COMPARTIMENTUL CURRICULUM

FIŞĂ DE AVIZAREA PROIECTULUI DE PROGRAMĂ DE OPȚIONAL

An școlar 2022-2023
Unitatea de CENTRUL ȘCOLAR DE EDUCAȚIE AVIZ DE
învăţământ INCLUZIVĂ NR. 2 PLOIEȘTI SPECIALITATE
Denumirea MAGIA POVEȘTILOR
opționalului Inspectoratul
Școlar Județean
Prahova
Tipul CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII Inspector școlar,
Clasa a IV a B PROF.
Durata 1 an

Număr ore pe 1 oră Semnătura

săptămână
Anul școlar 2023 - 2024
Profesori LEPUȘ ALEXANDRA
propunători

CRITERII DE EVALUARE Se bifează

1. Criterii eliminatorii Da Nu
A. Respectarea structurii formale a programelor Da
școlare în vigoare pentru disciplinele de trunchi
comun
B. Caracterul nediscriminatoriu al programei școlare Da
II. Criterii de calitate Da, cu
Da Nu
recomandari
Nota de prezentare- relevanța pentru susținerea și Da
prezentarea cursului opțional, caracterul inovativ în
raport cu programele de trunchi comun
Contribuția opționalului la profilul de formare al Da
absolventului, reflectată în competențele generale
Corelarea elementelor din structura programei școlare Da
(competențe generale, competențe specifice și exemple
de activități de învățare, conținuturi, sugestii
metodologice)
Derivare corectă a competențelor specifice din Da
competențele generale (număr rezonabil de competențe
specifice, caracter evaluabil, formulare adecvată etc.)
Corelarea activităților de învățare cu competențele Da
specifice (activitățile de învățare, context și sarcini de
lucru pentru formarea competențelor specifice)
Adecvarea conținuturilor învățării la competențele Da
specifice și formularea științific corectă a acestora
Relevanța sugestiilor metodologice pentru proiectarea Da
și realizarea demersului didactic
Bibliografie relevantă Da

NOTĂ: pentru a primi avizul de specialitate, proiectul de programă de opțional trebuie

să întrunească „DA” la cele două criterii eliminatorii și „DA”/ DA, cu recomandări” la
toate criteriile de calitate.

1
“O lume minunată”

Opțional integrat

MAGIA POVEȘTILOR
Clasa a IV a B

An școlar 2023 – 2024

LEPUȘ ALEXANDRA
MĂDĂLINA
2
 Programa pentru opțional

1. Denumirea opţionalului: Opțional integrat MAGIA POVEȘTILOR

2. Tipul opţionalului : C.D.Ş.

3. Modul – Stimulare cognitivă

4. Clasa a IV a B

5. Durata: 1 an, anul școlar 2023 – 2024

6. Instituţia de învăţământ : Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr. 2 Ploiești

3
 NOTĂ DE PREZENTARE

Ținând cont de specificul școlii și în mod particular de cel al clasei, consider că este
necesar opționalul MAGIA POVEȘTILOR, acoperind necesitatea de lectură a elevilor
cu CES, ajutându-I să se concentreze asupra unui basm/ poveste/ legendă. Cu ajutorul
materialului intuitiv atât de necesar la această categorie de elevi, doresc să le captez și să
le mențin atenția, totodată să își dorescă participarea la aceste ore cu mare drag.

Am remarcat necesitatea acetui opțional, în urma participării cu elevii la mai multe

piese de teatru pentru copii, unde aceștia au fost atât de fascinați, încât îmi cereau să le
citesc povestea pe care au urmărit-o cu maxim interes.

Argument

A fost odată ca niciodată… Aşa începe povestea pe care orice copil îşi doreşte să o
trăiască.

4
 În ultima vreme s-a constatat că lectura , principala preocupare a multor generaţii de
elevi este din ce în ce mai neglijată, în sfera preocupărilor principale ale copilului trecând
calculatorul, televizorul si alte surse de informare. Programele oferite de mass-media sunt
foarte atractive cromatic, le captează atenţia pe moment, însă nu stimulează dezvoltarea
competenţelor de înţelegere şi exprimare orală, nu contribuie la îmbogăţirea , activizarea şi
nuanţarea vocabularului .

