Universitatea Petrol și Gaze, Ploiești

Facultatea de Litere și Științe

Specializarea: Pedagogie
Anul II, Grupa 40607

MICROCERCETARE

INTEGRAREA COPIILOR CU CES IN GRĂDINIȚELE DE MASĂ –

O PROVOCARE PENTRU EDUCATOARE

STUDENTĂ: NICOLESCU CARMEN BEATRICE

PROFESOR DOCTOR UNIVERSITAR: SUDITU MIHAELA

2019-2020

1
Cuprins
INTRODUCERE........................................................................................................ 3
CAPITOLUL 1 .......................................................................................................... 5
1.1. FUNDAMENTARE TEORETICĂ ....................................................................... 5
1.2. CONCEPTELE DE DEFICIENȚĂ, INCAPACITATE, HANDICAP ........................... 8
1.3 DIFICULTĂȚILE ÎNTÂLNITE LA PERSOANELE CU HANDICAP ............................ 9
1.4.PARTICULARITĂȚI ALE PROCESULUI DE INTEGRARE ALE COPIIILOR CU CES
ÎN GRĂDINIȚĂ ................................................................................................... 11
1.5 CONDIȚIILE DE CARE ARE NEVOIE COPILUL CU CES .................................... 11
1.6 RELAȚIA DINTRE GRĂDINIȚĂ-FAMILIE-COPII CU CES .................................. 13
1.7 IMPORTANȚA GRĂDINIȚEI ÎN FORMAREA PREȘCOLARULUI ........................ 14
CAPITOLUL II. ....................................................................................................... 16
2.1. IPOTEZE...................................................................................................... 16
2.2. OBIECTIVE .................................................................................................. 16
2.3 METODE ...................................................................................................... 17
ANCHETA PE BAZĂ DE CHESTIONAR .............................................................. 17
PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR ........................................................ 18
CONCLUZII ........................................................................................................... 32
ANEXA.................................................................................................................. 34
CHESTIONAR.. ................................................................................................... 34
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................... 38

2
 INTEGRAREA COPIILOR CU CES IN GRĂDINIȚELE DE MASĂ – O PROVOCARE
PENTRU EDUCATOARE

INTRODUCERE

Fiecare copil este diferit şi are propriile nevoi, fie că este sau nu un copil cu dizabilităţi.
Toţi copiii au dreptul la educaţie în funcţie de nevoile lor. Educaţia incluzivă are ca principiu
fundamental un învăţământ pentru toţi, împreună cu toţi, care constituie un deziderat şi o realitate
ce câștigă adepți și se concretizează în experiențe și bune practici de integrare/ incluziune.
De cele mai multe ori, părinţii copiilor din clasa unde va urma să fie integrat un copil cu
CES, au reticenţe în ceea ce priveşte acest lucru, iar unele educatoare nu răspund mereu pozitiv
provocării de a avea un copil cu CES în clasă, deoarece nu ştiu cum ar trebui să lucreze cu acesta
sau pur şi simplu ar implica un efort mai mare din partea lor.
În România, integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale reprezintă ”un proces de
adaptare a persoanei cu CES la normele și cerințele grădiniței pe care o urmează, de stabilire a
unor relații afective pozitive cu membrii grupului școlar și de desfășurare cu succes a
activităților școlare”.Prin mai multe cercetări, s-a demonstrat faptul că, copiii cu dizabiliăți
incluși în învățământul de masă își dezvoltă și consolidează latura cognitivă, motorie, de limbaj,
socială şi emoţională prin socializare, dezvoltând și deprinderi mai bune de comunicare, pot lega
prietenii cu copiii tipici și învăța prin intermediul modelelor servite de aceștia, pot afla despre
diferențele dintre oameni și își pot lărgi orizontul preferințelor, pot căpăta mai multă încredere în
sine și un simț al valorii personale datorat achizitiilor dobândite în grădiniță, își pot dezvolta
inteligența emoțională, pot învăța cum să reacționeze pozitiv la schimbări, își construiesc
interdependența și dezvoltă capacitatea de a depăsi obstacole, pe lângă învățarea a noi cunoștințe
și abilități.Este deosebit de important ca procesul educațional să corespundă capacităților și
nevoilor de dezvoltare ale copilului, astfel încât respectivul copil să își dezvolte potențialul cât
mai aproape de dezvoltarea normală și să devină o persoană relativ autonomă și integrată
din punct de vedere social și profesional atunci când va ajunge la vârsta adultă.

3
Fiecare copil prezintă particularități individuale și de relație cu mediul, trăsături care necesită o
evaluare și o abordare personalizată. Copiii cu deficiențe au și ei aceleași trebuințe in creștere și
dezvoltare.Ei sunt diferiți din punct de vedere al temperamentului, motivațiilor, capacității, chiar
dacă prezintă același tip de deficiențe.
Integrarea școlară este un proces de includere în grădinițele de masă/clase obișnuite la
activitățile educative formale și nonformale, a copiilor considerați ca având cerințe educative
speciale.
Integrarea în grădinița pentru copiii tipici reprezintă o particularizare a procesului de
integrare socială a acestei categorii de copii, proces care are o importanță fundamentalăîn
ușurința integrării ulterioare în viața comunitară prin formarea unor conduite și atitudini, a unor
aptitudini și capacități favorabile acestui proces.
Educația specială se referă la adoptarea, completarea și flexibilitatea educației pentru
anumiți copii în vederea egalizării șanselor de participare la educație în medii de învățare
obișnuite.
Am ales această temă pentru microcercetare deoarece vreau să urmaresc disponibilitatea
şi interesul cadrelor didactice de a susţine învăţământul integrat prin activităţile desfăşurate cu
colectivul claselor pe care le au în primire, acceptul părinţilor care au copii în clasele unde se
practică integrarea precum și posibilitățile reale de integrare pe care le au copiii cu CES în școlile
de masă.
Doresc să analizez procesul de adaptare a copiilor nou-intrați la grădiniță pornind
de la date culese de la părinți și cadre didactice în vederea identificării de măsuri ameliorative
,posibilitatea de a se încadra în învățământul de masă sau înscrierea în cadrul școlilor speciale
unde vor beneficia de terapia oferită de cadre specializate. În plus, această microcercetare a
constituit pentru mine o reală provocare, fiindcă marchează un început în cariera de terapeut pe
care doresc să o urmez. Consider că o astfel de experienţă îmi dezvoltă atât competenţele de
comunicare cu cei din jur, cât şi deprinderea unor abilităţi ce mă pot ajuta să devin un bun
observator al caracterului uman.

4
CAPITOLUL 1

1.1. FUNDAMENTARE TEORETICĂ

Centrele educative speciale se axează pe particularitățile individuale de dezvoltare, de

învățare, de relație cu mediul și necesită o evaluare și o abordare personalizată a necesităților
copilului.
Cerințele educative speciale sunt interpretate ca unitate în dezvoltarea copilului, stilul
unic de adoptare, de învățare, de integrare, în nivelul individual de dezvoltare fizicăși psihică cu
caracteristici biologice, fizice, psihice si sociale.
Educația integrata se referă la integrarea în structurile învățământului general cu CES
pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase și cât mai echilibrate acestor categorii
de copii.

