CATEGORII DE CERINŢE

EDUCAŢIONALE
SPECIALE
 Ce sunt cerinţele educative speciale?
• Un copil/elev are cerinţe educaţionale speciale
dacă acesta are dificultăţi de învăţare care
necesită servicii educaţionale speciale.
• Un elev are dificultăţi de învăţare, dacă:
• acestea sunt semnificativ mai mari faţă de cele ale
celorlalţi copii de aceeaşi vârstă;
• are o dizabilitate care îl împiedică sau îl opreşte să
folosească facilităţile educaţionale de un anumit
tip care sunt puse la dispoziţia copiilor de aceeaşi
vârstă în şcolile din zona respectivă
9 reguli de aur pentru profesori când au la
clasă copii cu CES

 1. Includerea tuturor copiilor

 2. Comunicarea personalizată
 3. Organizarea clasei
 4.Planificarea lecţiilor
 5. Planuri individuale
 6. Acordarea de sprijin individual
 7. Utilizarea de mijloace
suplimentare de sprijin
 8. Managementul (controlul)
comportamentului
 9. Munca în echipă
 De reţinut!!!

• Un elev nu trebuie privit ca având dificultăţi de învăţare doar pentru că

limba sau forma de limbaj folosite acasă sunt diferite de cele în care va
învaţă;
• Continuă să progreseze puţin sau deloc în anumite zone, pe o perioadă mai
mare de timp;
• Continuă să lucreze la niveluri substanţial inferioare celor ale elevilor de
vârstă apropiată;
• Continuă să aibă dificultăţi în dezvoltarea abilităţilor de scris/citit şi a celor
de calcul;
• Are dificultăţi emoţionale şi de comportament care stânjenesc substanţial şi
frecvent învăţarea elevului sau a întregii clase, în ciuda parcurgerii unui
program individualizat de controlare a comportamentului;
• Are cerinţe senzoriale şi psihice şi are nevoie de echipament specializat
suplimentar, de sfaturi sau vizite efectuate de un serviciu
specializat;
• Are dificultăţi continue de comunicare şi de interacţiune care împiedică
dezvoltarea relaţiilor sociale şi cauzează bariere în calea învăţării.
 Perspective de abordare (după modul de rezolvare a
dificultăţilor de învăţare ale elevilor în şcoală ):
a. perspectiva individuală
- identificarea cu claritate a problemelor copilului;
- accent pe categoriile din care fac parte copiii, pe etichetare.
- eticheta supraprotecţie sau dispreţ
b. perspectiva de grup
- problema copilului este văzută ca o piedică în calea învăţării
pentru ceilalţi membri ai clasei (copilul este vinovat pentru
problemele care apar);
- rezolvarea problemelor excluderea din “sistemul sănătos”;
- eticheta acţionează cu şi mai multă forţă şi înseamnă excludere.
c. perspectiva curriculară - valorifică experienţa şi resursele
educaţiei speciale în contextul învăţământului obişnuit.
Bariere ale realizării includerii

