SĂ-I CUNOAȘTEM

MAI BINE
PE COPIII CU CES –
POT FI COPIII NOȘTRI!

LICEUL TEHNOLOGIC “ALEXANDRU VLAHUȚĂ”, PODU

TURCULUI, JUD. BACĂU
PLEȘCA IOANA-ANDREEA
SPECIALIATEA: PROFESOR LIMBA ENGLEZĂ
I. Introducere : CES – definire, istoric, aplicabilitate
 Cerințele Educaționale Speciale desemnează acele cerințe
ori nevoi speciale față de educație, care sunt suplimentare, dar
și complementare   obiectivelor generale ale educației pentru
copil. Fără abordarea adecvată a acestor cerințe speciale nu se
poate vorbi de egalizarea  șanselor  de acces, participarea și
integrarea școlară, socială și profesională.
             Fiecare copil prezintă trasături individuale și de relație
cu mediul, trasături care necesită o evaluare și o abordare
personalizată. Copiii cu deficiențe au si ei aceleași trebuințe în
creștere și dezvoltare. Acești copii au în același timp și
anumite necesități particulare, specifice, individualizate. Ei
sunt diferiți din punct de vedere al temperamentului,
motivațiilor, capacității chiar dacă prezintă același tip de
deficiență.
I. Introducere : CES – definire, istoric, aplicabilitate
De-a lungul istoriei umanității, diferența a avut adesea o conotație
negativă, inclusiv în spațiul educației, până spre jumătatea secolului
XX. A fi diferit însemna a nu fi în conformitate cu majoritatea, cu
norma, cu regula, ceea ce a condus implicit la un tip sau altul de
sancțiune simbolică la nivel social. Începând cu anii ’80, diferența a
devenit o temă centrală în domeniul educației. În anii ’90, Consiliul
Europei a lansat sloganul „Toți diferiți, toți egali!” În cadrul unei
campanii cu obiective centrate pe lupta împotriva rasismului,
xenofobiei, antisemitismului și intoleranței. În societatea modernă
„de egali și diverți”, aflată sub semnul dialogului, al comunicării, al
acceptării și al căutării alterității, acceptarea diferenței devine un
obiectiv important al educației. Tot mai frecvent se vorbește astăzi
despre personalizarea educației, ca demers de valorificare a
diferenței, a caracteristicilor individuale prin sprijin specific și
promovare a individualității în contextul comunității.
I. Introducere : CES – definire, istoric, aplicabilitate
Institutul de ştiinţe ale Educaţiei, în colaborare cu Reprezentanţa
UNICEF în România, a derulat la nivelul anului 2009
proiectul Situaţia copiilor cu cerinţe educative speciale (CES)
integraţi în învăţământul de masă, care a avut ca scop evaluarea
impactului acestei măsuri de politică educaţională, la aproape 10
ani după iniţierea acesteia. Demersul de cercetare evaluativă a vizat
trei paliere de analiză:
nivelul macro al politicilor educaţionale cu privire la integrarea
copiilor cu CES în învăţământul de masă;
nivelul inspectoratelor şcolare judeţene, ca instituţii
intermediare care organizează şi susţin implementarea
măsurilor de intervenţie în domeniu la nivel local şi
monitorizează rezultatele acestora;
nivelul unităţii de învăţământ incluzive – care promovează
strategii specifice de integrare a copiilor cu CES.
I. Introducere: CES – definire, istoric, aplicabilitate
 Integrarea școlară este un proces de includere în învățământul de
masă, clase obișnuite, școli de masă, la activitățile educative
formale și nonformale, a copiilor considerați ca având cerințe
educative speciale.
             Integrarea școlară, ca situație particulară, se poate defini
astfel:
 - în sens larg, integrarea școlară se referă la adaptarea oricărui
copil la cerințele școlare și, din păcate, într-o foarte mică măsură în
sens invers.                         
 - în sens restrâns, legat de problematica unor categorii de elevi,
cuprinderea acestora în instituții școlare obișnuite sau în moduri de
organizare cât mai apropiate de acestea.
II. Cuprins: tipologii CES – particularităţi, caracteristici
A. CUNOAŞTERE ŞI ÎNVĂŢARE:
 
