ȊNVĂŢAREA ALĂTURI DE COPIII CU CERINŢE SPECIALE

Copiii cu nevoi speciale au fost ignoraţi de-a lungul celor 50 de ani de învăţătură
comunistă. Societatea lua în considerare numai oamenii apţi pentru muncă, iar ceilalţi erau
internaţi în case-spital a căror imagine a făcut înconjurul Europei şi chiar al lumii. De atunci
au trecut peste 25 de ani, iar situaţia oamenii încă se mai tem să-şi integreze copiii în
categoria celor cu cerinţe speciale de teama de a nu fi batjocoriţi sau chiar eliminaţi de
societate.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului proclamă dreptul fiecărui copil la
educaţie. Acest drept a fost cu reafirmat şi întărit de Declaraţia Mondială asupra Educaţiei
pentru Toţi. Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului, la care Romania a
aderat în 1990 (Legea 18/ 90, publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 20011)
precizează la articolul 29 - 1a): ,,Statele părţi sunt de acord că educaţia copilului trebuie să
urmărească dezvoltarea plenară a personalităţii, a vocaţiilor şi a aptitudinilor mentale şi
fizice ale copilului”.” Astfel a apărut conceptul de mediu incluziv şi profesorii s-au
confruntat cu problemele adaptării programei, găsirea unor metode de evaluare eficiente,
precum şi a unor metode de predare – învăţare potrivite fiecărei dizabilităţi în parte.
Ȋn spiritul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, Comisia Europeană a iniţiat
proiectul Toţi diferiţi, toţi egali! care vizează încetarea oricărui fel de intoleranţă, fie rasială,
fie educaţională.
Din categoria copiilor cu C.E.S fac parte atât copiii cu deficienţe propriu-zise, cât şi
copiii fără deficienţe, dar care prezintă manifestări stabile de inadaptare la exigenţele şcolii.
Astfel, dintre deficienţe putem enumera:
- deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale, tulburări de auz, dizabilităţi mintale,
paralizia cerebrală);
- deficienţe mintale, comportamentale (tulburări de conduită, hiperactivitate cu deficit
de atenţie-ADHD, tulburări de opoziţie şi rezistenţă);
- tulburări afective, emoţionale (anxietatea, depresia, mutism selectiv, atacul de
panică, etc);
-dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de învăţare, sindromul Down, dislexia,
discalculia, dispraxia);

1
http://www.monitoruljuridic.ro, ultima accesare 01.06.2014.

1
 - copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din spectrul autistic,
sindromul Asperger, întârzieri în dezvoltarea limbajului).
Ȋn cadrul studiului pe care l-am efectuat, am luat în considerare copiii înscrişi la
câteva şcoli din zona Vălenii de Munte. Copiii prezintă următoarele deficienţe:
- dificultăţi de învăţare: lentoare în rezolvarea sarcinilor, necesitând adaptarea
programei şcolare, teste adaptate, teme personalizate;
- deficienţe asociate dificultăţilor de învăţare: hiperkinetism, nu se pot concentra o
perioadă lungă de timp, nu pot finaliza o sarcină; deficienţă mentală uşoară, nu pot asimila
cunoştinţele necesare vârstei cronologice, lentoare; tulburări de comportament: tendinţe
violente.
,,Fiecare traiectorie şcolară are o istorie unică ce poate fi povestită în moduri diferite,
în funcţie de punctul de vedere adoptat: al elevului, al părintelui, al profesorului. Povestea
conţine, inevitabil, referiri la performanţele elevului, la succesele şi insuccesele care
marchează această traiectorie.”2 Ţinând cont de acest sfat vom încerca să ajungem la
concluzii pertinente care să vină în sprijinul oricărui profesor în clasa căruia se află copii cu
CES.
Alois Gherguţ subliniază că educaţia integrată a copiilor cu CES urmăreşte
dezvoltarea la aceştia a unor capacităţi fizice şi psihice care să-i apropie cât mai mult de
copiii normali, a implementării unor programe cu caracter corectiv-recuperator, stimularea
potenţialului restant, ce permite dezvoltarea compensatorie a unor funcţii menite să le
suplinească pe cele deficitare; crearea climatului afectiv în vederea formării motivaţiei
pentru activitate, în general şi pentru învăţare, în special; asigurarea unui progres continuu în
achiziţia comunicării şi a cogniţiei; formarea unor abilităţi de socializare şi relaţionare cu cei
din jur; formare de deprinderi cu caracter profesional şi de exercitare a unor activităţi
cotidiene; dezvoltarea comportamentelor adaptative şi a însuşirilor pozitive ale personalităţii,
care să faciliteze normalizarea deplină.3
Microcercetarea Ȋnvăţarea alături de copiii cu CES se încadrează în paradigma de tip
subiectiv, punându-se accentul pe modul de interpretare a normelor sociale de către fiecare
individ în parte.

