7. LECȚIA.

TIPURI DE LECȚII

„Când profesorul pregătește terenul

pentru informațiile pe care dorește să le prezinte
în cadrul unei experiențe de învățare,
el în fapt își ajută elevii să facă legături
cu cunoștințele pe care aceștia le dețin deja”1.

7.1. Definirea lecției

Considerată o realizare a pedagogiei Renașterii, lecția este, de fapt, o activitate
practicată încă din Antichitate, apoi în Evul Mediu când familiile înstărite erau
preocupate de instruirea copiilor acasă, în cadrul unui învățămând individual.
Contribuții2 importante în t oretizarea lecției au avut, pe rând, Comenius (care evidenția
două principii importante ale educației – principiul instruirii colective și cel al clasei de
elevi), Herbart (care instituie lecția ca principală formă de organizare a activității
didactice), Decroly (adeptul teoriei „centrelor de interes”), Claparede (susținător al
importanței particularităților elevului în proiectarea lecției) ș.a.m.d.
În Dicționarul de pedagogie din anul 1979, lecția este definită ca „activitate a
elevilor sub îndrumarea profesorului în vederea asimilării cunoștințelor și formării
deprinderilor prevăzute de o temă din programa școlară și într-un timp determinat (ora
de clasă – de regulă 50 minute)”3. Cu toate că această definiție este una foarte veche,
reprezintă o accepțiune extrem de bună din punctul de vedere teoretic deoarece
subliniază elemente importante ale acestui concept. În primul rând, lecția vizează
activitatea elevilor și nu cea a profesorului, acesta din urmă având rolul de a îndruma și
coordona activitatea, în funcție de prevederile programei școlare astfel încât obiectivele
educaționale propuse să fie atinse. În al doilea rând, este singurul dicționar în care este
prevăzut timpul alocat acestei activități – 50 de minute, timp care se păstrează inclusiv
în zilele noastre.
Într-o abordare mai actuală, lecția reprezintă „o succesiune de etape sau
secvențe ce se desfășoară într-o unitate de timp, în care se asigură o coordonare între
activitatea de predare și cea de învățare, în vederea realizării finalităților procesului de
învățământ”4. Spre deosebire de definiția anterioară, aceasta subliniază

1
Marzano, R.J. (2015). Arta și știința predării: un cadru cuprinzător entru o instruire eficientă . București:
Editura Trei, pag. 72
2
Cristea, G. (2007). Managementul lecției. București: Editura Didactică și Pedagogică, pag. 71- 95
3
Manolache, A., Muster, D., Nica, I., Văideanu, G. (coord.). (1979). Dicționar de pedagogie. București:
Editura Didactică și Pedagogică, pag. 247
4
Nicola, I. (2003). Tratat de pedagogie școlară. București: Edtiura Aramis, pag. 518
interdependența dintre activitatea cadrului didactic și cea a elevului în vederea atingerii
scopului5comun.

Dacă vrei să știi mai mult:

„Termenul <lecție> provine din latinescul lectio, derivat din legere, care
înseamnă a citi cu glas tare un manuscris important, a audia, a lectura, a
medita.”5.

7.2. Tipuri de lecții

În funcție de obiectvele pe care și le stabilește cadrul didactic, dar și de
conținuturile abordate și de metodologia didactică aleasă, lecțiile pot îmbrăca forme
diferite de realizare, rezultând astfel tipologia lecțiilor. Aceasta din urmă reprezintă un
„cadru de clasificare a unor structuri de lecții generalizate sau standardizate;
instrument de lucru ce oferă cadrului didactic posibilitatea să filtreze similaritățile și
diferențele dintre diferitele lecții pentru a le
diferenția după unul sau mai multe aspecte
esențiale (obiective, sarcini fundamentale, „Didactica modernă se declară în
metode etc.) și să le atribuie o identitate, favoarea elaborărilor personale, a
plasându-le într-o anumită categorie”6. Așadar,
construcțiilor proprii de structuri
deși aceste tipologii tradiționale par, la prima
de lecții, dar nu neagă, în același
vedere, rigide și uniformizante din punctul de
vedere al acțiunii de proiectare a cadrului timp, valorea experienței pozitive
didactic, ele au menirea de a stabili un punct de încorporată în anumite structuri
reper menite să ghideze activitatea cadrului tipizate și utilizarea lor cu funcție
didactic. Acest lucru este recomandat în special
7
orientativă, de repere sau puncte
cadrelor didactice debutante deoarece
de sprijin”6.
dobândirea experienței de predare are loc în
contextul aplicării unor standarde clar definite în
pedagogie. Cu timpul, fiecare cadru didactic, pe baza experienței acumulate, poate
interveni în mod creativ asupra acelor standarde în funcție de propria viziune asupra
activității, de caracteristicile elevilor și de resursele materiale de care dispune.

