CERC PEDAGOGIC “ STRATEGII EDUCAŢIONALE DE INTERVENŢIE, UTILIZATE ÎN

SCOPUL INTEGRĂRII ÎN GRADINIŢĂ A COPIILOR CU DEFICIENŢE

COMPORTAMENTALE”

propunător: Ed. Popa Elena

GPN Văleni, Şcoala nr 2 Piatra - Neamţ

ADHD este sindromul deficitului de atenţie şi hiperactivitate; reprezintă o

tulburare de tip comportamental care apare tot mai frecvent ca diagnostic pentru copii si
adolescenţi. Aceasta afecţiune se manifestă predilect prin hiperactivitate, impulsivitate şi
distractibilitate, fiind evidenţiate cazurile copiilor “neastâmpăraţi” care dezvoltă, în timp,
o serie de probleme comportamentale.

Cum putem depista un copil cu ADHD?

Potrivit Asociaţiei Americane de Psihiatrie, un copil este diagnosticat ca având

sindromul ADHD,dacă înainte de vârsta de 7 ani prezintă cel puţin opt dintre urmatoarele
simptome :

- manifestă o agitaţie psihomotorie pronunţată – dă din mâini, din picioare, se

foieşte când stă pe scaun;
- cu greu poate rămâne pe scaun atunci când i se cere acest lucru;
- atenţia îi este distrasă uşor de stimuli externi;
- are dificultăţi în a – şi aştepta rândul în activităţile de joc desfăşurate în grup;
- adesea dă răspunsuri la întrebări înaintea formulării complete a acestora;
- are dificultăţi în a urma instrucţiunile altora;
- nu – şi poate menţine atenţia concentrată asupra unei activităţi;
- are dificultăţi în privinţa autocontrolului comportamental – nu se poate juca în
linişte –
- adesea vorbeşte excesiv de mult;
- frecvent îi întrerupe din activitate şi / sau îi deranjează pe ceilalţi;
- nu este capabil să asculte până la capăt ceea ce i se spune;
- îşi pierde lucrurile personale – creioane, cărţi, jucării, obiecte de îmbrăcăminte);
- se angajează adesea în activităţi cu grad ridicat de periculozitate, fără a lua în
considerare consecinţele posibile ( de exemplu, aleargă pe stradă fără să fie atent).

17 noiembrie 2010
CERC PEDAGOGIC “ STRATEGII EDUCAŢIONALE DE INTERVENŢIE, UTILIZATE ÎN
SCOPUL INTEGRĂRII ÎN GRADINIŢĂ A COPIILOR CU DEFICIENŢE
COMPORTAMENTALE”

propunător: Ed. Popa Elena

GPN Văleni, Şcoala nr 2 Piatra - Neamţ

Autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologică fiind

considerată drept una dintre cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei.
Tulburarea se manifestă în prima copilărie, între 1,6 şi 3 ani. Nu poate fi diagnosticată la
naştere pentru că semnele (tiparele comportamentale pe baza cărora se face
diagnosticarea) nu apar sau nu pot fi uşor identificate înainte de 18 luni.

Descrierea tulburărilor din cadrul spectrului autismului se face la trei nivele:

biologic (creierul), psihologic (psihicul) şi comportamental.

Caracteristic copiilor cu autism este faptul ca evita contactul vizual cu persoanele

din jur.

O alta trasatura importanta este tulburarea limbajului verbal. Comunicarea se

realizeaza prin vorbire si prin reactii nonverbale care includ gestica, mimica, postura.
Copilul autist nu-si foloseste insa vocea pentru a atrage atentia, este un copil „cuminte”
care nu isi foloseste limbajul cu sens de comunicare. Poate repeta o serie de cuvinte un
timp indelungat ori sa emita sunete (ne)articulate fara sens, si au mari dificultati in a
folosi cuvintele pentru a exprima o cerere, un sentiment.

Fata de persoanle din jur copilul autism poate sa manifeste un dezinteres total,
fiind uneori atras totusi de vestimentatia sau unele trasaturi ale persoanelor cu care intra
in contact. In relatiile sociale se manifesta esecul de a stabili contacte sanatoase cu
anturajul. Poate manifesta un interes deosebit fata de anumite obiecte, fara insa a le
utiliza cu sensul lor adecvat, ci doar pentru a le agita, scutura, invarti etc.