Minunata lume a basmelor oferă posibilităţi nemăsurate de receptare , de înţelegere a

mesajului care poate fi valorificat în scop educativ. Aici este locul în care totul este posibil ,
real sau imaginar, locul în care valorile morale sunt stabile si respectate , deoarece încălcarea
lor atrage după sine oprobiul şi „răsplata”, iar pentru personajele pozitive totul se termină cu
bine.

Acest univers oferă perspective de ași dezvolta imaginaţia , contribuie la dezvoltarea

intelectuală, morală şi estetică a şcolarului cu deficiențe.

Am ales această disciplină opţională împreună cu părinţii elevilor clasei având

convingerea că va fi un mijloc de educaţie , instruire, divertisment, dat fiind faptul că îmbină
obiective specifice ariilor curriculare : limbă şi comunicare și om şi societate,.

Implicat într-o astfel de activitate, elevul va reuşi mai uşor sa-şi depăşească inhibiţiile,
să se manifeste spontan învingându-şi emoţiile, să se integreze în colectiv, va putea fi
încurajat să emite judecăţi de valoare, revizuindu-şi propriul comportament afectat de
diacnosticul medical al elevilor cu CES.

Cu ajutorul materialului intuitiv și prin povestirea liberă, prin expunerea întâmplărilor, prin
explicarea faptelor, identificarea personajelor pozitive sau negative, copilul cu deficiențe
învaţă să ordoneze ideile , îşi dezvoltă vorbirea fluentă,învaţă să se exprime în propoziţii, îşi
îmbogăţeşte vocabularul.

Jocurile de rol, dramatizările, realizarea unor măşti ale personajelor, vizionarea unor
filme, ascultarea unor poveşti interpretate de actori intră în sfera preocupărilor, cunoştinţelor
şi intereselor elevilor dându-le posibilitatea sa se exprime mai uşor şi le vor pune în valoare
aptitudinile artistice .

Implicându-l pe elevul cu CES , în lumea poveștilor îl vom face să se simtă util şi

important !

5
COMPETENȚE GENERALE

I. FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR DE CITIRE CORECTĂ ŞI

CONŞTIENTĂ A UNUI TEXT;

II. FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR DE COMUNICARE

INDEPENDENTĂ PE BAZA UNUI MATERIAL INTUITIV;

III. RECEPTAREA UNUI MESAJ LITERAR ȘI EXPRIMAREA ACESTUIA PRIN

LIMBAJ ARTISTIC

COMPETENȚE DE REFERINŢĂ ŞI ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE:

Competenţe specifice Exemple de activităţi de învăţare

- exerciţii de identificare a timpului si a

locului în care se desfăşoară acţiunea
1.1 Transmiterea unor informaţii referitoare
la sine şi la universul apropiat, prin mesaje - exerciţii de identificare a trăsăturilor
scurte însoțite de imagini morale ale unor personaje;

- exerciţii de alcătuire a unor propoziţii după

imagini

- jocuri de alegere a cuvintelor potrivite

pentru descrierea unor lucruri sau evenimente

6
1.2 Exprimarea propriilor opinii în contexte
cunoscute manifestând interes pentru
comunicare
2.1 Identificarea semnificaţiei unei/unor
imagini care prezintă întâmplări,fenomene,
evenimente familiare
2.2. Exprimarea ideilor şi trăirilor personale ,
în aplicaţii simple specifice artelor vizuale
Conţinuturile învăţării
 Texte din literatura pentru copii, română și universală, adecvate particularitaţilor
intelectuale ale elevilor cu CES
- exerciţii de exprimare a propriilor opinii și
sentimente ;
- jocuri de modificare a poveştilor audiate ,
schimbarea succesiunii evenimentelor;
- exerciţii de dramatizare a unor fragmente
din opere cunoscute respectând intonaţia
- exerciţii de ordonare logică a imaginilor ,
care reprezintă momentele cheie ale textului ;
- exerciţii de continuarea a unei poveşti după
ilustraţii date ;
- exerciţii de formularea a unor răspunsuri ce
presupun alegere duală/multiplă
- desenarea unor imagini sugerate de textele
prezentate;
- organizarea unor expoziţii cu lucrări
( desene , picturi , colaje ) care reprezintă
personajul preferat , scene sau obiecte din
poveşti ;
7
  Jocuri didactice ce îmbină tehnici variate, în funcţie de materialele folosite:
dactilopictură, amprentare pe pânză; colaj; lucru cu materiale din natură
 Acte de vorbire: a prezenta personajele lecturii audiate, a identifica un obiect, o
persoană, a cere și a da informații despre textul lecturat, a recunoaște personajele
pozitive și negative
 Elemente de construcție a comunicării
 Texte literare pentru copii (texte de mică întindere): basme, poveşti, poezii, povestiri
 Dramatizări audio şi video a unor texte literare pentru copii
 Prezentări Power Point a unor poveşti ilustrate