 Dificultăţi de învăţare medii
 Caracteristici: se confruntă cu dificultăţi mult mai mari în: dobândirea abilităţilor de scriere,
citire, calcul, înţelegerea conceptelor. Pot avea: întârziere de vorbire şi limbaj asociate;
respect de sine scăzut; nivel scăzut de concentrare; slabe abilităţi sociale.
 Strategii şi intervenţii utile: atentă supraveghere; sarcini realizabile, pe etape mai mici;
încurajare şi oportunităţi de lucru în colaborare, folosirea semnelor/simbolurilor pentru
evidenţierea elementelor de învăţare; uneori, programe de terapie specială.

 Sindromul Down
Caracteristici: prezenţa unui cromozom suplimentar; majoritatea prezintă întârzieri în
dezvoltare şi dificultăţi de învăţare; pot prezenta şi dificultăţi asociate: de auz, limbaj.; trăsături
fizice specifice; sunt veseli, sociabili, afectuoşi.
Strategii şi intervenţii utile: planificare diferenţiată a curriculumului; logopedie, kinetoterapie,
psihoterapie;încurajarea independenţei; apreciere pozitivă, dese recompense; folosiţi învăţarea
afectivă; oferiţi modele pozitive, încurajaţi sprijinul colegilor.
 II. Cuprins: tipologii CES – particularităţi, caracteristici
 Dislexia
Caracteristici: dificultate în achiziţia citirii; dificultăţi de organizare, a timpului şi de orientare
în spaţiu; confuzie stânga – dreapta, gândire holistică, laterală, abilităţi grafo-motorii
Strategii şi intervenţii utile: folosirea TIC, tratament logopedic, apropiere stilului de predare de
cel de învăţare al copilului

. Discalculia
.
 Caracteristici: dificultatea de a înţelege şi rezolva sarcini matematice, afectarea operaţiilor de
selecţie, ordonare, grupare.
 Strategii şi intervenţii utile: jocuri matematice; instrumente de calcul, acordarea timpului
suplimentar, vizualizarea problemelor, ritm şi muzică pt a memora.
 

Dispraxia
 Caracteristici: afectarea capacităţii creierului de a planifica şi urma secvenţe ale mişcărilor;
motricitate generală şi fină afectate; poate fi asociată cu tulb de vorbire, scris, citit.
 Strategii şi intervenţii utile: încurajarea eforturilor, evaluare frecventă a progreselor, oferirea
de puncte de sprijin, exersare pana la automatizare, terapie psihomotrică şi kinetoterapie.
II. Cuprins: tipologii CES – particularităţi, caracteristici
B. COMUNICARE ŞI INTERACŢIUNE

 Tulburări din spectrul autistic

 Caracteristici: autism: excesivă închidere în sine, desprinderea de realitate şi intensificarea
vieţii imagistice; este afectată capacitatea de a înţelege şi de a folosi comunicarea verbală şi
nonverbală, comportamentul social,; atitudinea de evitare; repetă mecanic vorbirea; lipsa de
intenţie /adresare în comunicare, folosirea gesturilor pentru exprimarea dorinţelor;
 Strategii şi intervenţii utile: utilizarea frecventă a numelui; menţinerea distanţei, folosiţi
cuvinte –cheie pentru exprimarea ideii; verbalizaţi acţiunile; imagini cat mai clare, cântece
care sa însoţească rutina, plasaţi obiectele pentru a solicita copilului efortul de a le găsi;
kinetoterapie, logopedie, orare/calendare.