EDUCAȚIA INTEGRATĂ A COPIILOR CU CES URMĂREȘTE:

 dezvoltarea capacităților fizice și psihice a acestora care să-i apropie cât mai mult de
copii normali, a implementării unor programe cu caracter corectiv-recuperator;
 stimularea potențialului restant, ce permite dezvoltarea compensatorie a unor funcții
menite să le suplinească pe cele deficitare; crearea climatului afectiv în vederea formării
motivației pentru activitate, în general și pentru învățare, în special asigurarea unui
progres continuu în achiziția comunicării; formarea unor abilități de socializare și
relaționare cu cei din jur;
 formarea de deprinderi cu caracter profesional și de exercitare a unor activități cotidiene;
 dezvoltarea comportamentelor adaptative și a însușirilor pozitive ale personalității, care
să faciliteze normalizarea deplină.
Fiecare copil cu CES trebuie să beneficieze de un program adecvat și adaptat de
recuperare, care să dezvolte maximal potențialul fizic și psihic pe care îl are. Integrarea
urmărește valorificarea la maximum a disponibilităților subiectului deficient și antrenarea în mod
compensatoriu a palierelor psiho-fizice care nu sunt afectate în așa fel încât să preia activitatea
funcțiilor deficitare și să permită insușirea de abilități care săînlesnească integrarea eficientăîn

5
comunitatea normală. Prin integrare, se realizeazăși o pregătire psihologica a copilului, care
săcontribuie la crearea unor stări efectiv emoționale corespunzătoare, în care confortul psihic
este menținut de satisfacțiile în raport cu activitățile desfășurate.
Raportul relației socializare-integrare-incluziune are în vedere implicațiile practice și
teoretice ce privesc evoluția sistemului de organizare a educației speciale și a pregătirii copiilor
pentru integrarea și incluziunea în activitățile profesionale și în colectivitățile
sociale.Dezvoltarea modernă a educaţiei şi învăţământului înregistrează eforturi semnificative
pentru a depăşi distanţa care separă învăţământul de masă faţă de copiii care învaţă mai greu,
copii consideraţi a fi „incapabili”, „needucabili”, „inadaptaţi”, „cu probleme” etc.
Copiii care nu pot face faţă cerinţelor educative, cei care prezintă diverse forme şi
niveluri de eşec în formarea şi consolidarea unor deprinderi, în acumularea cunoştinţelor
necesare, sunt încă prea puţin cunoscuţi, acceptaţi şi abordaţi din punct de vedere
psihopedagogic. Atitudinea cea mai frecvent manifestată faţă de aceştia din partea societăţii, în
general, este de subvalorizare – bazată în mare măsură pe lipsa de reuşită şi de competenţă
educaţională.
Cerințele educative speciale constituie un concept apărut recent care defineşte
cerinţelespecifice faţă de educaţie ale copilului, derivate sau nu dintr-o deficienţă. Cerinţele
educative speciale reies din particularităţile individuale de dezvoltare, învăţare, relaţionare cu
mediul, din experienţele anterioare ale copilului, din problemele sociale.

Copiii cu nevoi educaţionale speciale constituie unul dintre grupurile ţintă pentru
prioritatea strategică. Asigurarea accesului tuturor la educaţie şi îmbunătăţirea calităţii educaţiei.

Copiii care întâmpină greutăţi la învăţătură, cei cu tulburări de conduită şcolară sau care
au dificultăţi de adaptare au cerinţe educative speciale. Identificarea cerințelor educative
speciale se face urmărind diferite aspecte ale problematicii handicapului.Sub aspect
medical, deficienţa este un termen care semnifică absenţa, pierderea sau alterarea unei structuri,
ori a unei funcţii (anatomice, fiziologice sau psihologice). Deficienţa poatefi rezultatul unei
maladii, a unui accident, dar şi a unor condiţii negative din mediul de dezvoltare a copilului, cu
deosebire carenţe afective.

Deficienţa afectează capacitatea de muncă,dereglând procesul de adaptare şi integrare în

mediul şcolar, la locul de muncă sau comunitatea din care face parte persoana în cauză.

6
 Familia este una dintre cele mai vechi forme de comunitate umană ce asigură menținerea
continuității biologice, culturale a societății, satisfacerea nevoilor personale, asigurând
sentimentul siguranței, dezvoltării și menținerii personalității. Familia este un “grup social relativ
permanent de indivizi legaţi între ei prin origine, căsătorie sau adopţiune”. Familia oferă
copilului primele informaţii despre tot ceea ce-l înconjoară, primele norme, dar şi reguli de
conduită, dar şi un climat socio-afectiv necesar satisfacerii trebuinţelor şi dorinţelor sale.
Grădinița primește pe toți copiii de la trei la șase ani, în limita locurilor disponibile, fără
deosebire de clasă socială. Majoritatea copiilor de trei-patru ani merg la grădiniță, ceea ce
înseamnă că frecventarea acestei „mici școli”este consecventă, chiar dacă nu este obligatorie”.
Pentru majoritatea părinților care lucrează, ducerea copilului la grădiniță este o necesitate. În
același timp, părinții văd în grădiniță instituția în care copiii lor primesc educația socială,
motrică, de limbaj, de care au nevoie, instituția care face preșcolarizarea, îi pregătește pe copii
pentru școala elementară. În aceste ultime două roluri, grădinița dă dovadă, încă de la crearea sa,
de un dinamism pedagogic sprijinindu-se cel mai des de un personal de bună calitate.(Anne
Bacus , pag.15 )
Integrarea constă în a-l lăsa pe elevul cu dificultăţi de învăţare sau cu nevoi speciale
(CES) să evolueze şi să progreseze în clasa de vârstă obişnuită, cu sprijin corespunzător, în cazul
în care aptitudinile sale îi permit acest lucru în interesul dezvoltării sale personale. Trebuie cu
prioritate ca orice integrare să fie în profitul elevilor respectivi şi nu doar din punct de vedere al
unei stimulări sociale. În principiu, trebuie să existe o reală participare a elevilor cu dificultăţi şi
a elevilor CES la activităţile de clasă şi cel puţin o participare minimă garantată la activităţile
cognitive. O integrare reală presupune o pedagogie de incluziune în toate activităţile în măsura
posibilului în funcţie de aptitudinile acestor elevi.
O parte prea mare de învăţământ individual constituie iarăşi o excludere care
singularizează şi stigmatizează elevii în chestiune. Acesta este motivul pentru care este de dorit
în măsura posibilului ca profesorii să îi ajute pe elevi în clasa în care aceştia sunt integraţi.

7
1.2. CONCEPTELE DE DEFICIENȚĂ, INCAPACITATE, HANDICAP

a) Termenul de "deficiență" semnifică absența, pierderea sau alterarea unei structuri a unei funcții (
anatomice, fiziologice sau psihologice). Deficiența poate fi rezultatul unei maladii, a unui accident,
dar și a unor condiții negative din mediul de dezvoltare a unui copil, cu deosebite carențe
afective.Termenul de "deficiență" include și o serie de alți termeni cu o semnificație și o sferă
semantică mai îngustă cum ar fi:

 "deficit"- desemneazăînțelesul cantitativ al deficienței, adica ceea ce lipsește pentru a

completa o anumita cantitate sau intregul;
 "defectuozitate"- se referă la ceea ce determină un deficit;
 "infirmitate"- diminuarea sau absența uneia sau mai multor funcțiuni importante care
poate fi reeducată, compensată, sau supracompensată. Dupa datele UNESCO infirmitatea
se limitează numai la deficiența motorie.
 "invaliditatea"- implică pierderea sau diminuarea temporară sau permanentă a capacității
de muncă;
 "perturbarea"- se referă la abaterile de la normă;

b) "Incapacitatea" desemnează un numar de limitări funcționale, cauzate de disfuncționalități (

deficiențe) fizice, intelectuale sau senzoriale, de condiții de sănătate sau de mediu, de boli
mintale/ neuropsihice. Aceste disfuncționalități, condiții sau boli pot fi permanente sau
temporare, reversibile sau ireversibile, progresive sau regresive.

Incapacitatea poate fi evaluată prin:

 Probe care conduc la stabilirea coeficientului de inteligență, la pierderea auzului, a
coeficientului de vedere, a gradului de dezvoltare motorie;
 Investigații sociologice care urmarescconsecințeleincapacității, asupra relațiilor și vieții
sociale a persoanei deficiente;
 Consecințele pe plan social sunt incluse în noțiunile de handicap, respectiv de inadaptare
propriu zisă marginalizare, inegalitate, segregare, excludere;

8
c) Termenul de " handicap " se referă la dezavantajul social, la pierderea sau limitarea șanselor
unor persoane de a lua parte la viața comunității, la un nivel echivalent cu ceilalți membri ai
acesteia.