 Audierea unor poveşti;

 Vizionarea unor desene animate;
 Vizionarea unor basme;
 Trăire şi manifestare emoţională;
 Povestirea basmelor pe baza unor imagini
 Cânatrea, mişcare pe muzică;

Modalităţi de evaluare

Strategia evaluării cuprinde mai multe forme de verificare, metode şi procedee de

examinare. Acestea pot fi clasificate astfel:

 observarea curentă a comportamentului de învăţare al elevilor cu CES în timpul orelor ;

 diferite tipuri de probe (orale, practice);
 analiza rezultatelor diverselor activităţi ale elevilor (proiect, , portofoliu etc.).
În cadrul opţionalului aplicat vom utiliza atât metodele tradiţionale de evaluare cât şi

metode alternative. Evaluarea este orientată pe lucrul în echipă şi pe învăţarea prin cooperare

în vederea stimulării iniţiativei al elevilor, realizându-se prin:

 Portofoliul clasei
 Portofoliul individual al fiecărui elev;
 Probe orale şi probe practice ( desene).

8
  Jocuri de rol;
 Expoziţii de desen la nivelul clasei şi al şcolii;
 Momente cultural-artistice (serbări, etc.)

 probe orale: ,,citirea “ imaginilor, redarea conţinutului textului cu suport

ilustrat, caracterizarea personajelor;
 probe practice : realizarea de desene potrivite conţinutului textului, aşezarea
imaginilor respectând momentele subiectului, iniţierea de dialoguri pe teme
date, dramatizări, joc de rol;

Sugestii metodologice

Activităţi de predare-invăţare:

1. Identificarea unor valori din textele suport, manifestând disponibilitate

- povestirile şi lecturile profesorului;

- lecturi după imagini;

- convorbiri;

- explicaţia;

- joc didactic;

- exerciţii cu soft interactive 1 ;

- audierea unor cântece;

- exerciţii de aprecierea propriei persoane în raport cu valoarea introdusă;

- vizionarea de filme/ fragmente din filme inspirate din poveşti;

- audiţii poveşti;

9
2. Examinarea consecinţelor unor acţiuni sau comportamente asupra unei persoane, unui grup
sau a mediului înconjurător

- convorbiri;

- jocul de rol;

- realizarea de desene, colaje, postere;

3. Punerea în practică a unor deprinderi de comportament prin comparaţii cu alte situaţii

similare din poveşti cunoscute sau contexte familiare

- exerciţii de utilizare a judecăţilor de valoare;

- repovestiri (pe baza unor tablouri, ilustraţii;

- dramatizări;

- exerciţii de analiză a unui text suport prin metoda cubului, a diagramei Venn, a exploziei
stelare, ȘTIU, VREAU SĂ ȘTIU, AM ÎNVĂȚAT;

- exerciţii de manifestare a acordului/ dezacordului faţă de valori pozitive/ negative; -

implicarea în jocuri care presupun manifestarea disponibilităţii pentru cooperare şi acţiune; -
exerciţii de gestionare a resurselor de care dispun copii (materiale, de timp) în efectuarea unor
sarcini de lucru date;

- vizite;

- activităţi de voluntariat, în parteneriat cu părinţii.

BIBLIOGRAFIE:

* G. Munteanu, E. Bolog - ,,Literatura pentru copii”, E.D.P., Bucureşti, 1994;

* Elena Petroaia, Dumitru D. Pârâială, Viorica Pârâială – ,,Discipline opţionale la

clasele I-IV”, Colecţia Collegium, Editura Polirom, Iaşi, 2000;

10
 * Lidia Ţugulan, Maria Florea. Literatură pentru copii. E.D.P, Bucureşti, 1992;

* * * * Lecturi suplimentare pentru clasa I, Editura Coresi, Bucureşti, 1998;

Planificare calendaristică
Modul I, Modul II, Modul III
1 oră pe săptămână

Nr. Nr.