Copilul cu autism prezinta discontinuitati in dezvoltare, de exemplu poate poate

invata poezii de zeci de strofe, dar nu-si poate insusi formulele de politete. Dificultatile
perceptuale pot lua forme dintre cele mai variate, in sensul ca de exemplu nu
reactioneaza la un zgomot puternic, strident dar pot deveni agresivi la caderea unui
creion pe parchet.

17 noiembrie 2010
CERC PEDAGOGIC “ STRATEGII EDUCAŢIONALE DE INTERVENŢIE, UTILIZATE ÎN
SCOPUL INTEGRĂRII ÎN GRADINIŢĂ A COPIILOR CU DEFICIENŢE
COMPORTAMENTALE”

propunător: Ed. Popa Elena

GPN Văleni, Şcoala nr 2 Piatra - Neamţ
Prefera activitatile repetitive: deschiderea si inchiderea usilor, lovirea sau
zgarierea unei jucarii, aprinderea si stingerea luminii, ritualizarea activitatilor zilnice.

şi auto - agresivitatea se manifestă direct prin vătămarea altui copil, tăvălirea pe

podea, lovirea intenţionată de podea sau de pereţi, accese de plâns şi de furie, jignire
verbală, enervare, refuzul contactului social al ajutorului şi închiderea în sine.        

     In general, acestea sunt manifestări ale neglijării,”ale nevrozei de abandon”,

ale geloziei cauzate de preferinţele exprimate de adult pentru alţi copii, copilul se închide
în sine şi devine ostil faţă de cel preferat.

              Prevenirea manifestărilor comportamentale de acest gen se realizează

prin:

-         crearea unei ambianţe calme şi afective;

-         cultivarea preocupărilor de joc individual şi colectiv;

-         exprimarea interdicţiilor cu calm, sub forma rugăminţilor ferme;

administrarea pedepselor să dea sens îndreptării.

         a) agresivitate importată;

         b) agresivitate intragenerată.

Agresivitatea importată (adusă din exterior-clasă) este de două subtipuri:

agresivitate copie şi agresivitate stocată. Agresivitatea copie constă în acte de imitare a
agresivităţii, iar cea stocată rezultă din presiunile agresive ale mediului extern (angoase
existenţiale, subapreciere, afectivitate deficitară din partea părinţilor) ce are drept efect
agresivitatea.

 Agresivitatea intragenerată ia naştere în interiorul clasei şi are mai multe forme:

agresivitate cu efect imediat, constitutive actului educaţional şi institutive

17 noiembrie 2010
CERC PEDAGOGIC “ STRATEGII EDUCAŢIONALE DE INTERVENŢIE, UTILIZATE ÎN
SCOPUL INTEGRĂRII ÎN GRADINIŢĂ A COPIILOR CU DEFICIENŢE
COMPORTAMENTALE”

propunător: Ed. Popa Elena

GPN Văleni, Şcoala nr 2 Piatra - Neamţ

Strategii şi intervenţii utile

● ● ●
- să fie dispusă sa ofere ajutor oricarui copil din
„Binecuvântat eşti tu grupa si sa stimuleze preşcolarii în sustinerea lor
care îţi faci timp
Să asculţi vorbirea-mi reciprocă în activităţile de învăţare;
dificilă, - sa ajute la crearea unui climat afectiv-pozitiv;
Tu, care mă ajuţi să aflu că - stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru
dacă perseverez,
învăţare;
Pot fi înţeles.
Binecuvântat eşti tu care - încurajarea sprijinului şi cooperării din partea
niciodată nu-mi porunceşti: colegilor, formarea unei atitudini pozitive a colegilor;
“ Grăbeşte-te! “
- încurajarea independenţei, creşterea autonomiei
Şi care nu iei sarcinile mele
asupra ta, personale;
Pentru că eu adesea am - încurajarea eforturilor;
nevoie de timp, mai degrabă
- sprijin, încurajare şi apreciere pozitivă în
Decât de ajutor. “
realizarea sarcinilor şcolare, fără a crea dependenţă;
- folosirea frecventă a sistemului de recompense,
● ● ●
laude, încurajări, întărirea pozitivă, astfel încât să fie
încurajat şi evidenţiat cel mai mic progres;
- crearea unui climat afectiv, confortabil;
- centrarea învăţării pe activitatea practică;
- sarcini împărţite în etape mai mici, realizabile;
- folosirea învăţării afective;
- adaptarea metodelor şi mijloacelor de învăţare, evaluare.

17 noiembrie 2010