 Sindromul Asperger
 Caracteristici: face parte din spectrul tulburărilor autiste; nevoia imperioasă de a nu schimba
nimic, refuză colaborarea, activităţi repetate, perseverarea în aceeaşi acţiune; înţeleg
propoziţii scurte, clare; percep cuvintele „ad literam”, dificultăţi de iniţiere şi menţinere a
relaţiilor; se simt confortabil în situaţii de rutină.
 Strategii şi intervenţii utile: oferiţi explicaţii suplimentare, simple, clare; sprijiniţi integrarea
ca membru al unui grup; învăţaţi-l un mod acceptabil de a protesta.
 II. Cuprins: tipologii CES – particularităţi, caracteristici
 Intârzieri în dezvoltarea limbajului
 Caracteristici: limbajul nu este dezvoltat la nivelul vârstei cronologice, comparativ cu alte
paliere psihice; vocabular imatur, dificultăţi de înţelegere a sensului, nu disting gluma de
cerinţă, construcţia gramaticală afectată, deviază de la subiect
 Strategii şi intervenţii utile: întăriţi cuvintele cheie, asiguraţi-vă că aude bine, folosiţi gestica,
mimica, valorificaţi anumite interese ale copilului în vorbire, nu dominaţi convorbirea, nu
corectaţi totul dintr-o data; evaluarea scrisă;
 
C. CERINŢE SENZORIALE ŞI FIZICE
 

 Tulburări vizuale (ambliopia)

 Caracteristici: pierderea parţială a vederii; dezvoltare relativ normală; expresie facială
specifică, dificultăţi în actualizarea spontană; memorie foarte bună, scăderea randamentului
mintal sau acţional; consideraţi oameni ai ordinii.
 Strategii şi intervenţii utile: aşezaţi în prima bancă, încurajarea mişcării, asigurarea spaţiului
suplimentar, mediu securizant; încurajarea independenţei, folosirea atingerii tactile in
aprecieri; folosirea limbajului ca factor compensator în învăţare; alfabetul braille.
II. Cuprins: tipologii CES – particularităţi, caracteristici
 Tulburări de auz (hipoacuzia uşoară şi moderată)
 Caracteristici: vorbirea este deficitară pe linia exprimării, intonaţiei, inteligibilitate; evoluţie
şcolară bună în cazul demutizării corecte; dificultăţi în limbajul scris
 Strategii şi intervenţii utile: facilitarea labiolecturii; ilustrarea adecvată; acordarea unui timp
mai îndelungat procesării informaţiei; modalităţi alternative de comunicare; evaluări adaptate
special; antrenarea familiei; sentiment de siguranţă.

 Dizabilităţi fizice
 Caracteristici: invalidităţi corporale ce slăbesc puterea şi mobilitatea organismului; capacităţi
intelectuale normale; note de susceptibilitate; dificultăţi de identificare a schemei corporale,
organizarea şi orientarea spaţio-temporală; tulburări emoţionale.
 Strategii şi intervenţii utile: uneori e necesară pregătirea la domiciliu, dezvoltarea funcţiilor
potenţiale prin recuperare fizică; adaptarea spaţiului clasei/şcolii; delicateţe în adresare,,
psihoterapie

 Paralizia cerebrală
 Caracteristici: grup de afecţiuni care conduc la alterarea mişcării şi posturii (atonii,
hipotonii/contracturi, rigiditate); dificultăţi ale deprinderilor motrice, scris citit, de organizare şi
orientare; absenteism; hipersensibilitate; mişcări involuntare declanşate de stimuli emoţionali.
 Strategii şi intervenţii utile: terapie continuă şi supraveghere permanentă; dozarea efortului;
adaptarea spaţiului de mişcare, echipamente şi asistenţă specializată, terapie logopedică,
psihoterapie.
 II. Cuprins: tipologii CES – particularităţi, caracteristici
D. CERINŢE SOCIALE, EMOŢIONALE ŞI COMPORTAMENTALE
 Tulburări de conduită
 Caracteristici: grup persistent de comportamente negative: agresivitate fizică şi verbală,
distrugere de proprietăţi, înşelăciune şi furt, încălcarea frecventă a regulilor, lipsă de control,
opoziţie; interes diminuat pentru învăţare; irascibilitate, scăderea capacităţii de concentrare.
 Strategii şi intervenţii utile: identificarea şi intervenţia precoce; stabilirea clară a regulilor şi
aplicarea lor; activităţi de afirmare; , sportive, plan individual, valorificarea intereselor
proprii, terapie educaţională cu implicarea mai multor factori.