11
crt. Unitatea de învățare Conținuturi ore Observații
1. La început de drum Cine sunt și cât de multe știu? 1
2. Școala mea Hai să facem o poveste! 1
3. Suntem prinți și Cenuşereasa – Fraţii Grimm 3
prințese Albă ca zăpada şi cei şapte pitici –
Fraţii Grimm
Mica sirenă - de Hans Christian
Andersen
4. În lumea animalelor Povestea cățelușei Luna (Anexa 1) 1
5. În lumea plantelor Povestea florilor fermecate – de Mirela 1
Șova
6. Medii de viață Căsuța din pădure – Frații Grimm 2
7. Foșnet de toamnă Aventurile unei frunze de toamna 3
Legenda Toamnei
Poveste de toamnă – Titel
Constantinescu
Serbarea toamnei
8. Sunt român 100 ani de România – activități 2
specifice
9. Poveste de iarnă Povestea lui Moș Nicolae 2
Vine, vine Moș Crăciun
Colinde, colinde........
10. Iată cât de multe știu! Recapitulare – Evaluare 1
Colaj din basmele/ poveștile învățate

Planificare calendaristică
Modul IV, Modul V
1 oră pe săptămână

12
Nr. Nr.
crt. Unitatea de învățare Conținuturi ore Observații
1. Dragobetele Legenda Dragobetelui? 2
2. Primăvara – flori și Legenda ghiocelului ! 3
soare Legenda mărțișorului !
Legenda buburuzei !
Expoziție cu mărțișoare și peisaje de
primăvară
3. Basme românești Fata moșului cea cuminte – Petre 3
Ispirescu
Fata săracului cea isteață - Petre
Ispirescu

Prâslea cel voinic și merele de aur -

Petre Ispirescu
Dramatizare

4. În lumea animalelor Porcul cel fermecat - Petre Ispirescu 2

5. În lumea plantelor Jack și vrejul de fasole 2

6. Medii de viață Căsuța din pădure – Frații Grimm 2
7. Poveste de vară Florile Idei 2

8. Ce povești ne Recapitulare – Evaluare 2

reamintim ? Puzzle cu povești/ ordonarea imaginilor
respectând momentele subiectului

ANEXA 1
CĂȚELUȘA LUNA

A fost odaca ca niciodata intr-un mic orasel din Spania un batranel pasionat de animale; le
iubea si le ingrijea ca nimeni altul. Avea o casa mare plina cu pisici si caini dar ramasese sarac si nu
mai avea bani sa le poata creste pe toate. Asa ca se hotarase ca puii care se vor naste ii va raspandi
prin sate, ca poate se vor gasi oameni buni sa-i cresca. Asa se intamplase si cu Luna, o catelusa alba

