Jocul si copilul deficient mintal Jocul reprezint prima i cea mai bogat experien de via a copilului.

Prin joc, copilul are acces la realitatea care l nconjoar, iar noi avem acces la lumea sa interioar, pe care o dezvluie i o pune n scen n timpul jocului. Jocul este poate cea mai buna modalitate de a-l invata pe copil diferite concepte si abilitati. Studiile arata ca pana la varsta scolaritatii 6-7 ani principala activitate a copilului este jocul. Copilul autist intalneste dificultati in activitatile ludice pe 6 paliere : 1. Interactiunea sociala care se traduce prin lipsa initiativei precum si o dificultate de a intelege regulile sociale 2. Comunicarea, absenta limbajului sau intarzierea in achizitia acestuia 3. Imaginatia care se traduce prin lipsa spontaneitatii si orientarea spre concret 4. Comportamentele stereotipe 5. Sensibilitati senzoriale 6. Cognitiv adica lipsa empatiei, autocentrarea, incapacitatea de a intelege substratul cuvintelor. Jocul simbolic este poate cel mai greu program din terapia ABA, dar si printre cele mai importante. Pentru ca acest program nu ia forma cerintelor DTT, este nestructurat, dificil si se bazeaza foarte mult pe abilitatile terapeutului de a urmari copilul si de a intra in jocul lui rudimentar pentru a-l ghida discret spre jocul simbolic. Inainte de asta insa este foarte important ca celelalte etape ale activitatilor ludice sa fi fost prezente. Prima forma a jocului este manipularea obiectelor. Prin repetarea actiunilor copiii invata sa anticipeze efectele comportamentelor lor asupra mediului. Aceasta este forma de joaca cel mai des intalnita in cazul copiilor autisti. Explorarea senzoriala precum si stereotipiile ce se instaleaza se fac in detrimentul celorlalte forme de joc. A doua etapa in dezvoltarea activitatii ludice este jocul functional. Acesta se refera la folosirea corecta a jucariilor, asocierea a 2 sau mai multe obiecte, imitarea adultului in diferite activitati. Spre exemplu, plimbatul masinii pe jos, culcatul papusii, constructii lego, pieptanatul cu un pieptane de jucarie etc. Jocul functional rar apare spontan la copiii autisti. El se invata in cadrul terapiei pe masura ce copilului ii sunt prezentate formele corecte, potrivite social de a se juca cu diferite jucarii. Spre exemplu masina merge pe jos cu rotile atingand podeaua, ea nu este folosita potrivit cand e rasturnata si copilul ii invarte o roata. A treia etapa este jocul simbolic ce apare in mod normal intre varsta de 2-3 ani. Acesta are 3 forme fundamentale : 1. Inlocuirea obiectelor (vorbeste la banana ca si la telefon) 2. Atribuirea proprietatilor inexistente (masa uscata este uda si o sterge) 3. Imaginarea existentei unor obiecte (cana goala este plina cu ceai si il bea). Initial jocul simbolic se bazeaza pe obiecte concrete pentru ca la varsta de 3-4 ani acestea sa fie inlocuite de scenarii imaginate, povestite. Copilul cu DM nu-si formeaza singur aceste abilitati. Jocul sau este rudimentar stereotipic si bazat pe explorarea senzoriala. Ramane de datoria educatorului de a-l invata pe copil sa se joace. Aceasta este o sarcina grea pentru ca jocul este in primul rand o placere, implica o participare activa, este motivat intrinsec si voluntar. De aceea intotdeauna trebuie sa respectam dorinta copilului de a se juca sau nu. La inceput initierea