 ADHD (hiperactivitate cu deficit de atenţie)

 Caracteristici: mişcare şi agitaţie permanentă, lipsa de concentrare a atenţiei, adesea

traumatizaţi în copilăria timpurie; impulsivitatea; vorbesc neîntrebaţi, nu au răbdare, pierd
lucruri, uită, dificultăţi de finalizare a sarcinilor, nu respectă regulile, par să nu asculte;

 Tulburări de alimentaţie
 Caracteristici: anorexia nervoasă- refuzul de a menţine greutatea corporală minimă; obsesie
asupra a ceea ce manâncă, subapreciere; evită contactele; bulimia– poftă exagerată; neagă
această tulburare, işi provoacă voma; paloare, anemie;
 Strategii şi intervenţii utile: asistenţă psihoterapeutică de specialitate.
II. Cuprins: tipologii CES – particularităţi, caracteristici
 Comportament de opoziţie
 Caracteristici: nu recunosc autoritatea adultului;, încordaţi, nervoşi, tensionati; uneori
hiperemotivi, cu respect de sine scăzut; revendicativi (cer mereu recompense); iniţiază sau
produc conflicte, ajung la violenţă;lideri negativi; potenţial intelectual ridicat , dar nu ajung
să-l pună în valoare; lipsa motivaţiei pentru şcoală.
 Strategii şi intervenţii utile: formarea imaginii pozitive despre sine şi protejarea stimei de
sine (nu-l jigniţi/umiliţi); folosiţi contactul faţă în faţă; nu fiţi autoritar / nu dramatizaţi / nu
imploraţi, valorificaţi calităţile, recompensaţi progresul; evitaţi oboseala, stresul.

 Anxietatea
 Caracteristici: stare de teamă, panică, blocaje emoţionale şi acţionale; poate fi generată de
contactul cu stiluri de viaţă / educaţie dăunătoare, vicioase, traume psihice; relaţii tensionate /
saczute, tendinţa de izolare, dificultăţi de concentrare, memorare; pauze mai dese.
 Strategii şi intervenţii utile: atitudine afectivă pozitivă: bunăvoinţă încurajare, susţinere;
sarcini şcolare accesibile, realizabile; exersarea autocontrolului şi autosugestiei,gândirii
pozitive, implicarea în activităţi de grup., consiliere vocaţională şi de suport pentru familie.
 
II. Cuprins: tipologii CES – particularităţi, caracteristici
 Depresia:
 Caracteristici: este mai mult decât o „tristeţe zilnică”; perceperea negativă a propriei
persoane, a mediului şi a viitorului; se asociază cu: abuzul de substanţe,tulburări de
alimentaţie, dispoziţie naturală spre emoţii şi stări negative; performanţe mult reduse; izolare,
apatie; certuri, sentimentul de a fi „altfel”; iritabilitate, pesimism, emotivitate excesivă,
delincvenţă.
 Strategii şi intervenţii utile: sprijin emoţional, materiale atractive pentru învăţare; implicare
sporită în grup şi activităţi extra –şcolare; atmosferă şcolară destinsă, programe terapeutice
specializate, psihoterapie individuală şi de grup; consiliere pentru familie.