Handicapul rezultă din relația care se constituie între persoanele cu deficiențe și mediul
înconjurător, cu deosebire în unele activități organizate de societate, ca de exemplu informațiile,
comunicarea și educația, care pot împiedica persoanele cu deficiențe să participe în condiții de
egalitate.

1.3 DIFICULTĂȚILE ÎNTÂLNITE LA PERSOANELE CU HANDICAP POT FI

CLASIFICATE ASTFEL:
1) Dificultăți de ordin general:
 Dificultăți de deplasare și miscare, pentru cei cu deficiențe;
 Dificultăți de exprimare și comunicare, pentru cei cu deficiențe senzoriale;
 Dificultăți de adaptare la modul de viață cotidian și la rigorile vieții sociale,
pentru cei cu deficiențe mintale și intelectuale;
 Dificultăți de întreținere pentru persoanele fără venituri sau cu venituri mici;
2) Dificultăți de ordin profesional:
 Dificultăți legate de instruirea și pregătirea profesională a persoanelor cu diferite
forme și grade de deficiență;
 Dificultăți de plasare în locuri de muncă conform profesiei, sau lipsa unor spații
amenajate specific persoanelor cu handicap;
3) Dificultăți de ordin psihologic și social:
Bariere psihologice ce apar între persoanele cu și fără handicap ca urmare a dificultăților
întâmpinate în activitățile cotidiene, profesionale sau sociale, precum și datorită unor prejudecăți
deformate cu privire la activitatea persoanelor cu deficiențe.
Intrarea în grădiniță înseamnă primul pas adevărat dincolo de mediul familial, cu toate
caracteristicile lui – mediu în care educația și învățarea au caracter nonformal, nu există strategii
clare sau obiective bine conturate de atins. E o provocare, la care atât părinții, cât și copiii
răspund diferit și uneori ineficient. Adaptarea la grădiniță a copiilor înseamnă și adaptarea

9
părinților la alte cerințe, alte așteptări cu privire la statutul de părinte. În plus, relația copil-
părinte are, prin intrarea copilului la grădiniță, impact asupra mediului formal de acolo.
S-a observat în ultimii ani o creștere a frecvenței manifestărilor dezadaptative (plâns, refuzul
de a veni la grădiniță sau de a participa la activități, comportamente agresive, alte manifestări
anxioase etc.), atât la copiii nou-intrați în grădiniță, cât și la cei de la grupe mai mari.
Educaţia timpurie (incluzând educaţia preşcolară) are un efect pozitiv asupra abilităţilor
copilului si asupra viitoarei sale cariere şcolare, în special pentru copiii proveniţi din medii
socio-economice defavorizate, în sensul că aceştia progresează în plan intelectual, dezvoltă
atitudini pozitive faţă de învăţare precum şi motivaţia de a depune în viitor un efort real în
şcoală. Pe de altă parte, s-a constatat că educaţia timpurie are un efect pozitiv asupra abilităţilor
intelectuale şi sociale ale copiilor, independent de mediul lor de provenienţă, atunci când
instituţiile preşcolare promovează cu adevărat calitatea, atât în ceea ce priveşte mediul fizic, cât
şi interacţiunile adult/copil.
Mărimea grupei este, de asemenea, importantă. Unii autori consideră că 25 de copii este
maximum, iar în clasele cu peste 25 de copii ar trebui să fie prezenţi doi adulţi. De aceea, ratele
înalte de personal, însoţite de cooperarea dintre adulţii responsabili cu educaţia copiilor şi o
acţiune educaţională de calitate au efect asupra dezvoltării copiilor.
Influenţa formării şi supervizării personalului asupra dezvoltării copiilor
Există trei domenii interdependente ale comportamentului adultului care au un impact asupra
dezvoltării copiilor:
1) Organizarea clasei pe grupe în diferite arii, permiţând copiilor să acţioneze individual sau
în grupuri mici sau mai mari. Această formă de organizare are efecte pozitive asupra
dezvoltării sociale (independenţă, cooperare, rezolvarea conflictelor sociale) şi a
limbajului.
2) Introducerea unor tipuri diferite de material, accesibil şi adecvat copiilor, cu sugestii
pentru activităţi structurate în jurul acestui material. Acest fapt dă posibilitate copiilor să
devină implicaţi în jocul elaborat şi, în acelaşi timp, să-şi dezvolte abilităţile sociale.
3) Calitatea interacţiunilor adult/copil, atât în relaţie cu managementul comportamentului
social (stimularea discuţiei şi a exprimării de sine, încurajarea independenţei etc.), cât şi
din punctul de vedere al limbajului (managementul timpului de vorbire şi încurajarea
copiilor care nu vorbesc prea mult).

10
1.4.PARTICULARITĂȚI ALE PROCESULUI DE INTEGRARE ALE COPIIILOR CU CES
ÎN GRĂDINIȚĂ

Educația integrată -presupune ca relațiile dintre indivizi să se bazaze pe o recunoaștere a

integrității lor, a valorilor și drepturilor comune pe care le posedă. Are drept obiective,
următoarele:

 a educa acei copii cu cerințe speciale în școli obișnuite alături de ceilalți copii normali;
 a asigura servicii de specialitate (recuperare, terapie educațională, consiliere școlară,
asistența medicală și socială) în școala respectivă;
 a acorda sprijin personalului didactic a1 managerilor școlii în procesul de proiectare și
aplicare a programelor de integrare ;
 a permite accesul efectiv al copiilor cu cerințe speciale la programul și resursele școlii
obișnuite (săli de clasă, cabinete, laboratoare, bibliotecă, terenuri de sport etc.);
 a încuraja relațiile de prietenie și comunicarea între toți copiii din clasă/școală;
 a educa și ajuta toți copiii pentru înțelegerea și acceptarea diferențelor dintre ei;
 a ține cont de problemele și opiniile părinților, încurajându-i să se implice în viața școlii;
 a asigura programe de sprijin individualizate pentru copiii cu cerințe speciale;
 a accepta schimbări radicale în organizarea și dezvoltarea activităților instructiv-
educative din școală.

1.5 CONDIȚIILE DE CARE ARE NEVOIE COPILUL CU CES SUNT:

 Condiții de stimulare și sprijin a dezvoltării din cele mai timpurii perioade;

 Flexibilitate didactică;
 Adaptarea curriculumului la posibilitățile individuale;
 Individualizarea educației;
 Protecție socială;
 Programe individualizate de intervenție;
 Integrare școlarăși socială.
Copiii cu probleme sunt percepuţi de cele mai multe ori negativ şi chiar marginalizaţi.
Afirmaţii precum:
- „Nu face faţă programei”,

11
 -„Nu este pentru această grădiniţă”,
-„Trebuie trimis la o grădiniţă specială”, sunt doar câteva dintre argumentele prin care
unele cadre didactice justifică neacceptarea ori eşecul unor copii de a învăţa alături de ceilalţi
copii, de aceeaşi vârstă.
Cerinţele educative speciale (CES) desemnează necesităţile educaţionale complementare
obiectivelor generale ale procesului instructiv-educativ, necesităţi care solicită o educaţie
adaptată particularităţilor individuale şi/sau caracteristice unei deficienţe (ori tulburări de
învăţare), precum şi o intervenţie specifică, prin reabilitare/ recuperare corespunzătoare. CES
exprimă o necesitate evidentă de a se acorda anumitor copii o atenţie şi o asistenţă educaţională
suplimentară (un anumit fel de discriminare pozitivă), fără de care nu se poate vorbi efectiv de
egalizare. În cadrul grădiniţei, integrarea se poate realiza la nivel individual, adică integrarea
unui copil într-o grupă obişnuită, sau la nivel de grupă. Modelul integrării are la bază o filosofie
bazată pe încrederea în copil şi în capacităţile sale.
Nu numai copiii trebuie să se adapteze ritmurilor şi cerinţelor grădiniţei. La rândul ei,
grădiniţa trebuie să se adapteze individualităţilor copiilor. Aceste cerinţe se manifestă la nivelul
unităţii prin înţelegerea transformării şi adaptării la ritmurile şi tipologiile diferite ale dezvoltării
şi educării copiilor. Experienţa a demonstrat faptul că, atunci când sunt implicaţi în viaţa şi în
activităţile semenilor, aceşti copii devin extrem de fericiţi şi progresează în mod decisiv.
Integrarea, dacă este elaborată şi condusă pornind de la o pedagogie specifică, este cel mai
puternic mod de ameliorare a prognosticului pentru copiii cu cerinţe educative speciale.
Educatoarea introduce pe rând diferite reguli de comportare care-l ajută pe copil să se
integreze mai uşor în mediul social apropiat. Posibilitatea copilului de a aprecia propriile sale
acţiuni şi pe ale celor din jur în raport cu anumite norme, reguli stabilite de educatoare, se
formează treptat în cadrul relaţiilor multiple ce se stabilesc în familie şi în grădiniţă.
Pentru a socializa, o persoană cu dizabilităţi este important să beneficieze de intervenţie
individuală,să participe la activităţile de grup.Educaţia trebuie făcută posibilă pentru orice copil,
pentru orice persoană cu dizabilităţi, atât în familie cât şi în grădiniţă, în şcoală, în
grupuri sociale, în comunitatea locală.Teoretic, fiecare copil trebuie să aibă şanse egale la
educaţie. Practic, rămâne în afara şcolilor, a grădiniţelor un număr semnificativ de copii. Aceştia,
cu timpul, vor fi marginalizaţi de către societate, nemaiputând fi nicicând socializaţi.