2
Dorina Sălăvăstru, Psihologia educaţiei, Cuvânt înainte de Constantin Cucoş, Editura Polirom, Iaşi, 2004,
p.229.
3
Alois, Gherguţ, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale, Editura Polirom, Iaşi, 2006, pp.132 – 144.

2
 1. Scopul investigaţiei: O mai bună cunoaştere a copiilor cu CES şi identificarea unor
metode eficiente de lucru cu aceşti elevi.

2. Locul investigaţiei
Am ales să îmi efectuez microcercetarea în zona Vălenii de Munte pentru că lucrez ca
profesoară de limba şi literatura română la una din şcolile din această zonă.

3. Obiectivele cercetării
Pentru o mai bună înţelegere a fenomenului mi-am propus următoarele obiective
specifice:
 Analiza documentelor care legiferează integrarea copiilor cu CES în
învăţământul de masă.
 Discuţii cu părinţii copiilor cu CES.
 Stabilirea unor strategii pedagogice privind recuperarea, corecţia şi
dezvoltarea funcţiei cognitive ale copiilor cu CES

4. Populaţia ţintă
Pentru a obţine rezultate cât mai aproape de realitate şi pentru o mai bună înţelegere a
fenomenului de integrare a copiilor cu CES am ales două şcoli din zona Vălenii de Munte. La
nivelul şcolilor vizate, există un număr de 15 copii cu CES integraţi în învăţământul de masă.

5. Metodele folosite
a). Analiza documentelor. Prin această metodă au fost analizate câteva dintre
documentele de politică educaţională naţională.
b). Ancheta prin interviu individual. Această metodă a fost aplicată mai multor
persoane implicate în educaţia şi integrarea copiilor cu CES, urmărindu-se identificarea
opiniilor acestora asupra metodelor de lucru cu elevii.
Astfel, au fost intervievaţi următorii:
- 1 director de şcoală
- 1 diriginte al unei clase din care fac parte elevi cu CES
- 2 profesori care predau la clase din care fac parte elevi cu CES
- 2 părinţi care au copii integraţi în învăţământul de masă
- copii cu CES

3
 c). Ancheta prin chestionar. Chestionarul utilizat în cadrul cercetării a fost adresat
colegilor de clasă ai copiilor cu CES. Prin această metodă am urmărit identificarea opiniilor
şi atitudinilor subiecţilor cu privire la prezenţa în clasă a copiilor cu dificultăţi de învăţare.

6. Stabilirea etapelor cercetării

-analiza documentelor care legiferează integrarea copiilor cu CES în învăţământul de
masă
-prezentarea interviurilor
- prezentarea chestionarului
- concluzii

7. Aplicarea instrumentelor
Lista (parţială) documentelor care legiferează integrarea în învăţământul de
masă a copiilor cu CES
Am considerat necesar ca înainte de începerea cercetării propriu-zise să consult câteva
dintre documentele care se referă la întegrarea copiilor cu CES în învăţământul de masă. Este
evident că lista acestor documente este foarte lungă şi presupune o muncă laborioasă, de
lungă durată. Astfel încât am apelat la profesorii de sprijin din şcolile vizate care mi-au oferit
o listă a documentelor legale care se ocupă de implementarea politicilor de integrare a
copiilor cu CES.
- Conferinţa Educaţie şi Handicap din 1991, organizată de MEC cu sprijinul direct al
UNESCO şi UNICEF, a constituit momentul de debut al educaţiei incluzive, care a adus
împreună organizaţii guvernamentale şi asociaţii neguvernamentale. La această conferinţă s-a
utilizat pentru prima dată în România conceptul de CES.
- Legea privind Statutul Cadrului Didactic din 1997 prevede existenţa profesorilor
itineranţi sau de sprijin. Această prevedere a fost pusă în practică după anul 2000.
- Programul naţional Integrarea şi reabilitarea în / prin comunitate a copiilor cu
deficienţe (OMEN nr. 3634/2000), care a avut ca scop egalizarea şanselor la educaţie a
copiilor şi tinerilor cu deficienţe, precum şi egalizarea accesului acestora la orice formă de
educaţie şi ocrotire.
- Ordinul nr. 4927/2005 privind aprobarea Planului-cadru de învăţământ pentru
clasele / grupele din învăţământul special sau de masă care şcolarizează elevi cu deficienţe
moderate sau uşoare.