 Mutismul selectiv
 Caracteristici: pot vorbi normal, dar refuză , în medii pe care le consideră nesigure afectiv,
sensibilitate excesivă la reacţiile celorlalţi; îşi asumă o „identitate non-verbală”; progres şcolar
în activităţi care nu necesită vorbire; lucrează greu în grupe;
 Strategii şi intervenţii utile: climat afectiv pozitiv, atitudine de încredere şi bună-voinţă;
sarcini accesibile în paşi mici; planificare organizată şi structurată a activităţii; teme cu ritmuri
de rezolvare adecvate; programe de terapie afectivă; modalităţi alternative de comunicare.
 II. Cuprins: tipologii CES – particularităţi, caracteristici
 Tulburarea de panică:
 Caracteristici: sentiment copleşitor de frică, fără motiv, poate apare în timpul somnului ; ritm
neregulat al bătăilor inimii, dificultăţi de respiraţie, sufocare, teama paralizantă, senzaţie de
vomă, ipohondrie, teama în faţa sarcinilor noi; îngustarea câmpului cunoaşterii, concentrării,
învăţării.
 Strategii şi intervenţii utile: exersarea tehnicilor de relaxare, controlul respiraţiei; creaţi zone
de stabilitate în activităţile zilnice; reacţionaţi empatic, acceptaţi, ajutaţi cu calm şi degajat;
consiliere şi suport psihopedagogic pentru familie.
 

 Stressul posttraumatic
 Caracteristici: Schimbarea persistentă a personalităţii după o trăire/experienţă traumatică;
dispoziţie tristă, abulie (diminuare a voinţei); comportament evitant, nelinişte, consum de
alcool, droguri, neîncredere şi ostilitate; instabilitate emoţională, scăderea stimei de sine,
tulburări de percepţie, atenţie, motivaţie;
 Strategii şi intervenţii utile: reacţionaţi pozitiv, destins, binevoitor; recompensaţi frecvent;
acordaţi timp pentru sarcini; atitudine pozitivă a colegilor; empatie şi înţelegere; programe de
psihoterapie, ergoterapie (ocuparea timpului liber).
II. Cuprins: tipologii CES – particularităţi, caracteristici

Personalități care s-au deosebit prin aptitudinile lor:

 Vincent van Gogh-pictor olandez, suferind de tulburări mentale,

considerat unul dintre cei mai mari pictori din istorie;

 Ludwig van Beethoven-compozitor german cu deficiențe de auz ,cu

evoluție pâna la pierderea totală a acestuia;folosea caiete de însemnări
pentru comunicarea cu ceilalți;considerat unul dintre cei mai mari
compozitori;

 Albert Einstein (1879-1955) unul dintre cei mai inteligenti oameni din
istorie, care a avut contributii foarte importante in fizica, dar se crede ca ar
fi avut sindromul Asperger.
 STUDIU DE CAZ
 M.L. -băiat, născut în Podu Turcului
 Diagnosticul:
1.Sindrom autist prin discontact; agresivitate psihică asupra propriei
persoane, manifestări hiperchinetice.
2.Întârziere în dezvoltarea psihică şi de limbaj
 Examenul neurologic: EEG cu anomalii bioelectrice difuze fără leziuni
decelabile cerebrale.
 Recomandările:
-tratament cu neuroleptice, Respolept, Encefabol, Vitamine şi Ritalin;
-integrarea în colectivitate şi instituirea unui program educaţional
recuperatoriu, cuprinzând stimularea psihică şi tratament logopedic.
 Scurtă caracterizare a modului de manifestare:

 Are reacţii coleroase îndreptate asupra obiectelor şi asupra propriei

persoane. Prezintă opoziţionism, labilitate neurovegetativă cu predominarea
excitaţiei, atenţie labilă, slabă putere de concentrare. Se constată o mare
dexteritate în mişcări, sereotipii (se poate juca la infinit cu acelaşi tip de
joc). Nu suportă să fie atins, nu-l interesează jucăriile care întruchipează
oameni sau animale.
 Vorbirea este aproape inexistentă, fără participarea emoţională.
 Se remarcă caracterul reproductiv-imitativ (ecolalie) şi nu cel de comunicare
al limbajului, ecolaliile sunt imediate sau întârziate;
 Nu este atent la ce i se spune; dă impresia că nu aude, nu-şi fixează privirea
asupra persoanelor din jur, nu caută contactul vizual cu acestea.
 Dificultăți întâmpinate:
 Timpul limitat pe care l-au petrecut cadrele didactice, cu acest copil cu
CES , din cauza numărului mare de elevi din clasă , dar și problemele
colectivului de elevi (elevi cu tulburări de comportament și de
învățare) CLASELE CARE AU ELEVI CU CES AR TREBUI
LIMITATE LA UN NUMĂR MAXIM DE 15 ELEVI PENTRU
EFICIENTIZAREA INTEGRĂRII ACESTORA