Un curriculumul proiectat ineficient

şi neadecvat
Profesori care nu au fost formaţi
pentru a lucra cu copii care au diverse
nevoi
Materiale media inadecvate de
predare
Clădiri inaccesibile
 Categorii de cerinţe educaţionale speciale
D. Cerinţe sociale, emoţionale
şi comportamentale:
1. Tulburări de conduită
C. Cerinţe 2. Hiperactivitate cu deficit de
senzoriale şi atenţie (ADHD)
B. Comunicare şi fizice:
interacţiune: 3. Comportament de opoziţie
A.Cunoaştere şi 1. Tulburări din 1. Tulburări şi rezistenţă
învăţare: vizuale 4. Anxietatea
spectrul autistic 2. Tulburări de
1. Dificultăţi de 5. Depresia
învăţare 2. Sindromul auz
medii; Aspenger 6. Mutismul selectiv
3. Dizabilităţi
2. Sindromul 3. Întârziere în fizice 7. Tulburarea de panică
Down dezvoltarea 8. Stresul posttraumatic
4. Paralizia
3. Dislexia limbajului 9. Tulburăţi de alimentaţie
cerebrală
4. Discalculia
5. Dispraxia
A. CUNOAŞTERE ŞI ÎNVĂŢARE
Dificultăţi de învăţare medii
Caracteristici: se confruntă cu dificultăţi mult
mai mari în: dobândirea abilităţilor de scriere,
citire, calcul, înţelegerea conceptelor. Pot avea:
întârziere de vorbire şi limbaj asociate; respect
de sine scăzut; nivel scăzut de concentrare;
slabe abilităţi sociale.
• Strategii şi intervenţii utile: atentă
supraveghere; sarcini realizabile, pe etape mai
mici; încurajare şi oportunităţi de lucru în
colaborare, folosirea semnelor/simbolurilor
pentru evidenţierea elementelor de învăţare;
uneori, programe de terapie specială.
 Sindromul Down
• Caracteristici: prezenţa unui cromozom
suplimentar; majoritatea prezintă întârzieri în
dezvoltare şi dificultăţi de învăţare; pot prezenta şi
dificultăţi asociate: de auz, limbaj.; trăsături fizice
specifice; sunt veseli, sociabili, afectuoşi.
• Strategii şi intervenţii utile: planificare
diferenţiată a curriculumului; logopedie,
kinetoterapie, psihoterapie;încurajarea
independenţei; apreciere pozitivă, dese
recompense; folosiţi învăţarea afectivă; oferiţi
modele pozitive, încurajaţi sprijinul colegilor.
 Dislexia

• Caracteristici: dificultate în achiziţia citirii;

dificultăţi de organizare, a timpului şi de
orientare în spaţiu; confuzie stânga –
dreapta, gândire holistică , laterală.,
abilităţi grafo-motorii
• Strategii şi intervenţii utile: folosirea TIC,
tratament logopedic, apropiere stilului de
predare de cel de învăţare al copilului
 Discalculia

• Caracteristici: dificultatea de a înţelege

şi rezolva sarcini matematice, afectarea
operaţiilor de selecţie, ordonare,
grupare.
• Strategii şi intervenţii utile: jocuri
matematice; instrumente de calcul,
acordarea timpului suplimentar,
vizualizarea problemelor, ritm şi muzică
pt a memora.
 Dispraxia

• Caracteristici: afectarea capacităţii

creierului de a planifica şi urma secvenţe
ale mişcărilor; motricitate generală şi
fină afectate; poate fi asociată cu
tulburări de vorbire, scris, citit.
• Strategii şi intervenţii utile: încurajarea
eforturilor, evaluare frecventă a