13
cu pete negre, cu un botic si ochisorii ca niste mure, mica si jucausa. Batranul Bailarin o lasa la
marginea unui satuc, rugandu-se ca cineva sa o ingrijeasca.
Vazandu-se singura, Luna incepu sa mearga, si mergand asa privi in jurul ei la casele
mari, la oamenii care impanzeau strazile, dar totul era ciudat, parea necunoscut, si o speria.
Doar ea singura in lumea mare. Maria era o femeie de-acum in varsta, desi avea trei fete se
simtea singura, era obisnuita sa aibe grija cuiva, sa ofere iubirea ei la cineva. Iar cand o zari
pe Luna singura si neajutorata pe strazile satului i se topi inima de dragul catelusei. Batranica
se apleca spre Luna, ii vorbi dulce, ii mangaia capusorul mic, iar catelusa raspunse alintului
cu bucurie, coada ii juca dintr-o parte in alta iar limbuta cauta mainile Mariei. Nu sta mult pe
ganduri ca sa se hotarasca sa-i ofere adapost animalutului, asa ca o lua in brate, o puse in
cosul ei de rachita si o porni spre casa.
Aceasta intalnire fusese de partea amandurora, se intelegeau de minune, doar din
priviri si gesturi. Maria ii ierta poate prostioarele Lunei, cum era inca mica ba ii rodea papucii,
ba latra la fetele batranei, ba se juca cu vreo pernuta pana o rupea, dar Maria intelegea toate
astea si se amuza de faptele catelusei. Luna era o catelusa alintata, iar stapana ei o ingrijea si o
iubea foarte mult. Insa viata Lunei se schimba brusc cand Dumnezeu se hotarase sa o ia pe
Maria in imparatia lui, si niciuna din cele trei fete nu vroiau sa auda de Luna. Mereu ziceau ca
e obraznica, ca face prea multa galagie, ca lasa par peste tot locul, in sfarsit, ca e o paguba la
casa omului. Asa ca Luna ajunsese din nou in strada. Petrecuse un an minunat impreuna cu
Maria, dar soarta o lasase iarasi de izbeliste. Luna incepu din nou sa cutreiere drumurile, dar
nimeni parca nu o vedea. Cum nici nu mai era un pui, oamenii nu se uitau la ea si ii era tot
mai greu sa-si gaseasca o familia care sa ii aibe grija. Insa ochii ei cerseau dragoste, un camin,
pe cineva… Adesea se oprea in parc si privea la copii care se jucau, si la mamele acestora.
Toata lumea se obisnuise cu prezenta ei pentru ca parcul devenise casa ei. Cateodata erau
mame neatente si copii obraznici care se indepartau de ele, dar Luna cum ii vedea, ii tragea cu
botul de maneca sau de pantaloni si ii intorceau catre mamelor lor. Iar ele multumite o
mangaiau si se scotoceau in geanta sa-i dea ceva de mancare.
Dar intr-o zi doi copii se jucau cu Luna in parc, iar ea se simtea tare fericita. Seara
copii incepusera sa planga ca vroiau catelusa acasa. Mama protesta, copii plangeau, asa ca se
dadu batuta in fata lacrimilor si rugamintilor copiilor si lua cainele acasa. Primele zile fura
foarte fericite pentru Luna, dar dupa aia inima-i plangea. Copii nu o lasau niciodata in pace, o
chinuiau mereu, o trageau de par si de coada, iar negasind o solutie incepu sa se ascunda cat
putea sau sa-i muste. Iar mama vazand ca copii scanceau si se certau mereu din pricina Lunei,
prinse un soi de ura si nepasare fata de caine. Mereu o certa, o maltrata, nu-i dadea atentie, nu
o ingrijea, iar Luna suferea foarte mult. Asa ca intr-o zi cand iesira toata familia in parc sa se
joace, Luna o lua la fuga si nu se mai intoarse. Si iarasi ajunse pe strazi singura si trista. Mult
timp ratacise pe drumuri, slabise, ii cazuse prea mult par, avea un aspect neingrijit si tare greu
o ducea cu hrana. Manca doar de prin gunoaie, resturi de prin piata cum ramaneau de la
vanzatori, si cateodata fetele de la brutarie ii mai aruncau cate un colt de paine uscat.
Zgribulita de frig isi cauta adapost unde sa poata dormi si in fiecare noapte visa ca va avea un
camin, unde cineva o va ingriji tot restul vietii si va fi fericita. Dar nu stia ce sa faca, ca cuiva
sa i se faca mila de ea si sa o ia acasa. In fiecare dimineata se aseza la cate o scara de bloc si
astepta ca vreo cucoana care venea de la cumparaturi sa se uite si la ea. Acest ritual il facea in
toate diminetile, alegandu-si alt loc. Asa se intampla ca Rosa mai mai scapa sacosa din mana,

14
de spaima, cand de dupa un copac iese un ghem de par murdar. Dar dupa sperietura, ramase
coplesita de dragul si de mila catelusei. Asa ca deschise usa blocului si o chema pe Luna sa
intre. Aceasta ramase pe loc de uimire, dar indata reactiona cand isi dete seama ca aceasta
tanara doamna ii facea semne sa inainteze.
Si asa cu bucurie si stangacie urca cele trei etaje ale blocului pana ajunse la o usa mare
care deschidea un castel - casa ei… Rosa lasa sacosa in bucatarie, isi descalta pantofii in hol
si lua catelusa in brate ducand-o prin incaperi mari, catre baie. Si o spala si o spala pana ii
ramasese blanita alba. Apoi o usca cu un prosop, o pieptana, o hrani si petrecura o dupa-
amiaza magica impreuna. Viata alaturi de Rosa era foarte frumoasa, aceasta ii cumparase tot
ce avea nevoie, ii avea grija si era preocupata de binele ei. Petreceau zilele impreuna. Cat
Rosa lucra, catelusa o astepta cuminte si cu nerabdare, iar cand se intorcea acasa se napustea
la picioarele ei. Rosa era fascinata de comportamentul catelusei, o privea momente in sir la
felul cum dormea, cum casca, cum isi bea laptele, cum se juca cu jucariile ei. Ea inca nu se
casatorise, avea un servici bun si avea nevoie de un sufletel care sa-i tina companie. Asa au
trecut multi multi ani si ele tot impreuna sunt, iar cateodata le vad plimbandu-se prin sat,
foarte mandre una de cealalta.