 Profesorul nu poate face față nevoilor copiilor cu CES deoarece nu a

fost pregătit în acest sens, iar aceștia ar avea nevoie de profesori de
sprijin specializați pe problemele lor de sănătate care să însoțească
profesorul la ore. UN ELEV CU CES AR TREBUI ÎNSOȚIT
PERMANENT DE UN PROFESOR DE SPRIJIN, SAU MĂCAR ÎN
PROPORȚIE DE 80 - 90 %, PENTRU CA ORELE DE CURS LA
CARE PARTICIPĂ SĂ FIE CU ADEVĂRAT INSTRUCTIVE ȘI
VALORIFICATE PE PLAN INTELECTUAL.
 Final: Abordări cunoscute la ora actuală în învăţământul
preuniversitar
Condițiile de care are nevoie copilul cu CES
 Condițiile de stimulare și sprijin a dezvoltării din cele mai
timpurii perioade;
 Flexibilitate egală;
 Adaptarea curriculumului la posibilitățiile
 individuale;
 Individualizarea educației;
 Protecție socială;
 Programe individualizate de intervenție;
 Integrarea școlară și socială.
 Final: Abordări cunoscute la ora actuală în
învăţământul preuniversitar

 Centrele educative speciale se axează pe particularitățiile

individuale de dezvoltare, de învățare, de relație cu mediul și
necesită o evaluare și o abordare personalizată a necesităților
copilului.
 Cerințele educative speciale sunt interpretate ca unitate în
dezvoltarea copilului, stilul unic de adoptare, de învățare, de
integrare, în nivelul individual de dezvoltare fizică și psihică
cu caracteristici biologice, fizice, psihice și sociale.
 Final: Abordări cunoscute la ora actuală în învăţământul
preuniversitar
Forme de integrare a copiilor cu CES
  Forme de integrare parțială-elevii cu cerințe educative

speciale petrec doar o parte din timpul lor în școala obișnuită

sau la anumite discipline școlare unde pot face față.
 Forme de integrare totală- elevii cu cerințe educative
speciale petrec tot timpul în școala obișnuită, cu excepția
programelor terapeutice care se pot desfășura în spații
speciale, destinate acestui scop.
 Forme de integrare ocazională- participare în comun la
diferite excursii, serbări, întreceri sportive, spectacole etc.       
 Fiecare cadru didactic pus in ipostaza de a avea în
colectivitatea sa un copil cu cerințe educative speciale,
acționează în urma unei reflecții îndelungate.Un lucru
important pentru cadrele care lucrează cu acești copii, îl
reprezintă colaborarea cu părinții și consilierea acestora,
implicarea lor directă în lucrul efectiv cu copii, nu doar în
calitate de observatori, ci și de participanți activi.

           Ca ființă socială, omul este dependent de ceilalți

oameni. Aceasta dependență înseamnă, de fapt, ajutor,
posibilitatea de a comunica și coopera.Acest lucru dă
naștere la sentimentul de apartenență și solidaritate
umană, precum și la sentimentul de securitate al
individului.
 BIBLIOGRAFIE
 ORDIN Nr. 1985/1305/5805/2016 din 4 octombrie 2016 privind aprobarea
metodologiei pentru evaluarea şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor
cu dizabilităţi în grad de handicap, a orientării şcolare şi profesionale a copiilor cu
cerinţe educaţionale speciale, precum şi în vederea abilitării şi reabilitării copiilor
cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale

 Alois Gherguț, “Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale” – strategii

diferențiate și incluzive în educație”, Iași, Polirom, 2006.

 POPESCU, E. , PLEŞA, O. (coord) „Handicap, retardare, integrare”, Bucureşti, Pro

Humanita, 1998.