin ca multe
comportamente pe care le manifesta copiii cu TSA reprezinta o incercare de a evita anumite
tipuri de senzatii sau de a cauta stimulii preferati pentru a-si echilibra sistemul nervos
LA NIVELUL APARATULUI VIZUAL:

Clipeste sau se freaca la ochi frecvent

Nu realizeaza contact vizual

Are dificultati la citit

Are dificultati la coordonarea ochi-mana

Are dificultati in a copia de la tabla

Este distras de lumina puternica

Este stresat cand lumina e slaba sau e intuneric

Are dificultati in a urmari obiecte sau oameni in miscare

Pierde atentia usor in cazuri de polistimulare vizuala

Se stimuleaza vizual prin miscari ale mainii in fata ochilor, invartirea obiectelor

Terapia vizuala

Procesarea vizuala este importanta pentru invatare, pentru a da un sens lumii inconjuratoare

“ Vederea este abilitatea de a desprinde un sens din lumea in care traim si de a ghida miscarea
inteligenta a corpului” (dr. Carl Hillier).

Multe persoane cu autism au afirmat ca nu pot folosi decat un singur canal senzorial pe rand. Ei pot sa
perceapa fie vizual, fie auditiv, dar nu folosind ambele simturi in acelasi timp. Asa ca in cazul in care
doresc sa proceseze ce spune o persoana, nu o pot privi in ochi.

Lentilele Irlen au fost concepute de Helen Irlen pentru oamenii cu probleme la citit si cu dificultati de
perceptie, in urma ipotezei ca acestia ar fi sensibili la lungimile de unde din spectrul luminii albre, care
suprastimuleaza anumite celule in retina, ceea ce rezulta in faptul ca se transmit semnale incorecte
catre creier. Ea a descoperit ca punand niste filtre colorate diferit pe paginile tiparite, se reduce
sensibilitatea la lumina si distorsiunile perceptive. Aceste culori au fost aplicate apoi ca nuante pe
ochelari.

Exista dovezi nedemonstrate stiintific ca unii oameni cu TSA au sensibilitate la lumina si multi au
intregistrat o diferenta majora in procesarea senzoriala atunci cand au purtat ochelari colorati

LA NIVELUL APARATULUI AUDITIV

 Il enerveaza sunetele puternice

Nu suporta sunetele instrumentelor muzicale

Se plange ca e prea mult zgomot

Vorbeste foarte tare/incet

Pare ca nu ii aude pe cei din jur

Se concentreaza cu greu la vocea vorbitorului

Are dese iesiri violente

Se stimuleaza auditiv prin repetari de cuvinte, emisie de cuvinte caudate

Antrenamentul de integrare auditiva dezvoltat de dr Guy Berard si dr Alfred Tomatis se bazeaza pe

teoria conform careia unii oameni se confrunta cu hipersensibilitate la anumite frecvente, ceea ce face
ca anumite sunete obisnuite sa provoace durere la auz. In AIA indivizii poarta casti si asculta muzica si
sunete modulate, cu anumite frecvente filtrate, pe o anumita perioada de timp. Nu se stie exact cum
functioneaza dpdv fiziologic, insa indivizii au relatat ca au obtinut beneficii in urma acestor metode de
ascultare

LA NIVELUL APARATULUI OLFACTIV

• Poate afecta:
- Alimentatia
- Filtrarea mirosurilor
- Detectarea de mirosuri nocive
- Concentrarea

LA NIVELUL APARATULUI GUSTATIV

Dificultati de alimentatie

Nu mananca decat mancare pasata

Manifesta anxietate crescuta fata de mancarea solida, desi fizic nu au niciun impediment sa poata
mesteca sau musca

LA NIVELUL APARATULUI TACTIL

Evita atingerile colegilor si ale profesorilor

Doreste contact fizic excesiv cu ceilalti

Il streseaza mainile murdare de mancare,

lipici, nisip etc

Se dezbraca complet in casa pentru a atinge cu pielea diverse suprafete

Evita sau doreste sa atinga anumite texturi

Baga in gura creioane, haine, jucarii etc

Doreste sau evita obiecte foarte calde sau reci

Este deranjat de vibratii cum ar fi cele ale aparatului de AC

Se stimuleaza tactil prin balansari, miscari repetate

* Acelasi copil poate avea atat defensivitate tactila, cat si cautare tactila

** O buna organizare a informatiilor tactile ramane in sistemul nervos central pana la 10-20 de
minute.

LA NIVELUL APARATULUI PROPRIOCEPTIV

Ii e greu sa stea in picioare pe loc, cauta permanent

puncte de sprijin in mediu

Isi sustine greutatea capului cu mainile

Se scurge de pe scaun

Ii e greu sa isi mentina postura pe un echipament in

miscare daca nu are spatar sau alt sistem de sprijin

Consuma multa energie sa isi mentina postura si ii e greu sa se concentreze pe activitati cognitive

Se arunca in pat/perne

Alearga si se loveste intentionat de perete sau de alte persoane

Bate in propriul corp sau in obiecte din mediu

Sare, topaie; scrasneste din dinti

Imbratiseaza strans

Prefera alimente crocante

Roade jucarii, creioane
* Organizarea sa se mentine in sistemul nervos central 1 ½- 2 ore.

LA NIVELUL APARATULUI VESTIBULAR

Evita schimbarea pozitiei corporale

Pare neindemanatic, se misca ciudat

Este excesiv de atent la scari

Are nevoie de sprijin cand sta pe podea

Atinge peretii sau mobila cand se deplaseaza

Se leagana pe scaun

Cade usor de pe scaun

Pare nelinistit, tot timpul pe fuga

Pare letargic, greu de inviorat

Ameteste usor

Evita sau doreste sa se miste pe diverse echipamente de joaca

Are dificultati in a folosi toboganul, leaganul etc

Se stimuleaza prin invartiri, sarituri, balansari

* O buna organizare a informațiilor vestibulare rămâne în sistemul nervos central pana la 8 ore.

PROGRAM DE DIETA SENZORIALA

• Creierul nostru, prin intermediul simturilor, are nevoie de un echilibru pentru a functiona optim
– aceasta este dieta senzoriala

• Este necesar sa experimentam o varietate de senzatii in fiecare zi, a.i. creierul sa fie stimulat,
organizat, vigilent sau calm. Cu o dieta senzoriala regulata si echilibrata creierul va fi mai bine
pregatit sa raspunda adecvat solicitarilor din mediu.

• Cand copiii au dificultati cu autoreglarea, au nevoie de ajutor pentru a gasi activitatile potrivite
pentru a atinge nivelul de atentie optim situatiei. Pentru aceasta si corpul trebuie sa fie intr-o
stare potrivita “calm-vigilenta”

ACTIVITATI:

• Sarituri: sari de 10 ori incercand sa atingi un punct pe perete; se repeta de 10 ori, cu pauze
• Yoga : mentine pozitia 5-10 sec –”Caine”, “Pod”, “Masa”

• Trage de o funie timp de 10 sec, apoi inca 10 sec trage si mai tare

• Impinge un perete cat de tare poti, mentine 10 sec

• “Roaba”

• Arunca si prinde- este indicat sa se foloseasca o minge mai grea

• Stai in echilibru cu burta pe o minge mare si mainile pe podea; incearca sa faci o activitate in
aceasta pozitie, un puzzle

• Presiune prin apasare pe umerii copilului; masaj; imbratisare de urs

• “Hot dog” cu o patura