ANEXA 2

Povestea florilor fermecate / Povestiri pentru Clasa a IV a B

de Mirela Șova

Era odată, în țara lui Marmeladă, un munte. Pe munte, se afla o poiană unde creșteau
niște flori. Dar nu erau flori obișnuite (cum ar fi ceva simplu – desenează!), ci unele

15
fermecate, cu multe petale în diferite culori, strălucitoare, cu numeroși bobocei (desenează
iar!).

Aceste flori nu creșteau și nu înfloreau decât dacă erau în preajma muntelui copii
cuminți. Dacă se făceau obraznici, ele întâi leșinau (poți desena!), apoi, după o vreme, chiar
mureau de tot, se uscau și nu mai creștea alta în loc. Se înmulțeau foarte ușor dacă apăreau
mai mulți copii cuminți în zonă. Totul era să rămână măcar una, să nu dispară de tot...

În localitatea de lângă munte erau copii de toate felurile, adică și cuminți, și

obrăznicuți, și obraznici de tot, ba chiar și unii despre care nu puteai să spui nimic: acasă
cuminți – la școală obraznici sau invers. La fel și florile fermecate: unele erau înflorite la
maxim, altele cu câțiva bobocei, altele în leșin și... unele uscate.

Într-o zi, o mămică trecu prin poiana florilor fermecate, având treabă la culesul de
ciuperci. Era un prilej să mai testeze cum sunt copiii din zonă și să se bucure de frumusețea
nemărginită a florilor. Când intră în poiană... scăpă coșulețul pentru ciuperci din mână:
majoritatea florilor erau leșinate, câteva uscate, una singură înflorită-înflorită! Uluită, ea fugi
spre orășel. Își anunță mămicile prietene de pericolul îngrozitor și plecară către școală, unde
învățau copiii lor și ceilalți copii din zonă. Se furișară la geamul clasei de copii și văzură ce nu
se putea pomeni: copii neatenți, care dărâmau caietele și scaunele, întorși cu spatele la tablă,
pătați pe bluzele albe de la pachețelul de acasă și de cerneală, mânuțe care se scobeau în
năsucuri și câte altele, imposibil de spus. O singură fetiță, liniștită, își vedea de treabă, copiind
ceva de la tablă, în timp ce doamna învățătoare își plângea de milă, cu mâinile ținute la urechi
(habar n-am de ce, uite așa le ținea).

Cele trei mămici au hotărât că e situație de urgență. Au scos repede cele trei costume
speciale, unul de Moș Crăciun, unul de Baba Cloanța și unul de Zână bună, s-au îmbrăcat cu
ele, au intrat în școală fără să fie văzute și au ciocănit la ușa clasei.

Au intrat... și i-au surprins pe copii. Prima sau primul a început să vorbească Moș
Crăciun:

- Bună ziua, dragi copii (nu așa, drege-ți vocea și repetă!). Am venit să notez numele
copiilor cuminți din clasă, pentru cadouri de Crăciun. Aaa, văd că una singură e cuminte, e
Florica. Bine. O scriu aici. Restul..., om mai vedea.

Apoi Moșul părăsi clasa. Se auzeau vaiete și rugăminți cu promisiuni fierbinți:

- Întoarce-te, Moșule, promitem că...

Deodată, începu să vorbească Baba Cloanța și se făcu liniște.

- Oooo, ce de copii aici (vocea să fie pițigăiată până la refuz). Am nevoie de voi, să
știți. Casa mea din pădure e foarte frumoasă, plină de păianjeni, șoareci și gândaci. Tot ce
doresc este să vină cu mine câțiva din cei mai obraznici, să o curețe. Mie îmi plac foaaaarte
mult copiii obraznici. Hai, cine se oferă?

Nimeni nu zicea nimic. Ca prin minune, caietele, cărțile, penarele se ordonaseră, la fel
și scaunele, ca și poziția copiilor în bănci.