4
 - Programul împreună, în aceeaşi şcoală – Scopul acestui proiect a fost înscrierea
tuturor copiilor în şcoală corespunzător domiciliului acestora. Realizarea lui a presupus o
coordonare la nivel naţional privind corelarea legislaţiei tuturor instituţiilor implicate în
educaţia şi protecţia copilului, dezvoltarea unor servicii educaţionale variate şi eficiente,
capabile să facă faţă nevoilor fiecărui copil.
- Constituţia României.
Interviurile
A. Director şcoala X
 Câţi copii cu CES sunt integraţi în şcoala pe care o conduceţi?
Răspuns: Ȋn şcoala noastră sunt integraţi un număr de 10 copii,majoritatea dintre
ei provin de la Centrul de copii, care s-a ocupat de realizarea dosarului de
sprijin.
 Cadrele didactice care lucrează cu aceşti copii au urmat cursuri speciale de
pregătire?
Răspuns: Cadrele didactice nu au urmat cursuri speciale, deşi ne-am fi dorit acest
lucru. Copiii lucrează după un orar prestabilit cu profesorul de sprijin, iar la
clasă profesorii monitorizează permanent activitatea copiilor cu CES, căutând să-
i implice în rezolvarea sarcinilor. Profesorii aplică în mod diferenţiat programa
şcolară. Copiii dau teste adaptate. Am urmărit, în mod special acest lucru pentru
că ţine de imaginea scolii noastre să avem elevi cât mai bine pregătiţi.
 Aţi organizat activităţi speciale împreună cu părinţii acestor copii?
Răspuns: Din păcate nu am organizat activităţi speciale pentru copiii cu CES, dar
am ţinut întotdeauna să facă parte din proiectele educaţionale. Spre exemplu,
elevii au participat la serbarea de Halloween, unde au obţinut diplome; la
serbarea organizată de scoală cu ocazia Crăciunului şi chiar la proiectul
Eminescu.
 La ce altă formă de sprijin vă gândiţi pentru ca elevii aceştia să-şi dezvolte
capacităţile cognitive?
Răspuns: Am apreciat faptul că foarte mulţi profesori au organizat ore de
pregătire suplimentară pentru elevi începând chiar de la clasa a V-a. Ȋn şcoala
noastră căutăm să sprijinim orice activitate care poate aduce un plus de cunoştinţe
elevilor.