12
Educatoarea trebuie să păstreze faţă de copii aceeaşi atitudine, cu toţii trebuie să stabilească
reguli de comportare în grup , cu toţii trebuie să le respecte păstrarea legăturii cu părinţii,
informându-i despre progresele copilului şi despre modul în care îşi pot ajuta copilul acasă.
Competențele utile profesorului din școala integrativă sunt:
 Să realizeze că răspunde de fiecare copil din clasă.
 Să cunoască diferite strategii de instruire şi să ştie să le folosească eficient.
 Să lucreze în echipă cu părinţii şi cu alti profesioniști care se ocupă de copil
 Să perceapă lucrul cu fiecare membru al clasei ca pe o oportunitate de perfecţionare
profesională şi nu ca problemă pe care el sau alţii o au de rezolvat.
 Să fie flexibil şi să demonstreze un grad ridicat de toleranţă
Cadrele didactice trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării activităţilor zilnice,
asigurării educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale. În acelaşi timp, cadrul didactic nu trebuie să uite că
familiile învaţă împreună cu copiii. Copilul este un membru nou şi unic al familiei care trebuie să
înveţe să-l cunoască cu tot ce ţine de personalitatea, temperamentul şi stilul său.
Unitatea de acţiune a celor doi factori (grădiniţă şi familie) în vederea formării copiilor este
condiţionată de un mod comun de lucru şi de o bună cunoaştere reciprocă, iar începutul este dat de
cunoaşterea familiei de către educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei educativ. Familia este
o sursă principală de informaţii privind relaţiile interpersonale dintre membrii acesteia, aşteptările
privind educaţia copilului, stilul educaţional, autoritatea părinţilor şi metodele educative folosite,
valorile promovate, climatul educaţional, responsabilităţile pe care copilul le îndeplineşte.

1.6 RELAȚIA DINTRE GRĂDINIȚĂ-FAMILIE-COPII CU CES:

Relația dintre părinți, cadre didactice și copii cu CES trebuie privită
pozitiv, iar pentru acest lucru este nevoie de respectarea următorelor reguli:

 Părinții și copiii trebuie să fie realiști în așteptări. Copilul trebuie implicat în luarea
deciziilor și trebuie alese situațiile la care poate să participe. Trebuie oferite copilului o
alegere de 2 opțiuni, pe care cei mai mari le acceptă. Problemele trebuie discutate până
când se ajunge la o concluzie acceptabilă, chiar dacă nu se ia o hotărâre;
 Trebuie să existe un parteneriat cât mai strans între părinții copiilor cu CES și cadrele
didactice bine pregătite și informate în legătură cu felul în care pot interveni pentru

13
 consilierea acestora. Trebuie redusă izolarea părinților punându-i în legătură cu alți
părinți aflați în situații similare, promovând o abordare pozitivă a creșterii și disciplinării
copiilor;
 Trebuie susținut că nu există un singur model de părinte și numai prin unirea forțelor
părinților, cadrelor didactice și a școlii se poate face o mai bună integrare a copiilor cu
CES.
Aşadar, în activitatea de colaborare cu familia trebuie să ţinem seamă de faptul că
unitatea dintre familie şi grădiniţă trebuie să se manifeste în permanenţă pe toate planurile şi în
toate domeniile educaţiei, folosindu-se sistematic diferite forme de colaborare între cei doi
factori, asigurând ridicarea nivelului pedagogic al părinţilor şi înarmarea lor cu metode eficiente
de educare a copiilor.

1.7 IMPORTANȚA GRĂDINIȚEI ÎN FORMAREA PREȘCOLARULUI

Grădinița este un important mediu de socializare, îi ajută pe copii să interacționeze cu alți

copii, dar și cu adulți și le oferă acestora un mediu primitor, adecvat învățării.Totodata, grădinița
oferă suport pentru valorificarea potențialului fizic și psihic al fiecărui copil, pentru dezvoltarea
capacității de a intra in relație cu ceilalți copii și cu adulții.De asemenea,grădinița sprijină copilul
în interacțiunea cu mediul, favorizează descoperirea de către fiecare copil a propriei identități și
îi formeaza o imagine de sine pozitivă.Dar educația copiilor priviți ca cei mai tineri membri ai
unei comunități, este responsabilitatea întregii comunități.Ea este legănul creșterii și devenirii
copiilor ca viitori adulți responsabili de menirea lor în folosul întregii comunități, motiv pentru
care cel mai important parteneriat care este necesar a fi implementat este cel dintre grădinițăși
familie.

O bună colaborare între grădiniță și familie se realizează întotdeauna pentru interesul copilului
și ajunge să constituie în jurul acestuia o comunitate educativă constantă.Comunitatea educativă
este un mediu de sprijin pentru educatori și un mediu asigurator pentru copil, ea permite
dezvoltarea personală a tututror membrilor ei (adulți și copii).Familia , în întregul ei, poate oferi
o plajă de experiență pe care părinții se pot baza și la care pot face apel când au nevoie.Părinții
care își aduc copilul în grădiniță, se constituie ei înșiși într-o “grupă”.Se întâlnesc, fac schimb de
experiență, discutăși se susțin unii pe ceilalți.De multe ori, afinitățile dintre părinți se transmit

14
copiilor conturând preferințele dintre copii.Cu cat părinții se simt mai bine în grupul de părinți cu
atât copilul lor se va descurca mai bine în mediul grădiniței.Este nevoie ca educatoarea să acorde
timp și răbdare și părinților.Părinții au tot dreptul săștie ce se întâmplă cu copilul lor cât este la
grădiniță pentru a favoriza constituirea unui mediu continuu educațional în jurul
copilului.Adesea starea lor constantă, deschisăși relaxatăîi poate ajuta pe părinți să fie mai
încrezători și mai dornici de colaborare.O bună colaborare și comunicare între familie și
grădiniță este necesară, dar nu este suficientă pentru buna dezvoltare a copilului în acest mediu,
Este nevoie de această colaborare să se poarte în jurul nevoii pe care o are copilul de a fi în
comunitate. Chiar dacă relația de colaborare dintre familie și grădiniță pornește bine, nu
înseamnă că ea va fi fără probleme de aici încolo.Startul unei relații contează foarte mult, dar nu
este totul, de aceea este important să fie eliminate cele mai imporante piedici din calea unei bune
colaborări și să fie constant construit un teren propice pentru realizarea fireasca a acestuia.

