Doina oltenească

În noaptea Sântei-Mării
S-au vorbit vro trei copii
S-apuce-n codrul de tei
Să cerce de-s voinicei.
Pe unu-l chema Ciocan
Ş-avea-n mână buzdugan
Pe al doilea Busuioc
Şi ţinea potera-n loc.
Iar eu mă numeam Mihai
Şi săream pe şapte cai
De striga Craiova vai!
Şepte ani am haiducit,
Pe ciocoi i-am îngrozit,
Dar pe când ne luptam noi
Au perit doi într-o gioi
Ş-am rămas eu singurel
Ca pe câmp un stejărel.
Singurel eu am rămas
Dar de codru nu mă las!
Busuiocul

Busuioace, busuioace,
N-ai mai creşte, nici te-ai coace!
-Dar de ce să nu mă coc
Că mă port fetele-n gioc.
-Trandafire, n-ai m-ai fi
Nici în cale-ai înflori!
-Dar de ce să nu mai fiu
Că mă poartă lelea viu.
-Tu esti viu, dar eu sunt mort,
Mergi în horă, saltă-n gioc
S-ai parte de busuioc,
Vin’ la horă, ici în şir
S-ai parte de trandafir.