5
B. S.Ş., profesor de sprijin la şcoala X
 Cum se realizează identificarea copiilor cu CES?
Răspuns: Identificarea copiilor cu CES este o activitate de care se ocupă Direcţia
Judeţeană de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Este o activitate complexă
la care colaborează mai mulţi specialişti. Pentru a obţine asistenţă educaţională
de sprijin (aşa se numeşte activitatea noastră) trebuie ca familia să depună nişte
acte.
 Aceasta înseamnă că are şi familia un rol în identificarea anumitor deficienţe?
Răspuns: Bineînţeles. Familia împreună cu educatoarea/ învăţătoarea sunt
primele persoane care observă aceste ,,întârzieri” în dezvoltarea unui copil.
Există foarte multe familii care nu vor să depună dosarul pentru asistenţa de
sprijin din cauza drumului dificil pe care trebuie să-l urmeze şi chiar din dorinţa
ca ceilalţi să nu le considere copilul un ,,handicapat”.
C. E.D., profesor de spijin la şcoala Y
 Care sunt dificultăţile cu care se confruntă un profesor de spijin?
Răspuns:Sunt foarte multe dificultăţi pe care le întâmpinăm. Dacă as face o listă
aş trece pe primul loc faptul că părinţii nu mai lucrează acasă cu copiii lor,
singurele eforturi sunt cele făcute de noi şi de către profesorul de la clasă. Apoi,
mulţi părinţi vor progrese rapide, îşi compară permanent copilul cu alţi copii cu
CES şi consideră că aceia au progresat mai mult, aceasta înseamnă că s-a lucrat
mai mult cu acela. Cei mai mulţi dintre părinţi consideră că profesorii sunt
obligaţi să le promoveze copilul, indiferent de comportamentul sau efortul
acestuia.
 Am sesizat prezenţa în unele clase a unor copii cu deficienţe de învăţare şi nu
au dosar de spijin. Care este poziţia părintilor lor faţă de acest lucru?
Răspuns: Părinţii refuză să accepte diagnosticul copilului. Cei mai mulţi dintre
aceştia au familii dezbinate, lucrează cu ziua prin satele învecinate şi sunt de
părere că vor găsi ceva de lucru pentru copiii lor. Alţii nu aduc la scoalw
adeverinţele medicale pentru copii de teama de a nu se face de râs.
D. I.V., diriginte
 Cum sunt văzuţi elevii cu CES în clasa dumneavoastră?

6
 Răspuns: Ca si ceilalţi elevi. Personal, nu fac diferenţe între copii. Am încercat
sw îi aşez pe cei cu CES în primele bănci şi să aibă drept colegi elevi buni la toate
materiile. La materia pe care o predau, încerc să aplic metode cât mai pe
înţelesul elevilor. Nu am o prgramă adaptată pentru cei trei copii din clasa mea.
Cred că dacă nu vom insista pe diferenţele dintre ei, copiii nu îi vor trata diferit.
E. D.V., profesoară de franceză
 Câţi elevi cu CES aveţi la clasele la care predaţi?
Răspuns: La clasele la care predau sunt înscrişi 7 elevi cu CES, dar nu pun
probleme foarte mari. Fiind limba 2, deci sunt noţiuni noi, apelez foarte mult la
jocuri de rol, cântece, poezioare scurte şi repetăm foarte mult cuvintele. Ȋşi fac
temele şi cum una dintre note este pentru caiet, majoritatea au note de trecere.
F. I.I., profesoară de matematică
 Ce puteţi să-mi spuneţi despre situaţia copiilor cu CES de la clasele la care
predaţi?
Răspuns: Sunt copii cuminţi. Ȋntotdeauna am considerat că trebuie ajutaţi. Le dau
teste speciale, adaptate, dar ei ştiu că mi-e milă de ei şi nu le voi face probleme.
G. M.P., mama elevului F.P.
 Ce părere aveţi despre şcoala la care învaţă copilul dumneavoastră?
Răspuns: E o şcoală foarte bună, modernă. Şi aproape de casă.
 Ce părere aveţi despre modul cum este educat copilul dumneavoastră?
Răspuns: E bine, deocamdată. Cred că s-ar putea şi mai bine. Să fie mai multe
ore cu doamna de sprijin că nu prea avem timp săîl mai controlăm acasă.
H. C.H., mama elevului A.H.
 Ce părere aveţi despre modul cum este educat copilul dumneavoastră?

Răspuns: Ştiu că băiatul meu pe lângă problemele de sănătate nu este cuminte.

M-au oprit mai mulţi profesori să-mi spună. Dar nu am ce să-i fac. Credeţi că eu
nu vreau să fie bine, să înveţe. Să-I dea şi lui să facă ceva acolo, că dacă are ceva
de făcut poate stă cuminte şi nu mai deranjează orele.
I. F.P., elev cu CES, clasa a V-a
 Ȋţi place la şcoală?
Răspuns: Ȋmi place.
 Ce materie îţi place cel mai mult?