O relație de încredere și respect reciproc în jurul copilului ușurează foarte mult munca educativă
la care copilul participăși cooperează.În cazul contrar, în care adulții competiționeazăîntre ei, nu
se respectăși se contrazic, copilul se simte în nesiguranță, nu are încredere și se apără, opunându-
se.Aici dificultățile sporesc, iar adulții au foarte mult de lucru.Buna experiență a copilului în
mediul de grădiniță se transmite mai departe în acomodarea sa la mediul școlar.

Totodată, părintele care a fost ajutat să creeze o comunitate educativăîn jurul copilului aflat în
grădiniță, va folosi această experiențăși când copilul merge la școala facilitând atat succesul
școlar al acestuia cât și buna lui integrare în comunitatea de congeneri.De pe urma colaborării
familiei cu grădinița, cu toții avem de câștigat.Primul beneficiar este copilul, dar câștigă
deopotrivă educatoarele, părinții și toți cei implicați în educarea copilului.

Activitățile desfășurate în pareneriat cu părinții sunt modalități propice pentru atingerea unor
obiective comune în ceea ce privește educarea preșcolarilor, la aceasta adăugându-se plăcerea de
a fi alături de colegi, activitățile desfășurându-se într-o atmosferă de voie bună, având, pe lângă
valoarea social – educativăși un efect reconfortant.

15
Grădinițapoate fi considerată o prelungire a familiei, deși nu o poate înlocui. Educatoarea este
cea care va lucra cu ei astfel încât să le stimuleze inteligența, să le dezvolte imaginația,
sociabilitatea. Ea are o mare influență asupra copiilor dar nu poate înlocui părinții.

În realizarea unui parteneriat eficient grădiniță – familie este indicat ca educatoarea să implice
familia în anumite activități instructiv- educative.Părinții trebuie sprijiniți să-și cunoască copiii,
să le identifice nevoile și să sprijine dezvoltarea și creșterea lor armonioasa.Formele de
colaborare nemijlocită diferăîn funcție de scopul urmărit și formele concrete de realizare.

Familia este un mediu optim pentru formarea și devenirea umană, este un mediu afectiv, social și
cultural. Părinții trebuie să cunoască, să devină conștienți de influența pe care o exercită prezența
lor in viața copilului, să fie convinși că educația ce trebuie dată copilului este importantă pentru
societatea actuală, iar copilul trebuie pregătit corespunzător.De asemenea contribuția părinților,
în funcție de posibilitățile lor de pregătire, la realizarea obiectivelor tuturor dimensiunilor
educației – intelectuală, profesională, moral-civică, estetică, fizică, etc.Antrenarea copiilor, după
posibilitățile lor, la viața și munca variată a familiei, evitându-se situațiile de a li se oferi totul de-
a gata în satisfacerea trebuințelor lor, sprijinirea copiilor în invățătură, după posibilitățile
părinților, evitându-se situațiile când părinții le efectuează temele, lucrările școlare.

CAPITOLUL II.

SCOPUL CERCETĂRII

Evidențierea nivelului de informare al cadrelor didactice – educatoare, privind necesitatea

integrării copiiilor cu CES în grădinițele de masă.

METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. IPOTEZE

Dacă educatoarele au competențe profesionale privind caracteristicile copilului cu CES, atunci

vor accepta și vor integra cu succes acești copii în grădinițele de masă.

2.2. OBIECTIVE

16
1.Identificarea nivelului de informare al educatoarelor privind educația incluzivă- integrarea
copiilor cu CES.
2.Evidențierea nivelului de acceptare al educatoarelor privind integrarea copiilor cu CES.
2.3 METODE:
Ancheta pe bază de chestionare pentru cadrele didactice.

ANCHETA PE BAZĂ DE CHESTIONAR

Se distinge de celelalte tehnici de cercetare printr-o serie de aspecte care o

individualizează. Aceste aspecte țin, fie de natura formală (modul de realizare a cercetarii), fie de
natura conținutului (natura problemelor abordate), fie de natura populației investigate
(reprezentivitate).
În primul rând, trebuie menționat faptul că subiecții sunt anchetați cu privire la un anumit
domeniu al realității sociale cu care nu intrăîn contact direct, ei situându-se în afara mediului
social al problemei.
În al doilea rand, ancheta prin chestionar are un caracter standardizat, deoarece întrebarile
sunt formulate clar dinainte, la fel și numarul și ordinea acestora; mai mult decât atât, este stabilit
și numărul persoanelor cu anumite caracteristici cărora li se adreseazăîntrebările, fara a se putea
interveni sau abate de la această schemă de organizare a anchetei.
În al treilea rand, spre deosebire de alte instrumente de cercetare, chestionarul beneficiază
de tehnici specifice de construcție, structurare, aplicare sau exploatare, tehnici care vor urma să
fie analizate.
Ancheta pe bază de chestionar se realizează, de cele mai multe ori, pe un număr mare de
persoane, deci pe eșantioane mari, impunându-se astfel cerința de reprezentativitatea acestora în
raport cu populația vizată de cercetare, precum și necesitatea utilizării unor metode statistice de
preluare a datelor obținute prin chestionar. Dacăținem cont de acest mod de abordare a realității,
putem afirma că ancheta prin chestionar face parte din categoria metodelor cantitative, și nu
calitative. Întrebările cuprinse într-un chestionar surprind diverse aspecte și probleme din viața
oamenilor și din mediul lor înconjurător, ele sunt relativ simple și generale, în timp ce interviul
merge în profunzimea tuturor acestor aspecte și încearcă descifrarea mecanismelor care dirijează
acțiunile, comportamentele și motivațiile oamenilor.

17
EȘANTIOANE
Studiul a fost efectuat pe un număr de 14 cadre didactice din cadrul Grădiniței nr. 40 Ploiești.

PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

1.Care credeți că este atitudinea societății în general

față de copiii cu cerințe educative speciale ?

tendința de izolare
15% 15%
ignoranță
respingere socială
15%
20% toleranță
acceptarea
15%
sprijin
20%

La prima intrebare 20% dintre educatoare au bifat “ignoranță”, 20% – “respingere socială “ iar
restul procentelor de 60%, au fost împărțite în mod egal în procente de 15% între “tendința de
izolare“, ”toleranță “, ”acceptarea”, “sprijin “.Menționez ca 6 dintre educatoare au dat două
variante de răspuns.

2. Care este atitudinea dumneavostra față de copiii cu cerințe educative

speciale ?

0%
30% 25%

acceptare
sprijin
toleranță

45% indiferență

18
La a doua întrebare, majoritatea educatoarelor au considerat în proporție de 45% că ”sprijinul”
este atitudinea de bază față de copiii cu CES, 30% au considerat “toleranța” ca factor principal,
un procent de 25% - “acceptarea “ și pentru “indiferență” nu a fost nici o opinie. Și în acest caz,
6 educatoare au avut răspuns multiplu.

3. În clasele în care lucrați există copii cu cerințe

educaționale speciale ?

36% da
nu

64%

În cazul celei de-a treia întrebări, majoritatea – 64% au afirmat căîn clasele în care lucrează, nu
există copii cu CES, iar diferența de 36% au spus că au în cadrul claselor și copii din această
categorie.

19
 4. Ce tip de deficiență ați întâlnit în activitatea dvs.
didactică ?

Deficiențe senzoriale(auz, văz)

14% 14% Deficiențe fizice, motorii

5%
9%
4% Deficiențe mintale, intelectuale
4%
Tulburări socio-afective(tulburări de
comportament)
Tulburări de învățare
50%

Tulburări accentuate de limbaj

Deficiențe asociate

La a patra întrebare, 50% din educatoare au bifat “tulburări socio-afective(tulburări de

comportament), 2 procente egale de 14% - ”deficiențe asociate” și “deficiențe senzoriale”, 9% -
deficiențe fizice, 5%” tulburari accentuate de limbaj “ și 2 procente de 4% - “tulburări de
învățare “ și “deficiențe mintale “.De aici deducem că deficiențele cel mai des întâlnite de
educatoare în cadrul grădiniței sunt tulburările socio-afective, unele cadre didactice având în
grupă copii cu mai multe tipuri de deficiențe.