progreselor, oferirea de puncte de
sprijin, exersare pana la automatizare,
terapie psihomotrică şi kinetoterapie.
 Fisa de pre-evaluare
• Stil de învăţare: concentrare şi atenţie; deprinderi de
ascultare (contact vizual, aşteptarea rândului într-o
conversaţie); motivaţia pentru învăţare; răspunsul la
laudă sau alte recompense; capacitatea de a aborda
sarcini noi; capacitatea de a finaliza sarcini mai
complexe.
• Deprinderi şi abilităţi conform ariilor curriculare:
scriere, citire; înţelegere a mesajelor scrise; înţelegere
a mesajelor verbale; abilităţi de calcul; vorbire - limbaj
( vocabular, cursivitate, coerenta, tulburări de
pronunţie); nivel conceptual general, specific
disciplinei (înţelegere, utilizare adecvată).
• Dificultăţi specifice disciplinei: de înţelegere şi
utilizare adecvată a conceptelor specifice; rezolvare
a problemelor specifice; aptitudini pentru
disciplina respectivă.
• Memorare: reţine secvenţe după mai multe de
instrucţiuni; îşi aminteşte informaţia necesară
pentru realizarea sarcinii; reţine informaţii vizuale/
auditive/mişcări.
• Organizarea sarcinii: îngrijirea cărţilor şi caietelor;
pregătirea pentru începerea unei sarcini; adesea
uită cărţi, caiete, instrumente de lucru; capacitatea
de a urma instrucţiuni; capacitatea de a finaliza
sarcini complexe.
complexe
• Realizarea sarcinilor: realizarea sarcinilor în scris /orale;
luarea notiţelor; înţelegerea şi urmarea instrucţiunilor
scrise; munca individuală, fără supervizarea profesorului;
înţelegerea şi urmarea instrucţiunilor verbale; calitatea
temelor de acasă.
• Atitudini faţă de sarcină: evită implicarea în sarcini;
trage de timp; protestează când este solicitat; nu
protestează, dar nici nu urmează instrucţiunea
profesorului; refuză să se supună sancţiunilor; interesul
pentru disciplină.
• Respectarea regulilor: întârzie / absentează de la oră; iese
din clasă în timpul orei; îşi schimbă locul în clasă; se
plimbă în clasă în timpul orei; se mişcă permanent pe
scaun; face zgomot; nu poartă uniforma (unde este
cazul); mesteca gumă în clasă; se îmbracă neadecvat (nu
dă jos haina, căciula, poartă ochelari de soare sau alte
accesorii extravagante);
 B. COMUNICARE ŞI INTERACŢIUNE
Tulburări din spectrul autistic
• Caracteristici: autism: excesivă închidere în sine,
desprinderea de realitate şi intensificarea vieţii imagistice;
este afectată capacitatea de a înţelege şi de a folosi
comunicarea verbală şi nonverbală, comportamentul social;
atitudinea de evitare; repetă mecanic vorbirea; lipsa de
intenţie /adresare în comunicare, folosirea gesturilor pentru
exprimarea dorinţelor;
• Strategii şi intervenţii utile: utilizarea frecventă a numelui;
menţinerea distanţei, folosiţi cuvinte –cheie pentru
exprimarea ideii; verbalizaţi acţiunile; imagini cat mai
clare, cântece care sa însoţească rutina, plasaţi obiectele
pentru a solicita copilului efortul de a le găsi; kinetoterapie,
logopedie, orare/calendare.
 Sindromul Asperger