jocului este facuta de adult. Cea mai simpla forma de joc simbolic este asocierea unor gesturi cu zgomote amuzante ( sorbitul ceaiului, sforaitul, onomatopee). Copilul va imita la inceput( duce mana la gura ca si cand bea, se culca pe o parte ca si cand doarme si sforaie) pentru ca pe parcurs el sa invete sa simbolizeze singur diferite gesturi si sa initieze el jocul. Pe masura ce limbajul se dezvolta in cadrul terapiei si jocul simbolic poate trece la un nivel superior cum ar fi conversatia cu jucariile, dintre jucarii, scenete jocuri de rol. Trebuie in permanenta urmarita motivatia copilului, intentia de a se juca precum si preferinta pentru anumite jocuri(unor copii le plac animalele, altora masinile etc). Dezvoltarea optima a jocului simbolic este conditionata de spatiu, timp, jucarii, materiale, prezenta altor copii. Daca la inceputul terapiei terapeutul il invata pe copil cum sa se joace corect cu jucariile cum sa le faca sa interactioneze unele cu altele, mai tarziu jocul simbolic trebuie predat de alti copii. Integrarea copilului autist in gradinite presupune o anumita cultura a jocului prezenta in acel moment printre copii. Si cine altcineva ar putea mai bine sa il invete aceasta cultura decat ceilalti copii de varsta sa. Alegerea materialelor si organizarea spatiului de joaca este la fel de importanta. Zona de joaca trebuie impartita in statii de joaca, materialele organizate sistematic pe activitati si teme. Delimitarea statiilor de joaca trebuie sa fie explicita, vizibilitatea jucariilor trebuie sa fie redusa, limitand astfel distractorii. In acest sens putem folosii etichete, poze lipite pe sertare sau cutii. In alegerea jucariilor trebuiesc luate in considerare mai multe aspecte precum valoarea motivationala, cultura jocului in acel moment, varsta si nivelul de dezvoltare si potentialul imaginativ al jucariilor. Pentru ca alegerea materialelor pentru joaca este mereu o sarcina grea atat pentru parinti cat si pentru terapeuti iata cateva idei : Tema de joaca : sarcini in casa -ingrijirea bebelusului, gatitul, curatenie, ritualuri zilnice, servirea ceaiului, petrecerea Materiale necesare -papusi, scutece, haine de bebelusi, carucior, patut, bucatarie de jucarie, oale tacamuri de plastic, mancare de plastic, masa si scaune, matura si faras, carpe, sorturi, aspirator, masina de spalat de jucarie, plastilina, forme de prajituri Tema de joaca : evenimente sociale -ziua de nastere, petrecere, concursuri de dans, parada, teatru de papusi, petrecere in pijamale, karaoke, nunta Materiale necesare : -hartie de impachetat, coifuri de petrecere, confetti, lumanari, mese scaune, tort de jucarie, jucarii mici ce pot fi folosite ca premii, casetofon cu microfon Tema de joaca : meserii -doctorul, veterinarul , profesorul, vanzatorul, soferul de autobuz, pilotul, chelnerul Materiale necesare : -trusa de doctor de jucarie, haine, palarii , pantofi, genti, portofele, mancare de jucarie, tavi, farfurii, bani de hartie, volan de jucarie scaune, mese, caiete, creioane, animale de plus Acestea sunt cateva sugestii din multitudinea de jocuri ce pot fi practicate in cadrul terapiei. In concluzie nu trebuie niciodata sa uitam ca jocul este o placere dar si o modalitate de invatare, de dezvoltare a limbajului, abilitatilor de comunicare, de dezvoltare cognitiva, dar mai ales dezvoltare capacitatii de abstractizare. Bibliografie : PAMELA J. WOLFBERG- Peer play and the autism spectrum

Jocul independent la copilul cu DM

Posted by: Daniela Martinescu on: 2 martie, 2008

In: ABA | Joc si socializare 2 Comentarii

Copiii cu DM au dificultati in a-si gasi singuri o ocupatie functionala. De obicei nu isi iau singuri un joc pe care sa-l joace intr-un mod adecvat, si in timpul in care nu sunt ghidati intr-o activitate nu-si pot gasi jocuri cu care sa-si ocupe timpul. Jocul independent este un program ABA, special creat pentru a-i ajuta pe copii sa-si organizeze timpul si sa-si gaseasca ocupatii functionale. Pentru a introduce un astfel de program, camera copilului trebuie sa fie foarte bine organizata, iar jocurile sa aiba un loc bine stabilit. Copilul trebuie sa stie de unde sa-si ia un joc si unde sa-l puna la sfarsit. Ce urmarim in acest program? 1. Copilul se duce la dulapul cu jucarii si isi alege un joc de pe raft. 2. Ia jocul si il pune pe masa sau pe covor. 3. Scoate piesele din cutie. 4. Se joaca cu jocul respectiv. 5. Pune toate piesele la loc (in cutia lor) la sfarsit. 6. Pune jocul la loc pe raft, de unde l-a luat initial. 7. Vine la adult si anunta ca a terminat jocul (facand contact vizual, sau prin cuvinte, daca vorbeste). Sd-ul este: Ia-ti un joc si joaca-te! Ce fel de jocuri se pot face in acest program? Pentru a demara un astfel de program, copilul trebuie sa stie sa se joace cu cateva jucarii, in mod funtional. Nu se face programul cu jocuri noi. Daca se doreste introducerea unui joc nou in acest program, jocul se va lucra inainte pana va deveni independent (in ceea ce priveste constructia jocului, jocul in sine) apoi va intra in program. Jocul trebuie sa aiba un numar clar de piese, un inceput si un final clar. Nu se face de ex. cu o masinuta cu care copilul nu va stii exact cat sa se joace. Exemple de jocuri: Incastru, puzzle, sorter - copilul ia jocul, scoate toate piesele, se joaca apoi cu ele, le potriveste la loc pe fiecare, duce jocul la loc si anunta ca a terminat jocul. Trenulet copilul ia cutia cu jocul, il pune pe covor, asambleaza sinele, pune vagoanele pe sine, se joaca cu el (plimba trenul), strange piesele, le pune in cutie si cutia la loc, apoi anunta sfarsitul jocului. Carte - copilul isi alege o carte, o pune pe masa, da fiecare pagina, inchide cartea si o pun ela loc pe raft. Margele de insirat, cuburi de construit - copilul ia cutia in care este un numar de max

10-15 margele sau cuburi, le scoate din cutie, se joaca cu ele, le pune apoi la loc in cutie, pune cutia la loc si anunta sfarsitul jocului. Cum se invata efectiv? Dupa ce se da SD-ul, terapeutul se pozitioneaza in spatele copilului si il ajuta numai fizic, fara sa intervina verbal. Terapeutul nu vorbeste!!! decat la sfarsit, cand copilul a anuntat sfarsitul jocului si el ofera recompensa sociala. Pe masura ce copilul devine independent, terapeutul se indeparteaza de copil, stand tot in spatele lui. Terapeutul se indeparteaza pana ajunge sa iasa din camera, copilul ramanand si jucanduse singur. Etichete: ABA, Joc si socializare