5
Cucoș, C. (2014). Pedagogie. Ediția a III-a revăzută și adăugită. Iași: Polirom, pag. 356
6
Noveanu, E., Potolea, D. (coord.) (2007). Științele educației: dicționar enciclopedic. Volumul II. București:
Editura Sigma, pag. 1166
7
Idem, pag. 1166
 Categoriile de organizare a activității didactice au fost prezentate în mai multe
forme în cadrul volumelor de specialitate, așa cum se poate observa din tabelul 7.1.

S. Cristea8 M. Ștefan9 C. Cucoș10 I. Nicola11

Lecție de
Lecția de
Lecție de comunicare/ Lecția de
achiziționare a unor
comunicare însușire de noi comunicare
noi cunoștințe
cunoștințe
Lecție de formare a Lecție de formare a Lecție de formare Lecție de formare a
priceperilor și priceperilor și de priceperi și priceperilor și
deprinderilor deprinderilor deprinderi deprinderilor
Lecție de
Lecție de recapitulare, Lecție de
Lecție de fixare și
recapitulare și sistematizare și recapitulare și
sistematizare
sistematizare fixare a sistematizare
cunoștințelor
Lecție de verificare Lecție de verificare,
Lecție de verificare Lecție de control și
și apreciere a apreciere și
și apreciere evaluare
rezultatelor școlare evaluare
Lecția mixtă sau
Lecție mixtă Lecția mixtă Lecția mixtă
combinată

Tabelul 7.1. Tipuri de lecții

Deși, pentru mulți dintre actorii educației (elevi, profesori sau părinți), lecția
reprezintă încă principala formă de organizare a activității didatice, în teoria și, mai ales,
în practica actuală, există și alte forme de organizare a activitățior didactice ce au efecte
benefice asupra dezvoltării elevilor precum: activitățile extrașcolare (excursii, vizite la
muzeu, training-uri în aer liber etc.), cercurile ale diferitelor școli, pe anumite domenii
(cercul de fizică) ș.a.m..d.
În general, structura unei lecții urmează anumite etape specifice tuturor tipurilor
de lecții. Alături de acestea, intervin acele etape specifice unui anumit tip de lecție, în
funcție de obiectivele fundamentale ale lecției. Redăm, în continuare, etapele generale

8
Cristea, S. (2002). Dicționar de pedagogie. Chișinău: Editura Litera Internațional, pag. 214 – 215
9
Ștefan, M. (2006). Lexicon pedagogic. București: Editura Aramis, pag. 349
10
Cucoș, C. (2014). Pedagogie. Ediția a III-a revăzută și adăugită. Iași: Polirom, pag. 358
11
Nicola, I. (2003). Tratat de pedagogie școlară. București: Edtiura Aramis, pag. 525
ale lecțiilor, alături de o scurtă descriere și durata aproximativ recomandată pentru
fiecare:

✓ Momentul organizatoric
▪ salutul de la începutul orei, realizarea prezenței elevilor la oră,
pregătirea materialului didactic necesar și aranjarea mobilierul dacă și
unde este cazul
▪ durată: 1 – 2 minute
✓ Verificarea temei efectuate acasă
▪ verificarea se face cantitativ – în ce măsură și-au făcut elevii tema și
calitativ – modalitatea de realizare a temei
▪ etapă care se face numai în contextul în care elevii au avut de realizat
o temă pentru acasă
▪ durată: 3 – 5 minute
✓ Captarea atenției
▪ realizată printr-un joc de spargerea gheții, prezentarea unei afirmații
a unei personalități, ghicitoare, vizionarea unui material video,
audierea unui fragment muzical etc.
▪ durată: 3 – 5 minute
✓ Reactualizarea cunoștințelor și structurilor dobândite anterior
▪ se realizează, atunci când este cazul, prin intermediul unie fișe de
lucru ce vizează cunoștințe sau capacități dobândite anterior,
completarea unui rebus, conversație euristică, analiza materialului
video prezentat în momentul de captare a atenției etc.
▪ durata: 5 – 7 minute
✓ Anunțarea temei și a obiectivelor
▪ cadrul didactic anunță tema lecției, o notează pe tablă și prezintă
obiectivele acesteia (atenție: limbajul utilizat în prezentarea
obiectivelor trebuie să fie unul accesibil elevilor)
▪ durata: 1 – 2 minute
✓ (etape specifice tipului de lecție abordat)
✓ Conexiunea inversă
▪ etapă în care cadrul didactic se asigură că obiectivele educaționale
propuse au fost îndeplinite
▪ se pot completa fișe scurte cu sarcini simple, poate avea loc o scurte
conversație de verificare etc.
▪ durata: 3 – 5 minute
 ✓ Evaluare finală
▪ au loc aprecieri finale, individuale și colective, asupra modului în care
s-a desfășurat lecția
▪ se pot acorda recompense sau, când este cazul, calificative sau note
▪ durata: 2 – 3 minute
✓ Tema pentru acasă
▪ Cadrul didactic va preciza concret sarcina/sarcinile pe care o/le vor
avea de rezolvat elevii în perioada următoare
▪ durata: 1 – 2 minute
✓ Încheierea lecției
▪ reprezintă momentul de final al lecției și se poate realiza fie printr-un
joc de încheiere a activității (cu rol de destindere), fie printr-o sarcină
ușoară ce poate incita curiozitatea elevilor pentru ora următoare
▪ de asemenea, are loc salutul de final
▪ durata: 1 – 2 minute.
Aceste etape sunt general valabile pentru toate lecțiile desfășurate cu elevii,
indiferent de nivelul acestora (clasa în care se află), de nivelul lor de dezvoltare sau de
disciplina abordată. Cu toate acestea, există situații particulare, în care lecțiile au etape
specifice impuse de conținutul și obiectivele disciplinelor respective.
Astfel, în cazul disciplinelor de profil (Educație fizică și sport, Educație muzicală,
Educație plastică etc.) intervin etape cu caracter particular cum ar fi: pregătirea fizică
(etapă specifică disciplinei Educație fizică și sport în care are loc încălzirea organismului,
realizată prin exerciții specifice), pregătirea muzicală (etapă realizată în cadrul disciplinei
Educație muzicală, conretizată în exerciții de încălzirea vocii – exerciții de respirație,
exerciții ritmice, exerciții melodice și exerciții ritmico – melodice) sau pregătirea
materialelor de lucru (etapă desfășurată în cadrul disciplinei Educație plastică, vizând
aranjarea foii de lucru, a instrumentelor de lucru – pensule, creioane, acuarele etc.).