• Caracteristici: face parte din spectrul

tulburărilor autiste; nevoia imperioasă de a nu
schimba nimic, refuză colaborarea, activităţi
repetate, perseverarea în aceeaşi acţiune;
înţeleg propoziţii scurte, clare; percep cuvintele
„ad literam”, dificultăţi de iniţiere şi menţinere
a relaţiilor; se simt confortabil în situaţii de
rutină.
• Strategii şi intervenţii utile: oferiţi explicaţii
suplimentare, simple, clare; sprijiniţi
integrarea ca membru al unui grup; învăţaţi-l
un mod acceptabil de a protesta.
 Intârzieri în dezvoltarea limbajului

• Caracteristici: limbajul nu este dezvoltat la

nivelul vârstei cronologice, comparativ cu alte
paliere psihice; vocabular imatur, dificultăţi de
înţelegere a sensului, nu disting gluma de
cerinţă, construcţia gramaticală afectată,
deviază de la subiect.
• Strategii şi intervenţii utile: întăriţi cuvintele
cheie, asiguraţi-vă că aude bine, folosiţi gestica,
mimica, valorificaţi anumite interese ale
copilului în vorbire, nu dominaţi convorbirea,
nu corectaţi totul dintr-o data; evaluarea scrisă
 Fisa de pre-evaluare
• Interacţiune cu colegii: îşi schimbă frecvent
prietenii; prefera copiii mult mai mici ca vârstă; îşi
exprimă opiniile în cadrul grupului; participare la
discuţii în clasă; participarea şi implicarea la
activităţile de grup; solicitarea ajutorului; sensibil la
nevoile celorlalţi, acordă ajutor; provoacă conflicte;
împarte materialele cu colegii; aşteaptă sa-i vină
rândul; agasează colegii; îi domină pe ceilalţi elevi,
este agresiv verbal, fizic cu ceilalţi colegi; vorbeşte
cu colegii în timpul orei; fură obiecte ale colegilor
sau din şcoală; imită alţi colegi; răspunde obraznic;
utilizează limbaj vulgar; se izolează / este izolat.
• Interacţiune cu adulţii: evită contactul cu
profesorii; ameninţă profesorul; intră în
contact cu necunoscuţi; solicită ajutor; solicită
în mod constant atenţia; are frecvent nevoie de
încurajare / supraveghere; acceptă îndrumări
din partea profesorului; face comentarii
neadecvate la adresa profesorului; distruge sau
fură obiecte ale profesorului; vorbeşte în timp
ce vorbeşte profesorul.
 C. CERINŢE SENZORIALE ŞI FIZICE