16
 - Na, că tre să plec fără vreun copil..., mormăi Baba. Și plecă.

- Iar eu am venit să organizez o excursie cu toți copiii cuminți din clasă, spuse Zâna.
Mergem la poiana florilor fermecate, să vedem ce mai fac. Ce ziceți?

- Uraaa, uraaa, spuseră copiii.

Bănuiți, cred, că au mers cu toți în poiană, chiar și cu doamna învățătoare. Între timp,
florile cele leșinate își reveniseră, poiana era din nou cum trebuia să fie, ba chiar și mai și.
Oare așa o fi și azi?

(Nu uita, e important să desenezi și să-ți schimbi vocea, când spui povestea. Dacă intri în
rolul personajelor, cu atât mai bine, copiii îți vor răspunde: daaaa, și azi există flori
fermecate. Ba chiar și tu te vei gândi că sigur există.)

ANEXA 3

Aventurile unei frunze de toamna

A fost odata, tare demult un imparat batran care avea numerosi slujitori voinici ca
ursul si tari ca piatra. Acestia isi asumau raspunderea asupra unor sute de copile care mai de
care mai blande si mai frumoase. 
Oamenii inca de mult, pe acest batran imparat l-au numit Copac, pentru ca sta de veghe
toata noaptea si toata ziua adaposteste pe toti trecatorii lasandu-i sa stea la umbra frunzelor
care erau copilele.
Slujitorii, dupa iscusinta lor aveau nume de ramuri. Toti acestia formau impreuna un singur
copac cu multe ramuri si frunze, un copac batran de neintrecut la numarul anilor.
Ziua era tot mai zglobie si copacul juca diferite jocuri cu ramurile si frunzele care traiau in
liniste si pace.
Intr-o zi se napusti asupra lor un vant tare si puternic de spargea ferestrele
oamenilor si ridica in slava hartiile si praful de pe drum. Atunci, copacul tata-imparat chema
toate frunzele si pe toti slujitorii si le spuse:
- Dragii mei copilasi, suntem aproape in pragul despartirii, vantul sufla aspru spre frunze
fara pic de mila. Nu se stie care dintre voi va asterne un covor de rugina si nici nu se stie care
va avea mai multe zile. Eu, ca tata, va sfatuiesc sa nu umblati hai-hui, ci tineti-va de frunza
mama si aveti grija sa nu va dezlipiti de ea.
Vorbele imparatului sunau tare si zgomotos: se auzea cum vantul trece prin el ca o sabie,
se vedea cum tremura si cat pe ce era sa se aplece la pamant cu toata imparatia. Dar sa lasam
asta pentru mai tarziu si sa vedem ce s-a intamplat mai departe. 
Mezina, frunza rea si neascultatoare, dar totodata grijulie pentru imparatiile din jur, se
strecura pe sub ramuri si o lua din loc prin vecini sa vesteasca de sfaturile batranului. Merse
ce merse din loc in loc si mai vestea pe cate un imparat care ii iesea in cale de primejdia si
nenorocirea ce avea sa urmeze.
Unul dintre imparati o opri din drum si o lua de mana zicandu-i:

17
 - Draga mea copila, dulce si blajina, am aflat ce vremuri vor veni dar de asta nu-ti face
griji si sa nu-ti fie teama. Sa stii ca va veni toamna. Fata-frunza facu niste ochi mari si isi
inchipui ca toamna este un monstru, o stafie, o sperietoare de ciori, ori un cantec, un leagan,
un copil...
- Ce-ar fi sa-l intreb "cum e toamna?", isi zise in gand mezina frunza.

ANEXA 4

Povestea Dragobetelui

O legendă care spune că Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei și al bunei dispoziții.
Acesta mai era numit și Cap de Primăvară sau Cap de Vară și era identificat cu Cupidon, zeul
iubirii în mitologia romană, și cu Eros, corespondentul iubirii în mitologia greacă.

Legenda lui Dragobete. Cum a luat naștere Ziua Îndrăgostiților la români? Dragobetele
reprezintă sărbătoarea dragostei la români și se celebrează pe data de 24 februarie.
Sărbătoarea își are originea de pe vremea dacilor și în credința într-un zeu al iubirii. Nu, nu
este vorba de Sf. Valentin, ci despre un alt personaj perceput ca un bărbat frumos și iubăreț. 
În acest articol veți afla care este legenda lui Dragobete și cum a luat nașterea sărbătoarea în
țara noastră.