7.2.1. Lecția de dobândire de noi cunoștințe / Lecția de comunicare

În cadrul acestei lecții, accentul cade pe dobândirea de către elevi a unor noi
cunoștințe, momentul transmiterii acestor informații noi având ponderea cea mai mare
ca durată a activității. Așa cum se observă din tabelul 7.1., acest tip de lecție are mai
multe denumiri în literatura de specialitate: lecție de comunicare, lecție de transmitere
a unor noi cunoștințe, lecție de achiziționare a unor noi cunoștințe, lecție de însușire a
unor noi cunoștințe. Pornind de la premisa că scopul lecției trebuie să se centreze pe
nevoile educaționale ale elevilor și, mai precis, pe acțiunea concretă a acestuia,
considerăm că sintagma Lecție de dobândire de noi cunoștințe este cea mai potrivită
deoarece scoate în evidență acțiunea elevului de a recepta noile informații, dar și cea
prin care își însușește aceste informații transformându-le în cunoștințe.
Structura acestui tip de lecție curpinde următoarele etape:
1) Momentul organizatoric
2) Verificarea temei efectuate acasă – această etapă nu se realizează în cazul
în care prin această lecție deschide o nouă unitate de învățare, lecția
anterioară fiind una de verificare.
3) Captarea atenției
4) Reactualizarea cunoștințelor și structurilor dobândite anterior – este o etapă
necesară deoarece cunoștințele anterioare ale elevilor vor constitui bază
pentru noile cunoștințe ce vor fi acumulate pe parcursul acestei activități
5) Anunțarea temei și a obiectivelor
6) Comunicarea noilor conținuturi
▪ etapă ce ocupă cea mai mare parte a activității respective și
presupune transmiterea de către profesor / descoperirea de către
elev a noilor informații
▪ se poate realiza prin intermediul următoarelor metode didactice:
expunere, expunere pe bază de material suport, expunere cu oponent,
prelegere, lectura unui material suport, conversație euristică etc.
▪ durata: 20 – 25 minute
7) Fixarea noilor conținuturi
▪ reprezintă etapa în care are loc aplicarea noilor cunoștințe, retenția
sau transferul acestora într-un domeniu conex de cunoaștere, cadrul
didactic asigurându-se că elevii au înțeles noile informații prezentate
▪ în cadrul acestei etape se pot rezolva exerciții, probleme, studii de
caz, se pot completa fișe de lucru, se pot construi grafice, scheme sau
hărți conceptuale
▪ durata: 10 – 15 minute
8) Conexiunea inversă
9) Evaluare finală
10) Tema pentru acasă
11) Încheierea lecției.
Cele mai cunoscute variante ale acestui tip de lecție sunt12: lecția introductivă
(vizând familiarizrea cu o anumită disciplină sau unitate de învățare), lecția prelegere
(recomandată claselor mari de liceu), lecția seminar, lecția programată (instruire
asistată de calculator).

12
Cucoș, C. (2014). Pedagogie. Ediția a III-a revăzută și adăugită. Iași: Polirom, pag. 359
 7.2.2. Lecția de fixare a noilor cunoștințe / lecția de fixare și sistematizare a
cunoștințelor
În vederea realizării unei învățări eficiente, fiecare conținut nou predat se cere a
fi fizat printr-o lecție de sine stătătoare. Lecția de fixare a noilor cunoștințe urmează, în
mod firesc, celei de dobândire de noi cunoștințe (de comunicare). Aceasta are drept
scop consolidarea noilor cunoștințe sau capacități formate, aprofundarea lor și/sau
completarea unor lacune, acolo unde este cazul. În vederea derulării corecte a unei lecții
de acest tip, este necesară observația conform căreia recapitularea cunoștințelor
dobândite anterior nu trebuie să se rezume la repetarea acestora în forma în care au
fost prezentate inițial, ci prin intermediul unei reorganizări a acestora într-o structură
diferită dar accesibilă nivelului de înțelegere al elevilor.
Structura acestui tip de lecție curpinde următoarele etape:
1) Momentul organizatoric
2) Verificarea temei efectuate acasă
3) Captarea atenției
4) Anunțarea temei și a obiectivelor
5) Recapitularea și sistematizarea conținuturilor
▪ se poate realiza prin intermediul unei conversații euristice (prin care
cadrul didactic verifică măsura în care elevii și-au însuțit cunoștințele
în ora anterioară), prin completarea unei fișe de lucru de sinteză,
realizarea unor scheme sau hărți conceptuale etc.
▪ durata: 10 – 15 minute
6) Realizarea unor lucrări pe baza cunoștințelor/structurilor recapitulate
▪ reprezintă etapa care, în cadrul acestui tip de lecție, ocupă ponderea
cea mai mare de timp
▪ se concretizează în rezolvarea unor sarcini pe fișe, rezolvarea unor
probleme, studii de caz, analize, sinteze, realizarea unor lucrări etc.
▪ durată: 25 – 30 minute
7) Conexiunea inversă
8) Evaluare finală
9) Tema pentru acasă
10) Încheierea lecției
Cele mai cunoscute variante ale acestui tip de lecție sunt13: lecția de repetare
curentă (cadrul didactic se asigură că elevii și-au însușit cunoștințele noi), lecția de
recapitulare pe baza unui plan dat, lecția de sinteză (la finalul unei mari unități de
învățare).