Tulburări vizuale (ambliopia)

• Caracteristici: pierderea parţială a vederii;
dezvoltare relativ normală; expresie facială specifică,
dificultăţi în actualizarea spontană; memorie foarte
bună, scăderea randamentului mintal sau acţional;
consideraţi oameni ai ordinii.
• Strategii şi intervenţii utile: aşezaţi în prima bancă,
încurajarea mişcării, asigurarea spaţiului
suplimentar, mediu securizant; încurajarea
independenţei, folosirea atingerii tactile in aprecieri;
folosirea limbajului ca factor compensator în
învăţare; alfabetul braille.
Tulburări de auz (hipoacuzia uşoară şi
moderată

• Caracteristici: vorbirea este deficitară pe linia

exprimării, intonaţiei, inteligibilitate; evoluţie
şcolară bună în cazul demutizării corecte;
dificultăţi în limbajul scris
• Strategii şi intervenţii utile: facilitarea
labiolecturii; ilustrarea adecvată; acordarea
unui timp mai îndelungat procesării
informaţiei; modalităţi alternative de
comunicare; evaluări adaptate special;
antrenarea familiei; sentiment de siguranţă.
 Dizabilităţi fizice

• Caracteristici: invalidităţi corporale ce

slăbesc puterea şi mobilitatea organismului;
capacităţi intelectuale normale; note de
frustrare, anxietate, tensiuni şi conflicte,
susceptibilitate; dificultăţi de identificare a
schemei corporale, organizarea şi orientarea
spaţio-temporală; tulburări emoţionale.
• Strategii şi intervenţii utile: uneori e necesară
pregătirea la domiciliu, dezvoltarea funcţiilor
potenţiale prin recuperare fizică; adaptarea
spaţiului clasei/şcolii; delicateţe în adresare,,
psihoterapie.
 Paralizia cerebrală

• Caracteristici: grup de afecţiuni care conduc

la alterarea mişcării şi posturii (atonii,
hipotonii/contracturi, rigiditate); dificultăţi
ale deprinderilor motrice, scris citit, de
organizare şi orientare; absenteism;
hipersensibilitate; mişcări involuntare
declanşate de stimuli emoţionali.
• Strategii şi intervenţii utile: terapie continuă
şi supraveghere permanentă; dozarea
efortului; adaptarea spaţiului de mişcare,
echipamente şi asistenţă specializată, terapie
logopedică, psihoterapie
 Fisa de pre-evaluare
• Vizual: are ochii inflamaţi, înlăcrimaţi, ceţoşi;
mişcări haotice al pupilelor; se plânge de dureri de
cap; nu coordonează ochii cu mâna; clipeşte des;
se freacă la ochi; distanţă prea
depărtată/apropiată la citire; lasă spaţii
nejustificate, nu urmăreşte liniile la caiet, distanţe
mari/mici între rânduri; sare peste rânduri la
citire; citeşte prea lent; urmăreşte cu degetul
(creionul) rândurile; depune efort mare pentru a
citi; poziţie inadecvată a corpului; orientează
defectuos desenele pe pagină; nu recunoaşte
culorile.
• Auditiv: nu aude în anumite poziţii; face altceva
decât i se cere sau răspunde frecvent altceva decât a
fost întrebat; tendinţa spre reverie (visare cu ochii
deschişi); concentrare slabă; este tensionat, anxios
în situaţii de grup; are greşeli de pronunţie,
confundă consoanele care se aud asemănător; (p/b);
citeşte pe buze; întârzieri în dezvoltarea limbajului
(vocabular redus, capacitate redusă de construire a
frazelor); vorbeşte neadecvat de tare sau de încet;
cere în mod constant să i se repete instrucţiunile.
• Motor: Dificultăţi locomotorii (mers,
alergare, sărituri, urcare); de echilibru (la
învârtire, mers în linie dreapta, stat într-un
picior); de manipulare a obiectelor
(aruncare, prindere, apucare, driblare,
lovire); ticuri;
• Integritatea corporală: lipsa unor părţi
ale corpului; dificultăţi de utilizare a unor
părţi ale corpului;
malformaţii;semne/cicatrice inestetice ;
caracteristici fizice specifice vârstei
(greutate, înălţime, maturizare fizică).
 D. CERINŢE SOCIALE, EMOŢIONALE ŞI
COMPORTAMENTALE
Tulburări de conduită
• Caracteristici: grup persistent de comportamente
negative: agresivitate fizică şi verbală, distrugere de
proprietăţi, înşelăciune şi furt, încălcarea frecventă a
regulilor, lipsă de control, opoziţie; interes diminuat
pentru învăţare; irascibilitate, scăderea capacităţii de
concentrare.
• Strategii şi intervenţii utile: identificarea şi intervenţia
precoce; stabilirea clară a regulilor şi aplicarea lor;
activităţi de afirmare; , sportive, plan individual,
valorificarea intereselor proprii, terapie educaţională
cu implicarea mai multor factori.
 ADHD (hiperactivitate cu deficit de atenţie)
• Caracteristici: mişcare şi agitaţie permanentă, lipsa de
concentrare a atenţiei, adesea traumatizaţi în copilăria
timpurie; impulsivitatea; vorbesc neîntrebaţi, nu au
răbdare, pierd lucruri, uită, dificultăţi de finalizare a
sarcinilor, nu respectă regulile, par să nu asculte;
• Strategii şi intervenţii utile:
Aşezaţi în primele bănci, lângă elevi modele pozitive,
loc stabil, ordine în spatiu şi lucruri; programe
individuale de lucru; repetari cu voce calmă,
psihoterapie, colaborarea cu familia
 Comportament de opoziţie