20
 5. Care credeți că sunt motivele pentru care familia unui copil cu cerințe
educaționale speciale alege o grădiniță obișnuită și nu una specială?

33% Posibilitatea de integrare în

40% societate
Stabilirea de relații interpersonale
adecvate
Asimililarea modului de viață
cotidian
17%
10% Dreptul la o șansă egală cu a
celorlalți

În cadrul celei de-a cincea întrebări, 40% au optat pentru “posibilitatea de integrare în societate”,
33% - vor să ofere copiilor “dreptul la o șansă egală cu a celorlalți”, 17% optează pentru
“asimilarea modului de viață cotidian “ și 10 % își doresc pentru copii “ stabilirea de relații
interpersonale adecvate”. Și în acest caz, am regăsit răspunsuri multiple.

6. Cât de importantă considerați că este colaborarea grădiniței cu familiile

copiilor cu cerințe educaționale speciale ?

7% 0%
Foarte importantă
Importantă
Medie
Puțin importantă
Neimportantă

93%

21
Răspunsul la întrebarea cu numărul 6 ne arată căun procent de 93% dintre respondenți consideră
că,colaborarea cu familia este“foarte importantă“ , 7% au considerat-o “importantă”, iar restul
variantelor de răspuns nu au prezentat interes.

7.Dacă un copil are o deficiență, credeți că are dreptul de a învăța într-o

grădiniță obișnuită?

14%

14%
da
nu
72%
nu știu

Răspunsul la întrebarea cu numărul 7 evidențiază faptul că este importantăîncadrarea copiilor

într-o grădiniță obișnuită(70% dinrespondenți fiind de acord cu această variantă), un mic procent
de 14% de respondenți nu sunt de acord cu integrarea copiilor și un procent de 14 % nu au nici o
opinie clară.

22
 8. Care din următorii factori considerați că stau la baza dificultăților de
învățare a copiilor cu cerințe educaționale speciale ?

16% Potențialul intelectual limitat

36%
Probleme financiare
16%
Dezinteresul părinților față de
copil
Lipsa unei învățări individualizate
32%

La întrebarea cu numărul 8, 36%din respondenții chestionați au invocat “lipsa unei învățări

individuale”, 32% s-au referit la “dezinteresul părinților față de copil” și în procente egale de
16% au fost menționate “potențialul intelectual limitat” și “problemele financiare”.Din nou au
fost educatoare cu mai multe opinii.

9. Care credeți că este gradul de reușită a unui copil cu cerințe

educaționale speciale într-o grădiniță obișnuită față de o grădiniță
specială?

0%
14%
29% 0%
Foarte mare
Mare
Mediu
57% Slab
Foarte slab

23
La întrebarea numărul 9, răspunsurile au evidențiat că un procent de 57% consideră căgradul de
integrare a copiilor este “mediu”, 29% menționează un grad “slab”de integrare, 14% consideră
că acești copii pot fi integrați în sistem în “mare” parte .Nicio educatoare nu consideră că pot fi
integrați în procent foarte mare copii cu CES dar în același timp nu exclud integrarea acestora.

10.Ce cursuri de formare pentru educație incluzivă considerați că v-ar putea

fi oferite de Casa corpului didactic?

14%
Cursuri pentru intergrarea
copiilor cu CES
29% 57% Educația incluzivă

Cursuri pentru TSA

Din totalul de 14 cadre chestionate, 8 au fost interesate de “cursuri pentru integrarea copiilor cu
CES”, 4 au fost interesate de “educația incluzivă” și 2 de “cursuri pentru TSA”.

11.Ce înseamnă pentru dumneavoastră o pregatire de specialitate?

Din punctul de vedere al cadrelor didactice, o pregătire de specialitate înseamnă cursuri și

practică, având la bază aprofundarea în domeniu. Principalele nevoi de formare exprimate de
cadrele didactice fac referire la adaptarea programului de predare la nevoile individuale ale
copiilor cu nevoi speciale și modalități de colaborare cu familiile copiilor cu dizabilități sau cu
tutorii acestora, parte dintre educatoarele intervievate și‐au exprimat interesul pentru astfel de
cursuri, urmate de cursurile pe tema promovării interacțiunii dintre copiii aflați în dificultate și
ceilalți copii .

24
 12. Ați participat la cursuri de specializare pentru educație incluzivă?

29%

Da
71%
Nu

La aceastăîntrebare 10 educatoare au urmat cursuri de specializare pentru educație incluzivăși 4

dintre ele “nu”consideră necesar să urmeze aceste cursuri.

13 .Considerați utile și eficiente informațiile primite la aceste cursuri?

21%

Da
79% Nu

La această intrebare 79% dintre educatoare și-au exprimat interesul față de cursurile de
specializare pentru educație incluzivă, iar 21% nu și-au manifestat interesul față de aceste
cursuri.

25
 14.Ce competențe considerați că ar fi
necesare pentru a lucra cu copiii cu CES ?

Capacitatea de comunicare
Empatia
Acceptarea
Toleranța
Ințelegerea
Răbdarea

În unanimitate se poate constata că la baza competențelor necesare pentru lucrul cu copiii cu

CES stau: capacitatea de comunicare, empatia, acceptarea, toleranța, ințelegerea și răbdarea.

15. Care credeți că este principala cauză pentru care unii copii cu cerințe
educaționale speciale sunt marginalizați sau excluși din grădinița obișnuită?

17%
29% Lipsa experienței cadrelor
didactice

Lipsa personalului de sprijin

54%
Ințelegerea redusă a nevoilor și
a comportamentului acestor
copii

În opinia cadrelor didactice cauzele pentru care unii copii cu CES sunt marginalizați sunt:“Lipsa
personalului de sprijin” ( 54%), “ințelegerea redusă a nevoilor și a comportamentului acestor
copii” 29%, “lipsei experienței cadrelor didactice” – 17% din respondenți.

26
 16. Care dintre următoarele soluții credeți că sunt cele mai indicate
pentru integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale?

22% 11% Integrarea în grădinițe speciale

22%
Integrarea în grădinițe obișnuite

Clase speciale în grădinițe

45% obișnuite
Grădinițe speciale sau grădinițe
obișnuite în funcție de caz

45% dintre educatoare au considerat “clasele speciale în grădinițe obișnuite” ca soluție optimă
pentru integrarea copiilor cu CES, 22% consideră că trebuie “integrați în grădinițe obișnuite” , 22
% în “grădinițe speciale sau grădinițe obișnuite în funcție de caz”, 11% consideră că este bine să
fie “integrațiîn grădinițe speciale” .

17. Dacă ați putea alege, ați opta să lucrați:

0%

43% Numai cu clase în care nu sunt

copii cu cerințe speciale
57% Cu clase eterogene

Cu clase speciale

27
Opțiunea educatoarelor privind lucrul cu copiii cu CES arată că peste jumătate (57%) nu doresc
să lucreze cu copiii cu CES,mai puțin de jumătate (43%) își exprimă dorința de a lucra cu clase
eterogene, lucrul la clasele speciale nu este ales de nicio educatoare.

18. Dacă ați avea un copil cu cerințe educaționale speciale ați dori să
invețe:

29% 21%
Într-o grădiniță specială

Într-o grădiniță obișnuită

50% Într-o clasă specială dintr-o

grădiniță obișnuită

Se poate evidenția că jumătate din cadrele chestionate și-ar dori să-și înscrie copilul “într-o
grădiniță obișnuită”, 29% doresc “într-o clasă specială dintr-o grădiniță obișnuită”, iar restul de
21% să opteze pentru “o grădiniță specială”.

19.Care este relația dumneavoastră cu consilierul în integrarea copiilor cu

CES?

50% 50%
Foarte bună
Inexistentă

Ținând cont că unele educatoare nu lucrează cu copii cu CES considerăm afirmația că relația este
“inexistentă“ în ceea ce privește colaborarea cu consilierul, nefiind necesară intervenția acestuia.

28
Educatoarele care au în grupe copii cu CES au relație “foarte bună“ și colaborează cu consilierul
grădiniței.

20.Cât de des apelați la ajutorul consilierului

din cadrul grădiniței ?