13
Cucoș, C. (2014). Pedagogie. Ediția a III-a revăzută și adăugită. Iași: Polirom, pag. 360
 7.2.3. Lecția de formare de priceperi și deprinderi
Acest tip de lecție este specific, mai degrabă, disciplinelor aptitudinale (educație
muzicală, educație fizică și sport, discipline tehnice, educație plastică, literatură,
gramatică, limbi străine etc.) și are drept scop formarea și dezvoltarea unor capacități
(abilități, priceperi, deprinderi) necesare într-un anumit domeniu de cunoaștere (de
exemplu: capacitatea de analiză a unui text literar, capacitatea de analiză gramaticală,
capacitatea de intonare corectă a unei linii melodice, capacitatea de a sări corect în
înălțime etc.).
Structura acestui tip de lecție curpinde următoarele etape:
1) Momentul organizatoric
2) Verificarea temei efectuate acasă
3) Captarea atenției
4) Reactualizarea cunoștințelor și structurilor dobândite anterior
5) Anunțarea temei și a obiectivelor
6) Demonstrația sau execuția model
▪ este o etapă care se realizează frontal, rolul principal avându-l
profesorul
▪ în cadrul acesteia, cadrul didactic este cel care va demonstra model
realizarea unei anumite sarcini ce conduce la formarea și/sau
dezvoltarea unei anumite capacități (de exemplu, la ora de Educație
muzicală, cadrul didactic va demonstra model intronarea corectă a
unei linii melodice)
▪ durata: 3 – 5 minute
7) Antrenarea elevilor în realizarea activității
▪ această etapă se concretizează în exersarea capacității vizate de
către elevi împreună și cu ajutorul cadrului didactic (de exemplu,
profesorul și elevii vor intona împreună linia melodică propusă)
▪ de asemenea, cadrul didactic va aduce lămuriri suplimentare sau
eventuale corecturi dacă este cazul
▪ durata: 5 – 7 minute
8) Activitatea independentă a elevilor
▪ reprezintă etapa cu cea mai mare pondere de timp în această lecție și
se concretizează în activitatea independentă a elevilor în cadrul căreia
elevii exersează, în diferite contexte educaționale, capacitatea ce
urmează a fi formată/dezvoltată
▪ rolul cadrului didactic este acela de a supraveghea activitatea elevilor
și de a-i sprijini când este nevoie
▪ durată: 30 – 35 minute
 9) Analiza și aprecierea performanțelor elevilor
▪ etapă asemănătoare celei de evaluare finală în care profesorul
realizează aprecieri individuale și colective cu privire la modul în care
elevii au rezolvat sarcinile propuse și gradul în care și-au format /
dezvoltat abilitățile vizate
▪ durata: 2 – 3 minute
10) Tema pentru acasă
11) Încheierea lecției.
Cele mai cunoscute variante ale acestui tip de lecție sunt14: lecția de formare de
deprinderi de activitate intelectuală (analiză gramaticală, analiză psihologică, rezolvarea
exercițiilor și problemelor etc.), lecția de formare a unor deprinderi motrice (educație
fizică și sport), lecția de formare a unor deprinderi tehnice (IT), lecția de laborator (fizică,
chimie, biologie etc.).
Acest tip de lecție „capătă din ce în ce mai mult teren” în contextul în care
didactica modernă, spre deosebire de cea tradițională, pune mai mult accent pe
formarea capacităților elevilor de a opera cu cunoștințele dobândite.

7.2.4. Lecția de evaluare / Lecția de verificare și apreciere

Lecția de evaluare are drept scop constatarea nivelului de pregătire al elevilor,
atât din punctul de vedere al cunoștințelor însușite, cât și din cel al capacităților și
abilităților formate. Acest tip de lecție poate îmbrăca 3 variante în funcție de
modalitatea principală de realizare a evaluării: lecția de evaluare orală, lecția de
evaluară scrisă și lecția de evaluare practică. Din păcate, cea mai des utilizată variantă
este cea de evaluare scrisă datorită avantajelor pe care le are (verificarea tuturor
elevilor în același timp, sondarea unui volum mai mare de informații etc.). Cu toate
acestea, poate fi limitativă pentru acei elevi care dețin abilități mai dezvoltate de
comunicare și care preferă exprimarea orală cele scrise. Lecția de evaluare practică este
specifică, în general, disciplinelor din domeniile vocaționale (educație muzicală, educație
plastică, educație fizică și sport etc.).
Structura acestui tip de lecție curpinde următoarele etape:
1) Momentul organizatoric
2) Captarea atenției
3) Anunțarea temei și a obiectivelor
4) Verificarea conținutului
▪ în cadrul acestei etape, elevii rezolvă sarcinile probei de evaluare
trasată de cadrul didactic