• Caracteristici: nu recunosc autoritatea adultului, încordaţi,

nervoşi, tensionaţi; uneori hiperemotivi, cu respect de sine
scăzut; revendicativi (cer mereu recompense); iniţiază sau
produc conflicte, ajung la violenţă; lideri negativi; potenţial
intelectual ridicat , dar nu ajung să-l pună în valoare; lipsa
motivaţiei pentru şcoală.
• Strategii şi intervenţii utile: formarea imaginii pozitive
despre sine şi protejarea stimei de sine (nu-l jigniţi/umiliţi);
folosiţi contactul faţă în faţă; nu fiţi autoritar / nu
dramatizaţi / nu imploraţi, valorificaţi calităţile,
recompensaţi progresul; evitaţi oboseala, stresul.
 Anxietatea

• Caracteristici: stare de teamă, panică, blocaje

emoţionale şi acţionale; poate fi generată de
contactul cu stiluri de viaţă / educaţie dăunătoare,
vicioase, traume psihice; relaţii tensionate / scăzute,
tendinţa de izolare, dificultăţi de concentrare,
memorare; pauze mai dese.
• Strategii şi intervenţii utile: atitudine afectivă
pozitivă: bunăvoinţă încurajare, susţinere; sarcini
şcolare accesibile, realizabile; exersarea
autocontrolului şi autosugestiei,gândirii pozitive,
implicarea în activităţi de grup., consiliere
vocaţională şi de suport pentru familie.
 Depresia:
• Caracteristici : este mai mult decât o „tristeţe zilnică”;
perceperea negativă a propriei persoane, a mediului şi a
viitorului; se asociază cu: abuzul de substanţe,tulburări de
alimentaţie, dispoziţie naturală spre emoţii şi stări negative;
performanţe mult reduse; izolare, apatie; certuri,
sentimentul de a fi „altfel”; iritabilitate, pesimism,
emotivitate excesivă, delincvenţă.
• Strategii şi intervenţii utile: sprijin emoţional, materiale
atractive pentru învăţare; implicare sporită în grup şi
activităţi extra –şcolare; atmosferă şcolară destinsă,
programe terapeutice specializate, psihoterapie individuală
şi de grup; consiliere pentru familie.
 Mutismul selectiv
• Caracteristici: pot vorbi normal, dar refuză , în medii
pe care le consideră nesigure afectiv, sensibilitate
excesivă la reacţiile celorlalţi; îşi asumă o „identitate
non-verbală”; progres şcolar în activităţi care nu
necesită vorbire; lucrează greu în grupe;
• Strategii şi intervenţii utile: climat afectiv pozitiv,
atitudine de încredere şi bună-voinţă; sarcini
accesibile în paşi mici; planificare organizată şi
structurată a activităţii; teme cu ritmuri de rezolvare
adecvate; programe de terapie afectivă; modalităţi
alternative de comunicare.
 Tulburarea de panică
• Caracteristici: sentiment copleşitor de frică, fără
motiv, poate apare în timpul somnului ; ritm
neregulat al bătăilor inimii, dificultăţi de respiraţie,
sufocare, teama paralizantă, senzaţie de vomă,
ipohondrie, teama în faţa sarcinilor noi; îngustarea
câmpului cunoaşterii, concentrării, învăţării.
• Strategii şi intervenţii utile: exersarea tehnicilor de
relaxare, controlul respiraţiei; creaţi zone de
stabilitate în activităţile zilnice; reacţionaţi empatic,
acceptaţi, ajutaţi cu calm şi degajat; consiliere şi
suport psihopedagogic pentru familie.
 Stressul posttraumatic
• Caracteristici: Schimbarea persistentă a personalităţii
după o trăire/experienţă traumatică; dispoziţie tristă,
abulie (diminuare a voinţei); comportament evitant,
nelinişte, consum de alcool, droguri, neîncredere şi
ostilitate; instabilitate emoţională, scăderea stimei de
sine, tulburări de percepţie, atenţie, motivaţie;
• Strategii şi intervenţii utile: reacţionaţi pozitiv, destins,
binevoitor; recompensaţi frecvent; acordaţi timp pentru
sarcini; atitudine pozitivă a colegilor; empatie şi
înţelegere; programe de psihoterapie, ergoterapie
(ocuparea timpului liber).
 Tulburări de alimentaţie
• Caracteristici: anorexia nervoasă- refuzul de a
menţine greutatea corporală minimă; obsesie asupra
a ceea ce manâncă, subapreciere; evită contactele;
bulimia– poftă exagerată; neagă această tulburare,
işi provoacă voma; paloare, anemie;
• Strategii şi intervenţii utile: asistenţă
psihoterapeutică de specialitate.
 Fisa de pre-evaluare
• Stima de sine: nu are încredere în capacităţile sale;
preferă copiii mult mai mici ca vârstă; nu crede că
poate face o treabă bună; îşi acceptă cu dificultate
talentele şi punctele tari;
• Stabilitate emoţională: plânge uşor; reacţii
necontrolate de furie;
• Dispoziţie: este trist în mod frecvent; este apatic;
• Răspunsul la recompense/pedepse: accepta greu
criticile; se comporta neadecvat când este lăudat;
• Exteriorizarea sentimentelor: îşi exprimă
cu dificultate sentimentele; îi este greu să
vorbească despre el; evită sarcinile noi
(teamă); prezintă comportamente
autodistructive; comportament manipulativ;
este dominat cu uşurinţă; adesea se izolează
de ceilalţi; are puţini sau nu are nici un
prieten; nu cooperează bine cu ceilalţi; nu
este agreat de ceilalţi elevi; caută aprobarea
colegilor;
•Activitatea unei şcoli cu
adevărat incluzive priveşte nu
doar combaterea discriminării, ci
şi conturarea unui mediu în
care toată lumea este
valorizată şi respectată.

O şcoală incluzivă este

atractivă, fiecare elev se
simte valorizat, îşi
dezvoltă stima de sine şi
îşi realizează potenţialul.
Ce aş putea face ca elevii să se simtă
mai “acasă” în sala de clasă?

• Să organizez altfel spaţiul şi

mobilierul din clasă!
• Să utilizez mai eficient resursele
de învăţare!
• Să utilizăm eficient pereţii sau
alte spaţii de expunere!
•Să am în vedere , cu prioritate,
cooperarea între elevi!
•Să valorific mai bine experienţa,
disponibilităţile umanitare ale
părinţilor!
 Întrebări
• V-aţi gândit vreodată să-i implicaţi pe
elevi în decorarea clasei?
• Le-aţi dat şansa să facă sugestii?
• Aţi acţionat conform acestor sugestii?

Priviţi clasa cu ochii elevului.