21% 14%

Foarte des
Des
36%
29% Rar
Niciodată

Remarcăm că educatoarele apelează “des“ la ajutorul consilierului (41% dintre respondenți)

,33%-“rar”, 16%-“foarte des”, și 10% nu au apelat “niciodată”.

Sunteți:
Titular Suplinitor

12

29
 Debutant Definitivat Gradul II Gradul I

Debutant Definitivat Gradul II Gradul I

Vârsta

Peste 55 de ani 3

46-55 de ani 0

36-45 de ani 2

26-35 de ani 4

Mai puțin de 25 de ani 5

30
 Ultima diplomă obținută

Masterat
21% 0% 29%
Licență
7%
Studii superioare de scurtă
43% durată
Studii postliceale

Studii liceale

Vechimea în învățământ
0-3 ani 3-5 ani 5-10 ani 10-14 ani 14-18 ani
18-22 ani 22-30 de ani 30-35 de ani Peste 35 de ani

3 3

1 1
0 0 0 0

0-3 ani 3-5 ani 5-10 ani 10-14 ani 14-18 ani 18-22 ani 22-30 de ani 30-35 de ani Peste 35 de
ani

31
CONCLUZII

Cercetarea arată că în rândul cadrelor didactice se perpetuează atitudinile şi

comportamentele stereotipe faţă de această categorie de copii, respectiv, persistă ideile că ei ar
trebui educaţi în clase speciale în grădinițe obișnuite, că prezenţa lor va afecta mediul de invățare
a copiilor obişnuiţi şi va altera climatul clasei. Una dintre direcţiile strategiei învăţământului
preșcolar este promovarea educației incluzive, integrarea copiilor cu dizabilităţi în grădinițe
obişnuite. Teoretic, gradul dizabilităţii nu are o legătură directă cu formele de educaţie care sunt
disponibile pentru fiecare copil. Chiar având un certificat de dizabilitate severă, un copil poate fi
înscris la grădinița de masă.Numărul copiilor cu cerinţe educaţionale speciale (CES) creşte de la
un an la altul, însă integrarea acestora în învăţământul de masă se face, în lipsa resurselor umane,
cu totul altfel decât pe hârtie. Lipsesc consilierii, terapeuții, cadrele specializate, iar părinţii nu au
bani pentru terapie.
Numărul copiilor care au nevoie de mult mai multă atenţie şi de ajutor specializat pentru a se
descurca la fel de bine ca şi colegii lor „normali“ în grădiniță creşte de la un an la altul.
Dacă unui copil i se recomandă integrarea într-o unitate școalară (unde există sau nu consilieri
sau terapeuți) este necesar un plan de intervenție personalizat, fiecare educatoare trebuie
săadapteze programa la nivelul copilului.Educatoarele “fug” de aceşti copii pentru că e foarte
greu de lucrat cu ei. În general acestea evită să lucreze cu copii cu CES ,în societatea noastră
nepunându-se accent pe recuperare și pe integrare. Una dintre cauzele neintegrării copiilor cu
dizabilități în cadrul grădinițelor de masă este discriminarea. Deși au fost luate măsuri de
combatere a discriminării prin intermediul mass-media, se recomandă întărirea și eficientizarea
acestora.Principalele concluzii se referă la factorii care determină nivelul limitat de acces la viaţa
publică a copiilor cu CES. Totodată, recomandările converg spre acele teme de comunicare care
au potenţial pentru a provoca acţiuni continue de sensibilizare, conştientizare şi promovare
pentru că, în mod real, „minorii cu dizabilităţi ar trebui să se bucure pe deplin de toate drepturile
şi libertăţile fundamentale ale omului, în condiţii de egalitate cu ceilalţi copii.
Societatea românească duce lipsă de empatie atunci când ne referim la copiii cu CES,
manifestând ignoranțăși respingere socială.Totuși, nu putem să nu luăm în calcul faptul că sunt și
persoane care doresc să sprijine acești copii, dând dovadă de toleranțăși acceptare.De aici putem
concluziona că integrarea în învățământul de masă al copiilor cu dizabilități nu este o prioritate
pentru membrii societății.Din punct de vedere al educatoarelor putem deduce că acestea sunt
dispuse să acorde mai mult timp în a sprijini acești copii realizând impactul emoțional resimțit de
aceștia în cazul excluderii din învățământul de masă.Deși o mare parte din educatoare nu au în
grupe copii cu dizabilități, existăși cadre care au întâlnit toate tipurile de deficiențe predominante
fiind tulburările socio-afective, deficiențele senzoriale, cât și cele asociate.
Se evidențiază dorința părinților de a-și integra copiii în societate și de a le asigura dreptul la
o șansă egală cu a celorlalți copii pentru a putea avea un mod de viață echilibrat.Existăși
posibilitatea stabilirii unei relații interpersonale adecvate.Colaborarea grădiniței cu familia este
foarte importantă deoarece familia reprezintă un element cheie în dezvoltarea sănătații,
competenței și activității copilului.Chiar dacă au dizabilități, aceștia au aceleași drepturi ca restul
copiilor, pentru aceștia dreptul la viațăși la oportunitățile care rezultă dintr-o bună educație,
dreptul de a-și exprima opiniile, de a participa în luarea deciziilor și implicit dreptul de a fi
integrați în grădinițele de masă.Lipsa unei învățări individualizate, dezinteresul părinților față de

32
copil sunt principalii factori care stau la baza dificultăților de învățare a copiilor cu CES.Chiar
dacă sunt integrați în grădinițele de masă, în principiu aceștia nu pot depăși nivelul mediu, rar
întâlnindu-se cazuri în care aceștia pot evolua asemeni copiilor tipici.Pentru a putea colabora cu
copiii cu CES, educatoarele subliniază nevoia acerba a cursurilor de specialitate privind educația
incluzivă, având în vedere că majoritatea nu au urmat astfel de cursuri ce le-ar putea fi utile în
desfășurarea activității didactice. Din cauza lipsei cursurilor de specializare, educatoarele nu sunt
bine informate în domeniu, motiv pentru care ezităîn a lucra cu copiii cu dizabilități. Cadrele
didactice trebuie pregătite astfel încât să dobândească o atitudine adecvată faţă de incluziune, să
cunoască particularităţile psihice şi socioculturale ale copiilor cu nevoi speciale, să menţină un
climat de învăţare în clasă. Absența materialului didactic, neamenajarea în mod corespunzător a
sălilor de clasă duc la îngreunarea incluziunii copiilor în grădinițele de masă. Un cadru didactic
bine pregătit trebuie să dea dovadăde empatie, acceptare, toleranță, ințelegere, răbdare, cât și să
posede capacitatea de comunicare, competențe fundamentale în lucrul cu copiii.Putem remarca
faptul că lipsa personalului de sprijin, ințelegerea redusă a nevoilor și a comportamentului
acestor copii duc la marginalizarea și excluderea lor din grădinițele de masă.Din punctul de
vedere al educatoarelor,înscrierea în clase speciale în cadrul grădinițelor obișnuite o constituie
cea mai eficientă soluție pentru integrarea copiilor.Majoritatea educatoarelor și-au manifestat
dorința de a lucra numai în clase în care nu sunt copii cu CES, doar o mică parte fiind dispusă să
facă față acestei provocări.Este evident motivul pentru care părinții aleg să-și înscrie copilul la o
grădiniță de masă, luând în calcul posibila integrare în societate, socializarea cu cogenarii și
egalitatea de șanse.Cadrele didactice care au în grupă copii cu CES susțin că au o relație foarte
bună cu consilierul, având ca prim scop integrarea acestora.