14
Cucoș, C. (2014). Pedagogie. Ediția a III-a revăzută și adăugită. Iași: Polirom, pag. 359 – 360
 ▪ durată: 40 – 45 minute
5) Aprecierea rezultatelor
▪ această etapă are loc numai în cazul variantelor de lecție de evaluare
orală sau practică, atunci când timpul de verificare a răspunsurilor
elevilor permite acest lucru
▪ în cazul lecție de evaluare scrisă, această etapă poate avea loc
concretizându-se în activitatea de explicare de către profesor a
baremului de corectare și a modalității de rezolvare a sarcinilor din
proba scrisă
▪ durată: 3 – 5 minute
6) Încheierea lecției.
7.2.5. Lecția mixtă
Lecția combinată este cea în care se urmărește realizarea mai multor sarcini
didactice (comunicarea unor informații noi, fixarea acestora, verificare etc.), pentru
fiecare cadrul didactic alocând câte o etapă specifică. Cu toate acestea, principala grijă a
profesorului este aceea de a nu neglija corectitudinea niciuneia dintre ele astfel încât să
se asigure că obiectivele pe care și le-a propus au fost îndeplinite.
Prin urmare, acest tip de lecție este unul care oferă cadrului didactic libertatea
de a o structura pe etape astfel încât să corespundă obiectivelor propuse, dar și
nevoilor educaționale ale elevilor.
Mic dicționar de termeni pedagogici:

✓ Lecția15 – unitate relativă de conținut și tematică, așa cum se prezintă ea într-un

manual, într-o carte de exerciții, într-o oră de predare sau prelegere.
✓ Lecția16 – entitate de instruire, parte a unei succesiuni de secvențe ale predării
unei discipline, desfășurată într-un timp determinat (ora școlară).
✓ Sarcina didactică fundamentală17 – reprezintă obiectivul principal sau dominant
al lecției care poate viza comunicarea unor cunoștințe , formarea unor strategii
și atitudini cognitive, sistematizarea unor cunoștințe și capacități, evaluarea
unor cunoștințe, aptitudini și atitudini dobândite anterior etc.
✓ Tip de lecție18 – structură ce are valoarea unui „model” a cărui sarcină este de a
reduce un întreg șir de lecții asemănătoare la o structură mai simplă, dar
fundamentală și ușor adaptabilă la diverse cazuri individuale.

15
Schaub, H., Zenke, K.G. (2001). Dicționar de pedagogie. Iași: Polirom, pag. 104
16
Ștefan, M. (2006). Lexicon pedagogic. București: Editura Aramis, pag. 194
17
Cristea, S. (2002). Dicționar de pedagogie. Chișinău: Editura Litera Internațional, pag. 214
18
Noveanu, E., Potolea, D. (coord.) (2007). Științele educației: dicționar enciclopedic. Volumul II. București:
Editura Sigma, pag. 1166
Teme de reflecție:

Bifați, în tabelul de mai jos, în căsuța potrivită, etapele corespunzătoare fiecărui tip de lecție:

Lecția de
Lecția de Lecția de
formare de Lecția de
dobândire de noi consolidare şi Lecția mixtă
priceperi şi evaluare
cunoştințe sistematizare
deprinderi
Moment organizatoric
Verificarea temei efectuate acasă
Reactualizarea cunoştințelor şi structurilor
dobândite anterior
Captarea atenției
Anunțarea temei şi a obiectivelor
Comunicarea noilor conținuturi
Recapitularea şi sistematizarea
conținuturilor
Realizarea unor lucrări pe baza
cunoştințelor/structurilor recapitulate
Demonstrația sau execuția model
Antrenarea elevilor în realizarea activității (cu
ajutorul profesorului)
Activitatea independentă a elevilor
 Lecția de
Lecția de Lecția de
formare de Lecția de
dobândire de noi consolidare şi Lecția mixtă
priceperi şi evaluare
cunoştințe sistematizare
deprinderi
Analiza şi aprecierea performanțelor elevilor
Verificarea conținutului
Aprecierea rezultatelor
Fixarea noilor conținuturi (retenția şi
transferul noilor cunoştințe)
Conexiunea inversă
Evaluarea finală
Tema pentru acasă
Încheierea lecției