7
 Răspuns: Româna. Doamna e foarte frumoasă şi bună…da’ şi matematica, şi
geografia. Numai la bio domnul profesor ne cam ceartă.
 Dar cu doamna de spijin cum te înţelegi?
Răspuns: Ȋmi place foarte mult că mă ajută…la toate materiile…şi înţeleg când
îmi explică ea.
J. E.D., elevă cu CES, clasa a VI-a
 Cum merge şcoala? Ce materie îţi place mai mult?
Răspuns: Merge. Ȋmi place limba română şi franceza.
 Ȋnţelegi ce se predă la clasă? Ȋţi faci temele?
Răspuns: Le fac pentru că doamna a spus că la trei teme nefăcute ne pune nota 4.
Acolo… să vadă că am încercat.
 Cum te înţelegi cu colegii din clasă?
Răspuns: Mă înţeleg bine. Sunt prietenă cu ei şi mai îmi şoptesc şi mie când mă
ascultă.

Chestionar aplicat elevilor care au colegi cu CES

La chestionarul aplicat (Anexa 1) elevii au dat dovadă de înţelegere, de toleranţă. Ei îşi
cunosc colegii încă din clasele mici şi au fost învăţati să-i ajute la lecţii, deşi unora dintre ei
nu le convine faptul că aceştia primesc teste mai uşoare.
1. Ȋn clasa ta sunt anumiţi colegi care au probleme de sănătate. Ai vrea să stai în bancă alături
de unul dintre ei? 80%- sunt de acord; 4% - mi-e indiferent; 16 % - nu sunt de acord
2. Crezi că părinţii tăi ar avea ceva împotrivă să stai cu un astfel de coleg în bancă?
30%- da, cred că da; 50% - nu ştiu; 20% nu, nu cred.
3. Cum se poartă ceilalţi colegi ai tăi cu aceşti copii?
80% - corect, la fel ca şi cu ceilalţi; 5% - nu se poartă corect; 10% - nu ştiu, nu am urmărit.
4. Cum se poartă profesorii?
90% - la fel ca şi cu ceilalţi copii; 10% - le dau teste mai uşoare.

LIMITE ALE MICROCERCETĂRII

Este evident faptul că această microcercetare nu a tins toate nivelurile de cercetare. Nu au fost
abordate cadrele care au drept de decizie (inspectorate şcolare, ministere). Pentru o mai bună

8
înţelegere şi implementare a politicilor de stat în ceea ce îi priveşte pe elevii cu CES, credem
că era necesar să discutăm cu mai mulţi părinţi, cadre didactice şi chiar elevi.

CONCLUZII
Ȋn urma realizării acestei microcercetări, am ajuns la următoarele concluzii:
- este nevoie de personalizarea obiectivelor, chiar de un proiect didactic special în care şw şe
regăsească aceste obiective formulate foarte clar;
- scrierea clară a notiţelor pe tablă;
- folosirea unor materiale grafice (scheme);
- alegerea unor metode didactice care să implice şi elevii cu CES (jocuri de rol, dramatizare,
ştefeta personajelor, cubul etc);
-monitorizarea progresului elevilor;
- un număr mai mare de ore cu profesorul de sprijin, care să îi poată îndruma şi la celelalte
materii ( nu numai la limba română şi matematică);
- eficientizarea relaţiei profesor – părinte – elev;
- încurajarea prieteniilor dintre elevi;
- organizarea de cursuri pentru cadrele didactice care lucrează cu acesti elevi;
- organizarea unor simpozioane care să permită schimbul de experienţă între cadrele
didactice;
,,În concluzie, integrarea copiilor cu CES în şcoli obișnuite este o necesitate a prezentului şi a
viitorului, deoarece includerea lor în societate în forma școlară, la început, asigură o mai bună
adaptare la condițiile mediului de mai târziu, ei învață treptat cum să răspundă solicitărilor tot
mai diverse, cunoscând realitatea dintr-o perspectivă mai largă.”4

4
Integrarea elevilor cu CES în şcoala publică: provocări, actualităţi şi perspective, Simpozion realizat în
cadrul săptămânii Leonardo da Vinci, la Şcoala specială Paşcani, Conf. univ. df. Alois Gherguţ, coord., on-line,
ultima accesare la 01.06.2014.

9
BIBLIOGRAFIE:

1. Eftimie, Simona, Note de curs.

2. Gherguţ, Alois, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale, Ediţia a II-a, Editura
Polirom, 2006.
2. Sălăvăstru, Dorina, Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 2004.
3. www.monitoruljuridic.ro
4. www.scoalaspecialapascani.ro

10