Pentru a preveni aceste aspecte, se impun următoarele: existenţa unor protocoale de

colaborare la nivel interinstituţional, astfel încât să fie asigurată o coerenţă şi o continuitate a
demersului de incluziune.De asemenea se recomandă organizarea unor conferinţe de caz care să
ajute la schimbul de informaţii între specialişti, pentru a identifica cele mai bune soluţii în cazul
unor copii. Primordială ar fi dezvoltarea spiritului de echipă, prin îmbunătăţirea comunicării,
asumarea de responsabilităţi, împărţirea sarcinilor între specialişti, dezvoltarea parteneriatelor cu
părinţii şi atragerea lor pentru a se implica în viaţa şcolii, sensibilizarea părinţilor copiilor
obişnuiţi faţă de problemele copiilor cu CES. Este indicată consilierea părinţilor copiilor cu CES
pentru a-i ajuta să adopte o atitudine realistă faţă de copii. Cadrele didactice trebuie pregătite
astfel încât să dobândească o atitudine adecvată faţă de incluziune, să cunoască particularităţile
psihice şi socioculturale ale copiilor cu nevoi speciale, să menţină un climat de învăţare în
clasă.O altă recomandare ar fi un număr optim de elevi în clasă pentru a se reuşi individualizarea
educaţiei şi acordarea atenţiei tuturor copiilor, în funcţie de nevoile pe care le au.

Menționez că eșantionul a fost alcătuit din 12 educatoare titulare și 2 suplinitoare, dintre

care 5 debutante, 2 având definitivatul, 3 gradul II si 4 gradul I.Cadrele didactice respondente fac
parte din aproape toate categoriile de vârstă, majoritatea având licența ultima diploma

33
obtinută.Vechimea în învățământ denotă faptul că majoritatea respondentelor au o vechime mai
mică de 3 ani, existând și cazuri în care educatoarele au peste 35 de ani în învățământ.

În concluzie, una din nevoile cele mai importante ale educatoarelor din zilele noastre este să
găsească formula potrivită pentru a dedica timp atât copiilor tipici şi în special copiilor cu CES,
cât şi carierei sau altor probleme care trebuie rezolvate.

ANEXA

CHESTIONAR

Apreciez faptul că sunteţi dispusă să alocaţi din timpul dumneavoastră pentru a răspunde
în mod sincer la întrebările din acest chestionar.
Acest chestionar este anonim. Informaţiile oferite de dumneavoastră vor fi tratate cu
confidenţialitate.

Instrucţiuni:
Vă rog să completaţi individual răspunsurile la întrebări.
Răspundeți, după caz, astfel:

- marcați cu x, unul sau maimulte răspunsuri, conform solicitărilor fiecărui item;

dacă nu există precizări în privința numărului de răspunsuri, atunci puteți marca
oricâte răspunsuri doriți;
- scrieți răspunsul, acolo unde se solicită aceasta;

Vă mulțumesc!

1.Care credeți că este atitudinea societății în general față de copiii cu cerințe educative speciale ?

Tendința de Ignoranță Respingere Toleranță Acceptarea Sprijin

izolare socială

2. . Care este atitudinea dumneavostră față de copiii cu cerințe educative speciale ?

Acceptare Sprijin Toleranță Indiferență

34
3. In clasele cu care lucrați exista copii cu cerințe educaționale speciale ?

Da Nu

4. Ce tip de deficiență ați întâlnit în activitatea dvs. didactică?

Deficiențe Deficiențe Deficiențe Tulburări socio- Tulburări Tulburări Deficiențe

senzoriale(auz, fizice, mintale, afective(tulburări de accentuate asociate
văz) motorii intelectuale de invățare de limbaj
comportament)

5 Care credeți că sunt motivele pentru care familia unui copil cu cerințe educaționale speciale
alege o grădiniță obișnuităși nu una specială?

Posibilitatea de Stabilirea de relații Asimililarea modului Dreptul la o șansă

integrare în societate interpersonale de viață cotidian egala cu a celorlalți
adecvate

6. Cât de importantă considerați că este colaborarea grădiniței cu familiile copiilor cu cerințe

educaționale speciale?

Foarte Importantă Medie Puțin Neimportantă

importantă importantă

7.Dacă un copil are o deficiență, credeți că are dreptul de a învăța într-o grădiniță obișnuită?

Da Nu Nu știu

8. Care din următorii factori considerați că stau la baza dificultăților de învățare a copiilor cu
cerințe educaționale speciale?

Potențialul intelectual Probleme financiare Dezinteresul părinților Lipsa unei învățări

limitat față de copil individualizate

35
9. Care credeți că este gradul de reușita a unui copil cu cerințe educaționale speciale într-o
grădiniță obișnuită față de o grădiniță specială?

Foarte mare Mare Mediu Slab Foarte slab

10.Ce cursuri de formare pentru educație incluzivă considerați că v-ar putea fi oferite de Casa
corpului didactic?

………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………..

11Ce înseamnă pentru dumneavoastră o pregătire de specialitate?

………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………….………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………….

12. Ați participat la cursuri de specializare pentru educație incluzivă?

Da Nu

13 .Considerați utile și eficiente informațiile primite la aceste cursuri?

Da Nu

14.Ce competențe considerați că ar fi necesare pentru a lucra cu copiii cu CES ?

………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………….

15. Care credeți că este principala cauză pentru care unii copii cu cerințe educaționale speciale
sunt marginalizați sau excluși din grădinița obișnuită?

Lipsa experienței cadrelor Lipsa personalului de sprijin Ințelegerea redusă a nevoilor

didactice și a comportamentului acestor
copii

36
16. Care dintre următoarele soluții credeți că sunt cele mai indicate pentru integrarea copiilor cu
cerințe educaționale speciale?

Integrarea în Integrarea în Clase speciale în Grădinițe speciale

grădinițe speciale grădinițe obișnuite grădinițe obișnuite sau grădinițe
obișnuite în funcție
de caz

17. Daca ați putea alege, ați opta să lucrați :

Numai cu clase în care nu Cu clase eterogene Cu clase speciale

sunt copii cu cerințe speciale

18. Daca ați avea un copil cu cerințe educaționale speciale ați dori săînvețe:

Într-o grădiniță specială Într-o grădiniță obișnuită Într-o clasă specială dintr-o
grădiniță obișnuită

19.Care este relația dumneavoastră cu consilierul în integrarea copiilor cu CES?

Foarte bună Inexistentă

20.Cat de des apelați la ajutorul consilierului din cadrul grădiniței ?

Foarte des Des Rar Niciodată

Titular Suplinitor
Sunteți:

Gradul Debutant Definitivat Gradul II Gradul I

didactic:

37
 Mai puțin 26-35 de 36-45 de 46-55 de Peste 55 de
Vârsta: de 25 de ani ani ani ani ani

Marcați numai ultima diplomă obținută:

Masterat

Licență

Studii superioare de scurtă durată

Studii postliceale

Studii liceale

Între 0 Între 3 Între 5 Între 10 Între 14 Între Între Între Peste

Vechimea și 3 ani și 5 ani și 10 de și 14 ani și 18 ani 18 și 22 și 30 și 35 de
în ani 22 ani 30 ani 35 ani ani
învățământ

BIBLIOGRAFIE

 Anne Bacus, Copilul de la 3 la 6 ani, Editura Teora, 1998

 Farcas Speranta. Incepem gradinita – Ghidul parintilor si educatoarelor. Iasi 2010

38
 Popa Nicoleta Laura, Antonesei Liviu(coordonator).Labar Adrian Vicentiu Ghid pentru
cercetarea educatiei. Ed Polirom
 Ungureanu Gabriel. Socializarea copiilor cu dizabilitati. Academica
 Verza, Emil (1995). Psihopedaogiespecială, Bucureşti: EDP;
 Vrăşmaş, Traian (2001). Învăţământul integrat şi/sau incluziv, Bucureşti: Ed. Aramis.
 http://www.referat.ro/referate/Parteneriat_gradinita___familie_8dd13.hlm
 https://edict.ro/strategii-de-integrare-a-copiilor-cu-c-e-s/
 https://adevarul.ro/locale/slatina/cum-trebui-faca-integrarea-copiilor-cerinte-speciale-
psiholog-scolar-are-aceeasi-programa-singurul-beneficiu-e-ora-plus-examen-
1_5c66ca0b445219c57e2e4e1a/index.html

39