Legenda Dragobetelui - care e povestea din spatele sărbătorii amoroase la români?

Denumirea de Dragobete provine de la cuvintele slave vechi „dragu”, tradus „drag” și „biti”,
tradus „a fi”. Mai târziu această denumire slavă a fost adaptată încet la limba noastră, astfel a
apărut în Evul Mediu denumirile „Vobretenia” , „Rogobete” sau „Bragobete”. În final, s-a
ajuns la denumirea de „Dragobete”, așa cum este și în zilele noastre.

Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos și iubăreț nevoie mare,
care le face pe tinerele fete să-și piardă mințile. Un fel de Zburător metamorfozat apoi de
Maica Domnului într-o floare.

În popor există o legendă care spune că Dragobete era numele fiului renumitei baba Dochia.
Aceasta este descrisă ca fiind o femeie extrem de frumoasă și blândă. Femeia a adormit într-o
poiană, iar Duhul Muntelui s-ar fi transformat în ceață și ar fi lăsat-o însărcinată.

Astfel, după nouă luni de zile s-a născut Dragobet

ANEXA 5

Legenda ghiocelului
                                                după Eugen Jianu

    Fiecare floare din cele care există are ceva cu care să ne bucure.
    - Eu, a întrebat ghiocelul, așa mic și slab cum sunt, ce bucurie pot face omului?
    Dar, iată, Iarna este în puterile ei. Peste tot e doar omăt. Într-o zi, mic, alb și plăpând,

18
ghiocelul iși sună vesel clopoțelul.
    - Cine îndrăznește să mi se împotrivească? întrebă baba Iarnă, scuturându-și cojoacele de
nea și de țurțuri.
    Se uită împrejur și zări ghiocelul.
    - Tu erai? Am să te îngheț la noapte! exclamă Iarna.
    - Nu vă mâniați, baba Iarnă și moș Omăt. Soarele mi-a trimis veste să mă arăt, răspunse
ghiocelul.
    Dar peste noapte, baba Iarnă și moș Omăt au chemat gerul în ajutor. A suflat și moș Crivăț.
    - Unde ești, ghiocelule? N-ai înghețat? Mai cutezi să mi te împotrivești?
    - Drept să vă spun, mi-a fost tare frig. Ba era să mă smulgă vântul. M-am pitit după un
bulgăre de zăpadă. Dacă și la noapte va fi tot atât de frig, am să mor înghețat, spuse cu tristețe
ghiocelul.
    Soarele, auzind vorbele duioase ale ghiocelului, îi trimise în ajutor raze calde. Dis de
dimineața, de sub plapuma de nea, au apărut o mulțime de ghiocei.
    - Baba Iarnă, moș Omăt, hai să ne jucăm de-a prinselea! strigau veseli ghioceii.
    Așa s-a dovedit ghiocelul mai tare decât Iarna, arătând că el este vestitorul primăverii.

ANEXA 6

LEGENDA MĂRȚIȘORULUI

Lupta cu zmeul - legenda mărțișorului este aceea ca Soarele a coborât pe Pamânt. Se

spune ca într-o zi Soarele a vrut sa danseze și el într-o horă, așa ca a venit pe Pamant luând
înfîțișarea unui tânăr. Ceea ce nu știa Soarele era că Soarele nu mai era pe cer, a profitat și l-a
răpit pe soare și l-a închis departe de ochii lumii. Pentru că nu mai exista caldura soarelui și
razele acestuia nu mai mângâiau pe nimeni, lumea s-a schimbat ți nici măcar copiii nu mai
râdeau. Un tânăr pe nume Marțișor a avut însă curajul să îl înfrunte pe zmeu pentru a-l elibera
pe Soare. După ce a străbătut un drum lung de trei anotimpuri (vara, toamna și iarna),
curajoșul tânăr a ajuns la zmeu și s-a luptat cu acesta zile și nopți în șir, până l-a învins.
Soarele a fost eliberat și a readus lumea la viață, însă tânărul nu a apucat să se bucure de el,
din cauza rănilor din timpul luptei. Tot sângele lui s-a scurs pe zăpada imaculată, iar acesta
este motivul pentru care șnurul mărțișorului este roșu cu alb.

19